Profesia de macelar a fost una dintre cele mai importante profesii din istoria omenirii, fiind

esențială pentru furnizarea de carne și alimente pentru populație. În anii 1900, meseria de
macelar a fost una dintre cele mai răspândite și respectate profesii în întreaga lume, fiind
necesară în fiecare comunitate, indiferent de dimensiunea acesteia.
În acea perioadă, macelarii erau împărțiți în două categorii: macelarii de abator și macelarii
de oraș. Macelarii de abator erau cei care lucrau în abatoare, unde se sacrifica animalele
pentru consum. Acești macelari erau responsabili pentru aprovizionarea orașelor cu carne și
erau adesea plătiți de autoritățile locale. Pe de altă parte, macelarii de oraș erau cei care
dețineau propriile lor mici afaceri, în care vindeau carne și alte produse alimentare. Acești
macelari erau respectați în comunitățile lor și erau cunoscuți pentru calitatea produselor lor.
În anii 1900, meseria de macelar era foarte solicitantă, fizic și mental, iar lucrul în abatoare
implica un grad ridicat de pericol. Macelarii lucrau în condiții dificile, adesea într-un mediu
foarte zgomotos și înconjurați de sânge și carne. Ei trebuiau să fie atenți la detalii, pentru a
evita accidentele și pentru a asigura că toate părțile comestibile ale animalelor erau
utilizate.
Pentru a deveni macelar în acea perioadă, era necesară o pregătire prealabilă, care adesea
implica învățarea de la alți macelari cu experiență sau chiar participarea la un program
formal de ucenicie. Acest proces de pregătire a fost crucial, deoarece meseria de macelar
implică multe cunoștințe și abilități, cum ar fi identificarea și separarea diferitelor părți ale
animalelor, cunoașterea corectă a tehnicilor de tăiere și procesare a cărnii și gestionarea
afacerii proprii.
În anii 1900, afacerile de carne erau adesea deținute și conduse de familii, ceea ce însemna
că meseria de macelar a fost transmisă din generație în generație.