Sunteți pe pagina 1din 74

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ

VETERINARĂ A BNATULUI TIMIŞOARA


FCULTATEA DE AGRICULTURĂ
SPECIALIZAREA AGRICULTURĂ
ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ

PROF.UNIV.DR. MADOŞĂ EMILIAN

PRODUCERE DE SĂMÂNŢĂ

2005

1
CAPITOLUL 1.

ASPECTE GENETICE ŞI ORGANIZATORICE PRIVIND


PRODUCEREA DE SĂMÂNŢĂ

Producerea de sămânţă este o activitate foarte importantă pentru


producţie agricolă, de calitatea materialului biologic cultivat depinzând în
mare parte nivelul producţiior obţinute. În România, activitatea de înmulţire a
soiurilor şi hibriziulor este reglementată prin acte legislative care revîd
conţiţiile care trebuie să le îndeplinească agenţii economici care pot produce
şi comercializa sămânţă, cât şi valorile parametrilor calitativi care permit
certificarea loturilor semincere.

1.1. BAZELE GENETICE ALE PRODUCERII DE SĂMÂNŢĂ


ŞI SARCINILE CARE REIES DIN ACESTEA

Folosirea la însămânţare a unor seminţe sau a unui material


săditor dintre cele mai bune a fost o grijă permanentă a
cultivatorilor, din cele mai vechi timpuri. Aceasta a făcut , ca pentru
înmulţire, să fie reţinute numai fructele şi seminţele cele mai mari.
Chiar dacă această alegere s-a făcut la întâmplare, s-a reuşit o
îmbunătăţire treptată a formelor cultivate. În perioada actuală, când
se cultivă produse ale unor procese de ameliorare fundamentată
ştiinţific (soiuri sau hibrizi), grija faţă de sămânţa utilizată este
amplificată. Aceasta se datorează faptului că soiul sau hibridul este
constituit dintr-un complex
de gene. Dacă acest complex, care funcţionează ca un tot unitar,
este descompletat, valoarea ce caracterizează forma respectivă se
diminuează. Existând această situaţie, trebuie căutate cauzele care
pot afecta complexul respectiv, în funcţie de acestea,
recomandându-se şi măsurile care trebuie luate.
Soiul sau hibridul, noţiuni care în ultimul timp, sunt tot mai
mult înlocuite cu denumirea de cultivar, în fond, sunt populaţii
create de către amelioratori, având anumite însuşiri conform unor
obiective de ameliorare dinainte stabilite. Problema menţinerii
însuşirilor valoroase este specifică înmulţiri soiurilor. În cazul
hibrizilor, care se obţin din încrucişarea a două sau mai multe forme
parentale, situaţia este deosebită. Formele parentale ale hibrizilor
( care de regulă sunt linii consangvinizate, asemănătoare din punct
de vedere genetic soiurilor) trebuie menţinute neschimbate. Ca
urmare fondul problemei rămâne acelaşi: care sunt factorii care pot

2
modifica structura genetică a unui soi în cazul în care se practică o
înmulţire necontrolată.
Între înmulţirea soiurilor şi cea a hibrizilor există asemănări,
dar şi deosebiri. Formele parentale ale hibrizilor se înmulţesc
asemănător soiurilor, însă trebuie efectuate unele lucrări speciale,
iar organizarea loturilor de hibridare este specifică hibrizilor. Din
aceste motive, cele două tipuri de cultivare trebuie tratate separat.

1.1.1. Bazele genetice ale înmulţirii soiurilor.

Clarificarea factorilor care destabilizează un soi stă la baza


elaborării metodologiei producerii de sămânţă. Pentru a răspunde la
această problemă, trebuie clarificat, ce este de fapt un soi.
Ameliorarea pune la dispoziţia cultivatorilor soiuri, care sunt
populaţii de plante care prezintă trei caracteristici fundamentale.
Un soi se diferenţiază de alte soiuri printr-un caracter sau mai
multe caractere care în combinaţia lor pot fi descrise şi precizate.
Această caracteristică a soiului este distinctibilitatea. Aceste
elemente specifice soiului trebuie să caracterizeze toţi indivizii
componenţi ai populaţiei soiului, excepţie putând face un număr
foarte mic, în funcţie de modul de reproducere a plantelor. Această
caracteristică de asemănare a tuturor indivizilor dintr-un soi este
denumită omogenitate. Un soi se păstrează valoros, dacă însuşirile
şi caracterele specifice lui şi omogenitatea se menţin la sfârşitul
fiecărui ciclu de reproducere aşa cum au fost în momentul lansării
în producţie. Această ultimă caracteristică a soiului este stabilitatea.
Ca o concluzie, înmulţirea unui soi, pe parcursul generaţiilor,
trebuie să păstreze cele trei caracteristici: distinctibilitatea,
omogenitatea şi stabilitatea. Pentru a se rezolva acest deziderat,
înmulţirea soiurilor şi a formelor parentale ale hibrizilor se face
controlat, fundamentat ştiinţific, prin metode care înlătură acţiunea
factorilor care destabilizează populaţiile genetice.
Experienţele prin care se demonstrează deprecierea soiurilor
în situaţia practicării unei înmulţiri la întâmplare sunt, relativ
puţine, dar elocvente. Argumentele cele mai importante sunt aduse
de practică. Cele mai valorase concluzii
Referitoare la efectul înmulţirii asupra menţinerii
potenţialului productiv au fost efectuate la cultura grâului, la care
au fost executate experienţe cu diferite categorii biologice de
sămânţă, provenite de la diverşi cultivatori, pe o perioadă de 6 ani. (
GASANENKO şi colab., 1971). În aceste experienţe au fost

3
constatate diferenţe de producţie de la o categorie al alta, chiar şi în
cazul categoriilor superioare. Diferenţele se accentuează odată cu
apariţia unor abateri de la aplicarea unei tehnologii corecte.
La noi în ţară, experienţe asemănătoare au fost organizate la
I.C.C.P.T. Fundulea, în aceeaşi perioadă, constatându-se scăderea
potenţialului productiv odată cu trecerea generaţiilor de înmulţire.
Aceasta a argumentat în plus necesitatea reînnoirii periodice a
seminţelor din acelaşi soi cu altele având o valoare biologică
superioară.
Această idee a fost reluată la U.S.A.M.V.B.Timişoara,
folosind pentru testare soiuri noi de grâu, obţinute prin metode
perfecţionate, metode prin care valoarea şi uniformitatea în cadrul
soiului sunt la un nivel foarte ridicat. (CHIŞ, 1998) Şi în aceste
studii s-a ajuns la concluzia că în urma unei înmulţiri necontrolate,
soiul se va deprecia în privinţa însuşirilor de rezistenţă al boli şi a
uniformităţii, ceea ce, în final se va reflecta în scăderea capacităţii
de producţie.
Pentru ca valoarea unui soi să rămână la nivelul la care a fost
în momentul omologării, trebuie analizate cauzele care contribuie la
deprecierea purităţii biologice şi a capacităţii de producţie. Aceste
cauze pot fi grupate în: cauze de natură biologică şi cauze de natură
mecanică.
Pentru o mai bună înţelegere a cauzelor biologice, trebuie
avut în vedere faptul că producerea de sămânţă lucrează cu
populaţii genetice atât la plantele autogame, cât şi la cele alogame,
populaţii care se caracterizează printr-o anumită structură dată de
frecvenţa genelor în genotipuri şi a genotipurilor în populaţie. Soiul,
deşi pare o populaţie unitară, ca orice populaţie genetică este un
amestec de biotipuri. Luând în considerare definiţia biotipului ( o
grupare de indivizi cu constituţie genetică identică şi asemănători
din punct de vedere morfologic şi fiziologic), se poate constata că
soiul cuprinde indivizi asemănători, dar nu identici, chiar şi la
plantele autogame, cu mult mai diferiţi însă la cele alogame. Cu
toate acestea, componenţii soiului sunt foarte asemănători, fiind
caracterizaţi de valori medii.
Producerea de sămânţă trebuie să asigure menţinerea
biotipurilor în jurul mediei ce caracterizează soiul. Biotipurile care
se aseamănă mai mult între ele şi sunt mai apropiate de medie
conferă tipicitatea soiului, însă pe lângă acestea, mai există unele
biotipuri, cu o frecvenţă mai redusă, situate către valorile extreme,
acestea constituind plus sau minus variantele populaţiei. Pentru a

4
menţine soiul neschimbat trebuie să se acţioneze în vederea stopării
creşterii frecvenţei biotipurilor extreme. Astfel se realizează şi se
păstrează un echilibru genetic care duce la realizarea unui grad de
omogenitate corespunzător, realizându-se în acelaşi timp şi o altă
caracteristică importantă: stabilitatea.
Plantele autogame prezintă populaţii foarte uniforme, cu un
număr mic de biotipuri, la care, din cauza autopolenizării şi a
homozigoţiei. Stabilitatea genetică este mare. Această stabilitate
depinde mult de materialul din care a fost obţinut soiul. În cazul
aplicării selecţiei într-un material hibrid, stabilitatea este mai redusă
comparativ cu prelucrarea unui material cu un grad mai mare de
homozigoţie.
O stabilitate mai bună apare în cazul plantelor cu înmulţire
vegetativă, deoarece particularităţile acestui tip de reproducere, fac
posibilă obţinerea unor clone identice cu planta mamă de la care s-a
pornit, fără a avea importanţă starea de homozigoţie sau
heterozigoţie a acesteia.
La plantele alogame, menţinerea echilibrului genetic se
realizează mai greu din cauza polenizării cu polen străin. La aceste
plante, populaţiile conţin un număr mare de gupe de indivizi
heterozigoţi a căror frecvenţă se schimbă de la o generaţie la alta.
Producerea de sămânţă nun poate face decât să menţină neschimbat
fondul de gene din populaţie, modul de repartizare a acestora în
genotipuri neputând fi controlat.
Factorii modificatori pot produce schimbarea frecvenţei
biotipurilor sau apariţia unor biotipuri noi. Toţi aceşti factori
acţionează independent de voinţa cultivatorului, însă pot fi luate
unele măsuri pentru a stopa acţiunea lor sau pentru a elimina efectul
produs în populaţie. Dintre aceşti factori, cei mai importanţi sunt:
selecţia naturală, mutaţiile naturale, migraţia, driftul genetic,
segregările întârziate, condiţiile ecologice.
Selecţia naturală a fost şi este un principal factori al
evoluţiei. Acţiunea sa se face simţită după mia multe generaţii, fiind
afectată atât frecvenţa genelor cât şi a genotipurilor. Selecţia
naturală acţionează atunci când are loc cultivarea în condiţii de
stres. În aceste situaţii sunt favorizate biotipurile cu un grad mai
mare de adaptabilitate la condiţii de mediu nefavorabile. În cele mai
multe cazuri, formele robuste, cu o bună rezistenţă la codiţii
neprielnice de cultură, sunt formele de tip extensiv, la care
capacitatea de producţie este diminuată. Cultivând un soi mai mulţi
ani în condiţii nefavorabile, va creşte frecvenţa biotipurilor

5
extensive în detrimentul celor intensive, deci se va înregistra o
scădere treptată a potenţialului productiv.
Măsura care trebuie luată în vederea îndepărtării efectelor
selecţiei naturale, este zonarea producerii seminţelor în zonele
foarte favorabile şi asigurarea unei tehnologii corespunzătoare.
Această măsură poate fi ajutată şi de aplicarea unei selecţii
artificiale de eliminare a biotipurilor extensive. Controlarea
acestora este foarte dificilă, deoarece depistarea lor nu se poate face
vizual, numai prin intermediul măsurătorilor biometrice.
Mutaţiile naturale apar cu o frecvenţă foarte rară sub
influenţa unor condiţii extreme de mediu. Unele dintre mutante
(macromutaţiile) se autoelimină prin intermediul selecţiei naturale
sau a purificărilor biologice. Micromutaţiile sunt mai greu de
depistat deoarece afectează caractere cantitative care nu pot fi
observate direct. În unele situaţii, micromutaţiile contribuie la
îmbunătăţirea valorii soiurilor, ducând la creşterea capacităţii de
adaptare, a rezistenţei la boli sau chiar o modificare benefică a unor
caractere morfologice componente ale capacităţii de producţie. În
general, modificările produse din cauza mutaţiilor naturale sunt cu
o frecvenţă foarte redusă şi nu pot produce deprecierea soiurilor.
Cultivarea în zonele foarte favorabile şi efectuarea purificărilor
biologice sunt mijloacele de prevenire şi combatere a efectului
acestui factor.
Migraţia constituie cel mai important factor care modifică
echilibrul genetic din cadrul unui soi. Migraţia se datorează
impurificărilor, care pot fi biologice sau mecanice.
Impurificările biologice se realizează prin intermediul
polenului, respectiv a încrucişărilor naturale. Aceste hibridări
întâmplătoare pot modifica echilibrul genetic în mod semnificativ.
Prin intermediul polenului se introduc în populaţia soiului noi gene,
implicit caractere noi.
Hibridările naturale sunt favorizate de vânt şi insecte fiind
foarte periculoase la plantele alogame, dar pot avea o acţiune destul
de importantă şi la cele autogame.
La plantele autogame, procentul încrucişărilor naturale este
mai redus. La speciile cleistogame, practic nu pot apărea încrucişări
naturale. La plantele chasmogame, există un procentaj de alogamei
reziduală. Procentul alogamiei variază în funcţie de specie, dar şi de
condiţiile climatice. Astfel, la grâu gradul de alogamie este de 0,2-
1,5 %, la mazăre 2-3 %, la fasole 0,5-2 %. Aceste limite pot fi chiar
depăşite în condiţii de secetă şi temperaturi ridicate, când

6
deschiderea florilor se face mai devreme, înainte de polenizare.
Pentru a face recomandări în privinţa împiedicării încrucişărilor
naturale trebuie cunoscută foarte bine biologia înfloritului.
La plantele alogame polenizarea cu polen străin este
caracteristică, din acest motiv producerea de seminţe trebuie
organizată foarte riguros, după reguli ce trebuie respectate cu
stricteţe.
Pentru prevenirea încrucişărilor nedorite, loturile semincere
trebuie cultivate în condiţii de izolare în spaţiu faţă de alte culturi
din soiuri diferite ale aceleiaşi specii. Spaţiile de izolare se stabilesc
având în vedere modul de realizare a polenizării. La plantele
autogame, la care polenul se eliberează şi se răspândeşte mai greu,
distanţele separatoare vor fi mai mici. În cazul speciilor alogame,
aceste distanţe trebuie să fie mai mari. Cele mai mari distanţe de
izolare trebuie asigurate la speciile la care polenizarea se face
anemofil, care au polen foarte mic ce poate fi transportat prin vânt
foarte uşor la distanţe foarte mari, de ordinul kilometrilor (sfecla de
zahăr, cânepă). În cazul speciilor cu polenizare entomofilă,
distanţele se stabilesc în funcţie de raza de zbor a insectelor
polenizatoare şi sunt de obicei, de câţiva kilometrii (floarea
soarelui, dovleac, castraveţi)
Pericolul produs de impurificările biologice (încrucişări
naturale) face ca reînnoirea la plantele alogame să se facă în fiecare
an, iar cele autogame, la intervale de 2-3 ani.
Impurificările mecanice provocă modificări foarte importante
ale purităţii biologice. Acestea apar din cauza unor abateri de la
tehnologia recomandată sau datorită unor neglijenţe. Prin acest tip
de impurificare, în populaţie unui soi pătrund indivizi dina late
soiuri sau alte specii. Cauzele care produc impurificări sunt
multiple.
Una din cauzele impurificărilor mecanice este nerespectarea
asolamentului. Prin practicarea monoculturii sau a unei rotaţii
necorespunzătoare se pot produce impurificări din samulastră.
Foaret periculoase sunt aceste situaţii la cerealele de toamnă, atât în
cazul monoculturii cât şi a semănării cerealelor după cereale. De
altfel, tehnologiile specifice loturilor semincere interzic
monocultura şi pentru considerentul reducerii atacului de boli.
Impurificările mecanice apar în cazul semănării prea
apropiate a unor soiuri diferite sau chiar a unor specii înrudite.
Asigurarea unor distanţe de izolare contribuie la eliminarea acestui
factor, pe lângă protecţia faţă de încrucişările spontane.

7
Impurificări mecanice foarte grave pot să apară din cauza
folosirii unor maşini de semănat sau recoltat necurăţate
corepunzător. După trecerea de la un soi la altul, maşinile trebuie
spălate şi verificate în toate locurile unde este posibil să rămână
seminţe.
Impurificări şi mai grave se pot produce în procesul de
condiţionare şi păstrare a seminţelor. Maşinile de condiţionat
(selectoare, şnecuri de transport) pot provoca amestecuri între soiuri
dacă nu se curăţă foarte bine după fiecare soi.
Depozitarea necorepunzătoare este un alt motiv al
impurificrăirlor. Se recomandă ca loturile de sămânţă să fie
depozitate şi manipulate numai ambalate în saci etichetaţi.
Depozitarea în vrac, în magazii necompartimentate sau în saci fără
etichetă este foarte periculoasă.
Driftul genetic este un factor care are ca şi consecinţă
restrângerea bazei genetice a populaţiei soiului ca urmare a pierderii
unor gene sau, în cazuri mai grave, chiar a unor genotipuri care
intră în structura soiului. Acest fenomen apare ca o consecinţă a
nerespectării metodologiei producerii de sămânţă. Dacă înmulţirea
soiului porneşte de la cantităţi mici de sămânţă în care nu au fost
cuprinse toate biotipurile componente sau proporţia de participare a
fiecărui biotip nu a fost respectată, în foarte scurt timp, soiul va
prezenta caracteristici deosebite faţă de cele avute în momentul
lansării în producţie. Driftul genetic este poarte periculos în cazul
soiurilor polimorfe, constituite din mai multe biotipuri, mai cu
seamă dacă acestea diferă între ele printr-un număr mic de gene.
Pentru a preveni apariţia unor efecte negative datorate
driftului genetic, înmulţirea soiurilor neomogene trebuie să înceapă
cu înmulţirea separată a fiecărui biotip, după care acestea se vor
amesteca respectându-se proporţia de participare a fiecărui biotip.
Dacă biotipurile diferă între ele prin gene specifice rezistenţei la
diferite rase fiziologice a unui agent patogen, se recomandă
practicarea infecţiilor artificiale pentru a avea siguranţa că genele
corespunzătoare nu s-au pierdut. La plantele alogame, afectarea
fondului de gene din populaţia soiului din cauza driftului genetic
este mult mai periculoasă. La acestea, plantele tipice care stau la
baza înmulţirii soiului trebuie foarte atent studiate. Genele recesive
se pot pierde foarte uşor la o înmulţire neatentă.
Segregările întârziate apar în cazul soiurilor selecţionate din
populaţii hibride la plantele autogame. Dacă selecţia a început în
primele generaţii segregante şi descendenţele nu au fost urmărite

8
foarte atent, este posibilă apariţia unor segregante capabile să
impurifice soiul deoarece, este cunoscut că acest fenomen se poate
manifesta, chiar şi în generaţia F15. Ca urmare, în primii ani de
cultivare a unui soi nou se impune o purificare biologică foarte
atentă şi mai cu seamă, o studiere riguroasă a descendenţelor
plantelor tipice acre stau la baza procesului producerii de sămânţă.
Condiţiile ecologice pot afecta valoarea biologică a unui soi.
Pe lângă faptul că în condiţii improprii de cultură acţionează
selecţia naturală, la unele specii sămânţa se va deprecia prin
dispariţia biotipurilor valoroase şi scăderea pronunţată a valorii
celor rămase. Seceta şi temperaturile ridicate pot afecta polenizarea
(la porumb, leguminoase), astfel că producţiile realizate vor fi
foarte mici. De asemenea, poate fi afectată acumularea substanţelor
de rezervă în seminţe, crescând gradul de şiştăvire în detrimentul
capacităţii de germinaţie.
Dăunătoare pot fi şi precipitaţiile în exces care favorizează
atacul bolilor, stânjenesc polenizarea cu ajutorul insectelor (floarea
soarelui, trifoi), pot întârzia recoltatul, situaţie în care se ajunge la
apariţia căderii, a supracoacerii şi scuturării ( la ovăz, orz) sau chiar
la încolţirea seminţelor înainte de recoltat (cum este cazul grâului)
În alte situaţii, datorită condiţiilor ecologice pot apărea
schimbări ale unor mecanisme fiziologice. La cartof, cultivarea în
zone calde şi secetoase duce la degenerarea ecologică a
tuberculilor, aceştia nemaiputând fi folosiţi la plantare în
continuare. Astfel, la cartof toată producerea materialului de
înmulţire este zonată în regiunile foarte favorabile ( zonele închise
pentru cultura cartofului) unde degenerarea nu se produce.
Prevenirea afecţiunilor provocate de condiţiile ecologice se
poate realiza prin cantonarea producerii de sămânţă numai în zonele
foarte favorabile, zone în care se obţine un material sănătos şi
corespunzător în privinţa însuşirilor biologice, păstrându-se mai
uşor şi puritatea, care este elementul hotărâtor.
Factorii mai sus amintiţi au acţiune hotărâtoare în menţinerea
valorii seminţelor şi a formelor parentale pentru hibrizi, forme care
se caracterizează printr-un echilibru genetic în populaţie care
trebuie păstrat neschimbat.

1.1.2. Bazele genetice ale obţinerii seminţei hibride.

Valoarea hibrizilor depinde de alţi factori. În primul rând,


formele parentale ale unui hibrid trebuie păstrate nemodificate. În

9
majoritatea cazurilor, acestea fiind linii consangvinizate (material
homozigot) se vor lua măsurile recomandate în menţinerea unui soi
şi continuarea polenizării. Astfel, se va urmări eliminarea tuturor
abaterilor care apar din cauza selecţiei naturale, a mutaţiilor
naturale, a impurificărilor biologice şi mecanice sau a condiţiilor de
mediu neprielnice. În plus, în înmulţirea formelor liniilor
consangvninizate trebuie avută în vedere menţinerea stării de
homozigoţie, stare care menţine capacitatea combinativă, principala
însuşire care contribuie la realizarea unui hibrid valoros. Pentru
aceasta, pe lângă o izolare foarte bună în spaţiu a parcelelor unde se
cultivă liniile consangvinizate, autopolenizarea trebuie continuată
conform metodologiei specifice. Prin alegerea celor mai
reprezentative plante pentru autopolenizare se efectuează şi o
îndepărtare a plantelor netipice.
Anumite linii, care poartă caracteristici speciale (gene de
androsterilitate, gene de restaurare a fertilităţii, linii poliploide)
trebuiesc testate şi verificate pe parcursul înmulţirii pentru a nu-şi
pierde aceste proprietăţi. Verificările pot merge până la nivelul
fiecărui individ. În acest mod se lucrează în cazul utilizării
androsterilităţii la porumb şi floarea soarelui sau în cazul folosirii
poliploidiei la sfecla de zahăr.
La sfecla de zahăr există în cultură hibrizi triploizi, rezultaţi
din încrucişarea unor linii diploide cu altele tetraploide. Menţinerea
genomului tetraploid se realizează mai dificil, deoarece aceste
forme tind să revină la starea diploidă datorită fenomenului
breakdown. În această situaţie se impune un examen citologic al
fiecărei plante tetraploide, deoarece plantele revenite la starea
diploidă constituie o sursă foarte periculoasă de impurificare.
Al doilea obiectiv foarte important în înmulţirea hibrizilor
este realizarea unui grad de hibriditate corespunzător, cu alte
cuvinte, organizarea loturilor de hibridare în aşa manieră încât,
forma mamă să se polenizeze numai cu polen de la forma tată.
Pentru a se obţine numai combinaţia hibridă dorită, ambele forme
parentale trebuie purificate foarte bine înainte de înflorit. Prin
această lucrare se îndepărtează toate genele nespecifice hibridului.
Atingerea unui grad de hibriditate de 100% se poate realiza
numai izolând lotul de hibridare faţă de alte parcele cultivate cu
aceiaşi specie la distanţele recomandate de tehnologia specifică.
Prin aceasta se împiedică pătrunderea polenului străin.
Altă măsură care trebuie luată, este aceea de a efectua
lucrarea de castrat a formei mamă în totalitate înainte de înflorit.

10
Astfel se împiedică polenizarea plantelor mamă cu polen propriu
ceea ce duce tot la o impurificare a hibridului cu plante
consangvinizate, care prezintă efectele depresiunii de
consangvninizare, deci sunt inferioare din punct de vedere
productiv.
În cazul liniilor consangvinizate androsterile la care nu se
efectuează castratul manual se impune un control riguros al
inflorescenţelor formei mamă în perioada înfloritului, pentru a
îndepărta plantele care prezintă polen viabil. Existenţa unei singure
plante mamă necastrată sau cu polen viabil poate provoca
imprificări periculoase, numărul grăunciorilor de polen fiind foarte
mare.
Mărirea gradului de hibriditate se poate creşte prin ajutarea
polenizării. Această lucrare constă în scuturarea plantelor de pe
rândurile tată pentru a disemina polenul în lan (la porumb) sau
aducerea în lotul de hibridare a unor insecte polenizatoare ( familii
de albine în cazul florii soarelui).
Obţinerea seminţei hibride este influenţată şi de condiţiile
meteorologice. Seceta şi arşiţa afectează polenizarea la porumb prin
scăderea viabilităţii polenului. De asemenea, lipsa curenţilor de aer
poate reduce gradul de legare a florilor. Precipitaţiile abundente în
perioada înfloritului împiedică polenizarea la speciile cu polenizare
entomofilă.
La sfecla de zahăr, gradul de hibriditate este dependent de
gradul de autoincompatibilitate a formelor parentale, în special al
formei tetraploide care este utilizată ca formă mamă. Acolo unde se
foloseşte autoincompatibilitatea pentru înlocuirea castratului,
stabilitatea liniei depinde de cât de bine a fost fixat acest caracter de
către ameliorator. De asemenea, trebuie acordată atenţie şi
compatibilităţii între cei doi parteneri, deoarece adesea apar situaţii
de incompatibilitate între cele două forme, cea diploidă şi cea
tetraploidă.
Toate măsurile care se iau în privinţa măririi gradului de
hibriditate au ca scop obţinerea unor loturi de seminţe 100%
hibride. Formele consangvinizate sau cele rezultate din încrucişări
nedorite nu prezintă efect heterozis, ca urmare producţia realizată
de acestea va fi mică, deci valoarea hibridului va fi
necorespunzătoare.

11
2. ORGANIZAREA PRODUCERII DE SĂMÂNŢĂ ÎN
ROMÂNIA
1.2.1. Legislaţia referitoare la producerea seminţelor şi a
materialului săditor în România.

Producerea de sămânţă la nivel naţional se desfăşoară într-un


cadru organizat şi reglementat de lege. Normativele care stau la
baza organizării acestei activităţi complexe, sunt:
- Legea nr. 266/2002 privind producerea, controlul calităţii,
comercializarea şi folosirea seminţelor şi materialului săditor,
precum şi înregistrarea soiurilor de plante agricole, M.O.
343/25.05.2002
- Ordinul M.A.A.P. nr.253/2002 pentru aprobarea
metodologiei privind înregistrarea agenţilor economici, persoane
fizice şi juridice, pentru producerea, prelucrarea si comercializarea
seminţelor şi materialului săditor, M.O. 472/02.07.2002
- Ordinul M.A.A.P. nr.327/2002 privind stabilirea
persoanelor împuternicite să constate şi să aplice sancţiunile
prevăzute de Legea 266/2002 privind producerea, prelucrarea,
controlul şi certificarea calităţii, comercializarea seminţelor şi
materialului săditor, precum şi înregistrarea soiurilor la plante,
M.O. 593/12.08.2002
- Ordinul M.A.A.P. nr.350/2002 privind aprobarea normelor
tehnice pentru producerea, controlul, certificarea şi comercializarea
seminţelor şi materialului săditor, M.O. 635/28.08.2002
- Ordinul M.A.A.P. nr.257/2002 privind organizarea
controlului de calitate şi fitosanitar la importul şi exportul
seminţelor şi materialului săditor, M.O. 627/23.08.2002
- Ordinul M.A.A.P. nr.249/2002 privind stabilirea tarifelor
pentru efectuarea controlului în teren în vederea certificării
culturilor de sămânţă şi material săditor şi a autorizării agenţilor
economici pentru producerea, prelucrarea şi comercializarea
seminţelor şi materialului săditor, precum şi a tarifelor pentru
analizele de laborator ale seminţelor şi materialului săditor, M.O.
447/26.06.2002
- Ordinul M.A.A.P. nr.288/2002 pentru aprobarea condiţiilor
şi procedurilor privind acreditarea persoanelor pentru a ridica probe
de seminţe în vederea efectuării testelor de laborator, M.O.
617/21.08.2002

12
- Ordinul M.A.A.P. nr.355/2002 pentru aprobarea condiţiilor
şi procedurilor privind acreditarea persoanelor pentru efectuarea
inspecţiilor în câmp în vederea certificării unor culturi semincere
sub supraveghere oficială, M.O. 765/28.10.2002
- Ordinul M.A.A.P. nr.395/2002 pentru aprobarea regulilor şi
normelor tehnice privind producerea, prelucrarea, controlul calităţii
şi comercializare materialului de înmulţire al plantelor ornamentale,
M.O. 756/16.10.2002
- Ordinul M.A.A.P. nr.381/2002 pentru aprobarea regulilor şi
normelor tehnice privind producerea, controlul calităţii şi
comercializarea materialului de înmulţire şi plantare legumicol,
altul decât seminţele, M.O. 749/14.10.2002
- Ordinul M.A.A.P. nr.394/2002 pentru aprobarea procedurii
de eliberare a paşaportului fitosanitar şi a paşaportului fitosanitar de
înlocuire, folosite pentru circulaţia anumitor plante, produse
vegetale sau articole reglementate pe teritoriul României, M.O.
736/8.10.2002
- Ordinul M.A.A.P. nr.382/2002 pentru aprobarea regulilor şi
normelor tehnice privind producerea, controlul, certificarea calităţii
şi comercializarea materialului săditor pomicol, M.O.
800/5.11.2002
- Ordinul M.A.A.P. nr.506/2002 pentru aprobarea condiţiilor
şi procedurilor privind acreditarea laboratoarelor pentru analiza
calităţii seminţelor sub supraveghere oficială, M.O. 860/28.11.2002
- O.G. 136/2000, privind măsurile de protecţie împotriva
introducerii şi răspândirii organismelor de carantină dăunătoare
plantelor sau produselor vegetale în România, M.O. 431/12.09.2000
- H.G. 1030/2001 – Hotărâre pentru probarea normelor
metodologice de aplicare a Ordonanţei guvernului 136/2000 privind
măsurile de protecţie împotriva introducerii şi răspândirii
organismelor de carantină dăunătoare plantelor sau produselor
vegetale în România, M.O. 721/13.11.2001
- Ordinul M.A.A.P. nr.503/2002 privind procedura de
înregistrare a producătorilor, depozitelor colective, centrelor de
expediere şi a importatorilor de plante, produse vegetale sau
articole reglementate, M.O. 29.01.2002
- Ordinul M.A.A.P. nr.502/2002 pentru aprobarea modelelor
de procese verbale privind controlul fitosanitar, M.O.
61/29..01.2002

13
1.2.2. Organizarea producerii de sămânţă, a certificării şi
comercilizării seminţelor în România
Cadrul organizatoric pentru desfăşurarea producerii,
controlului, comercializării şi folosirii seminţelor şi a materialului
săditor, precum şi înregistrarea soiurilor este asigurat de către
Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei. Pentru aceasta ministerului
îi revin mai multe obligaţii.
O primă obligaţie este cea de autorizare a agenţilor
economici, indiferent de forma de proprietate, pentru producerea şi
comercializarea seminţelor şi materialului săditor. Aceştia trebuie
să îndeplinească anumite cerinţe care sunt verificate de către
organele desemnate pentru aceasta.
Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor colaborează
cu Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice “Gheorghe Ionesacu-
Siseşti” în organizarea certificării şi a controlului purităţii varietale,
a stării fitosanitare şi a valorii culturale a seminţelor şi a
materialului săditor. Prin aceste preocupări se caută asigurarea cu
necesarul de sămânţă a cultivatorilor din ţară şi se testează
eventualele posibilităţi de export.
Atât Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor cât şi
Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice sprijină activitatea de
cercetare în domeniul creării de soiuri, iar prin verificarea
înmulţirii acestora se caută o protejare a cultivatorilor faţă de
cultivarea unui material biologic neperformant. În acest sens, pe
baza unor studii fundamentate, se publică “Lista soiurilor şi
hibrizilor de plante agricole recomandate a fi utilizate de către
producătorii agricoli din România”. Introducerea în programul
producerii de sămânţă a unui nou soi sau hibrid nu se poate face
fără o testare prealabilă riguroasă prin care se stabileşte valoarea
acestuia, făcându-se apoi recomandări cultivatorilor.
În activitatea de înmulţire există o serie de cerinţe în
respectarea cărora revin obligaţii atât producătorilor de sămânţă, cât
şi creatorilor soiurilor şi hibrizilor.
Creatorii de cultivare trebuie să pună la dispoziţia celor ce le
înmulţesc, tehnologii specifice pentru a putea respecta condiţiile
legale cu referire la păstrarea purităţii şi a stării fitosanitare
adecvate.
Agenţii economici, persoane fizice sau juridice, care se ocupă
cu producerea şi comercializarea seminţelor, trebuie să fie
organizaţi astfel încât să fie capabili să pună la dispoziţia
cultivatorilor materialul biologic de cea mai bună calitate. Existând

14
anumite exigenţe, cu aceste activităţi se pot ocupa doar agenţii
economici autorizaţi de către Ministerul Agriculturii şi
Alimentaţiei. Autorizarea se eliberează după verificarea riguroasă,
în cazul în care se constată că există posibilităţi de:
- respectare a cerinţelor tehnologice,
- ţinere a evidenţei producţiei, tranzacţiilor şi stocurilor,
- respectare a prevederilor legale privind protecţia soiurilor,
- garantare a calităţii prin aplicarea metodelor adecvate de
înmulţire.
În asemenea condiţii există siguranţa păstrării autenticităţii
soiurilor şi asigurarea unei seminţe sau material săditor de calitate.
În cazul nerespectării prevederilor legale, agenţii economici
producători de sămânţă vor răspunde de daunele provocate.
În funcţie de dotare şi de autorizarea solicitată, agenţii
economici pot produce sămânţă din anumite categorii biologice.
Categoriile biologice superioare (prebază şi bază) pot fi produse
numai de către agenţii economici menţionaţi ca “menţinători” în
“Registrul de stat al soiurilor de plante agricole întregistrate” şi în
“Lista oficială a soiurilor şi hibrizilor de plante de cultură din
România”. Aceste specificări se fac anual sau periodic, deci
autorizarea ca “menţinător” trebuie revizuită la anumite intervale
de timp.
Cerinţe specifice şi o autorizare specială sunt necesare şi
pentru cei ce se ocupă cu comercializarea. Există norme speciale cu
referire la condiţionare, ambalare, etichetare, import şi export.
Importul de seminţe este permis pentru soiurile şi hibrizii
înscrişi în registrul de stat şi lista oficială, precum şi pentru cei
înscrişi în cataloagele statelor membre ale Uniunii Europene.
Eşantioane de seminţe din orice soi pot fi importante de către
unităţile de cercetare sau de învăţământ superior în scopuri
ştiinţifice sau de către Institutul de Stat pentru testarea şi Înscrierea
Soiurilor în vederea testării şi eventual, a admiterii în cultură.
Seminţele provenite din afara Comunităţii Europene se pot importa
pe bază de contracte pentru a fi multiplicate şi exportate dacă nu
sunt înscrise în Lista oficială a soiurilor şi hibrizilor din România.
Exportul de seminţe şi material săditor se poate efectua în
orice ţară pe baza unor contracte. Soiurile şi hibrizii româneşti pot
fi exportaţi dacă sunt înscrişi în registrul de stat, fiind însă interzis
exportul liniilor înainte de înregistrare. Pot face excepţie liniile care
fac obiectul schimburilor ştiinţifice.

15
Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor mai
coordonează şi lucrările de certificare a loturilor semincere prin
intermediul Inspecţiei de stat pentru calitatea seminţelor şi a
materialului săditor, organism finanţat din bugetul ministerului.
Autenticitatea şi calitatea materialului înmulţit este controlată prin
intermediul Laboratorului central pentru controlul calităţii
seminţelor şi a inspectoratelor teritoriale pentru calitatea seminţelor
şi materialului săditor, care funcţionează la nivelul fiecărui judeţ.
Inspecţia de stat pentru calitatea seminţelor şi a materialului
săditor eliberează şi retrage autorizaţiile agenţilor economicii care
produc, prelucrează şi comercializează seminţe şi material săditor,
elaborează normele de control şi certificare şi asigură legătura cu
organizaţiile internaţionale specializate în acest domeniu.

1.2.3. Înregistrarea soiurilor şi hibrizilor la plante

Producerea, comercializarea şi folosirea seminţelor şi a


materialului săditor este posibilă numai pentru soiurile şi hibrizii
înregistraţi în registrul de stat şi lista oficială. Pentru cultivarele
radiate, producerea de sămânţă şi cultivarea acestora se mai poate
continua 2-3 ani în scopul lichidării stocurilor existente.
Înscrierea unui nou cultivar în lista oficială este posibilă după
o testare de către Institutul naţional pentru Testarea şi Înregistrarea
Soiurilor. Pentru aceasta, amelioratorul sau importatorul (în cazul
cultivarelor străine) depun o cerere însoţită de o fişă descriptivă.
Testarea se efectuează contra cost, tarifele fiind stabilite de
Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei.
După testarea, care durează 3 ani, cultivarul poate fi înscris,
iar amelioratorului I se eliberează un certificat de înregistrare. Acest
certificat este valabil 20 de ani, pentru culturile de câmp şi 25 de
ani pentru pomii fructiferi şi viţa de vie. Pe baza acestui certificat
pot fi obţinute Brevete de invenţie.
Dreptul de a produce şi multiplica sămânţă din categoriile
biologice superioare (prebază, bază) revine amelioratorului, însă el
poate fi transmis prin contract şi altor persoane fizice sau juridice.
În acest caz cel ce a făcut contractarea trebuie să se angajeze în
acordarea unei redevenţe titularului de brevet, stabilită de comun
acord.
După înregistrare, titularul cultivarului, trebuie să pună la
dispoziţia Institutului de Stat pentru testarea şi Înscrierea Soiurilor
un eşantion reprezentativ de sămânţă pentru conservare, aceasta

16
constituind proba etalon pentru verificarea purităţii varietale şi
autenticităţii. Această verificare se face continuu, în decursul
înmulţirii unui soi, prin efectuarea postcontrolului care se
efectuează pe toată durate în care soiul rămâne înscris în lista
oficială.
Radierea cultivarelor din lista oficială se produce când se
consideră că nu mai corespund cerinţelor cu privire la
distinctibilitate, stabilitate şi omogenitate, când performanţele
acestora sunt depăşite de noile creaţii, sau când menţinătorul
solicită ori nu îşi îndeplineşte obligaţiile în efectuarea selecţiei
conservative. Radierea se face automat după 10 ani de la înscriere,
în cazul în care amelioratorul nu mai solicită reînscrierea.

1.3. CATEGORIILE BIOLOGICE DE SĂMÂNŢĂ.

În producerea de sămânţă şi material săditor apar mai multe


categorii biologice. Acestea sunt prezentate în continuare.
Sămânţa amelioratorului (SA) este sămânţa produsă sub
responsabilitatea creatorului cultivarului pe baza unei selecţii
conservative. Această categorie este materialul iniţial de pornire a
producerii de sămânţă şi stă la baza obţinerii categoriei Prebază.
Această categorie apare în momentul înscrierii soiului, când
amelioratorul trebuie să pună la dispoziţia cultivatorilor cantităţile
solicitate.
Amelioratorul poate produce această categorie şi după ce
cultivarul a fost cuprins într-un program controlat de înmulţire.
Sămânţa Prebază (PB) este sămânţa descendentă din
sămânţa amelioratorului sau este sămânţa provenită dintr-o selecţie
conservativă aplicată de către menţinător. Această categorie este
destinată obţinerii categoriei Bază şi va fi supusă certificării pentru
a respecta cerinţele legate de puritatea varietală şi valoarea culturală
prevăzute de lege.
Sămânţa Prebază poate fi Prebaza I (PB I) care este
echivalentul uneia sau mai multor descendenţe ale seminţei
amelioratorului, veche denumire utilizată fiind Baza superelitei
(BSE)
Cea de a doua categorie este Prebaza II (PB II), care este
echivalentul descendenţei Prebezei I, veche denumire fiind
Superelită (SE). În cadrul categoriei Prebază II sunt incluse şi liniile
consangvinizate care intră în componenţa hibrizilor simplii forme
parentale pentru hibrizii dublii.

17
Sămânţa bază (B) este produsă sub responsabilitatea
menţinătorului, fiind descendenţa seminţei Prebază II. Denumirea
veche echivalentă este cea de Elită (E). Pe lângă categoria
respectivă a soiurilor, sămânţă Bază este considerată şi cea a liniilor
consangvinizate forme parentale pentru hibrizii simpli comercială,
cea a hibrizilor simplii forme parentale pentru hibrizi dublii
comerciali. Această categorie va fi supusă certificării pentru a
respecta cerinţele referitoare la puritatea varietală şi valoarea
culturală.
Sămânţa Cerctificată (C) poate fi producă de persoana fizice
şi juridice autorizate, pe baza unui contract cu menţinătorul.
Această categorie cuprinde descendenţe ale seminţei Bază în cazul
soiurilor dar şi sămânţa hibrizilor simplii sau dublii obţinută în
loturile de hibridare şi destinată înfiinţării culturilor pentru consum
(F1). Această categorie biologică este supusă certificării. La soiurile
plantelor autogame pot apărea două generaţii ale seminţei
certificate (C I şi C II), pe când la plantele alogame, în cazul
hibrizilor, se admite o singură generaţie (F1).
Pe lângă aceste categorii biologice produse în cadrul unui
proces de înmulţire fundamentat ştiinţific, ai pot apărea categorii ce
se utilizează în situaţii limită, fiind destinate exclusiv obţinerii unor
culturi pentru consum.
Sămânţa comercială este o sămânţă care este certificată ca
specie, fără a se specifica soiul din care face parte, putând face
parte din populaţii locale bine conturate şi stabilizate genetic.
Cerinţele care se impun sunt de a prezenta caracterele specifice
speciei şi de a avea o valoare culturală bună.
Sămânţa standard (St) este sămânţa care este identificată ca
specie şi soi dar nu se cunoaşte categoria biologică din care face
parte. Poate fi supusă unui control oficial pentru a se stabili
valoarea culturală şi starea fitosanitară. Şi această categorie este
destinată obţinerii unor culturi pentru consum.
În procesul producerii de sămânţă pot fi cuprinse toate
tipurile de cultivare. Acestea se diferenţiază între ele prin însuşirile
pe care le au şi prin metodele prin care au fost create. Cele mai
importante tipuri de cultivare care sunt cuprinse în producerea de
sămânţă sunt prezentate în continuare.
Soiul – care este o populaţie de plante creată prin metode
fundamentate ştiinţific, fiind caracterizat prin distinctivitate,
omogenitate şi stabilitate. Pe lângă soiurile astfel definite,
caracterizate printr-un grad mare de homozigoţie la plantele

18
autogame şi indivizi heterozigoţi ce constituie o populaţie cu o
anumită frecvenţă a genelor la cele alogame. Mai pot exista şi alte
tipuri de cultivare asemănătoare soiului: populaţia locală, soiul
sintetic şi soiul compus.
Populaţia locală - este o grupare de indivizi înrudiţi dar
diferiţi genetic care aparţin aceleiaşi specii şi ocupă un anumit areal
având aceleaşi variaţii ereditare apărute datorită acţiunii aceleiaşi
selecţii. La plantele autogame, populaţia locală este un amestec de
mai multe linii pure homozigote, iar la alogame, un amestec de
heterozigoţi în continuă schimbare.
Soiul sintetic - este un soi cu polenizare liberă obţinut din
componente stabile care prezintă un anumit echilibru genetic, cu
toate că indivizii componenţi sunt heterozigoţi. În decursul
înmulţirii, componentele de bază se certifică, fiind controlate
periodic.
Soiul compus – constituie prima generaţie rezultată din
încrucişarea unui număr mare de forme parentale stabile. Este
asemănător hibrizilor, doar că încrucişarea formelor parentale se
face la întâmplare.
Linia consangvinizată – este un material biologic cu
genotipuri homozigote, identice rezultate în urma autofecundării
forţate şi a unei selecţii aplicate mai multe generaţii. În procesul de
înmulţire a liniilor consangvinizate, la menţinători trebuie parcurse
următoarele etape: autopolenizare în câmpul de înmulţire sub
izolator (ISI), polenizare liberă cu asigurarea izolării faţă de alte
culturi în câmpul de înmulţire a descendenţelor izolate în spaţiu
(IDIS) şi câmpul de înmulţire izolat în spaţiu (IIS).
Hibridul – este reprezentat prin sămânţa obţinută în urma
unei încrucişări între două sau mai multe forme parentale, având
proprietatea de a manifesta fenomenul heterozis reflectat într-un
nivel ridicat al producţiilor în prima generaţie (F1). În funcţie de
numărul şi tipul formelor parentale, în producerea de sămânţă pot
exista mai multe tipuri hibrizii.
Hibridul simplu – este prima generaţie a unei încrucişări între
două linii consangvinizate.
Hibridul dublu – este prima generaţie a unei încrucişări între
doi hibrizi simpli.
Hibridul trilinar – este prima generaţie a unei încrucişări între
un hibrid simplu şi o linie consangvinizată.

19
Hibridul top-cross este prima generaţie a unei încrucişări
între o linie consangvinizată sau a unui hibrid simplu şi un soi cu
polenizare liberă.
Hibridul inervarietal – este prima generaţie a unei încrucişări
între sămânţa de bază a două soiuri cu polenizare liberă.

1.4. CERTIFICAREA CULTURILOR SEMINCERE.

În vederea certificării culturilor semincere trebuie parcurse


mai multe etape. Această lucrare este efectuată de către inspectorii
aprobatori de la Inspectoratele pentru Controlul Calităţii Seminţelor
şi Materialului Semincer. Scopul principal al controlului este de a
verifica identitatea, autenticitatea, puritatea varietală şi starea
fitosanitară a loturilor semincere. Sunt supuse acestui control
loturile semincere din soiurile şi hibrizii înscrişi în Lista oficială a
soiurilor elaborată în fiecare an de către Ministerul Agriculturii şi
Alimentaţiei şi Institutul de Stat pentru Testarea şi Înscrierea
Soiurilor. Etapele certificării sunt următoarele:
Stabilirea provenienţei seminţei. Sămânţa folosită la
înmulţire se verifică cărui soi şi cărei categorii biologice aparţine.
Pentru aceasta pot fi luate în considerare următoarele acte:
- Registrul selecţiei conservative pentru categoria “Sămânţa
amelioratorului” în primii ani de la înscrierea unui nou
soi,
- Actul de garantare a autenticităţii pentru sămânţa produsă
de către creatorul soiului în cazul categoriilor “Sămânţa
amelioratorului” şi “Prebază”,
- Certificat de valoare biologică şi culturală pentru
seminţele certificate şi procurate de la producători,
- Certificat de calitate pentru seminţele procurate de la
furnizori,
- Documente de calitate pentru seminţele improtate:
- certificat de puritate varietală pentru materialul
procurat din ţările afiliate la OCDE,
- buletine internaţionale ale ISTA.
- Etichete tip CE cu următoarele culori: albe cu
dungă violet (Prebază), albe (Bază), albastre
(certificată I), roşii (Certificată II), gri (Necertificată),

20
galbene (Standard), brune (Comercială), verzi
(amestecuri)
Verificarea amplasării culturii, a distanţelor de izolare şi
a rotaţiei. Nerespectarea diatanţelor de izolare prevăzute constituie
motiv pentru respingerea sau declasarea culturilor. Verificarea se
face pa baza schiţei întocmite pe “Declaraţia de multiplicare”.
Nerespectarea rotaţiei poate constitui motiv de respingere sau
declasare.
Controlul aplicării tehnologiei specifice producerii d
esămînţă şi material săditor. În cadrul acestui control, care se
dessfăşoară prin mai multe vizite în unitatea cultivatoare, se va
urmări:
- combaterea bolilor, dăunătorilor şi buruineilor, în special
a celor de caracntină şi a celor care se transmit prin
sămânţă,
- executarea lucăriulor speciale de purificare bilogică
înainte de începerea emiterii polenului,
- efectuare lucrărilor de castrare în termen în loturile de
hibridarea,
- eliminarea plantelor atacate de boli şi dăunători, înainate
de recolatat,
- respectarea măsurilor pentru evitarea amestecurilor
mecanice în timpul recoltatului, transportului şi
depozitării.
Determinarea autenticităţii, categoriei şi purităţii
varietale.
Autenticitatea soiului se stabileşte pe baza actelor de
provenineţă şi a observării catacterelor şi însuşirilor morfo-
fizioloigce care sunt decrise la înregistrare de către menţinătorul
soiului.
Categoria biologică se stabileste în fincţie de descendenţă şi
de îndeplinirea condiţiilor minime de puritate varietală.
Puritatea varietală se determină în câmp, înainte de recoltat,
metodologia depinzând de specie. La cereale păioase, in şi plante
furajere plantele se examinează folosind rama pătrată sau pe
suprafeţe strict delimitate (10-30 m2). La sfeclă şi legumele
rădăcinoase şi bulboase se examinează un anumit număr de plante.
La plantele prăşitoare şi la celelalte tipuri de legume, se examinează
un anumit număr de plante dispuse pe două rânduri. La

21
leguminoasele penzru boabe examinările din câmp se completează
cu observaţii în laborator privind caracteristicile boaberlor.
În aceste obsrervaţii se vor calcula procentele pentru:
- puritatea varietală,
- alte plante de cultură cu seminţe greu separabile,
- buruieni cu seminţe greu separabile,
- plante atacate de boli,
Condiţii generale de declasare şi respingere a loturilor
semincere.
Culturile semincere se resping de la certificare fără
determinarea purităţii varietale dacă:
- provin din sămânţă fără acte de provenienţă,
- nu s-a asigurat spaţiul de izolare,
- sunt atacate de boli şi dăunători de carantină,
- sunt afectate de calamităţi,
- sunt puternic impurificate, îmburuinenate sau atacate de
boli şi dăunători.
Mai pot fi respinse culturile care nu îndeplinesc condiţiile
tehnice prevăzute pentru ultima categorie biologică.
Declasarea se efectuează atunci când culturile supuse
controlului nu îndeplinesc condiţiile pentru categoria
corespunzăroare descendenţei, dar coresăpund unei categorii
inferioare.
Respingerea se poate produce şi după recoltat, în timpul
transportului şi depozitării, dacă s-au produs impurificări în timpul
manipulărilor.

22
1.5. METODICA GENERALĂ A PRODUCERII DE
SĂMÂNŢĂ.

Producerea de sămânţă se desfăşoară după o metodică aparte,


care trebuie să asigure menţinerea celor trei caracteristici ale soiului
şi să se obţine un procent maxim de sămânţă hibridă în cazul
hibrizilor.
Metodica generală a înmulţirii soiurilor.
Producerea de sămânţă a soiurilor este o continouare a
procesului de ameliorare prin aplicarea unei selecţii conservative
sau stabilizatoare. Se porneşte cu aplicarea unei selecţii individuale
cu o singură alegere, care constă în alegerea de plante tipice şi
verificarea descendenţelor acestora, după care urmează o selecţie în
masă, mai multe generaţii, concretizată prin efectuarea purificărilor
biologice. Selecţia individuală se aplică în:
- câmpul de alegere a plantelor tipice
- câmpul de menţinere a purităţii biologice,
după care descendenţele se amestecă şi urmează obţinerea
categoriilor biologice
- Prebază I,
- Prebază II,
- Bază,
- Certificată
METODICA GENERALĂ A OBŢINERII SEMINŢEI
HIBRIDE.
Pentru obţineera seminţei hibride se parcurg două etape.
Prima etapă de referă la înmulţirea formelor parentale, linii
consangvinizate. Principiul de bază în această etapă este de
continuare a consangvinizării şi menţinere a purităţii şi stării de
homozigoţie. Pentru aceasta autopolenizarea este însoţită de
purificări biologice şi de luarea unor măsuri speciale de izolare a
plantelor sau a parcelelor de înmulţire. Etapa a doua constă în
organoizarea loturilor de hibridare şi efectuarea hibridărilor. Prima
etapă se desfăşoară în următoarele verigi:

23
- câmp de autopolenizări şi menţinere a purităţii biologice
- câmp de înmulţire sub izolator
- câmp de înmulţire izolat în spaţiu
iar atapa a doua este organizarea loturilor de hibridare:
- lot de hibridare simplă
- lot de hibridare dublă

ÎNTREBĂRI:
1. Care sunt factorii care duc la destabilizarea soiurilor?
2. Care sunt mpsurile care se iau pentru menţinerea valorii
hibrizilor?
3. Care sunt etapele certificării loturilor semincere?
4. Care sunt categoriile biologice de sămânţă?
5. Care sunt condiţiile necesare pentru acreditarea unui agent
economic în producerea de sămânţă?

24
CAPITOLUL 2
PRODUCEREA DE SĂMÂNŢĂ LA CEREALE
La cerealele păioase (grâu, orz, ovăz,secară şi triticale) se cultivă
soiuri, iar l porumb se cultivă hibrizi. Soiurilor cerealelor păioase se
înmulţesc după aceiaşi metodologie, de la o specie la alta diferin numai
diatnţele de izolare, care sunt mai mari la speciile alogame. Sămânşa hibridă
de porumb se obţine diferit, în funcţie de tipul formelor parentale, care pot fi
linii consangvinizate normle sau linii consangvinizate androsterile şi
restauratoare de fertilitate.

2.1. PRODUCEREA DE SĂMÂNŢĂ LA CEREALELE


PĂIOASE (GRÂU, ORZ, OVĂZ, SECARĂ, TRITICALE)

La aceste specii se cultivă soiuri cu toate că grâul, orzul şi


ovăzul sunt autogame, iar secara şi triticalele sunt alogame.
Metodologia producerii de sămânţă este cea adecvată soiurilor,
desfăşurându-se în următoarele verigi: (figura 2.1. şi 2.2.)
Câmpul de alegerea plantelor tipice se organizează pe cel
puţin 1000 m2, însămânţarea făcându-se cu Sămânţa amelioratorului
sau cu sămânţă categoria Prebază I. Semănatul se va efectua cu
densitate redusă pentru a se putea individualiza fiecare plată în
parte. Alegerea plantelor tipice se face la maturitate fiind reţinute
plantele care prezintă caractere specifice soiului şi nu sunt atacate
de boli şi dăunători. Tipiciatea se stabileşte în funcţie de descrierea
soiului. Poate fi reţinută planta cu toţi fraţii sau numai spicul
principal. Sămânţa fiecărei plante va fi păstrată separat. Dacă soiul
este de tip multilinial, plantele tipice trebuie reţinute separat pe
biotipuri, numărul lor depinzândde proporţia de participare a
fiecărui biotip la realizarea soiului.
Câmpul de menţinere a purităţii biologice. Sămânţa fiecărei
plante tipică se va semăna pe un rând cu o lungime de până la 10 m,
cu distanţa între rânduri ce cel puţin 30 cm, iar între boabe pe rând

25
4-5 cm. Compararea descendenţelor se va face cu o variantă martor,
semănată cu sămânţa aceluiaşi soi, din categoria Prebază I, care are
puritatea bioligică 100%. Descendenţele neuniforme şi netipice se
vor elimina înainte de recoltat. Cele rămase se vor recolta în
amestec.
Pentru soiurile multiliniale, câmpurile de menţinere a
purităţii biologice se organizează separat pentru fiecare biotip. În
acest caz şi recoltarea se va efectua separat, iar amestecul
biotipurilor se va realiza în funcţie de proporţia de participare a
fiecăruia sau acestea vor fi păstrate separat, iar amestecul să se facă
numai după obţinerea categoriei prebază I.
Câmpul de obţinere a categoriei Prebază I. Semănatul se
efectuează în benzi, la 12,5 cm între rânduri, cu cărări separatoare
de 25 cm, la distanţe de 2 m. Aceste cărări servesc la accesul
pesonalului pentru efectuarea purificatului biolgic. Pentru a mări
coeficientul de înmulţire, se poate efectua semănatul cu desime
redusă ( la jumătate din norma de semănat normală) la distanţa între
rânduri de 25-40 cm. Lucrarea specifică este purificatul biologic,
care se efectuează în două treceri.
Pentru soiurile multiniale, câmpul prebază I se poate
organiza separat pentru fiecare biotip în parte, iar după recoltat să
se realizeze amestecul biotipurilor.
Câmpul de obţinere a categoriei Prebază II. Acest câmp se
organizează cu sămânţă din categoria anterioară, organizarea fiind
asemănătoare. Semănatul cu desime redusă pentru această categorie
se practică numai în situaţii speciale. Lucrarea specifică este
purificatul biologic şi se efectuează ca în cazul verigii anterioare.
Câmpul de obţinere a categoriei Bază. Semănatul se face în
benzi, cu distanţa între rânduri de 12,5 cm şi cărări de 25 cm la
intervale de 2 m. Purificarea biologică se efectuează la fel ca la
categoriile ineterioare.
Câmpul de obţinere a categoriei Certificată. Semănatul se
face în benzi sau normal, cu distanţa între rânduri de 12,5 cm iar
măsura specială este purificarea biologică.
Particularităţi tehnologice în producerea de sămânţă la
cerealele păioase.
Tehnologia aplicată în loturile semincere este foarte
asemănătoare cu cea aplicată într-o cultură pentru consum. Există
diferenţe legate de efectuarea semănatului, acestea fiind prezentate
la descrierea fiecărei categorii biologice. Singura lucrare specifică
producerii de sămânţă este purificarea bioloigcă.

26
Purificarea biologică se realizează în două treceri. Prima
trecere are loc la înspicat, când se observă precocitatea şi atacul de
boli, iar a doua trecere are loc la maturitate, înainte de recoltat, când
se observă însuşirile morfologice ale inflorescenţelor, talia plantelor
şi atacul de boli. Plante care nu corespund se vor smulge. Cele
eliminate la prima trecere se lasă pe cărări, iar cele smulse la a doua
trecere se scot afară din lan.

Câmpul de alegere a
plantelor tipice

Câmpul de menţinere a
purităţii biologice

Câmpul de obţinere a categoriei


PREBAZĂ I

Câmpul de obţinere a categoriei


PREBAZĂ II

Câmpul de obţinere a categoriei


BAZĂ

Câmpul de obţinere a categoriei


CERTIFICATĂ

Figura 2.1. Schema producerii de sămânţă la cerealele păioase – soiuri


omogene

27
Câmpul de alegere a
plantelor tipice

Câmpul de menţinere a
purităţii biologice

Câmpul de obţinere a categoriei


PREBAZĂ I (PB I)

Câmpul de obţinere a categoriei


PREBAZĂ II (PB II)

Câmpul de obţinere a categoriei


BAZĂ (B)

Câmpul de obţinere a categoriei


CERTIFICATĂ (C)

28
Figura 2.2. Schema producerii de sămânţă la cerealele păioase – soiuri
multiliniale

Condiţii de certificare în câmp a cerealelor păioase.


Se supun controlului categoriile Prebază II, Bază şi
Certificată I şi II.
În perioada de vegetaţie se efectuează cel puţin trei controale.
Verificarea purităţii biologice se face cu rama metrică sau pe
suprafeţe de 10-20 m2, în cel puţin 5 puncte de control, sau câte un
punct de control al 10 ha.
Tabelul 2.1.
Distanţele minime de izolare
Cultura Distanţa minimă faţă de :
Grâu, orz, 4 m faţă de alte specii, alte soiuri, alte categorii biologice
ovăz
Grâu durum 100 m faţă de grâul comun, alte soiuri de grâu durum
4 m faţă de alte cereale păioase, alte categorii biologice
Secară, 4 m faţă de alte cereale păioase, alte categorii biologice
triticale 300 m pentru categoria B,
250 m pentru categoria C, faţă de alte soiuri de secară şi triticale
Orez – 50 m faţă de alte loturi semincere
însămânţat
cu avionul
Tabelul 2.2.
Condiţii de aprobare în câmp la cerealele păioase
Specificare Categoria biologică
PB B C1 C2
Unitatea de control, ha 50 100 200 200
Rotaţia după aceeaşi specia sau alte păioase, 2
ani
Metoda de însămânţare benzi normal
Puritate varietală % - grâu, orz, ovăz 99,9 99,7 99,0
- triticale, secară 99,7 99,0 98,0
Plante de cultură greu separabile, % 0,04 0,1
Buruinei greu separabile, % * 0,04 0,1
Ustilago sp.(grâu, ovăz, secară) 0,1 0,2 1,0
Ustilago sp. (orz) 0,2 0,3 1,0

29
Starea Tilletia tritici, T.foetida (grâu) lipsă 0,04
sanitară, Tilletia controversa (grâu) lipsă
% Claviceps purpurea (secară) lipsă 0,04
Septoria nodorum (grâu) 0,5 1,0
• în grâu: Lolium temulentul, melampyrum sp., Raphanus raphanistrum,
myagrum perfoliatum
• în orz, ovăz: Lolium temluentul, Avena fatua, Avena ludoviviana,
Raphanus sp.
• În secară şi triticale: bromus secalinus, lolium temlentum, Avena sp.,
Raphanus sp.
Tabelul 2.3.
Condiţii de valoare culturală la cerealele păioase
Specia Categorie Puritate Seminţe străine, buc.max.la 500 g Germinaţia
biologică fizică min. Alte plante Buruieni % min.
(%) de cultură Total Din care
greu
separabile
Grâu PB, B 99 5 5 5 85
comum C 98 10 15 10 85
Grâu durm PB, B 99 5 5 5 85
C 98 10 20 10 85
Secară PB, B 98 5 5 5 85
C 98 20 15 10 85
Triticale PB, B 98 5 10 5 85
C 98 20 20 10 85
Orz PB, B 99 5 5 5 85
C 98 20 20 15 85
Ovăz PB, B 99 5 5 5 85
C 98 20 20 15 85
Orez PB, B 98 5 8 8 80
C 98 20 40 40 80
Umiditatea maximă admisă 14%

30
2.2. PRODUCEREA DE SĂMÂNŢĂ HIBRIDĂ LA PORUMB.

La porumb, datorită progreselor realizate de ameliorare se


cultivă în exclusivitate hibrizi (simpli, trliniari sai dublii). Soiurile
de porumb se cultivă numai în zonele cu agricultură rudimentară, pe
suprafeţe foarte restrânse.
Sămânţa hibridă de porumb se produce în loturi de hibridare,
existând două metode importante. O metodă se bazează pe folosirea
unor linii consangvinizate normale, cealaltă utilizează avantajele
androsterilităţii. La porumb se foloseşte androsterilitatea nucleo-
citoplasmatică cu restaurare a fertilităţii.

2.2.1. Producerea seminţei hibride pe bază de forme parentale


normale (androfertile)
Câmpul de menţinere a purităţii biologice a liniilor
consangvinizate androfertile. Menţinerea tipicităţii şi uniformităţii
liniilor consangvinizate se realizează prin păstrarea homozigoţiei.
Aceasta se face prin alegerea de plante tipice liniei, o parte dintre
ele autopolenizându-se, iar o altă parte fiind se polenizează după
modelul SIB (polenizare între plante surori, din aceeaşi
descendenţă). Pentru aceasta se foloseşte sămânţa de la ştiuleţi
autopolenizaţi. Din sămânţa fiecărui ştiulete se seamănă câte 3
rânduri. Pe un rând se face autopolenizare, iar celelalte două se
folosesc pentru încrucişările SIB. Plantele netipice se vor elimina
înainte de înflorire. Sămânţa obţinută pe fiecare ştiulete se păstrează
separat. (figura 2.3.)
Câmpul de înmulţire sub izolator. Sămânţa fiecărui ştiulete
obţinută în veriga anterioară, se va semăna pe câte un rând a câte 50
de plante. În timpul perioadei de vegetaţie se urmăreşte
uniformitatea descendenţelor, cele care prezintă peste 10% plante
netipice se vor elimina în totalitate, celelalte se vor purifica. La
plantele tipice se vor izola atât paniculele cât şi ştiuleţii pentru a se

31
efectua polenizarea cu polen propriu. Ştiuleţii se vor recolta în
amestec.
Câmpul de înmulţire izolat în spaţiu. Sămânţa descendenţelor
autoplenizate se va semăna într-o parcelă după tehnologia obişnuită
luându-se măsuri de izolare faţă de alte culturi de porumb la cel
puţin 500 m. În perioada de vegetaţie se va efectua purificarea
biologică care trebuie încheiată înainte de înflorit. Polenizarea se va
face liber între plantele descendenţelor. La recoltat ştiuleţii se vor
tria pentru a obţine o puritate de 100%.
Lotul de hibridare simplă. Se organizează semănând
intercalat cele două forme parentale. Parităţile între forma mamă şi
forma tată depind de capacitatea formei tată de a produce polen.
Forma mamă fiind o formă androfertilă se va castra manual urmând
ca polenizarea să se efectueze numai cu polen de la forma tată.
Pentru aceasta este necesară izolarea lotului de hibridare faţă de alte
culturi de porumb. Ambele forme parentale trebuie purificate foarte
bine înainte de înflorit.
Lotul de hibridare dublă. Se organizează asemănător lotului
de hibridare simplă, cu excepţia că formele parentale sunt doi
hibrizi simpli. Hibridul simplu mamă se va castra manual.
Distanţele de izolare sunt specifice acestui tip de lot de hibridare.

32
A B C D
Câmpul de
menţinere a
purităţii biologice
SIB SIB SIB SIB
Câmpul de
x x x x x x x x înmulţire sub
izolator

Câmpul de
înmulţire izolat în
spaţiu

A B C D

TT M M M M TT TT M M M M TT Lot de hibridare
simplă pentru
obţinerea formelor
parentale

HS (AxB) ♀ HS (CxD) ♂

TT M M M M TT TT M M M M TT Lot de hibridare
trilinară sau dublă

HT (AxB)C HD (AxB)(CxD)

Figura 2.3. Schema producerii seminţei hibride la porumb, pe bază de forme


parentale androfertile

33
2.2.2. Producerea seminţei hibride pe bză de
androstrilitate şi restaurare a fertilităţii
Pentru utilizarea androsterilităţii nucleo-citoplasmatice sunt
necesare trei tipuri de linii consangvinizate:
- linia androsterilă care se foloseşte ca mamă în realizarea
hibrizilor,
- linia analog fertil care se foloseşte ca polenizator a liniei
androsterile pentru înmulţirea acesteia,
- linii normale nerestauratoare de fertilitate care se folosesc
ca formă tată pentru crearea de hibrizi simpli androsterili
utilizaţi ca forme mamă pentru obţinerea hibrizilor dublii,
- linii restauratoare de fertilitate care sunt androfertile şi se
folosesc ca formă tată pentru obţinerea de hibrizi
comerciali fertili.
Aceste linii se înmulţesc prin autopolenizare şi se verifică
proprietăţile legate de fertilitatea polenului. Verigile care se practică
în cazul acestei metode sunt următoarele:
Câmpul de menţinere a purităţii biologice şi testări a liniilor
nerestauratoare şi a celor restauratoare de fertilitate.
Linia androsterilă se înmulţeşte prin polenizare cu polen de la
linia analog fertil. Polenizarea se face după modelul plantă cu
plantă, fiecărei plante androsterile corespunzându-i o plantă
polenizatoare.
Liniile androfertile (nerestauratoare şi restauratoare de
fertilitate) se înmulţesc prin autopolenizare. O parte din polen se
foloseşte la testare prin încrucişare cu plante androsterile. Acestor
testări se supun fiecare plantă din aceste linii. Sămânţa rezultată din
testări se va verifica în anul următor, pe baza acestor rezultate se va
face selecţia ştiuleţilor autopolenizaţi care se vor păstra un an în
laborator.
Câmpul de control. În câmpul de control se vor semăna
ştiuleţii rezultaţi din hibridarea de verificare. Sămânţa fiecărui
ştiulete se va semăna pe câte un rând. Descendenţele care au forme
parentale plante din linia nerestauratoare trebuie să fie androsterile,
iar cele cu liniile restauratoare trebuie să fie androfertile. Dacă în
descendenţe apar plante atipice în privinţa fertilităţii polenului, se
va nota descendenţa iar ştiuletele autopolenizat al plantei care i-a
fost formă parentală se va elimina. Sămânţa obţinută în câmpul de
control se va elimina.

34
Câmpul de înmulţire sub izolator. Linia androsterilă se
polenizează cu polen de la analogul fertil după principiul plantă cu
plantă.
Liniile androfertile (nerestauratoare şi restauratoare de
fertilitate) se înmulţesc prin autopolenizare după o purificare
biologică prealabilă. Descendenţele care prezintă mai mult de 10%
plante netipice se elimină.
Câmpul de înmulţire izolat în spaţiu. Linia androsterilă,
aceasta se seamănă intercalat cu analogul fertil la o paritate 4:2 (4
rânduri linie androsterilă: 2 rând analog fertil). Polenizarea se face
liber cu asigurarea spaţiilor de izolare. Recoltarea seminţei de face
separat forma androsterilă faţă de analogul fertil.
Liniile androfertile (nerestauratoare şi restauratoare de
fertilitate) se seamănă în condiţii de izolare în spaţiu faţă de alte
culturi de porumb. Polenizarea se face liber după o purificare foarte
riguroasă încheiată înainte de înflorit.
Lotul de hibridare simplă. Organizarea lotului de hibridare
simplă se face în funcţie de tipul de hibrid care trebuie să fie
obţinut.
Pentru hibrizii simplii forme mamă pentru hibrizi dublii, ca
linie mamă se utilizează linia androsterilă, iar ca formă tată o linie
androfetrtilă nerestauratoare de fertilitate. Forma mamă nu se
castrează. Hibridul care se va obţine va fi androsteril.
Pentru a obţine hibrizi simpli forme tată pentru hibrizi dubli
se vor încrucişa două linii restauratoare de fertilitate. Dintre acestea,
cea care va fi folosită ca mamă se va castra manual. Acesta va fi
fertil şi restaurator de fertilitate.
Pentru a obţine un hibrid simplu comercial ca formă mamă se
va folosi o linie androsterilă, iar ca formă tată o linie restauratoare
de fertilitate. Hibridul va fi androfertil.
Lotul de hibridare dublă. Organizarea lotului de hibridare se
va face utilizând ca formă mamă un hibrid simplu androsteril, iar ca
formă tată un hibrid simplu restaurator de fertilitate.

35
AMS AF BNR CRf DRf Câmp de
menţinere a
purităţii
biologice şi
testări

AMS x BNR AMS x CRf AMS x DRf


Câmp de
control

AMS AF AMS AF AMS


Câmpul de
înmulţire sub
X X X izolator

AMS AF BNR CRf DRf

Câmpul de
înmulţire
izolat în
AF AMS AF BNR CRf DRf spaţiu

BNR AMS BNR CRf AMS CRf DRf CRf DRf


Lotul de
hibridare
AxB AxC CxD simplă
HS ♀ pt HS comercial HS ♂ pt.HD
HD sau HT

C AxB C CxD AxB CxD Lotul de


hibridare
triliniară sau
(AxB)C (AxB)(CxD) dublă
HT comercial HD comercial

Figura 2.4. Schema producerii seminţei hibride la porumb pe bază de


androsterilitate nucleocitoplasmatică şi restaurare a fertilităţii polenului

36
Particularităţi tehnologice în loturile de hibridare la
porumb.
Tehnologia de cultură a loturilor de hibridare la porumb
prezintă unele particularităţi faţă de o cultură pentru consum.
Deosebiri apar în ceea ce priveşte semănatul şi efectuarea unor
lucrări de întreţinere specifice.
Semănatul se efectuează diferit de la un hibrid la altul. Dacă
între cele două forme parentale există diferenţe în privinţa
precocităţii, forma cea mai tardivă se va semăna mai devreme, iar
cea mai precoce după răsărirea formei tardive. O altă modalitate,
mai greu se realizat, ar fi semănatul formei mai precoce la o
adâncime mai mare ceea ce va întârzia răsărirea.
Paritatea între cele două forme parentale depinde de bogăţia
în polen a formei tată. Parităţile care se practică sunt 4:2; 6:2; 8:2;
12.4; 12:6. De regulă parităţi mai reduse se folosesc în cazul
hibrizilor simpli, iar cele mai mari la hibrizii dublii.
Ca lucrări speciale de îngrijire sunt purificatul biologic,
copilitul formei mamă, castrarea sau verificarea formei mamă,
polenizarea suplimentară.
Copilitul este o lucrare obligatorie numai la plantele mamă
deoarece copilii pot fi surse de polen. Lucrarea se efectuează odată
cu purificatul biologic şi constă în eliminarea lăstarilor crescuţi la
baza tulpinii.
Purificarea biologică se face prin mai multe treceri şi constă
în eliminarea şi scoaterea din lan a plantelor netipice şi a celor
atacate de boli şi dăunători. Lucrarea se efectuează atât pe rândurile
mamă cât şi pe cele tată şi trebuie încheiată înainte de înflorit.
Prima trecere se face în faza de 6-7 frunze. Pe rândurile tată ultima
trecere trebuie efectuată înainte de apariţia mătăsii la forma mamă.
Pe rândurile mamă purificarea se încheie după apariţia mătăsii.
Castrarea se efectuează manual pe rândurile mamă în cazul
liniilor normale. Perioada optimă pentru castrat este la ieşirea
paniculului din burduf, prin smulgerea acestuia. Trebuie avută
atenţie pentru a nu se rupe mai mult de 1-2 frunze pentru că se vor
sensibiliza plantele al atacul de tăciune. Trecerea prin lan pentru
castrare se face la intervale de o zi pe o perioadă de două
săptămâni. În perioada castrării inspectorii aprobatori efectuează cel
puţin 5 controale în care verifică existenţa plantelor mamă înflorite
şi necastrate

37
În cazul formelor androsterile se va efectua în perioada
înfloritului un control a plantelor mamă pentru a depista plantele
care prezintă polen fertil. Acestea se recunosc prin faptul că
paniculele sunt mai bine dezvoltate şi prezintă o culoare gălbuie
faţă de cele androsterile care sunt mai mici, mai slab ramificate şi
de culoare verde.
Polenizarea suplimentară se efectuează în cazul în care forma
tată este săracă în polen şi în loturile de hibridare în care parităţile
sunt mai mari (8:2 sau 12:4). Lucrarea se efectuează prin atingerea
paniculelor cu o frânghie legată de două stinghii care va ajuta
scuturarea polenului. Perioada optimă din zi este între orele 9 şi 13.
Recoltarea rândurilor mamă pe care se realizează sămânţa
hibridă se face manual sau mecanizat numai după ce rândurile
formei tată au fost scoase din lan. După recoltare ştiuleţii se vor
sorta manual ocazie cu care se vor elimina cei netipici şi atacaţi de
boli.

Condiţii de certificare în câmp a loturilor semincere de


porumb.
Sunt supuse certificării categoriile:
- Prebază II: linii consangvinizate care intră în componenţa
hibrizilor
simpli forme parentale pentru hibrizi dubli sau trilinari
comerciali
- Bază: linii consangvinizate care intră în componenţa
hibrizilor simpli sau trilinari comerciali şi hibrizi simpli
forme parentale pentru hibrizii dublii sau trilianri
- Certificată: prima generaţie a hibrizilor simpli, trilianri
sau dublii comerciali.
Tabelul 2.4.
Pentru linii consangvinizate
Unitatea de control - maxim 50 ha
Rotaţia după aceeaşi specie 2 ani
Distanţa de izolare - minim 400 m
Boli şi dăunători de carantină inclusiv Cochliobolus carbonum Lipsă
Ştiuleţi netipici - maxim 2%
Ştiuleţi cu peste 20% boabe atacate de Fusarium sp. - maxim 5%
Ştiuleţi atacaţi de Nigrospora orzzae – maxim 5%
Ştiuleţi cu peste 5% boabe fisurate – maxim 5%
Puritate varietală 99,9%
Liniile sunt supuse la minim trei controale prin care se
verifică puritatea biologică. La liniile androsterile se verifică dacă

38
nu sunt plante androfertile. Acestea nu trebuie să depăşească 1%.
Verificările se fac la 1500 ştiuleţi luaţi la întâmplare din 10-15
puncte din lan, în cazul loturilor de până la 5 ha. Pentru fiecare
hectar în plus se mai observă câte 100 ştiuleţi.
Tabelul 2.5.
Hibrizi simpli forme parentale pentru hibrizi dublii.
Unitatea de control - maxim 50 ha
Rotaţia după aceeaşi specie 2 ani
Distanţa de izolare - minim 400 m
Boli şi dăunători de carantină inclusiv Cochliobolus carbonum Lipsă
Ştiuleţi netipici - maxim 2%
Ştiuleţi cu peste 20% boabe atacate de Fusarium sp. - maxim 5%
Ştiuleţi atacaţi de Nigrospora orizae – maxim 5%
Ştiuleţi cu peste 5% boabe fisurate – maxim 5%
Puritate varietală - formam mamă 99,9%
- forma tată 99,9%
În timpul înfloritului, pe rândurile mamă nu sunt admise mai
mult de 0,5% plante înflorite şi necastrate, iar cumulat pe toate
controalele procentul maxim admis este de 1%. În cazul liniilor
androsterile se verifică plantele androfertile prin cel puţin trei
controale. Numărul punctelor de control este de cel puţin 1 punct la
5 ha. În fiecare punct de control se verifică câte 100 plante aşezate
pe cel puţin două rânduri.
La maturitate se verifică puritatea ştiuleţilor prin examinarea
a câte 1000 plante tată şi 200 plante mamă, în cel puţin 10 puncte
de control.
Tabelul 2.6.
Hibrizi (simpli, trilianri, dublii) comerciali.
Unitatea de control - maxim 100 ha
Rotaţia după aceeaşi specie 2 ani
Distanţa de izolare – minim 200 m
- pentru HD şi H 300 m
- pentru HS şi HD zaharat 400 m
- pentru HS zaharat, floricele
Boli şi dăunători de carantină inclusiv Cochliobolus carbonum Lipsă
Ştiuleţi netipici - maxim 2%
Ştiuleţi cu peste 20% boabe atacate de Fusarium sp. - maxim 5%
Ştiuleţi atacaţi de Nigrospora orzzae – maxim 5%
Ştiuleţi cu peste 5% boabe fisurate – maxim 5%
Puritate varietală - forma mamă 99,8%
- forma tată 99,8%
Examinarea purităţii variatale şi controlul castratului se face
la câte 100 plante situate pe cel puţin 2 rânduri. În perioada

39
înfloritului sunt admise până la 1% plante înflorite şi necastrate la
un control, iar cumulat pe toate controalele maxim 2% începând de
la peste 5% plante cu mătase. Procentul maxim de plante mamă cu
copili este de 1%.
Tabelul 2.7.
Condiţii de valoare culturală la porumb
Categoria Puritatea Facultatea germinativă Număr de
biologică fizică, min. % min. % seminţe străine
PB, B 99 85 0
C 98 90 0
Umiditatea admisă 14%,

ÎNTREBĂRI:
1. Care sunt etapele înmulţirii soiurilor la cerealele păioase?
2. Cum se realizează purificarea biologică la cerealele păioase?
3. Care sunt etapele producerii seminţei hibride la porumb pe bază
de forme partentale normale?
4. Care sunt etapele producerii seminţei hibride la porumb pe bază
de androsterilitate şi restaurare a fertilităţii?
5. Care sunt distanţele de izolare a loturilor de hibridare la
porumb?
6. Care sunt lucrările specifice în loturile de hibridare la pourmb?

40
CAPITOLUL 3

PRODUCEREA DE SĂMÂMŢĂ LA LEGUMINOASELE


PENTRU BOABE (MAZĂRE, FASOLE, SOIA)

La principalele leguminoase pentru boabe se cultivă soiuri, aceste


specii fiind plante autogame. Faţă de metodologia generală, obţinerea
categoriei Prebază I se desfpşoară pe o perioadă de doi ani pentru menţinerea
caracterelor tipice ale boabelor.

La leguminoasele pentru boabe, datorită faptului că sunt


plante autogame, se cultivă numai soiuri. Producerea de sămânţă se
desfăşoară după metodologia obişnuită de înmulţire a soiurilor, cu o
modificare care constă în repetarea câmpului Prebază I, deoarece la
aceste specii (mai cu seamă la mazăre), purificatul biologic se face
destul de dificil. Verigile producerii de sămânţă sunt următoarele:
(figura 3.1.)
Câmpul de alegerea plantelor tipice se însămânţează cu
Sămânţa amelioratorului sau cu sămânţă categoria Prebază I.
Semănatul se va efectua cu densitate redusă pentru a se putea
individualiza fiecare plată în parte şi pentru a mări coeficientul de
înmulţire. Alegerea plantelor tipice se face în două treceri deoarece
caracterele evidente la înflorit, la maturitate nu mai pot fi observate.
La înflorire se marchează plantele tipice soiului în funcţie de
tipul de creştere, forma tufei, forma, culoarea şi mărimea florilor,
rezistenţa la cădere şi boli. Marcarea se face cu ajutorul unor fâşii
de material plastic sau textil. Dintre plantele marcate, la maturitate
se vor reţine numai cele care prezintă păstăi caracteristice soiului,
uniformitate a coacerii, rezistenţă la boli şi dăunători. Acestea se
vor smulge şi vor fi examinate în laborator în ceea ce priveşte
caracteristicile boabelor (culoare, formă, mărime, etc.). Numai după
această selecţie, boabele fiecărei plante rămase se vor păstra
separat.
Câmpul de menţinere a purităţii biologice. Sămânţa fiecărei
plante tipică se va semăna pe un rând cu o lungime de până la 2-4
m, la distanţa între rânduri ce cel puţin 50 cm. Compararea
descendenţelor se va face cu o variantă martor, semănată cu
sămânţa aceluiaşi soi, din categoria Prebază I, care are puritatea
bioligică 100% şi care urmează din 10 în 10 rânduri. Descendenţele
sunt observate încă de la înflorit şi continuă până la maturitate, fiind

41
notate cele care prezintă plante netipice soiului. Cele rămase se vor
recolta în amestec.
Câmpul de obţinere a categoriei Prebază I. Prebaza I se
obţine în doi ani consecutiv la mazăre şi fasole,. Care ua un
coeficient de înmulţire mai mic şi purificarea se efectuează mai
greu. (Prebază I A şi Prebază I B). Semănatul la mazăre se
efectuează în benzi late de 2 m cu cărări separatoare de 25-40 cm,
distanţa între rânduri fiind de 12,5 cm.. Aceste cărări servesc la
accesul personalului pentru efectuarea purificatului biologic. Pentru
a mări coeficientul de înmulţire, la mazăre, distanţa între rânduri
poate fi mărită la 25-40 cm. Lucrarea specifică este purificatul
biologic, care se efectuează în două treceri.
Câmpul de obţinere a categoriei Prebază II. Acest câmp se
organizează cu sămânţă din categoria anterioară. Semănatul cu
desime redusă pentru această categorie se practică numai în situaţii
speciale. Mazărea se seamănă în benzi, distanţa între rânduri fiind
de 12,5 cm. Fasolea şi soia se seamănă normal. Lucrarea specifică
este purificatul biologic şi se efectuează ca în cazul verigii
anterioare.
Câmpul de obţinere a categoriei Bază. Semănatul mazărei se
face în benzi, cu distanţa între rânduri de 12,5 cm şi cărări de 25 cm
la intervale de 2 m, fasolea şi mazărea se seamănă normal.
Purificarea biologică se efectuează la fel ca la categoriile anterioare.
Câmpul de obţinere a categoriei Certificată. Semănatul se
face în benzi sau normal, conform tehnologiei obişnuite. Măsura
specială este purificarea biologică.
Particularităţi tehnologice în loturile semincere la
leguminoasele pentru boabe.
Tehnologia de cultură la leguminoasele pentru boabe este
asemănătoare cu tehnologia obişnuită, lucrarea specifică aplicată
fiind purificarea biologică.
Purificarea biologică se efectuează în loturile semincere
pentru obţinerea categoriile prebază, bază şi certificată. Lucrarea se
efectuează prin două treceri. Prima trecere are loc la înflorit, când
se observă caracteristicile florilor, precocitatea şi atacul de boli. A
doua trecere are loc la maturitate, înainte de recoltat, când se
observă însuşirile morfologice păstăilor, talia plantelor şi atacul de
boli. Plante care nu corespund se vor smulge şi se vor elimina din
lan. Se recomandă selectarea manuală a seminţelor pentru a obţine
o puritate variatală de 100%.

42
Câmpul de alegere a
plantelor tipice

Câmpul de menţinere a
purităţii biologice

A
Câmpul de obţinere a categoriei
PREBAZĂ I
B

Câmpul de obţinere a categoriei


PREBAZĂ II

Câmpul de obţinere a categoriei


BAZĂ

Câmpul de obţinere a categoriei


CERTIFICATĂ

Figura 3.1.. Schema producerii de sămânţă la leguminoasele pentru boabe

43
Tabelul 3.1.
Condiţii de certificare în câmp la leguminoasele pentru boabe.
Specificare Categoria biologică
PB B C1 C2
Unitatea de control – maxim - ha 25 50 100
Rotaţia după aceeaşi specie, ani - minim 3
Distanţa de izolare între soiuri şi categorii 4
biologice, m - minim
Mazăre
Puritate varietală % – minim 99,9 99,7 99,0 98,0
Plante cu seminţe greu separabile (Pisum lipsă 1/30m 1/10m2
2
arvense)
Plante cu atac de: % - maxim
- ascochitoză (Ashochyta sp.) 1 5
- bacterioză (Pseudomonas pisi) 1,5 5
Fasole
Puritate varietală % – minim 99,9 99,7 99,0 98,0
Plante cu atac de: % - maxim
- antracnoză (Colletotrichum 1 5
lindemuthianum)
-bacterioză (Xanthomonas phaseoli) 1,5 5
Soia
Puritate varietală % – minim 99,5 99,5 99,0 99,0
Plante atacate de: % maxim
- mană (Peronospora manshurica) 1 2
- mozaic (Soja virus 1) 1 5

Sunt supuse certificării categoriile biologice începând cu


Prebaza II. Controalele în vederea certificării încep în faza de
înflorit şi continuă până la recoltare. Puritatea varietală de
determină cu rama metrică la mazăre, iar la fasole şi soia se observă
câte 50 plante dispuse pe două rânduri vecine. În cazul atacului de
boli, se consideră plante bolnave de bacterioze cele pe care boala
este prezentă, iar în cazul antracnozei, cele la care petele ocupă mai
mult de 1/5 din păstaie.

Tabelul 3.2.
Condiţii de valoare culturală
Specia Puritate fizică Conţinut maxim Germinaţia totală
min.% de seminţe din min %
alte specii (%)
Mazăre 98 0,1 80
Fasole 98 0,1 75
Soia 98 5 buc./100 g 80

44
Tabelul 3.3.
Starea sanitară a leguninoaselor alimentare
Specia Organismul dăunător Condiţii de
admisibilitate
Mazăre Germeni cu infecţie de antracnoză (Aschochita sp.), 5
% max.
Seminţe cu exemplare vii de Bruchus pisorum, lipsă
buc./kg max.
Fasole Germeni cu infecţie de antracnoză (Colletotrichum 5
lindemuthianum.), % max.
Seminţe cu exemplare vii de Ascanthoscelides lipsă
obtectus, buc./kg max.
Soia Germeni cu infecţie de Aschochita sp., % max. 2
Germeni cu infecţie de Colletotrichum sp., % max. 3

ÎNTREBĂRI:
1. Care sunt etapele înmulţirii soiurilor la leguminoasele pentru
boabe?
2. Care sunt lucrările specifice în producere de sămânţă la
leguminoasele pentru boabe?
3. Care care sunt diatanţele de izolare la leguminoasele pentru
boabe?
4. Care sunt condiţiile fitosanitare de aprobare a loturilor
semincere la leguminoasele pentru boabe?

45
CAPITOLUL 4.

PRODUCEREA DE SĂMÂNŢĂ LA PLANTELE


TEHNICE

La plantele tehnice, datorită diversităţii lor, în cultură sunt prezente


soiuri de diferite tipuri şi hibrizi. La floarea soarelui se cultivă hibrizi obţinuţi
pe bază de androsterilitate nicelocitoplasmatică, la sfecla de zahăr sunt în
cultură soiuri sau hibrizi obţinuţi pe bază de poliploidie, iar la in şi cânepă se
cultivă soiuri. Particularităţile tehologice sunt specifice fiecări specii având în
vedere tipul mde polenizare şi asigurarea alogamiei.

4.1. PRODUCEREA DE SĂMÂNŢĂ LA FLOAREA


SOARELUI
La floarea soarelui s-au extins în cultură hibrizii (simplii sau
triliniari). Singurul soi menţinut în Lista soiurilor şi
hibrizilor din România (Record) se cultivă pe suprafeţe
mici. Datorită morfologiei florilor, la floarea soarelui
nu este posibilă castrarea manuală pe suprafeţe mari,
din acest motiv producerea seminţei hibride se face
utilizând forme materne linii consangvinizate
androsterile. La hibrizii actuali se foloseşte
androsterilitatea nucelo-citplasmatică, cu restaurare a
fertilităţii. Înmulţirea liniilor consangvinizate forme
parentale se face prin continuarea autopolenizării, iar
loturile de hibridare se organizează cu forme parentale
adecvate tipului de hibrid care trebuie obţinut
(comrecial sau formă parentală)
Pentru realizarea hibrizilor sunt necesare mai multe tipuri de
linii condangvinizate: linii androsterile folosite ca mamă, linii
analog fertile folosite pentru înmulţirea liniei androsterile, linii
androfertile normale folosite ca tată pentru obţinerea unor hibrizi
simpli androsterili şi linii androfertile restauratoare de fertilitate
folosite pentru obţinerea unor hibrizi androfertili. (Figura 4.1.)
Câmpul de alegere a plantelor tipice.
Linia androsterilă se va poleniza cu polen de la analogul
fertil, după principiul plantă cu plantă. Pentru aceasta fiecare plantă
se va izola cu izolatoare din tifon. La 2-3 zile de la deschidera
florilor ligulate se va recolta polen de la analogul fertil şi se vor
poleniza manual plantele liniei androsterile. Polenizarea de va
repeta de 2-3 ori. Plantele folosite la aceste polenizări vor fi alese

46
dintre cele mai viguroase şi tipice liniei. Din fiecare formă se va
lucra cu circa 100 plante.
Liniile androfertile se înmulţesc prin autopolenizare. Pentru
aceasta se aleg plante tipice care se izolează cu izolatoare din tifon,
iar în perioada înfloritului florile tubulare se freacă cu tampoane de
vată pentru a se realiza autopolenizarea.
Liniile restauratoare de fertilitate se testează pentru a verifica
capacitatea de restaurare a fertilităţii polenului. Odată cu
autopolenizarea, cu o parte din polen se fac încrucişări cu plante
androsterile, după modelul plantă cu plantă. La fel se procedează şi
cu liniile normale, la care se testează capacitatea de nerestaurare a
fertilităţii polenului.
Câmpul de control.
În câmpul de control se studiază hibrizii rezultaţi din testările
liniilor androfertile normale şi restauratoare de fertilitate. Sămânţa
hibridă a fiecărei plante testate se va semăna pe câte un rând şi se
observă fertilitatea polenului. Descendenţele rezultate din
încrucişarea cu restauratorul de fertitlitate trebuie să prezinte polen
fertil, iar cele cu forma normală, trebuie să fie androsterile. Pe baza
acestor testări se face selecţia seminţei autopolenizate în anul
anterior. Sămânţa obţinută în câmpul de control se va elimina.
Câmpul de polenizare SIB.
Linia androsterilă se va poleniza cu polen de la analogul fertil
supă principiul plantă cu plantă în condiţii de izolare a fiecărei
plante cu izolatoare din tifon.
În cazul liniilor androfertile se va folosi sămânţa
autopolenizată rămasă după selecţia făcută pe baza rezultatelor din
câmpul de control. De la fiecare plantă autopolenizată de va semăna
câte un rând a câte 25 plante. Jumătate din plantele fiecărei
descendenţe se vor izola cu izolatoare din tifon şi se vor castra
manual, iar cealaltă jumătate se va izola cu izolatoare din hârtie
pentru a putea fi recoltat polenul cu care se vor poleniza florile
castrate. Descendenţele care prezintă plante netipice se vor elimina.
Sămânţa se va recolta numai de la plantele castrate şi polenizate
manual păstrându-se separat pe descendenţe.
Câmpul de înmulţire sub izolator prin polenizare pe grupe.
Din linia androsterilă se va semăna câte o parcelă pentru
fiecare descendenţă. Poleniza se face cu amestec de polen de la
plante analog fertile.
Sămânţa fiecărei descendenţe se va semăna pe o parcelă
cuprinzând 100-300 plante, aceasta reprezentând o grupă.

47
Descendenţele netipice se vor elimina. Î cadrul celor tipice plantele
se vor izola cu izolatoare din tifon. Polenizare se va face cu amestec
de polen, folosind acelaşi tampon la toate plantele din cadrul
grupei. Recoltarea se face prin amestecul descendenţelor tipice.
Lotul de hibridare simplă.
Linii parentale se vor semăna intercalat. Pentru a obţine
hibrizi simpli forme mamă pentru hibrizii trilianri ca mamă se va
folosi o linie androsterilă, iar ca formă tată o linie androfertilă
normală.
Pentru obţinerea unui hibrid simplu comercial, linia mamă
androsteilă se va încrucişa cu o linie tată restauratoare de fertilitate.
În loturile de hibridare principala lucrare ce se efectuează
este purificarea biologică. Castrarea nu se efectuează ci se face
numai un control al fertilităţii polenului la forma mamă.
Lotul de hibridare pentru obţinerea hibrizilor trilinari.
Pentru obţinerea unui hibrid triliniar ca formă mamă se
foloseşte un hibrid simplu androsteril, iar ca formă tată o linie
consangvinizată restauratoare de fertilitate.
Particularităţi tehnologice în loturile de hibridare la
floarea soarelui.
Semănatul în loturile de hibridare se face intercalat, parităţile
între formele parentale depinzând de hibrid. Parităţile practicate la
hibrizii româneşti sunt de 18:6 şi 12:6. În cazul unor hibrizi la care
există diferenţe de precocitate între cele două forme parentale se
practică semănatul decalat. Aceasta permite în acelaşi timp şi
prelungirea perioadei înfloritului formei tată. La hibrizii româneşti
care se află în această situaţie, semănatul începe cu jumătate din
rândurile tată. Când germenul acestora are 2-5 cm, se seamănă
rândurile mamă şi cealaltă jumătate din rândurile tată.
Lucrarea specială în loturile de hibridare este purificarea
biologică. Lucrarea se face prin cel puţin trei trecere, ocazie cu care
se elimină plantele netipice şi cele bolnave. Se recomandă scoaterea
plantelor bolnave din la pentru ca agenţii patogeni să nu se extindă.
Lucrarea trebuie încheiată înainte de înflorit.
Polenizarea suplimentară este o măsură prin care se măreşte
procentul florilor fecundate. Aceasta se face prin asigurarea
loturilor de hibridare cu 2-4 familii de albine pentru fiecare hectar.
Stupii se aşează pe marginile lanului la începutul înfloritului.
Recoltarea rândurilor mamă pe care se obţine sămânţa
hibridă se face numai după scoaterea din la a plantelor de pe
rândurile tată.

48
AMS AF BNR CRf Câmp de alegere
a plantelor tipice

AMS x BNR AMS x CRf


Câmp de control
x x x x

AMS AF
Câmp de
polenizări SIB

SIB SIB
AF AMS AF
Câmp de
polenizare pe
grupe
A B C

TT MMMM TT TT M M M M TT Lot de hibridare


simplă

HS ♀ pt. HT HS comercial
AxB AXC

Lot de hibridare
TT M M M M TT triliniară

HT comercial
(A x B) C

Figura 4.1. Schena producerii de sămânţă hibridă la floarea soarelui

49
Tabelul 4.1.
Condiţii de certificare în câmp la floarea soarelui.
Specificare Hibrizi forme Hibrizi
parentale comerciali
Unitatea de control - maxim 20 ha 100 ha
Rotaţia după aceeaşi specie - minim 6 ani
Distanţa de izolare - minim 2500 m 1200 m
Plante atacate de (% maxim):
- mană (Plasmopara helianthi Lipsă Lipsă
putregai alb (Sclerotinia sclerotiorum) 0,1 0,5
-putregai cenuşiu (Botrytis cinerea) 0,1 1,0
- Phomopsis sp. 0,3 1,0
Puritate varietală: - forma mamă 99,5% 99,0%
- forma tată 99,8% 99,5%
Controlul în vederea certificării se efectuează în cel puţin 10-
20 puncte, în fiecare punct fiind observate câte 100 plante atât la
forma mamă cât şi la cea tată. În perioada înfloritului forma mamă
androsterilă se va controla de cel puţin 3 ori. La un control se admit
până la 0,5% plante androfertile, iar cumulat pe cele trei controale,
cel mult 1%.
Tabelul 4.2.
Condiţii de valoare culturală
Specificare Valoarea
Puritatea fizică (% minim) 98
Alte specii de plante în proba de 1000 g (bucăţi total) 5
Seminţe străine greu separabile 0
Germinaţia totală (% minim) 85
Umiditatea maxim admisă 9%.
Tabelul 4.3.
Starea sanitară a seminţelor de floarea-soarelui
Specificare Valoarea
Număr maxim de scleroţi sau fragmente de scleroţi în 1000 g 10
Seminţe cu infecţie de Sclerotinia sclerotiorum (număr) (% 3
maxim)
Seminţe cu infecţie de Botrytis cinerea (număr) (% maxim) 5
Organisme dăunătoare de carantină 0
Acarieni, insecte şi larvele lor vii 0

50
4.2. PRODUCEREA DE SĂMÂNĂ LA SFECLA DE ZAHĂR
La sfecla de zahăr se cultivă mai multe tipuri de cultivare:
soiuri diploide, soiuri poliploide şi hibrizi triploizi. Metodologia
este complicată de faptul că sfecla este o plantă bienală, sămânţa
obţinându-se numai în al doilea an de cultură.

4.2.1. Pentru soiurile diploide.


Soiurile diploide se înmulţesc după metodica generală de
înmulţire a soiurilor. De fapt aceste soiuri sunt de tipul soiurilor
sintetice, deoarece înmulţirea începe cu selecţionarea din cadrul
soiului a unor linii consangvinizate care se vor poleniza liber între
ele. Prin aceasta se caută menţinerea unei uniformităţi mai bune a
soiului. (figura 4.2.)
Câmpul de alegere a liniilor pure se va înfiinţa ca o cultură de
seminceri cu plante consangvinizate în generaţia a şasea de
autopolenizare. Plantele se autopolenizează. Pentru aceasta se
izolează cu izolatoare din hârtie. Sămânţa fiecărei plante se va
păstra separat pentru ca în anul următor să se selecţioneze
descendenţele după aspectul butaşilor. Descendenţele care prezintă
butaşi netipici şi cu slabă capacitate de producţie se vor elimina.
Butaşii se vor recolta separat pe descendenţe.
Câmpul de obţinere a categoriei Prebază se realizează tot în
doi ani. În primul an butaşii se plantează pe descendenţe pentru a
obţine sămânţa din categoria Prebază. Polenizarea se face după
modelul SIB, între plantele din interiorul descendenţei..
Descendenţele se vor purifica înainte de înflorit. La recoltat,
sămânţa descendenţelor se va amesteca În anul următor sămânţa va
fi semănată pentru a obţine butaşii din categoria Prebază.
Câmpul de obţinere a categoriei Bază se desfăşoară pe durata
a doi ani. În primul an se obţine sămânţa Bază, iar în al doilea an
butaşii Bază. Butaşii aparţinând unor linii consangvinizate diferite,
se va realiza o hibridare liberă între acestea, astfel apărând soiul
sintetic. În ambii ani se efectuează purificări biologice. În primul an
purificarea trebuie încheiată înainte de înflorit, iar în anul al doilea
purificarea finală se face după recoltat, în funcţie de aspectul
butaşilor.

51
Câmpul de obţinere a seminţei Certificată se organizează prin
plantarea butaşilor Bază şi obţinerea unei culturi de seminceri.
Lucrarea specifică ce se execută este purificarea biologică.

1 2 3 4 5 6 7 8 9 ……….. n Câmp de alegere


şi menţinere a
purităţii
B biologice a
1 2 3 4 5 … n 1 2 3 4 5 … n liniilor
consangvinizate
Microculturi comparative pt. Obţinerea butaşilor
testarea capacităţii de din liniile consangvinizate
producţie valoroase

S Categoria
PREBAZĂ

S Categoria
BAZĂ

Categoria
S 2x CERTIFICATĂ

Figura 4.2. Schema producerii de sămânţă la sfecla de zahăr – soiuri diploide


(B – cultură de butaşi, S – cultură de seminceri)

4.2.2. Pentru soiurile poliploide.


Soiurile poliploide se obţin prin încrucişarea liberă a două
forme deosebite în ceea ce priveşte gradul de ploidie: o formă
tetraploidă cu alta diploidă. Făcându-se încrucişarea liberă se va
obţine un amestec de plante diploide, tetraploide şi triploide. Se

52
consideră că soiul este de calitate corespunzătoare dacă proporţia
triploizilor este cel puţin 60%.
Înmulţirea soiurilor poliploide se desfăşoară pe o perioadă
foarte lungă de timp, deoarece este necesară selecţionarea unor
familii din formele parentale, care să prezinte concomitent o bună
capacitate de producţie şi o bună capacitate combinativă. (figura
4.3.)
Alegerea familiilor valoroase se desfăşoară pe o perioadă de
7 ani. În primele două cicluri de vegetaţie (4 ani) se aleg familii din
ambele forme parentale (teraploidă şi diploidă), pornind de la plante
tipice alese în faza de butaşi, care se testează în privinţa capacităţii
de producţie. Fiecare plante reţinută va da naştere unei familii din
care se va produce sămânţa, apoi familiile se vor compara între ele.
În faza a doua (3 ani) familiile productive se încrucişează cu un
tester pentru a li se stabili capacitatea combinativă, după care din
cele cu o bună capacitate combinativă se va reţine sămânţa care se
va folosi pentru obţinerea categoriei Prebază I.
Obţinerea categoriei Prebază I. Din familiile valoroase ale
ambelor forme parentale se vor produce butaşi care constituie
categoria Prebază I. Butaşii se vor produce pe parcele separate
pentru fiecare familie, separarea menţinându-se şi după recoltat.
Obţinerea categoriei Prebază II. Categoria Prebază II se
obţine în doi ani. În primul an se înfiinţează o cultură de seminceri,
cu parcele separate pentru fiecare familie. Familiile cu un procent
mare de plante netipice se elimină, celelalte se vor purifica înainte
de înflorit. Recoltarea seminţei familiilor tipice se va face în
amestec. Din această sămânţa se vor obţine în al doilea an butaşii
Prebază II.
Obţinerea categoriei Bază. În primul an se obţine sămânţa
Bază pentru ambele forme parentale. În cel de-al doilea an se obţin
butaşii Bază. Obţinerea acestora se poate organiza în două moduri.
Se poate practica metoda amestecului, când sămânţa formei
tetraploide se amestecă cu cea a formei diploide într-o proporţie de
3:1 şi se seamănă pentru obţinerea butaşilor. O altă metodă este cea
a semănatului sistematic, când cele două forme se seamănă pe
parcele separate astfel încât cantitatea de butaşi obţinută din forma
tetraploidă să fie de trei ori mai mare decât cea din forma diploidă.

53
Câmp de
B 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 alegere şi
înmulţire a
S familiilor
potenţial
componente

B 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Înmulţirea
familiilor cu
S Culturi comparative pt bună capacitate
testarea capacităţii de de producţie
B producţie 2 3 5 6 7 8 9

S Testarea
capacităţii
B H2 H3 H5 H6 H7 H8 H9 combinative

Categoria
B 2 5 6 7 8 PREBAZĂ I

S Categoria
PREBAZĂ II
B

Categoria
S BAZĂ

B ♀ 4x + ♂ 2x (3:1) ♀ 4x 3:1 ♂2x

Metoda amestecului Metoda sistematică

S x o o x o x o o x x o o o x o o o Categoria
o x o o o x o x o x o o o x o o o
CERTIFICATĂ

Amestec 4x+3x+2x

Figura 4.3. Schema producerii de sămânţă la sfecla de zahăr – soiuri


poliploide (B-cultură de butaşi, S – cultură de seminceri)

Obţinerea seminţei Certificate. Obţinerea acestei categorii se


face într-un lot de hibridare în care cele două forme parentale
plantează împreună (fiind o cultură se seminceri), organizarea
depinzând de modul în care au fost obţinuţi butaşii. Oricare ar fi
metoda (în amestec sau sistematică), încrucişarea între formele

54
tetraploidă şi cea diploidă se face liber, iar recoltare se va efectua
împreună. Se va obţine o sămânţă constituită din plante diploide,
tetraploide şi triploide. Dacă se practică metoda sistematică se pot
recolta şi doar rândurile formei tetraploide, în acest caz, obţinând o
calitate mai bună a seminţei, deoarece aceasta conţine numai plante
tetraploide şi triploide, care sunt superioare productiv şi calitativ
celor diploide.

4.2.3. Pentru hibrizii triploizi.


Hibrizii triploizi se obţin prin încrucişarea unei forme
tetraploide androsterile cu o formă tată diploidă. La sfeclă se
utilizează androsterilitatea nucleo-citoplasmatică, fără restaurarea
fertilităţii deoarece sămânţa hibridă comercială se foloseşte pentru
obţinerea unei culturi pentru rădăcini destinate industrializării,
plantele respective putând fi androsterile.
Înmulţirea formelor parentale se face prin următoarele verigi:
(figura 4.4.)
Câmpul de alegere. În fază de butaşi, se aleg plante tipice din
ambele forme parentale. În anul următor butaşii se vor planta pentru
a produce sămânţă. Linia androsterilă se va poleniza cu polen de la
analogul fertil, iar linia tată se va autopoleniza în condiţii de izolare
a fiecărei plante.
Câmpul de obţinere a categoriei Prebază I. Din seminţele
plantelor tipice alese se vor obţine butaşi Prebază I, iar cu aceştia se
creează o cultură de seminceri. Semincerii liniei androsterile se vor
poleniza cu polen de la analogul fertil semănându-se cele două
forme intercalat, la paritatea de 2:1, în condiţii de izolare în spaţiu.
Sămânţa se va recolta numai de pe rândurile formei androsterile.
Semincerii liniei tată se polenizează liber în condiţii de izolare în
spaţiu.
Câmpul de obţinere a categoriei Prebază II. Câmpul se
organizează asemănător celui Prebază I, cu o durată de doi ani
finalizându-se cu obţinerea butaşilor Prebază II.
Câmpul de obţinere a categoriei Bază. Organizarea este
identică cu a categoriilor anterioare.
Câmpul de obţinere a categoriei Certificată. Forma
andosterilă tetraploidă) se plantează intercalat cu forma tată
(diploidă) la o paritate de 2:1 sau 3:2. Polenizarea de face liber în
condiţii de izolare în spaţiu. La recoltare rândurile tată se vor
elimina, recoltându-se numai sămânţa rândurilor mamă care este în
totalitate triploidă.

55
Analog Linia Forma
fertil androsterilă tată
B Câmpul de
menţinere a
purităţii biologice
S x x x o o x
x x x o o x

B Categoria
PREBAZĂ II

S x x x o o x

S x x x o o x Categoria
PREBAZĂ I

S x o o x o o x v v v v Categoria
x o o x o o x v v v v BAZĂ

Categoria
S v v o o o v v o o o CERTIFICATĂ
v v o o o v v o o o

3x

Figura 4.4. Schema producerii de sămânţă la sfecla de zahăr – hibrizi triploizi

56
Particularităţi tehnologice în loturile semincere la sfecla
de zahăr
Purificatul biologic este o lucrare care se efectuează atât în
culturile de seminceri cât şi în cele pentru butaşi. În culturile de
seminceri lucrarea se efectuează înainte de înflorit, În culturile de
butaşi se urmăreşte îndepărtarea plantelor care lăstăresc în primul
an, cele atacate de boli, iar la recoltare se sortează după formă şi
culoare. Butaşii ramificaţi se elimină. O nouă sortare se face şi la
scoaterea din siloz când se îndepărtează cei depreciaţi în timpul
depozitării.
Controlul stării de ploidie este o lucrare foarte importantă
pentru formele tetraploide În culturile de seminceri Prebază I şi II.
Controlul se face prin prelevarea de probe care se studiază la
microscop. Acestea se recoltează din rozeta de frunze după pornirea
în vegetaţie a butaţilor. Recoltarea se face dimineaţa, când
diviziunea celulară este mai activă. Probele se studiază imediat,
butaşii care nu prezintă un număr de cromozomi corespunzător se
vor elimina penzru a nu ajunge la înflorit.
Condiţii de certificare în câmp la sfecla de zahăr.
Tabelul 4.4.
Pentru culturile de butaşi
Specificare Prebază I Bază
şi II
Unitatea de control, ha (maxim 10 50
Rotaţia după aceeaşi specie, ani (minim) 4
Distanţa de izolare faţă de culturi industriale şi culturi de 4
butaşi, m (minim)
Puritatea varietală, % (minim) 99 98
Butaşi cu tulpini florifere la însilozare lipsă
Plante cu tulpini florifere în câmp, % (maxim) 5
Tabelul 4.5.
Distanţele de izolare pentru culturile de seminceri
Tipul de cultură Distanţa Categoria
de izolare, seminţei
m
Faţă de alte culturi de seminceri din genul Beta 2000 B
Între culturi cu mamă identică dar polenizatori diferiţi 1000 C
Între culturi cu mame diferite şi polenizatori diferiţi 1000 C
Faţă de alte surse de polen cu ploidie necunoscută 2000 C
Între culturi cu mame diferite dar acelaşi polenizator 300 C
Faţă de culturi de sfeclă industrială sau butaşi 200 C

57
Parcelele de înmulţire a semincerilor Prebază I şi II se
organizează în cadrul unităţilor de cercetare în culturi izolate în
cânepă sau izolate prin obstacole naturale (păduri, dealuri înalte,
masive de pomi).
Tabelul 4.6.
Norme de calitate pentru sămânţa certificată de sfeclă de
zahăr
Specificaţia Puritate Seminţe Facultate Mono- Umidi- Impurităţi
fizică străine germinativă % germie, tate, genetice,
% % Bază Certificată % min. % max % max
Sămânţă 97 0,3 60 73 - 14 2
plurigermă
Sămânţă de 97 0,3 - 75 70 14 2
precizie
Sămânţă 97 0,3 60 80 90 14 2
monogermă

58
4.3. PRODUCEREA DE SĂMÂNŢĂ LA INUL PENTRU
FIBRĂ

Inul pentru fibră se cultivă soiuri. Faţă de metodica obişnuită


pentru soiuri apar unele deosebiri datorate faptului că procentul de
fibră în tulpină, caracter foarte important pentru valoarea unui soi,
se testează numai în laborator, fiind o lucrare destul de dificilă. Din
acest motiv, câmpul de menţinere a purităţii biologice, cu păstrarea
separată a descendenţelor se desfăşoară pe o durată de trei ani.
(figura 4.5.)
Câmpul de alegere a plantelor tipice. Acest câmp se
organizează cu sămânţă de puritate 100%. La Înflorire se face o
purificare foarte atentă îndepărtând toate plantele care nu corespund
în ceea ce priveşte culoarea şi forma florii. La maturitate se reţin
plantele tipice după aspectele morfologice. Acestea se triază în
laborator în funcţie de lungimea tehnică a tulpinii şi aspectul
inflorescenţei. Sămânţa fiecărei plante se va păstra separat.
Câmpul de menţinere a purităţii biologice.
În primul an sămânţa fiecărei plante se va semăna pe câte un
rând, la distanţa între rânduri de 10 cm.. Tot la 20 de rânduri se vor
semăna câte două rânduri cu sămânţă originală. Descendenţele se
verifică la înflorit şi la maturitate. Cele care prezintă plante netipice
se vor elimina. Recoltarea descendenţelor se va face prin smulgere
pentru a fi verificate în laborator în ceea ce priveşte calitatea
tulpinii. Sămânţa fiecărei descendenţe se va păstra separat.
În anul al doilea fiecare descendenţă se seamănă pe câte o
parcelă, la distanţa între rânduri de 7-10 cm. Descendenţele
netipice constatate după observaţiile din perioada de vegetaţie, se
vor elimina. Fiecare descendenţă se va recolta separat pentru a fi
studiată în laborator în privinţa calităţii.
În anul al treilea, fiecare descendenţă se va semăna
asemănător anului precedent, parcela fiind mai mare. Descendenţele
netipice vor fi eliminate, iar cele rămase se vor recolta împreună.
Câmpul Prebază I. Această categorie se seamănă în benzi, cu
cărări late de 25 cm, la intervale de 1,5-2 m. Purificarea biologică
se face în două treceri.
Câmpul Prebază II şi Bază se organizează identic verigii
anterioare.

59
Câmpul de obţinere a seminţei Certificată. Semănatul acestei
categorii se face fie în benzi, fie după tehnologia normală.
La inul pentru ulei etapele producerii de sămânţă sunt
asemănătoare cu cele ale inului pentru fibră cu deosebirea că etapa
câmpului de menţinere a purităţii biologice se desfăşoară într-un
singur an.
Particularităţi metodologice în producerea de sămânţă la
in
Faţă de tehnologia de cultură obişnuită a inului pentru fibră,
lucrarea specifică este purificarea biologică, lucrare efectuată în
categoriile biologice prebeză, bază şi certificată.
Purificarea biologică este o lucrare care se efectuează în două
treceri. Prima trecere are loc la înflorit, iar a doua înainte de
recoltat. La înflorit se elimină plantele netipice în urma observării
culorii florilor, cele bolnave şi puternic ramificate. La a doua
trecere sunt observate caracterele capsulelor şi atacul bolilor.
La inul pentru ulei plantele netipice sunt eliminate după
aceleaşi principii cu excepţia că sunt preferate plantele cu număr
mare de ramificaţii.

60
Câmpul de alegere a
plantelor tipice
……………………………………………………

An I Câmpul de
menţinere
…………………………………………………… a purităţii
biologice
An II

…………………………………………………….

An III

Categoria
PREBAZĂ I

Categoria
PREBAZĂ II

Categoria
BAZĂ

Categoria
CERTIFICATĂ

Figura 4.5. Schema producerii de sămânţă la inul pentru fibră

61
Tabelul 4.7.
Condiţii de certificare în câmp la inul de fibră.
Specificare PB I B C1 C2
şi II
Unitatea de control, ha (maxim) 20 40 100
Rotaţia după aceeaşi specie, ani (minim) 6 6 6 5
Distanţa de izolare între soiuri şi între 4
categorii biologice, m (minim)
Plante cu seminţe greu separabile: Camelina 0,1 0,2 0,3
linicola, Eruca sativa, Lolium remotum,
L.temulentum, Avena sp., Sorghum halepense,
% (maxim)
Plante atacate de Frsarium oxysporum, 0,5 2,0
Colletotrichum lini, Botrytis cinerea, %
(maxim)
Tabelul 4.8.
Condiţii de valoare culturală şi stare fitosanitară a seminţelor de in
Specificare In pentru In pentru
ulei fibră
Puritatea fizică % minim 99 99
Seminţe din alte specii de plante, buc./150 g, maxim 15 15
Seminţe de Avena fatua, Avena ludoviciana, Avena 0 0
sterilis, buc./150 g, maxim
Seminţe de Lolium remontum, buc./150 g, maxim 2 2
Seminţe de Alopecurus mzsuroides, buc./150 g, 4 4
maxim
Seminţe de Cuscuta sp., buc./150 g, maxim 0 0
Facultatea germinativă, % minim 85 92
Umiditatea, % maxim 10 10
Seminţe atacate de Fusarium oxysporum f.linii, % 5 4
maxim
Seminţe atacate de Coletotrichum lini, % maxim 5 3
Seminţe atacate de Botrytis cinerea, % maxim 5 3
Seminţe atacate de Ascochyta linicola, % maxim 5 1

62
4.4. PRODUCEREA DE SĂMÂNŢĂ LA CÂNEPĂ

La cânepă se cultivă soiuri care pot fi dioice sau monoice.


Înmulţirea soiurilor dioice se efectuează conform metodicii
generale de înmulţire a unui soi. Pentru soiurile monoice, metodica
este puţin deosebită, deoarece caracterul de monoicitate (dispunerea
ambelor sexe pe aceiaşi plantă) se menţine foarte greu.
4.4.1. Pentru cânepa dioică.
Câmpul de alegere a plantelor tipice. Semănatul de face în
cuiburi, la distanţa între rânduri de 70 cm, iar între plante pe rând,
50 cm. Înainte de înflorit se elimină plantele mascule netipice şi
cele atacate de boli şi dăunători. La maturirtate se va reţine sămânţa
plantelor femele cu tulpini înalte, subţiri şi internodii lungi. Selecţia
finală a acestor plante se va face în laborator în funcţie de procentul
de fibră şi cantitatea de sămânţă. Sămânţa fiecărei plante se va
păstra separat. (figura 4.6.)
Câmpul de menţinere a purităţii biologice. Sămânţa fiecărei
plante tipice se va semăna pe un rând cu o lungime de 10 m,
distanţa între rânduri fiind de 70 cm. Din descendenţele care au
prezentat un procent di fibră sub 17%, înainte de înflorit se vor
elimina plantele mascule pentru a nu participa la polenizare.
Descendenţele care prezintă un procent mare de plante netipice
după caracterele morfologice, se vor elimina în totalitate înainte de
înflorit. Descendenţele rămase se vor recolta în amestec, sămânţa
lor formând categoria Prebază I.
Câmpul pentru obţinerea categoriei Prebază II. Cultura se va
semăna conform tehnologie specifice cânepei pentru sămânţă.
Înainte de înflorit se va face o purificare foarte atentă, îndepărtând
toate plantele mascule netipice. Plantele femele vor fi purificate
înainte de recoltat.
Câmpul pentru obţinerea categoriei Bază. Organizarea
acestei verigi este identică celei anterioare.
Câmpul pentru obţinerea categoriei Certificată. Măsurile ce
se vor lua sunt aceleaşi ca şi pentru celelalte categorii.

63
♂ ♀ ♂ ♀ ♂ ♀ ♂ ♀ Câmp de alegere a
plantelor tipice
♀ ♂ ♀ ♂ ♀ ♂ ♀ ♂

Câmp de menţienere a
purităţii biologice

Sămânţă categoria
PREBAZĂ I

Categoria PREBAZĂ II

Categoria BAZĂ

Categoria CERTIFICATĂ

Figura 4.6. Schema producerii de sămânţă la cânepa dioică

4.4.2. Pentru soiurile monoice.


Câmpul de alegere a plantelor tipice. La semănat se va
folosi sămânţă cu puritate biologică 100%. În perioada înfloritului
se vor marca plantele monoice înalte, subţiri cu inflorescenţa
formată din axe scurte şi dese. Dintre plantele marcate, la maturitate
se vor reţine cele care s-au maturizat într-o perioadă de 8-10 zile
pentru a menţine maturizarea rapidă a soiului. Plantele vor fi
observate în laborator în privinţa însuşirilor tehnice ale tulpinii şi a
procentului de fibră, după care se va face selecţia finală. Sămânţa
fiecărei plante se va împărţi în două părţi. O parte se va păstra ca
rezervă, cealaltă se va folosi pentru testarea valorii descendenţelor.
Câmpul de studiu al descendenţelor. Jumătate din cantitatea
de sămânţă a fiecărei plante se va semăna pe un rând. Pentru fiecare

64
descendenţă se va observa gradul de uniformitate şi de monoicitate,
rezistenţa la boli şi procentul de plante macule apărute.
Descendenţele care prezintă plante mascule în proporţie mare sau
plante netipice, se vor nota pentru a fi eliminată rezerva de sămânţă.
Din celelalte descendenţe se vor reţine câte 10 plante pentru a se
determina procentul de fibră. În cazul descendenţelor care prezintă
sub 27% procent de fibră, rezerva de sămânţă se va elimina.
Câmpul de menţine a descendenţelor tipice. Rezerva de
sămânţă rămasă după selecţia pe baza rezultatelor din câmpul de
studiu a descendenţelor se va semăna separat, sămânţa fiecărei
plante pe un rând. Înainte de înflorit se vor elimina descendenţele
necorepunzătoare fenotipic ( cu plante foarte precoce, tulpini scurte
şi ramificate). În descendenţele rămase se vor face purificări,
eliminând plante cu talie mică şi cele atacate de boli. Purificarea se
efectuează pe toată perioada înfloritului, la intervale de 2 zile. Dacă
apar plante mascule, acestea se vor elimina în faza de butoni florali.
La maturitate, din fiecare descendenţă de reţin plante pentru
testarea procentului de fibră. Sămânţa descendenţelor se recoltează
separat. Sămânţa descendenţelor care nu prezintă peste 27% fibră în
tulpini se va elimina. Sămânţa celorlalte descendenţe se va
amesteca formând categoria Prebază I.
Câmpul pentru obţinerea categoriei Prebază II. Semănatul se
va efectua la distanţa între rânduri de 80 cm pentru a se putea face o
purificare biologică foarte riguroasă..
Câmpul pentru obţinerea categoriei Bază. Condiţiile de
organizare sunt aceleaşi ca în cazul categoriei Prebază.
Câmpul pentru obţinerea categoriei Certificată. Condiţiile de
organizare sunt identice cu cele pentru categoriile anterioare.

65
Câmp de alegere a
plantelor tipice

Câmp de studiu a
descendenţelor

Câmp de menţinere a
purităţii biologice

Sămânţă
PREBAZĂ I

Categoria PREBAZĂ II

Categoria BAZĂ

Categoria CERTIFICATĂ

Figura 4.7. Schema producerii de sămânţă la cânepa monoică

Particularităţi tehnologice în loturile semincere la cânepă.


În tehnologia producerii de sămânţă la cânepă intervin bunele
lucrări specifice.
Semănatul se efectuează la distanţa între rânduri de 60-80
cm, culturi fiind tratată ca o plantă prăşitoare.
Purificarea biologică este principala lucrare efectuată în
loturile semincere de cânepă. Cânepa dioică se purifică în două
treceri. Prima trecere se efectuează înainte de înflorit când se acordă
atenţie deosebită pentru îndepărtarea tuturor plantelor mascule
netipice. Plantele femele vor fi purificate la a doua trecere, înainte
de recoltat.

66
La cânepa monoică purificarea are loc tot în două treceri.
Prima trecere trebuie efectuată când florile mascule sunt în faza de
butoni florali. În acest caz se îndepărtează toate plantele mascule şi
cele monoice cu număr foarte mare de flori mascule. A doua trecere
se realizeaă înainte de recoltat, când se elimină plantele netipice în
privinţa altor caractere morfologice şi cele atacate de boli şi
dăunători.
Recoltarea. Recoltarea loturilor semincere se realizează în
două etape. Momentul optim este atunci când seminţele de la baza
inflorescenţei au culoarea specifică soiului, chiar dacă nu sunt
ajunse la maturitate în totalitate. În prima fază are loc tăierea
tulpinilor, legarea lor în snopi şi aşezarea în foarfecă pentru uscare
şi maturizare. În faza a doza are loc treierarea.
Tabelul 4.9.
Condiţii de certificare în câmp la cânepă.
Specificare PB I şi B C1 C2
II
Cânepa dioică
Unitatea de control, ha (maxim) 20 50 100
Rotaţia după aceeaşi specie, ani (minim) 5
Distanţa de Între soiuri 5000 5000 1000
izolare, m Între categorii biologice ale
(minim) aceluiaşi soi 2000 1000 200
Cânepa monoică
Unitatea de control, ha (maxim) 10 20 50 -
Rotaţia după aceeaşi specie, ani (minim) 5 -
Distanţa de Faţă de culturi dioice 5000 5000 1000 -
izolare, m Faţă de alte soiuri monoice 2000 1000 200 -
(minim) Între categoriile biologice ale
aceluiaşi soi 1000 1000 200 -
Plante mascule înflorite în timpul controlului, 1/ 1/ 10% -
faţă de plantele monoice şi femele 10000 5000
Tabelul 4.10.
Condiţii de valoare culturală şi stare fitosanitară a seminţelor de
cânepă
Specificare Valoarea
Puritate fizică, % minim 98
Seminţe străine, buc./600 g, maxim 30
Seminţe Polygonium convolvulus, buc./600 g, maxim 3
Seminţe Orobanche sp., Avena Fatua, Avena ludoviciana, 0
Avena sterilis, Cuscuta sp., buc./600 g, maxim
Facultatea germinativă, % minim 75
Umiditate, % maxim 10
Seminţe atacate de Botrytis sp., % maxim 5

67
ÎNTREBĂRI:
1. Care sunt etapele producerii seminţei hibride la floarea soarelui?
2. Care sunt etapele producerii seminţei soiurilor poliploide la
sfecla de zahăr?
3. Care sunt etapele producerii seminţei soiurilor diploide la sfecla
de zahăr?
4. Care sunt etapele producerii seminţei hibride triploide la sfecla
de zahăr?
5. Care sunt etapele producerii seminţei la in?
6. Care sunt etapele producerii seminţei soiurilor monoice la
cânepă?
7. Care sunt etapele producerii seminţei soiurilor dioice la cânepă?

68
CAPITOLUL 5

PRODUCEREA CAROFULUI SEMINCER

Înmulţirea cartofului are loc în zonele închise pentru cultura cartofului


pentru menţinerea mai uşoară a stării fitosanitare. Principalul scop în
înmulţirea cartofului este menţinerea materialului liber de viroze.

La cartof, înmulţirea soiurilor necesită luarea unor măsuri


speciale datorită degenerării, fenomen datorat cultivării în zone
nefavorabile şi atacului de viroze. Din acest motiv, înmulţirea
cartofului se realizează numai în zonele închise pentru cultura
cartofului (Braşov, Harghita, Covasna, Suceava şi Botoşani), zone
unde condiţiile climatice sunt foarte favorabile. Primele verigi ale
înmulţirii cartofului se desfăşoară numai în unităţile de cercetare,
deoarece fiecare plantă trebuie supusă unor teste de depistare a
prezenţei virozelor. Etapele înmulţirii cartofului sunt următoarele:
Câmpul de alegere a plantelor tipice. Aceasta este veriga cea
mai importantă şi se desfăşoară pe durata a 3 ani. Se porneşte de la
selecţionarea unor plante tipice. Acestea se testează în privinţa
atacului de viroze prin aplicarea a testului lăstarilor crescuţi din
colţi, a testelor de serologie şi a biotestelor, în perioada de vegetaţie
şi în timpul depozitării. Plantele care prezintă atac de viruşi, se vor
elimina. În ultimul timp plantele tipice se obţin prin regenerare “in
vitro” pentru a avea siguranţa lipsei viruşilor.
Tuberculii fiecărei plante tipică se vor planta pe câte un rând
obţinând în al doilea an o descendenţă. Fiecare plantă va fi supusă
aceloraşi teste, iar descendenţele în care se vor găsi plante virozate
se vor elimina. Celelalte descendenţe se vor recolta separat pentru
ca în al treilea an să ocupe câte o parcelă.
Toate plantele descendenţelor din al treilea an vor fi testate în
privinţa prezenţei atacului de virus, prin aplicarea celor trei tipuri de
teste. Descendenţele în care se vor găsi plante visozate se vor
elimina, celelalte se vor recolta în amestec şi vor forma categoria
Prebază I.
Câmpul pentru obţinerea categoriei Prebază II. Se va
organiza ca o cultură obişnuită în care se vor efectua purificări
biologice şi se vor aplica cele trei tipuri de teste pentru depistarea
atacului de viroze la aproximativ 2% din plante. În cazul

69
purificărilor, plantele cu atac de virus se vor scoate din lan fără a
atinge plantele sănătoase.
Câmpul pentru obţinerea categoriei Bază. Această verigă se
organizează identic celei anterioare.
Câmpul pentru obţinerea categoriei Certificată. Cultura se
înfiinţează după tehnologia curentă. Se aplici numai purificarea
biologică după prezenţa atacului pe plante, fără a se mai efectua
teste specifice depistării virozelor.

An I Câmp de alegere a
plantelor tipice

An II

An III

Tuberculi
PREBAZĂ I

Categoria
PREBAZĂ II

Categoria
BAZĂ

Categoria
CERTIFICATĂ

Figura 5.1. Schema producerii cartofului semincer.

Particularităţi tehnologie în loturile de înmulţire a


cartofului.
Faţă de tehnologia obişnuită, singura lucrare specifică este
purificarea biologică.
Purificarea biologică se realizează în mai multe treceri. Prima
trecere are loc la înflorit când se îndepărtează plantele care prezintă

70
flori de alte culori, cele netipice în privinţa precocităţii şi cele
atacate de boli. La a doua trecere se elimină plantele bolnave şi cele
netipice după caracterele morfologice observate după înflorire.
Plantele atacate de viroze trebuie eliminate în totalitate, eliminarea
făcându-se prin smulgere şi scoatere afară din lan fără a atinge
plantele sănătoase. Pentru aceasta, imediat după smulgere se
introduc în coşuri sau saci din material plastic. După recoltare
tuberculii se pot fi sortaţi manual pentru a fi eliminaţi cei cu formă
şi culoare netipică soiului din care fac parte.
Condiţii de certificare în câmp la cartof.
Tabelul 5.1.
Rotaţia şi distanţe minime de izolare.
Specificare PB B C1 C2
Unitatea de control, ha (maxim) 20 50 100 100
Rotaţia, ani (minim) 4 4 3 3
Distanţe Vatra satului şi culturi de consum 300 300 150 150
minime PB - 10 50 100
de B 10 - 10 20
izolare, C A 50 10 - 10
m faţă C B 100 20 10 -
de
Soiuri diferite din aceeaşi categorie biologică 1,5
Tabelul 5.2.
Indici de calitate biologică şi fitosanitară
Specificare PB B C1 C2
Plante străine, % (maxim) 0 0,1 0,2 0,2
Plante netipice, % (maxim) 0 0,25 0,5 0,5
Atac de viroze la un control, % (maxim) 0,1 1,0 3,0 5,0
Atac de Erwinia la ultimul control, % (maxim) 0 1,0 2,0 2,0
Atac de Rizoctoni solani, % (maxim) 3 5 10 10
Tabelul 5.3.
Condiţii de calitate a tuberculilor de cartof
Impurităţi şi organisme dăunătoare % maxim admis
din greutate
PB, B C
Impurităţi 1 2
Defecte externe 3 3
Putregaiuri umede şi uscate cauzate de alte specii de 0,5 1,0
ciuperci decât cele de carantină fitosanitară
Râie comună 5 5
Rizoctonia cartofului 5 5
Calibrare simplă 28-55 mm, în afara calibrului 3 3
Calibrare fracţionată 28-45 mm, 45-55 mm, în afara 3 3
calibrului

71
ÎNTREBĂRI:
1. Care sunt zonele închise pentru cultura cartofului?
2. Care sunt etapele înmulţirii soiurilor de cartof?
3. Care sunt lucrările specifice în loturile semincere de cartof?

72
BIBLIOGRAFIE

1. Voica N., Nedelea G., Soare m. – 1998 - Producerea de sămânţă


la plantele agricole, Ed.Dova, Craiova;
2. Colectiv de autori – 1988 – Producerea seminţelor de cereale,
leguminoase,plante tehnice şi furajere, Min.Agriculturii,
alimentaţiei şi pădurilor, Bucureşti;
3. Legea 266/2002 privind producerea, controlul calităţii,
comercializarea şi folosirea seminţelor şi materialului săditor,
precum şi înregistrarea soiurilor de plante agricole – Monitorul
oficial al României 343/25.05.2002
4. Ordinul MAA 350/2002 privind aprobarea Normelor tehnice
pentru producerea, controlul, certificarea şi comercializarea
seminţelor şi materialului săditor, Monitorul oficial al României
653/28.08.2002

73
74