Sunteți pe pagina 1din 352
 
MANUALULPAZNICULUI DE VÂNĂTOARE
2012
1
 
GENERALITĂŢI
ÎNCEPUTUL ŞI EVOLUŢIA VÂNĂTORII
Pentru a putea practica vânătoarea, omul are nevoie de anumite unelte şi trebuie să aplice anumitemetode de vânătoare, în funcţie de specia de vânat şi de distanţa la care acesta se găseşte. Omul primitiv afost nevoit să se limiteze la culegerea de fructe şi, probabil, a resturilor de carne ale vreunui animal sfâşiat derăpitoare, sau să captureze animale mici ori pui de animale.Abia mai târziu, omul a început să-şi procure hrana din ce în ce mai mult prin vânătoare. Armele luidin acea vreme erau total rudimentare: un bolovan sau o prăjină ruptă din pădure, din care îşi făcea un fel desuliţă. Ca metodă de vânătoare, adopta, probabil, pânda în anumite puncte de trecere a vânatului. Cu astfel dearme, nu-i era uşor să doboare vânatul, motiv pentru care, desigur omul îşi alegea victimele dintre animalelecu mişcări mai domoale şi nu dintre cele mai periculoase. Deşi ceea ce îl determina să vâneze era nevoia de ase hrăni, totuşi, în anumite situaţii, omul vâna şi pentru a se apăra de animale răpitoare mari. Vânătoarea dinaceastă epocă avea aspectul luptei pentru existenţă: procurarea hranei şi apărarea împotriva fiarelor sălbatice.Cu timpul, omul a reuşit să îmblânzească unele animale, ţinându-le pe lângă el. Acest moment aconstituit o treaptă importantă pe scara progresului; de atunci încolo, omul şi-a putut procura carne pentruhrană şi piei pentru îmbrăcăminte, de la animalele domestice; deci nu mai era nevoit să-şi rişte viaţa în luptacu sălbăticiunile.După ce omul a început să lucreze pământul, devenind agricultor, însemnătatea vânătorii ca mijloc deexistenţă a scăzut mult. Totuşi, omul vâna din nevoia de a se apăra. O mică parte din hrană şi-o procura şiacum tot prin vânătoare. Se obişnuise să vâneze, îi plăcea să-şi arate forţa, curajul şi îndemânarea în faţasemenilor lui. Acum vânătoarea nu mai era un mijloc de existenţă, ci trecuse în altă fază, anume, în aceea devânătoare din obişnuinţă, vânătoare
din pasiune,
cum este şi în zilele noastre.
 În comuna primitivă,
vânătoarea avea un caracter colectiv; oamenii îşi confecţionau armele în comun,vânau în comun, apoi împărţeau între ei prada obţinută prin vânătoare.
 În epoca bronzului
şi a fierului, vârful de piatră al lăncilor şi suliţelor a fost înlocuit cu unul metalic,mult mai eficient. Totodată, apar şi alte unelte ce pot fi folosite la vânătoare: topoare, paloşe etc.
 În timpul orânduirii sclavagiste,
în general, vânătoarea era permisă numai clasei dominante, care căutasă-şi menţină condiţia fizică, să-şi oţelească trupul prin vânătoare. Sclavilor, sau le era interzisă purtarea dearme, sau erau folosiţi de stapânul lor numai ca ajutoare la vânătoare. Uneori vânau din ordinul stăpânului,cu scopul de a aduce vânat la masa acestuia.În timpul grecilor şi romanilor, vânătoarea ocupa un loc de frunte; aceştia aveau şi o zeiţă a vânătorii:
 Artemis
la greci şi
 Diana
la romani. Oameni de stat şi filozofi ca
 Pluton şi Xenophon
s-au ocupat dereglementarea vânătorii.
 În epoca feudalismului,
regimul vânătorii s-a înăsprit mult, deosebirea intre clasa dominantă şi ceaasuprită accentuându-se. Speciile de vânat cele mai valoroase, ca cervidele şi mistreţii, erau rezervatefeudalilor, care vânau cu mare fast. Ţăranii erau folosiţi multe zile ca gonaci la astfel de vânători, fără de nicio plată. Iobagii sau ţăranii care ar fi cutezat să poarte arme erau aspru pedepsiţi, sancţiunea mergând, inTransilvania, până la tăierea unui braţ. Toate aceste abuzuri au generat o serie de nemulţumiri.În această epocă îşi are originea termenul de
vânat mare,
sub aceasta denumire întelegându-se vânatulrezervat celor mari (clasei dominante), spre deosebire de cel la care puteau avea acces, în anumite condiţii, şicei de jos, numit
vânat mic.
Tot de atunci, derivă părerea că vânătoarea este lux şi sport. Lux, pentru că aşacum se practica atunci era costisitoare, iar sport pentru că cei ce nu munceau depunând efectiv un efort fizic,aveau nevoie de mişcare, de distracţie, într-un cuvânt de divertisment.
 În capitalism,
teoretic, vânătoarea era permisă oricărui cetăţean. Practic, însă erau o serie de greutăţidin cauza cărora puţini dintre cetăţenii cu mijloace materiale modeste puteau practica vânătoarea. Unul dintreimpedimente era regimul proprietăţii. Vânatul aparţinea proprietarului, dacă proprietatea depăşea 100 ha lacâmpie şi 1000 ha la munte; putea vâna numai el sau cel căruia el îi concesiona dreptul de-a vâna. Arenda pentru acest drept era ridicată din cauza concurenţei dintre vânători. Câştig de cauză în ce priveşte arendareafondurilor de vânătoare aveau cei ce dispuneau de bani mulţi. Apoi, chiar preţul armelor şi al echipamentuluide vânătoare, precum şi cheltuielile de practicare a vânătorii, în unele cazuri, se ridicau la sume mari.
 În socialism,
situaţia s-a schimbat radical, vânătoarea fiind aliniată la schimbările fundamentale ce s-au produs. Vânatul a devenit proprietate a statului, dreptul de vânătoare, nemaifiind legat de dreptul de proprietate asupra pământului, iar vânătorii au fost organizaţi în asociaţii de vânătoare. Acestea luau înfolosinţă de la stat fonduri de vânătoare, pe care le gospodăreau punându-le la dispoziţia vânătorilor. Sub
2
 
raportul organizatoric şi acela al înmulţirii vânatului au fost realizate progrese însemnate. A sporit mult procentul vânătorilor cu mijloace modeste, aparent vânătoarea devenind mai „democratică", dar numai pentru scurt timp, întrucât noua oligarhie comunistă ce a apărut, a început să monopolizeze pe unele fonduridreptul de vânătoare şi de a vâna.O altă schimbare faţă de trecut a constat în faptul că s-a accentuat caracterul economic al vânătorii,cerându-se acesteia să dea economiei naţionale socialiste o serie de bunuri de consum: carne, blănuri, pieietc. S-au luat măsuri de colectare a acestora şi de aducere a lor în circuitul economic, în mod aşa-zisorganizat. Vânatul recoltat a fost colectat şi valorificat, în mică parte pe piaţa internă şi în cea mai mare parte prin export.A luat amploare şi exportul de vânat viu: iepuri, fazani, potârnichi, cu mult mai avantajos economicdecât exportul de carne de vânat, vânatul şi vânătoarea încercându-se să devină un factor economic deseamă.
 În noul capitalism,
adică după anul 1989, vânătoarea se află într-o perioadă de tranziţie, ca de faptîntreaga viaţă politică, socială şi economică a ţării. Noua lege 103/1996 intitulată „a fondului cinegetic",încearcă să aducă noi reglementări potrivit schimbărilor survenite. Este de remarcat că şi în această lege, problema fundamentală, piatra de temelie, care este dreptul de vânătoare, rămâne tot în mâna statului. Deşiaceastă concepţie nu poate fi considerată o reminiscenţă comunistă, întrucât mai sunt şi alte ţări în lume careau fost şi sunt capitaliste şi în care dreptul de vânătoare aparţine statului, totuşi este posibil ca dupăretrocedarea fondului funciar agricol şi silvic, noii proprietari să ceară, revizuirea Legii nr. 103/1996;revendicând ca dreptul de vânătoare să fie legat de dreptul de proprietate funciară.Reorganizarea activităţii de vânătoare în noul concept politico-socio-economic s-a realizat prin Legea407/2006 şi amendamentele ei, clarificînd atribuirea gestiunii fondurilor de vânătoare şi prin prismadreptului de proprietate asupra fondului funciar şi precizând atributele legale privind paza şi protecţia în celemai bune condiţii a fondului cinegetic, care în orice context rămâne bun naţional.
FOLOASELE ADUSE DE VÂNAT ŞI VÂNĂTOAREFoloasele directe.
O bună gospodărire a avuţiilor ţării cere ca nici una dintre resursele naturale să nufie lăsată nefolosită. Vânatul este una dintre aceste resurse şi dacă el este în număr corespunzător cucapacitatea de hrănire şi de adăpost a mediului, nu stânjeneşte producţia agricolă, silvică şi zootehnică.Pentru o mai uşoară înţelegere, se dau următoarele exemple: pe un teren agricol de 10000 ha în care vânatuleste bine ocrotit, se pot recolta anual 2 000 de iepuri şi 1000 de fazani şi potârnichi, fără ca recolta de cerealesă se resimtă cu ceva; într-o pădure de dealuri de 15 000 ha, în care efectivul de vânat a atins cifra optimă, se pot recolta anual 250 de căprioare şi 60 de mistreţi, reprezentând circa 10000 kg carne, fără a prejudiciainteresele silvice. Iată deci că o bună gospodărire vânătorească permite să se obţină două foloase de peaceeaşi suprafaţă de teren: cereale şi vânat sau lemn şi vânat. Dacă nu ar exista vânat, ar însemna o pierdereşi din punct de vedere economic.De fapt, în altă ordine de idei, nici nu pot fi imaginate câmpia şi muntele fără fauna sălbatică care, încea mai mare parte, constituie vânatul. În natură, vegetaţia, indiferent dacă este agricolă sau forestieră, seintegrează împreună, aflându-se în echilibru componentele de bază ale ecosistemelor în care se regăsescarmonios.În ultimii ani s-a dezvoltat valorificarea vânatului mare prin vânători străini.Practicarea vânătorii necesită echipament, muniţie, arme etc; de aceea, este necesară crearea unor miciindustrii specializate pentru sectorul cinegetic.Parte din animale, în special cele mici, se valorifică
naturalizate
 pentru muzeele şcolare. Folosul esteatât educativ cât şi economic.
Foloase indirecte.
Vânătoarea este un
mijloc de recreere,
de refacere a forţelor fizice şi intelectuale pentru cei ce muncesc. Reîntorcându-se la locul de muncă, ei dau un randament mai mare, sunt mai productivi, mai eficienţi.Vânătoarea, prin acţiunea de combatere a unor dăunători, cum sunt animalele răpitoare şi, mai ales,câinii vagabonzi, este un element eficient de
 
asigurare a echilibrului dinamic al ecosistemelor agricole şiforestiere.Potârnichea şi fazanul, consumând insecte dăunătoare şi seminţe de buruieni, sunt folositoare pentruagricultură, contribuind la
combaterea biologică a dăunătorilor.
În acest fel, fazanul şi potârnichea, pe lângărolul lor de auxiliari în combaterea biologică a dăunătorilor, repercutată în sporirea recoltelor de produseagricole, îl mai au şi pe acela de a transforma insectele vătămătoare şi seminţele de buruieni în carneconsumabilă de primă calitate.
3

Răsplătiți-vă curiozitatea

Tot ce doriți să citiți.
Oricând. Oriunde. Orice dispozitiv.
Fără obligații. Anulați oricând.
576648e32a3d8b82ca71961b7a986505