LUCRARE de DIPLOMA Dragomiresti Vanatoare

PROIECT DE DIPLOMA
CUPRINS
PIESE SCRISE:
CAP.I. DESCRIEREA GENERALĂ A ZONEI STUDIATE
1.1. Situarea geografică ……………………………………………………5
1.2. Încadrarea în organizarea administrativă ……………………………..9
1.3. Limite şi vecinătăţi ……………………………………………………9
1.4. Căi de acces …………………………………………………………...9
1.5. Condiţii staţionale …………………………………………………….10
1.5.1. Condiţii geologice ……………………………………………….…...10
1.5.2. Condiţii geomorfologice ………………………………………….….11
1.5.3. Condiţii climatice ………………………………………………….…12
1.5.4. Condiţii edafice ……………………………………………………....18
1.5.5. Condiţii hidrologice ……………………………………………….…19
1.5.6. Tipuri de staţiuni ……………………………………………………..20
1.6. Condiţii de vegetaţie ………………………………………………….24
1.6.1. Vegetaţia forestieră ………………………………………………….24
1.6.2. Vegetaţia pajiştilor …………………………………………………..27
1.6.3. Culturi agricole ………………………………………………………28
1.6.4. Relaţia faună–vegetaţie ………………………………………………28
1.7. Influenţe ale industriei şi zootehniei …………………………….....30
1.7.1. Zonele influenţate de industrie, minerit …………………………...30
1.7.2. Surse de poluare a apelor ………………………………………….30
1.7.3. Organizarea zootehniei în zona studiată …………………………..31
1.7.4. Atitudinea populaţiei şi distribuţia aşezărilor umane ……………..32
1.7.5. Alte influenţe antropologice asupra faunei ………………………..32
1.8. Concluzii privind relaţia faună-biotop …………………………......33
CAP.II. STUDIUL FAUNEI
2.1. Principalele specii de vânat, efective, dinamica lor
pe ultimul deceniu ………………………………………………………...34
2.2. Ecologia şi biologia principalelor specii de vânat ………………….35
2.3. Studiul bonităţii pentru principalele specii de vânat ………………..53
2.4. Compararea efectivelor reale cu cele normale ……………………...60
2.5. Normalizarea efectivelor ……………………………………………60
CAP.III. MODUL ACTUAL DE GOSPODĂRIRE
3.1. Organizarea fondurilor, administrarea, paza şi măsurile
de prevenire a îmbolnăvirilor ……………………………………………...61
3.2. Asigurarea hranei …………………………………………………...62
3.3. Asigurarea condiţiilor de linişte şi adăpost …………………………64
1
PROIECT DE DIPLOMA
3.4. Combaterea braconajului …………………………………………...65

3.5. Măsuri de prevenire a poluării mediului cu influenţe
asupra vânatului …………………………………………………….66
3.6. Măsuri de ocrotire a puilor ………………………………………….66
3.7. Recoltarea şi valorificarea ……………………………………………..68
3.8. Trofee obţinute ………………………………………………………...72
CAP.IV. MĂSURI PRIVIND REALIZAREA UNUI ECHILIBRU AL FAUNEI CU
AGRICULTURA, SILVICULTURA ŞI ZOOTEHNIA
4.1. Interrelaţii între modul de practicare al agriculturii şi
efectivele faunei ………………………………………………………..73
4.2. Gospodărirea arboretelor şi influenţele ei asupra hranei,
liniştii şi adăpostului ……………………………………………………75
4.3. Exploatarea păşunilor. Concurenţe la hrană ……………………………75
4.4. Măsuri propuse pentru realizarea echilibrului între evoluţia
faunei şi celelalte sectoare ……………………………………………..77
CAP.V. MĂSURI PRIVIND O MAI COMPLETĂ UTILIZARE A POTENŢIALULUI
CINEGETIC
5.1. Analiza ocupării biotopurilor, respectiv a nişelor trofice ……………...79
5.2. Populări şi repopulări cu specii de vânat ………………………………80
5.3. Studiul potenţialului nutritiv al arboretului în perioada
iarnă – primăvară ………………………………………………………80
5.4. Studiul potenţialului nutritiv al arboretului în perioada
vară – toamnă ………………………………………………………….81
5.5. Posibilităţi şi măsuri de mărire a capacităţii trofice şi
al adăpostului prin măsuri silviculturale ……………………………………..82
5.6. Studiul răspândirii vânatului în perioada iarnă–primăvară
şi propuneri privind distribuţia hrănitorilor ………………………………..83
5.7. Calculul necesarului de hrană şi compararea cu potenţialul
trofic natural al fondului de vânătoare …………………………………….84
5.8. Necesarul de hrană complementară, producerea,
achiziţionarea şi conservarea ………………………………………………86
5.9. Amenajări şi instalaţii necesare, distribuţia lor
pe cartierele de iernat …………………………………………………..…..88
5.10. Situatia instalatiilor si constructiilor………………………………….89
5.11. Măsuri de pază, combatere a bolilor şi ocrotire a tineretului…………92
5.12. Măsuri de realizare a echilibrului între categoriile de
consumatori …………………………………………………………...……93
5.13. Recoltarea faunei, cantităţi de carne, blănuri şi trofee
pe care se poate conta după aplicarea măsurilor ……………………………94
CAP.V SITUATIA ECONOMICO-FINANCIARA A ACTIVITATII DE
VANATOARE..
2
PROIECT DE DIPLOMA
6.1. Investitii in anul 2006………………..……………………….…..95

6.2. Cheltuieli cu întreţinerea vânatului ……………………………….95
6.3. Balanţavenituri-cheltuieli…………………………………………101
CAP.VII. CONCLUZII …………………………………………………………..102
CAP.VIII. NORME DE PROTECŢIA MUNCII ………………………..………103
CAP.IX. BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………109
PIESE DESENATE :
1. Harta zonei studiate cu distribuţia pădurilor, pajiştilor şi culturilor agricole
2. Hranbitoare tip.
3. Observator tip.
4. Teren pentru hrana si boncanit.
FOTOGRAFII CU ASPECTE DIN ACTIVITATEA DE RECOLTARE A

VANATULUI.
CAPITOLUL I.
DESCRIEREA GENERALĂ A ZONEI STUDIATE
1.1. Situarea geografică
Situat in bazinul superior al raului Iza,fondul de vanatoarter 15 Baicu –Ieud

cuprinde versantul nordic si nord-estic al muntilor Tibles si Lapus. Din punct de
3
PROIECT DE DIPLOMA
v4edre administrativ,este gestionat de D.S. Maramures-O.S.Dragimiresti.
1.2. Încadrarea în organizarea administrativă
Fondul de vânătoare nr. 15 Baicu-Ieud, administrat de ocolul silvic

Dragomiresti, este situat pe raza teritorială a oraşului Dragomiresti, precum si pe
raza teritorială a comune Ieud.
Actual, fondul de vânătoare nr. 15 Baicu -Ieud este format din unirea a două
fonduri de vânătoare vechi: fondul de vânătoare nr. 18 Baicu, cu o suprafaţă de
10.010 ha şi fondul de vânătoare nr. 19 Ieud, cu o suprafaţă de 8.105 ha, fondul
actual având o suprafaţă totală de 18115 ha.
Fondul de vânătoare nr. 15 Baicu-Ieud are cuprinse doua unităţi de producţie:
U.P. II Baicu;
U.P. III Ieud;
Suprafaţa fondului de vânătoare pe categorii de folosinţă este prezentată în
tabelul următor:
Suprafaţa fondului de vânătoare pe categorii de folosinţă
Tabel nr. 1.
Productiv cinegetic Total
Neproductiv
U.M. Vânat de general
Restul speciilor de vânat cinegetic
baltă 1+6+7
0 1 2 3 4 5 6 7 8
Luciu de
Arabil,
apă,
fâneţe, Păşuni, Gol de Total
cursuri , Pădure
vii, islazuri munte (1+2+3+4+5)
canale,
livezi
bălţi
Ha 124 7220 9870 149 156 17395 596 18115
% 0.68 39.85 54.48 0.82 0.86 96.03 3.29 100
Suprafaţa fondului este împărţită în două categorii: suprafaţă productivă

cinegetic in proportie de 96,03% şi suprafaţă neproductivă cinegetic in proportie de
3,27%. Repartizarea acestor categorii în funcţie de modul de folosinţă, de felul
proprietăţii şi de proprietar sunt prezentate în tabelele următoare:
4
PROIECT DE DIPLOMA
Structura suprafeţei productiv cinegetic

Tabel nr. 2.
Suprafaţa
Mod de folosinţă Proprietăţi Denumire proprietar
(ha)
Pădure RNP O.S. Dragomiresti 5320
Pădure Particular - 1900
Arabil + fâneţe Particular Particulari Dragomiresti 4269
Arabil + fâneţe - Particulari Ieud 5601
Livezi Particular - -
Păşuni - Particulari Dragomiresti 49
Păşuni Particular Particulari Ieud 100
Gol de munte - Dragomiresti 156
Curs apă - Dragomiresti+Ieud 124
TOTAL 17519
Structura suprafeţei neproductive cinegetic
Tabel nr. 3.
Mod de folosinţă Proprietăţi Suprafaţa(ha)
1 2 3
Localităţi Dragomiresti 192
Ieud 110
B.Voda 95
D.J. Sosele,D.F. Dragomiresti 98
D.J. Sosele,D.F. Ieud 80
D.J. Sosele,D.F. B.voda 21
TOTAL 596
1.3. Limite şi vecinătăţi

Vecinătăţile şi limitele fondului de vânătoare sunt prezentate în tabelul următor:
Vecinătăţile şi limitele fondului de vânătoare
5
PROIECT DE DIPLOMA
Tabel nr. .4.

Puncte cardinale Vecinătăţi Limite
Pod
Est U.P.I Sacel
V.Furului,c.Runcasului,v.Paltinis,v.Dl.Stefanitei
Pe culme de la vf.Dl.Stefanitei-
Sud O. S.Salauta
vf.Poienii,C.Tibles,vf.Tibles,vf.Carligaturii
Vf.Carligaturii pe culme pana la vf.
Vest U.P IV Botiza
Muncelului,pod Sieu de pe D.J.Sacel-Sighet
De la pod.Vl .Furului pe D.J. Sacel –Sighet Pana
Nord O.S.Ruscova
la pod.Sieu
1.4. Căi de acces
Reţeaua instalaţiilor de transport ce deservesc pădurile din această unitate de

producţie sunt formate din drumuri de exploatare, forestiere şi publice, redate în
tabelul de mai jos:
Reţeaua căilor de acces
Tabel nr.5.
Lungime
Simbol drum Denumire
(km)
FE oo6 Valea Baicului -=Caliman 17.0
FE oo7 Idisor si Tarsa 6.8
FE oo8 Sandra inclusi nramificatia 1.7
FE oo9 Bastrii 1.1
FE o1o Vl.Poienii 3.3
FE o11 Vl.Scarilor 1.2
FE 012 Arcer 9.4
FE o13 Chicera 3.4
FE o14 Sfundau 2.3
FE o15 Pr.Calului din Stanga 1.4
FE o16 Pr. Gugilor 1.9
FE o17 Vl. Marului 1.6
Fe o18 Ieud 5.3
FE o19 Rausor-Ursoaia 6.6
TOTAL 63.0
6
PROIECT DE DIPLOMA
1.5. Condiţii staţionale

1.5.1. Condiţii geologice
Stratul geologic este divers, format din roci eruptive si sedimentare. In

Muntii Tiblesului lava s-a consolidat subcrustal sub forma de coloane sau
cupole.Mica depresiune a Dragomirestiului cuprinde trei terase ale caror poduri
sunt utilizate la terenuri agricole Relieful are aspect general de con si cateva conuri
subordonate,acestea nu sunt cladite prin eruptii ci rezultatul eroziunii.
1.5.2. Condiţii geomorfologice
Unitatea geomorfologică importantă este versantul ondulat. Mai apare în câteva

locuri platoul, dar în proporţie neînsemnată. Arboretele se află la altitudini cuprinse
între 390 m în apropiere de oraşul Dragomiresti şi ajung până la 1500 m în
apropierea vârfului Tibles. Altitudinea medie este de 1000 m.
Expoziţia generală este sudică sau sud–vestică, iar expoziţia de detaliu
variază în limite destul de mari datorită fragmentării terenului în reţeaua de văi
secundare divers orientate: parţial însorite 30%, însorite 50% şi foarte puţin însorite
20%.
Repartitia suprafetelor pe categorii de expozitie
Expozitie insorita
Expozitie partial insorita
Expozitie um brita
50 30 20
0% 20% 40% 60% 80% 100%
Fig. Nr.1. Repartiţia suprafeţelor pe categorii de expoziţie

Înclinarea terenului înregistrează valori care merg până la 40º. Având o
expoziţie însorită şi solul superficial, această înclinare contribuie la scăderea
productivităţii arboretelor.
Repartiţia arboretelor pe suprafaţa de înclinare se prezintă astfel:
65% din suprafaţă cu înclinare cuprinsă între 15º … 30º;
35% din suprafaţă cu înclinare peste 30º .
7
PROIECT DE DIPLOMA
Repartitia suprafetelor pe categorii de panta
Inclinare intre 15-30

Inclinare intre 30-40
65 35
0 20 40 60 80 100
Fig. Nr.2. Repartiţia suprefeţelor pe categorii de pantă
1.5.3.Condiţii climatice
Macroclimatic, teritoriul acestui fond se încadrează în zona climei temperate,

cu influenţe predominant oceanice. Este deci o climă continentală moderată,
caracterizată prin:
temperatură medie anuală: 6ºC;
temperatură medie a lunii cele mai calde (august) între 15 … 17ºC;
temperatură medie a lunii cele mai reci (februarie): –5ºC;
amplitudine medie anuală: 20ºC;
temperatură maximă absolută: 30,0ºC;
temperatură minimă absolută: –25ºC;
numărul zilelor de îngheţ: 120;
primul îngheţ are loc în jurul datei de 5 octombrie;
ultimul îngheţ are loc în jurul datei de 2 mai;
vânturile predominante bat din sectorul nord-vestic;
viteza vântului în depresiuni este de 3 … 4 m/s, iar pe culmi de 6 … 7 m/s;
adesea, în molidişuri se produc doborâturi de vânt;
umezeala relativă a aerului este de 82 … 86%;
calmul are valoarea 10,1.
Regimul termic:
Staţia de observaţie: Ogna Sugatag.
temperatura medie multianuală:  4,3ºC;
amplitudinea termică: 18,3ºC;
temperatura maximă: 29,3ºC;
temperatura minimă: - 37,2ºC;
numărul zilelor cu t > 0ºC ( perioada bioactivă ): 245 zile;
numărul zilelor cu t > 10ºC ( sezonul de vegetaţie ): 120 zile;
data medie a primului îngheţ: octombrie;
data medie a ultimului îngheţ: mai;
8
PROIECT DE DIPLOMA
Temperaturile medii lunare:

Tabel nr.6.
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
-5,1 -4,6 -0,9 4,3 9,3 12,6 14,5 14,2 10,8 6,0 0,9 -3,2
Regimul pluviometric
precipitaţiile medii anuale: 1100 mm;
Volumul lunar al precipitaţiilor:

Tabel nr.7.
52,6 53,7 54,1 76,6 112,6 141,8 118,8 101,6 64,0 69,5 44,5 55,2
durata medie a stratului de zăpadă: 125 zile.
Evapotranspiraţia potenţială ( ETP )

valoarea multianuală a ETP: 510;
Valoarea ETP de-a lungul anului
Tabel nr.8.
0 0 0 32 72 94 107 96 66 37 6 0
Regimul eolian
Vântul dominant este cel de NV, care de foarte multe ori are intensităţi şi viteze
periculoase pentru stabilitatea arboretelor.
Regimul eolian
Tabel nr.9.
Frecvenţa medie
N NE E SE S SV V NV
10,6 4,4 1,9 13,2 11,4 9,2 2,4 36,8
Viteza medie
N NE E SE S SV V NV
2,4 1,2 1,2 3,8 3,4 3,4 2,3 4
9
PROIECT DE DIPLOMA
N
N
NV NE
NV NE
V E
V E
SV SE SV SE
S S
Fig nr.3.Frecvenţa a vântului pe direcţii Fig nr. 4.Viteza vântului pe direcţii
Din cele prezentate mai sus, ca o sinteză se poate prezenta următoarele

aspecte :
pericolul îngheţurilor timpurii şi târzii precum şi al gerurilor, creşte treptat cu
creşterea altitudinii;
inversiunile de temperatură sunt foarte intense şi frecvente;
stratul de zăpadă se caracterizează printr-o evidentă uniformitate, protejând
solul de îngheţ.
Sinteza climatică
indicele de ariditate de Martonne la nivel anual: I.ar. anual = 76,92;
Indicele de ariditate de Martonne la nivel lunar.
Tabel nr.10.
I
II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
128,8 119,3 71,3 62,3 70,0 75,3 58,2 50,4 36,9 52,1 48,9 97,9
semnificaţia:
Indicele de ariditate fiind > 45, cantitatea anuală de precipitaţii depăşeşte
10
PROIECT DE DIPLOMA
cu mult valoarea evapotranspiraţiei potenţiale ETP
.
Tabel nr. .11. Diagrama climatică Walter–Lieth:
e – perioada cu temperaturi medii lunare negative;
f – excedente de precipitaţii faţă de ETP ( mm ) la scara 1/5
Luna
Temperatura medie lunară
-5.1 -4.6 -0.9 4.3 9.3 12.6 14.5 14.2 10.8 6 0.9 -3.2
Precipitaţiile lunare scara 1/5
10.52 10.74 10.82 15.32 22.52 28.36 23.76 20.32 12.8 13.9 8.9 11.04
17.53 17.9 18.03 25.53 37.53 47.27 39.6 33.87 21.33 23.17 14.83 18.4
Evapotranspiraţia potenţială ETP scara 1/5
0 0 0 6.4 14.4 18.8 21.4 19.2 13.2 7.4 1.2 0
Deficitul de precipitaţii faţă de ETP scara 1/5
10.52 10.4 10.82 8.92 8.12 9.56 2.36 1.12 -0.4 6.5 7.7 11.04
50
40
Temperatura medie lunară
Tma, 4,6ºC Pa, 1100 mm
TV-VIII , 12,7ºC PXI-III, 285 mm
30 zile tº > 0ºC, 245 PVII-VIII, 220,4 mm
zile tº > 10ºC, 120 ETP, Precipitaţiile
510 mm lunare scara 1/3
1.5.
20
Evapotranspiraţia potenţială
ETP scara 1/5
10
Deficitul de precipitaţii faţă de
ETP scara 1/5
0
-10 I II III IV V VI VII VIII IX X

11
XI XII
PROIECT DE DIPLOMA
4.Condiţii edafice
Factorii pedogenetici diferiţi din teritoriul studiat au condus la formarea mai

multor tipuri si subtipuri de sol.
Pentru determinarea principalelor tipuri de sol, s-au executat şi descris trei
profile principale de sol şi s-au luat probe în vederea testelor de laborator.
Tipuri şi subtipuri de sol

Tabel nr. 12.
Nr. Suprafaţa
Clasa de sol Tip de sol Subtip de sol
crt. ha %
Tipic 5145 29.36
1. Cambisoluri Brun eumezobazic
Litic 4504 25.71
Tipic 820 4.68
2. Spodosoluri Brun feriiluvial
Litic 2140 12.23
3. Argilovisoluri Brun argiloiluvial Tipic 4910 28.02
TOTAL 17519 100
Solul brun eumezobazic tipic (Ao – Bv – C) este caracterizat prin prezenţa

orizontului B cambic (Bv). Este întâlnit în toate etajele fitoclimatice, începând cu
gorunetele, goruneto-făgetele şi făgetele de deal, continuând cu amestecuri de
răşinoase cu fag, brădete şi molideto-brădete. Pe substrate calcaroase are uneori
caracter uşor rendzinic. Orizontul Ao este de 10 … 30 cm, are culoare brun închisă
datorită humusului de tip mull forestier şi structură glomerulară. Orizontul Bv este
de 50 … 100 cm, este brun către brun-gălbui sau brun-ruginiu, cu structură
poliedrică. Textura nediferenţiată pe profil este lutoasă sau luto-nisipoasă. Reacţia
solului este neutră sau slab acidă (pH = 4,95…6,03), gradul de saturaţie în baze este
peste 55 (59,98…95,20) şi humusul relativ bogat în azot, cu raportul C/N sub 15.
Acest tip de sol este bine aprovizionat cu azot (0,034…0,143%) şi fosfor mobil
(3,31…10,16 mg %), potasiu asimilabil existent doar în orizontul superior.
Fertilizarea acestui tip de sol este ridicată.
Celălalt subtip de sol brun-eumezobazic litic este şi el destul de bine
reprezentat, fiind asemănător cu cel tipic.
Orizontul C este substrat litologic format din şisturi şi formaţii de fliş.
1.5.5.Condiţii hidrologice
Reţeaua hidrografică ce străbate F.V.15 Baicu-Ieud este reprezentată de două

cursuri de apă principale:
Râul Baicu, care colectează din teritoriu Valea Caliman, Sandra, Valea
Sfundaului, Valea Poienii, Hotarului. Aici se manifestă destul de des
12
PROIECT DE DIPLOMA
fenomenul de torenţialitate.
Raul Ieud, care colectează pâraiele Ursoaia ,Aldiori, Carligatura,Muncelu
siValea Poienii.
Bazinetul în care se manifestă pregnant fenomene de torenţialitate, mai ales în
timpul ploilor şi în timpul topirii zăpezilor, este pârâul Aldiori ,afluent al cursului
de apă Raul Ieud.
Se precizează că la obârşia bazinului Sfundau, în zona ocupată de păşuni
alpine şi pe culoarele pâraielor ce izvorăsc din vârfurile montane Tibles si Arcer se
produc frecvent avalanşe care pătrund în interiorul pădurilor.
Cursurile apelor au un debit bogat în tot timpul anului, dar se menţionează
faptul că bazinetul Sfundau si Arcer, datorită numeroaselor izvoare ce ies din
galeriile de mina existente in zona, apa are o aciditate semnificativa datorita
metalelor neferoase existente.
1.5.6.Tipuri de staţiuni
În funcţie de factorii determinanţi de climă, altitudine, pantă, expoziţie,

precum şi de tipurile şi subtipurile principale de sol, în cuprinsul fondului de
vânătoare s-au stabilit următoarele etaje fitoclimatice:
F.Sa – Etaj montan presubalpin de molidişuri
F.M.3 – Etaj montan de molidişuri
F.M.2 – Etaj montan de amestec
F.M.1+ F.D.4 – Etaj montan şi premontan de făgete
F.D.3 – Etaj deluros de gorunete,fagete si goruneto-fagete.
Tipuri de staţiuni.
Tabel nr. 13.

Nr. Etaj Codul Tip de staţiune Suprafaţa Categorii de
Crt tipului bonitate
13
PROIECT DE DIPLOMA
de
Mijl
. staţiu ha % Inf.
.
ne
1.3.2.0 Montan presubalpin de molidişuri, Bi,
1. 48 0.66 48
. podzolic cu humus brut şi Vaccinium
F.Sa
1.5.1.0 Montan presubalpin de molidişuri,
2. 148 2.05 148
. culoare de avalanşe
Montan de molidişuri, Bi, podzolic cu
2.3.1.1
3. humus brut, edafic submijlociu şi mic, 280 3.87 280
.
cu Vaccinium
Montan de molidişuri, Bi, podzolic si
2.3.2.1
4. F.M.3 criptopodzolic, edafic mic, cu 1583 21.92 1583
.
Calamangrostis-Luzula
Montan de molidişuri, Bm, brun,
2.3.2.2
5. podzolic-podzol brun, edafic mijlociu 1160 16.06 950 210
.
cu Luzula sylvatica
Montan de amestecuri, Bi, brun,
3.3.2.1
6. podzolic şi criptopodzolic edafic mic 1520 21.09 1310 210
.
cu Luzula ± Calamangrostis
Montan de amestecuri, Bm, brun,
3.3.2.2
7. podzolic şi criptopodzolic, edafic 720 9.97 720
F.M.2 .
mijlociu cu Festuca şi Calamangrostis
3.3.3.1 Montan de amestecuri, Bi, brun, edafic
8. 367 5.08 367
. mic, cu Asperula-Dentaria
3.3.3.2 Montan de amestecuri, Bm, brun,
9. 432 5.98 300 132
. edafic mijlociu, cu Asperula-Dentaria
F.M.1 4.4.1.0 Montan-premontan de făgete, Bi, brun
10. 648 8.97 648
F.D.4 . edafic mic, cu Asperula-Dentaria
4.4.2.0 Montan-premontan de făgete, Bm,
11. 314 4.35 314
. edafic mijlociu, cu Asperula-Dentaria
TOTAL 7220 100 3874 3346
Prezentăm în continuare principalele tipuri de staţiuni:

Tipul principal de staţiune este:
2.3.2.1. Montan de molidişuri, Bi, podzolic-criptopodzolic edafic mic cu

Luzula-Calamagrostis.
Este răspândit pe versanţi puternic înclinaţi, coame şi alte zone cu configuraţie
accidentată. Substraturi litologice diverse provenite din depozite de suprafaţă,
provenite din roci tari, predominant acide şi intermediare. Soluri brune
criptopodzolice şi divers podzolice cu moder, oligomezobazice şi oligobazice
superficiale şi mijlocii profunde, semischeletice şi scheletice.
Caracteristici ecologice:
14
PROIECT DE DIPLOMA
Pe fondul general al subetajului apar modificări locale în funcţie de expoziţie şi

poziţia pe versant. La toţi indicii solului, în special de troficitate şi aprovizionare cu
apă, este determinantă influenţa înclinării şi a volumului edafic mare.
Pătura vie este alcătuită din Luzula-Calamagrostis.
Factori ecologici şi factori -condiţie:
puternic limitativi: substanţele nutritive, apa accesibilă, volumul edafic;
moderat limitativi: temperatura aerului, vânturile, asigurarea cu azot,
temperatura solului, lungimea perioadei bioactive.
Faciesuri:
facies tipic;
facies moder grosier;
facies moder mull.
.Clasele de producţie sunt IV şi V.
3.3.3.1. Montan de amestecuri, Bi, brun, edafic mic, cu Asperula-Dentaria

Caracteristici:
- versanţi predominant superiori,
- expoziţii diverse,
- înclinări repezi şi foarte repezi,
- soluri brun eumezobazice şi brun acide litice cu humus de tip mull şi
moder, superficiale, scheletice, nisipo-lutoase, oligomezobazice,
mezotrofice cu volum edafic mic şi foarte mic.
1.3.2.0. Montan presubalpin de molidişuri, Bi, podzolic cu humus brut şi
Vaccinium
Caracteristici:
- versanţi superiori,
- expoziţii şi înclinări diverse,
- soluri brune feriiluviale, litice, cu humus brut, superficiale, scheletice,
nisipo-lutoase, oligomezohidrice, oligotrofice, cu volum edafic mic şi
foarte mic, de bonitate predominant inferioară pentru molid.
4.4.1.0. Montan-premontan de făgete, Bi, brun edafic mic, cu Asperula-
Dentaria
Caracteristici:
- versanţi predominanţi mijlocii şi inferiori,
- înclinări repezi şi foarte repezi,
- expoziţii diverse,
- soluri brun eumezobazice litice, cu humus de tip mull forestier,
superficiale, scheletice, luto-nisipoase sau lutoase, bine drenate şi aerate,
oligomezohidrice, mezotrofice, cu volum edafic mic şi foarte mic, de
bonitate inferioară pentru fag.
15
PROIECT DE DIPLOMA
1.6. Condiţii de vegetaţie

1.6.1. Vegetaţia forestieră
Pe baza analizei caracteristicilor vegetaţiei forestiere din zonă au fost

identificate 8 tipuri de pădure, încadrate în 3 formaţii forestiere. Acestea sunt
prezentate în tabelul următor:
Tipuri de pădure
Tabel nr.14.
Productivitate
N Tip de pădure Suprafaţa
naturală
r.
Cod Denumire ha % Mijl. Inf.
Molidiş de altitudine mare cu Oxalis

1. 111.3 92.4 92.4
acetosella, m
Molidiş cu Oxalis acetosella pe soluri
2. 111.4 132.0 102.0 30.0
scheletice:
3. 1154 Molidiş de limita cu Vaccinium. 48.1 48.1
Amestec de brad,molid si fag,pe stancarii
4. 1342 89.0 89.0
cristali
Amectec de rasinoase si fag pe soluri
5. 1341 2731.5 2500.5 231.0
scheletice
Faget montan pe soluri schelete,cu flora
6. 4114 3666.8 3043.3 623.5
de mull.
7. 4131 Faget montan cu Rubus H. 225.9 225.9
8. 5231 Goruneto-faget cu Festuca drymeia 234.3 170.4 63.9

TOTAL 7220.0 6271.6 948.4
Prezentăm în continuare principalele tipuri de păduri:

Tipul principal de pădure este:
111.3 Molidiş de altitudine mare cu Oxalis acetosella.
Acest tip de pădure a fost semnalat până acum în Carpaţii Orientali, la altitudini
de 1200 … 1800 m şi îl înlocuieşte pe cel normal la altitudini mai mari. Frecvent,
astfel de molidişuri se întâlnesc mult mai jos, trecând în tipul normal.
Condiţii staţionale:
Acest tip a fost întâlnit în nordul ţării, pe versanţi cu diferite înclinări şi expoziţii.
Solurile sunt brune, brune acide podzolice. Ca substrat litologic, au fost
semnalate roci diferite: şisturi cristaline, marne, calcare, conglomerate calcaroase.
Sunt compuse din molid pur. Creşterea molidului este mai înceată, conform
condiţiilor climatice mai aspre de la altitudine mare.
Productivitatea este mijlocie, forma arborilor este bună, elagajul se face în bune
16
PROIECT DE DIPLOMA
condiţii.
Regenerarea naturală se produce uşor, dar se resimte de pe urma condiţiilor
climatice grele, tendinţa de succesiune nu se observă.
Subarboretul este alcătuit din: scoruş de munte, zmeur, soc roşu.
Pătura vie este compusă din: Hylocomium splendens, Entodon schreberi,
Eurinchium stricetum, Luzula silvatica, Calamagrostis arundinaceae, Campanula
abietina, Hieracium transilvanicum, Chrysanthemum rotundifolium, Soldanela
montana, Homogyne alpina.
Ca în tipul normal cu Oxalis, în unele arborete reprezentanţii florei de mull
devin foarte abundenţi, rezultând molidişuri cu floră de mull.
111.4 Molidiş cu Oxalis acetosella pe soluri scheletice:

Este un tip mai puţin studiat, se întâlneşte în arealul molidişului normal cu
Oxalis acetosella, de obicei în imediata apropiere a arboretelor de acest din urmă
tip, dar şi acolo pare a fi puţin răspândit.
Cauza formării acestui tip de pădure este solul foarte superficial, cu mult
schelet, uneori chiar bolovănos. Până în prezent au fost identificate solurile brune-
gălbui pe substrat de şisturi cristaline.
Scăderea productivităţii poate fi provocată prin două cauze: înrăutăţirea
condiţiilor climatice şi înrăutăţirea condiţiilor edafice, fără urcare în altitudine.
Foarte asemănător cu molidişul normal cu Oxalis acetosella, acest tip de pădure
diferă printr-o creştere mai înceată, încadrându-se în productivitate mijlocie. În
ceea ce priveşte forma trunchiurilor şi calitatea materialului, nu par să existe
deosebiri importante.Ca specie de amestec se găseşte brad diseminat.
Compoziţia păturii vii: Oxalis acetosella, Entodon schreberi, Hylocomium
splendens.
1342 .Amestec d brad,molid si fag cu Rubus Hirtus.
Este un tip de pădure relativ puţin răspândit, care apare în anumite situaţii
speciale în Carpaţii Orientali. Acest tip de pădure a fost semnalat până acum la
altitudinea de 950–1.150 m, în partea inferioară a versanţilor cu panta moderată sau
pe terenuri aproape şese de la baza lor. Se localizează categoric pe versanţi umbriţi
NE, mai rar pe cei vestici; nu a fost găsit pe cei sudici. Soluri brune eu-
mezobazice,litice cu mull si mull-mader,superficiale si mijlociu profunde,nisipo-
lutoase si luto-nisipoase,cu volum edafic mic. Conditii climatice cu usor plus de
caldura,vantuire, uscaciune. Vegetatia alcatuita din amestecuri si fagete de limita
de productivitate mijlocie.
4114 Faget montan cu soluri schelete cu flora de mull.
Este un tip de padure raspandit pe versanti predominant mijlocii,cu expozitii
diverse ,inclinari moderate si repezi,pe depozite de suprafata provenite din roci
foarte variate(sedimientare,eruptive,metamorfe)foarte rar acide. Soluri brune eu-
mezobazice cu mull,mijlociu profunde,slab scheletice ,luto-nisipoase si lutoase,cu
17
PROIECT DE DIPLOMA
structura glomerulara sau grauntoasa,bine drenate aerate cu volum edafic mijlociu

si submijlociu. Conditii climatice cu diferentieri locale sensibile,în functie de
expozitie si de pozitia pe versant. Vegeteatia forestierǎ este formatǎ din fǎgete de
productivitate mijlocie,diseminat fiind paltinul de munte,frasinul mesteacanul
,molidul ciresul. bonitate mijlocie pentru fǎgete.
1.6.2.Vegetaţia pajiştilor
În fondul de vânătoare 15 Baicu-Ieud fanetele,arabilul,pǎsunile,golul de munte,

sunt răspândite pe o suprafaţă totală de 10.175 ha. Cunoaşterea acestor unităţi
vegetale prezintă interes cinegetic datorită aportului însemnat de hrană pe care îl
aduc în special pe toată durata sezonului de vegetaţie şi mai puţin pe durata
sezonului rece.
În cadrul fondului de vânătoare, pajistile sunt răspândite în diferite puncte ale
fondului, totodată sunt amenajate suprafeţe pentru hrana vânatului .
Principala asociaţie de pajişti care apare frecvent este: Festuca rubra cu Nardus
stricta şi Anthoxanthom odoratum. Aceasta se caracterizează prin predominarea
gramineelor (80%), acoperire erbacee de aproximativ 95% şi productivitate bună.
De asemenea, se mai întâlnesc plante toxice (Rumex, muşchi) în proporţie de 2-6%.
Un alt tip de pajişte întâlnit este Agrosstis tenuis cu Festuca rubra. Şi aici
predomină gramineele (90%), acoperirea erbacee este de 95% iar productivitatea
este mediocră. Se întâlnesc în proporţie destul de mare plante toxice ca: Juncus sp.,
Euphorbia, Rumex etc.
Într-un singur caz se întâlneşte tipul Rumex crispus în care predomină Rumex
(91 %) şi acesta are o productivitate rea.
1.6.3.Culturi agricole
Culturile agricole se găsesc pe suprafeţe restrânse, culturile predominante fiind de

cartofi şi napi porceşti în jurul gospodăriilor, pe suprafeţe mici şi doar pentru uzul
gospodăresc.Efectivele de vânat afectează in mică măsură aceste culturi,producând
rar pagube acestora.
Tot în jurul gospodăriilor particulare sunt culturi de meri si pruni. Datorită climei
aspre şi a altitudinii mari în zonă nu se dezvoltă alte culturi agricole.
Neexistând suprafeţe întinse de culturi agricole, acestea nu influenţează în mod
semnificativ hrana, adăpostul şi camuflarea speciilor de vânat.
1.6.4.Relaţia faună – vegetaţie
Condiţiile de vegetaţie din cuprinsul fondului de vânătoare sunt relativ variate,

18
PROIECT DE DIPLOMA
întâlnindu-se o mare varietate de specii arborescente, arbustive şi erbacee. Vânatul

este legat de vegetaţie în mod direct prin adăpost şi mai ales prin hrană. Vegetaţia
reprezintă suportul trofic al consumatorilor primari. Astfel el influenţează direct şi
celelalte categorii de consumatori. În cazul nostru producătorul primar este
pădurea, consumatorii primari sunt: cerbul, căpriorul, ursul, mistreţul,
consumatorii secundari sunt lupul, râsul, ursul, vulpea .
Fauna pădurii poate exercita o influenţă negativă sau pozitivă asupra regenerării
pădurii, asupra stării sanitare şi productivităţii arboretului.
În principal hrana vânatului este constituită din plante erbacee, arbuşti, precum
şi exemplare tinere din speciile arborescente.
Vânatul consumă plantulele, uneori rădăcinile sau bulbi de brânduse, coaja
arborilor si lăstarii de salcie căprească,mesteacăn scorus,etc. Pădurea poate să
sufere mari prejudicii de pe urma vânatului dacă densitatea acestuia depăşeşte
numărul de exemplare pe care îl poate hrăni pădurea.
Pădurea influenţează fauna prin tipul de pădure, vârstă, consistenţa sa, etc.
Astfel în timp ce pădurea din primele clase de vârstă I şi II asigură adăpostul dar şi
hrana, pădurea tânără (subarboretul) asigură în special hrana vânatului. Se observă
din acest punct de vedere că în cuprinsul fondului de vânătoare se asigură atât un
adăpost bun cât şi o suficienţă de hrană. Fauna existentă în pădure poate să
contribuie la răspândirea seminţelor ( ierunca, veveriţa) şi de asemenea, poate să
producă o mobilizare foarte bună a solului (mistreţul) în acest fel contribuind la
regenerarea naturală a pădurii.
Pe lângă vegetaţia pădurii, vegetaţia pajiştilor completează hrana necesară
vânatului prin prezenţa în special a gramineelor cu ridicată valoare nutritivă.
Printr-o hrană cât mai variată şi cât mai uniform răspândită se asigură condiţii bune
de trai şi se elimină stresul datorat concentrării vânatului în anumite zone precum şi
pagubele pe care această concentrare le-ar putea produce asupra pădurii.
1.7.Influenţe ale industriei şi zootehniei

1.7.1.Zonele influenţate de industrie, minerit
Pădurile din zonă nu au suferit din cauza poluării industriale, acestea fiind
situate la distanţe mari faţă de centrele industriale cu surse de poluare. Trebuie
amintit însă că în bazinetul Arcer, mai ales în jurul gurilor de mină, s-a produs şi se
manifestă în continuare o poluare a apei care se scurge din acester galerii
dezafectate.
Datorită drumurilor, precum şi datorită exploatării (legale dar mai ales ilegale)
a pădurilor, vânatul este deranjat, nemaiputându-se asigura condiţiile optime de trai
19
PROIECT DE DIPLOMA
şi liniştea necesară..
1.7.2.Surse de poluare a apelor.
În mod normal, cursurile de apă existente ar trebui să ofere condiţii optime
pentru cultura salmonizilor (păstrăv indigen, curcubeu şi lipan), dar azi prezenţa
acestor specii este mai mult simbolică. Efectivele sunt mici, cauzele fiind, pe lângă
braconaj, poluarea apei pe diverse căi, colectarea materialului lemnos pe albiile
pâraielor, scăderea capacităţii biogenetice, insuficienţa sau lipsa amenajărilor şi
lipsa instalaţiilor piscicole.
Înainte de 1990, pe păşunile din zonă erau administrate îngrăşăminte chimice
care au poluat apele şi s-a ajuns la diminuarea drastică a efectivelor de salmonizi.
De asemenea, datorită existenţei în zonă a minelor, apele suferă deseori poluări
drastice din cauza deversărilor accidentale de resturi de minereu neferos.
1.7.3.Organizarea zootehniei în zona studiată.

Pe numeroasele păşuni şi fâneţe din vecinătatea pădurii se desfăşoară o intensă
activitate agro-pastorală. Pe păşunile menţionate sunt aduse în special în
perioada de vară turmele de ovine, bovine şi cabaline ale comunelor care deţin
păşunile respective. Locuitorii din zonă îşi ţin animalele în păşunile de lângă
gospodăriile lor iar vara le duc la stână. Se estimează că numărul ovinelor care urcă
pe munte vara este în jur de 1.000 de bucăţi, iar gospodarii mai au aproximativ 500
de ovine şi 80 de bovine. Datorită folosirii repetate a aceloraşi trasee, apar
repercusiuni negative atât asupra vegetaţiei accesibile care este în întregime
consumată, cât şi asupra solului care suferă o tasare puternică.
O altă problemă o constituie prezenţa câinilor ce însoţesc turmele, care pot să
gonească vânatul dacă nu sunt echipati cu jujeu regulamentar care trebuie să fie de
30cm lungime ,4cm grosime,să fie din esentă tare si să fie dispus orizontal la
nivelul genunchilor.De asemenea numărul lor la o stanǎ ,trebuie să fie de maxim
3,fiind zonă de munte.
1.7.4.Atitudinea populaţiei şi distribuţia aşezărilor umane
Fondul de vânătoare 15 Baicu-Ieud este situat în vecinătatea oraşului

Dragomiresti, precum şi a comunei Ieud. Gospodăriile din zona studiată sunt
dispersate, fiecare având în jur grădină şi fâneţe necesare pentru hrana animalelor.
Populatia din zonă este o bună cunoscătoare a naturii cu toate acestea mai sunt si
oameni care nu văd in faună decât o sursă de pagube pentru avutul lor
personal,nerealizâzd rolul ei ecologic.
Atitudinea populaţiei este în general paşnică faţă de vânatul nerăpitor şi ostilă
faţă de cel răpitor (ursul), care le pot provoca pagube în rândul animalelor
domestice.
20
PROIECT DE DIPLOMA
1.7.5.Alte influenţe antropologice asupra faunei.
Activitatea umană în cuprinsul fondului de vânătoare se poate planifica în

funcţie de informaţia care le exercită, fiind: pozitivă: asigurarea hranei pe timp de
iarnă, paza adăpostului, combaterea răpitoarelor, etc., şi negativă: braconajul,
păşunatul abuziv, exploatarea pădurii, mineritul, etc.. În fondul de vânătoare,
activităţile antropogene care au loc cu intensitate mai mare asupra vânatului sunt:
păşunatul abuziv, culegerea neraţională a fructelor de pădure.. Prin păşunatul
abuziv, mai ales în interiorul pădurilor, animalele domestice concurează la hrană cu
cele de interes vânătoresc; de asemenea, se pot transmite boli de la cele domestice
la animalele sălbatice, iar de regulă, turmele de animale sunt însoţite de câini care
deranjează foarte mult vânatul şi provoacă pagube mari în rândul puilor, mai ales
dacă nu au jujeu. De asemenea, prin culegerea neraţională a fructelor de pădure si
ciupercilor comestibile se ajunge în primul rând la perturbarea liniştii animalului,
precum şi culegerea fructelor cu care se hrănesc animalele sălbatice, ajungându-se
chiar la deplasări ale animalelor. Habitatul este valoros,dar omul prin activitatea l-a
modificat exercitând presiuni asupra faunei,diminuându-i baza trofică,linistea si
limitându-i numărul.
1.8.Concluzii privind relaţia faună-biotop.
Organismele vegetale şi animale constituie biocenoza care se află în relaţii

deosebit de complexe cu mediul lor de viaţă care se numeşte biotop. Din
interacţiunea dintre biocenoză şi biotop iau naştere condiţii pentru existenţa şi
dezvoltarea fiecărei specii şi a fiecărui individ în parte.
Factorii de mediu care acţionează asupra organismelor sunt factori biotici şi
factori abiotici. Aceştia favorizează sau limitează existenţa faunei iar interacţiunea
dintre ei determină şansele de supravieţuire ale fiecărei specii de vânat.
Dintre factorii abiotici, cei mai importanţi sunt relieful, solul, temperatura,
umiditatea, apa etc.
În fondul de vânătoare studiat, apa este uniform repartizată şi nu apar probleme
de lipsă a apei chiar şi în condiţii de secetă.
Zăpada acţionează însă nefavorabil deoarece sunt ierni grele, cu stratul de
zăpadă gros, vânatul putând uneori să fie imobilizat şi nu se poate deplasa să ajungă
la sursa de hrană.
Clima acţionează la nivelul speciei, permiţând existenţa acelor specii care
suportă condiţiile climatice ale zonei. De exemplu, temperaturile foarte scăzute
(sub –10ºC şi pe timp de ziuă) determină îngheţarea solului pe o grosime
apreciabilă, astfel că mistreţul şi alte specii se află în imposibilitatea de hrănire.
Dintre factorii biotici, cel mai important ar fi vegetativ, care îşi pune amprenta
21
PROIECT DE DIPLOMA
cel mai evident. Vânatul erbivor este influenţat direct de existenţa vegetaţiei din
zonă, în primul rând ca hrană şi apoi ca adăpost.
Vegetaţia forestieră oferă adăpost, hrană şi chiar linişte majorităţii speciilor de
vânat, fiind superioară din punct de vedere al calităţii şi duratei de-a lungul unui an.
De exemplu, o cultură agricolă, chiar dacă în decursul a câteva luni oferă condiţii
excepţionale pentru existenţa şi dezvoltarea speciilor de vânat, în timpul iernii, prin
dispariţia ei, vânatul are foarte mult de suferit, dispărând şi condiţiile elementare de
hrană şi adăpost.
Între indivizii aceleiaşi specii există relaţii de coexistenţă şi de condiţionare
reciprocă. Relaţiile intraspecifice privesc specia în ansamblul ei şi ele sunt
folositoare când o parte din indivizi sunt sacrificaţi. Relaţiile între indivizii
aceleiaşi specii se pot împărţi în relaţii intraspecifice fundamentale şi relaţii
intraspecifice derivate.
CAPITOLUL II
STUDIUL FAUNEI
2.1. Principalele specii de vânat, efective, dinamica lor pe ultimul deceniu
În cuprinsul fondului de vânătoare 15 Baicu-Ieud, datorită condiţiilor naturale
existente cât şi datorită influenţelor antropogene, se pot întâlni o multitudine de
specii de vânat. Vânatul principal al fondului este reprezentat de căprior, cerb, urs
şi mistreţ. De asemenea, în cuprinsul fondului mai există şi alte specii de vânat cum
sunt: lupul, vulpea, râsul, jderul, pisica sălbatică, dihorul, iepurele, potârnichea,
viezurele, nevăstuica, etc.
Evolutia efectivelor pe ultimii zece ani este prezentată în tabelele următoare, pe
cele două categorii importante: vânat nerăpitor şi vânat răpitor:
Evolutia efectivelor şi speciilor de vânat nerăpitor

Tabel nr. 15.
Cerb comun(Cervus Căprior Mistreţ Iepure(Lepus
Anul
elaphus) (Capreolus capreolus) (Sus scrofa) europeus)
1996 38 40 25 45
1997 36 46 26 45
1998 38 49 29 47
1999 39 52 31 50
2000 36 54 30 60
2001 38 52 30 50
2002 38 50 30 50
2003 40 52 30 50
2004 42 54 30 50
2005 43 54 30 50
22
PROIECT DE DIPLOMA
Evolutia efectivelor la speciile de vânat răpitor

Tabel nr. 16.
Pisici Jder de
Anul Urs Râs Lup Vulpe Viezure Dihor Nevăstuici
sălbatice copac
1996 8 2 6 30 10 18 20 15 15
1997 9 2 7 20 12 17 20 15 15
1998 10 2 8 30 11 18 20 12 15
1999 12 3 5 30 10 18 15 12 15
2000 12 3 8 25 10 18 15 12 15
2001 11 3 8 25 8 17 15 12 15
2002 11 3 6 30 8 17 18 15 15
2003 11 3 5 30 7 17 18 15 15
2004 11 4 6 30 7 18 16 18 16
2005 11 4 4 30 7 18 16 18 16
2.2. Biologia ,ecologia şi etologia principalelor specii de vânat
In fondul de vânătoare nr 15 Baicu-Ieud, sunt considerate ca specii principale

de vânat:cerbul comun,căpriorul,mistretul si ursul;
Cerbul – Cervus elaphus

Descriere:
Este un animal de talie mare ce prezintă un evident dimorfism sexual. Masculul
se numeste cerb sau taur, are lungimea de 220…250 cm, înălţimea la greabăn de
140…155 cm şi o greutate între 240 şi 300 kg. Femela, denumită cerboaică sau
ciută, are dimensiuni mai mici şi greutate între 80 şi 150 kg. Viţeii sunt denumiţi
pui până la 10 luni şi au greutatea de 7…12 kg la naştere. Greutatea corporală
variază în funcţie de sex, vârstă, anotimp şi condiţii de hrană.La jumătatea lunii
septembrie cerbii ating cea mai mare greutate. In aceasta perioadă pierderile in
greutate ating 25-30 kg la tauri,acest fenomen neintâlnindu-se la ciute care nu
intrerup alimentatia in timpul rutului.
Este un animal zvelt, vara de culoare roşcată în jumătatea superioară a
corpului şi gălbuie pe abdomen; are în regiunea cozii o pată de culoare albă care se
vede de la distanţă şi poartă denumirea de oglindă. Iarna, părul este închis spre
23
PROIECT DE DIPLOMA
cenuşiu. Năpârlirea are loc primăvara şi toamna, cu decalaje între indivizi în funcţie
de vârstă. Viţeii până la 3 luni au pe corp pete deschise pe un fond închis, cu aspect
asemănător frunzişului uscat (litierei), servind ca mijloc de apărare împotriva
duşmanilor (homocromie).
Masculii poartă coarne pe nişte excrescenţe ale craniului, numite cilindri
frontali. Cam la vârsta de un an încep să crească coarnele fără rozete şi fără
ramificaţii, în formă de suliţe, care sunt lepădate în luna mai a anului următor. Al
doilea rând de coarne are trei, patru sau chiar mai multe ramificaţii, în funcţie de
vigoare şi ereditate. Masculii care în al doilea an au tot suliţe sau au doar două
ramuri („furcari”) sunt consideraţi slabi, fără perspectivă. Căderea coarnelor se
produce la vârsta de doi ani şi jumătate, din februarie până la începutul lunii aprilie.
Procesul de creştere a coarnelor durează 120…130 zile. Când ele sunt complet
dezvoltate pielea care le acoperă se usucă şi cade în fâşii. Taurul, în această
perioadă, îşi freacă coarnele de arbori pentru a îndepărta mai repede pielea uscată.
La început mai deschise, coarnele se colorează mai închis prin frecarea de arbori,
tufe, frunze şi ierburi. După numărul „razelor” (ramurilor) de pe coarne, pot fi: cerb
de 8 par (când pe fiecare corn are 4 raze), de 16 par (când sunt câte 8 raze pe
fiecare corn), ş.a.m.d.. Când numărul razelor nu este acelaşi pe ambele coarne, este
vorba de trofee impare. Cornul cel mai bogat în ramificaţii se înmulţeşte cu 2 şi se
adaugă precizarea „impar”, indiferent de numărul de raze de pe celălalt corn.
Obişnuit, un corn de cerb are o rază a ochiului, o rază de ghiaţă şi una mijlocie, iar
restul razelor grupate în vârf formează coroana. Uneori, între raza mijlocie şi
coroană mai apare şi raza lupului. La unele exemplare se întâlnesc anomalii sau
deformaţii ale coroanelor, cauzate de lovirea lor în timpul creşterii.
0 (1) 3 3
Formula dentară la cerb este: I C P M  34(32).
3 1 3 3
Gradul ei de tocire dă indicatii asupra vârstei.Se observă că incisivii lipsesc pe

maxilarul superior, fiind înlocuiţi de o bordură elastică.
Aprecierea vârstei în viaţă se face după două criterii recomandate de V.
Cotta şi M. Bodea, şi anume: forma corpului şi comportamentul animalului.
 cerbul de 3…4 ani are un corp zvelt, ţine capul sus, are un gât subţire, este
îndrăzneţ şi nu prea prudent;
 cerbul de 7…9 ani are un corp mai masiv, ţine capul ceva mai jos, are gâtul
gros, acoperit cu păr relativ mai mult şi mai lung, este prudent şi destul de
atent;
 cerbul de 12…14 ani are un corp masiv, linia spatelui coboară de la greabăn
spre crupă, ţine capul mai aplecat, are un gât gros, acoperit cu păr lung, este
foarte prevăzător şi prudent.
Observarea urmei este un indiciu important, deoarece forma rotundă la vârf,
datorită tocirii, este un indiciu de vârstă mai înaintată. Pentru exemplarele
24
PROIECT DE DIPLOMA
împuşcate, vârsta se poate stabili după dentiţie, cilindri frontali şi unghiul

incisivilor.
Simturile cerbului sunt foarte bine dezvoltate,atât mirosul cât si auzul si văzul.
Ecologie:
Pădurile din FV nr 15 Baicu -Ieud sunt intinse si linistite,sunt străbătute de
numeroase pâraie, cu locuri bune dpentru scăldători. Hrana este asigurată pe timp
de vară datorită faptului că arboretul este intins pe suprafete mari,fiind alcătuit din
salcie căprească,scorus,mesteacăn,etc.
Cerb comun(Cervus elaphus) efectiv

Anul Efectiv optim
real
1996 38 43
1997 36 43
1998 38 43
1999 39 43
2000 36 43
2001 38 43
2002 38 43
2003 40 43
2004 42 43
2005 43 43
Evolutia efectivelor in ultimii 10 ani la cerb
44
42
Nr. exemplare
40
Efectiv real
38
36 Efectiv optim
34
32
1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005
Anul
Perioada de imperechere este 10 septembrie-10 octombrie dar mersul vremii

influentează mult boncănitul, vremea rea il grăbeste iar cea bună il slăbeste in
intensitate.Boncănitul in FV nr.15 Baicu-Ieud, este in toi in perioada 25
septembrie-5 octombrie.Mărimea grupului din interiorul fondului este de 1,5 ciute
la 1 cerb ceea ce denotă prezenta unui număr de tauri, destul de mică.Punctuajul
25
PROIECT DE DIPLOMA
necesar obtinerii unei medalii de aur este egal si peste 210 puncte, pentru medalie
de argint este dintre 190-209,99 puncte, iar pentru medalia de bronz intre 170-
189.99 puncte.
Zăpezile mari afectează negativ femelele gestante si tineretul,iar ploile reci din
mai-iunie pot produce pagube viteilor.
Sunetele scoase de cerbi diferă în funcţie de sex şi vârstă. Astfel, masculul, în
timpul împerecherii, scoate sunete care oscilează de la mugetul scurt şi gros al
cerbului bătrân la glasul subţire şi prelung al celui tânăr. Ciutele scot un sunet scurt,
ca un sforăit, când sunt speriate, când îşi cheamă viţelul sau uneori în timpul
împerecherii. Viţeii scot şi ei sunete prin care-şi manifestă bucuria. Perioada de
vânătoare este între 15septembrie-15 decembrie, iar pentru selecţie la ciute în
perioada de 15septembrie-28 februarie.
Căpriorul – Capreolus capreolus

Animal de talie mijlocie, larg răspândit în ţara noastră, căpriorul este o specie
de mare interes economic. Masculii se numesc ţapi roşii, femelele se numesc
căprioare, iar puii până la 10 luni se numesc iezi. Căpriorul are lungimea de 95…
135 cm, înălţimea de 65…75 cm şi o greutate de 20…25 kg la ţapii evisceraţi, iar la
femele de 18…22 kg. Greutatea corporală creşte cu altitudinea, oscilând în funcţie
de vârstă, anotimp, sex, hrană. Ţapul ajunge la o dezvoltare completă la 3…4 ani,
iar căprioara la 2…3 ani.
În timpul verii căpriorul are o culoare roşie-brună, iar iarna cenuşiu închisă.
Năpârlirea are loc în mai-iunie şi în septembrie. Obişnuit, întâi năpârlesc căpriorii
tineri şi femelele sterpe, iar după câteva săptămâni şi cei mai în vârstă. La fătare,
iezii prezintă fenomenul de homocromie, având culoare brună şi pete albe dispuse
în rânduri.
Masculii poartă coarne pe nişte proeminenţe ale craniului ce se formează
începând din august-septembrie la iezii normali, iar primele coarne se curăţă în
decembrie. Cel de-al doilea rând de coarne pot fi suliţe de 8…15 cm lungime sau
chiar cu câte două ramificaţii (furcari). Acestea în rozete, pot fi curăţate de piele
obişnuit în luna mai şi sunt lepădate de căprior în noiembrie. După desprinderea
26
PROIECT DE DIPLOMA
pielii coarnele sunt albe-gălbui, apoi se colorează prin frecare de arbuşti. Mărimea
şi forma trofeelor de ţap roşu este legată de însuşiri ereditare,condiţii staţionale şi
hrană. În mod obişnuit, coarnele au câte trei raze pe fiecare prăjină.
Căprior (efectiv real) Efectiv optim
Anul
(Capreolus capreolus)
1996 40 50
1997 46 50
1998 49 50
1999 52 50
2000 54 50
2001 52 50
2002 50 50
2003 52 50
2004 54 50
2005 54 50
Evolutia efectivelor in ultimii 10 ani la caprior
60
Nr. exemplare
40 Efectiv real
20 Efectiv optim
0
1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005
Anul
Dentiţia căpriorului este formată din 32 de dinţi. Ca şi la cerb, incisivii

lipsesc de pe maxilarul superior.Perioada de imperechere la căprior atinge apogeul
in perioada 15 iulie-15 august.
Recoltarea căpriorului se face la pândă, prin apropiere (dibuit), prin
ademenire cu chemătoare. Perioada legală la ţapi este 15 mai…15 octombrie, iar
selecţia căprioarelor se face din septembrie până la sfârşitul lunii februarie.
Mistreţul – Sus scrofa

Animal comun, la noi este întâlnit în Deltă, în zona dealurilor şi în zona
montană. Masculul, cunoscut sub denumirea de vier, are lungimea de cca. 200 cm
şi înălţimea de până la 100 cm la greabăn. Femela sau scroafa are o lungime mai
mică. Puii, denumiţi purcei, au pe corp până la vârsta de 4…5 luni dungi
27
PROIECT DE DIPLOMA
longitudinale deschise, care constituie o posibilitate de camuflare în caz de pericol

(homocromie). Greutatea oscilează în funcţie de hrană, vârstă şi sex. Purceii la 6
luni ating 20 kg, la 1 an cca. 40…50 kg, iar la adulţi se ating frecvent greutăţi de
200…250 kg.
Corpul e acoperit cu păr aspru, are culoarea brun-închis, negricios.
Masculii se cunosc după colţi, care cresc mult mai mult decât la femele,
începând să se diferenţieze de la vârsta de 2 ani.
Urmele mistreţului seamănă cu cele lăsate de cerb, dar pintenii se imprimă
întotdeauna şi puţin lateral, la care se adaugă lungimea pasului mai mică decât la
cerb. În zăpadă mare, mistreţul lasă o pârtie lată caracteristică.
Sunetele obişnuite scoase de mistreţ seamănă cu cele scoase de porcul domestic;
iritat sau speriat, el scoate un pufăit caracteristic.
Are auz şi miros fin, dar vederea este destul de slabă.
În privinţa reproducerii mistreţul este destul de prolific, ajunge la maturitate

sexuală în al doilea an şi se împerechează în octombrie-decembrie. Durata gestaţiei
este de 17 săptămâni, după care în martie-aprilie scroafa fată (într-un culcuş
căptuşit cu muşchi) 7…12 purcei, în funcţie de vârstă şi condiţiile de hrană.
Vânătoarea se face între 1 august şi 30 ianuarie, metodele de recoltare fiind
goana, pânda şi mai rar vânătoarea la dibuit. Pânda se poate face la culturile
agricole precum şi la locurile de hrănire (arbori cu fructe, locuri unde se pune
hrana, etc.).
Mistreţ(Sus scrofa) Efectiv optim

Anul
Efectiv real
1996 25 30
1997 26 30
1998 29 30
1999 31 30
28
PROIECT DE DIPLOMA
2000 30 30
2001 30 30
2002 30 30
2003 30 30
2004 30 30
2005 30 30
Evolutia efectivelor in ultimii 10 ani la

mistret
Nr. exemplare
40
Efectiv real
20
Efectiv optim
0
9 6 9 8 0 0 0 2 0 4
19 19 20 20 20
Anul
Ursul – Ursus arctos

Animal de talie mare, cu corpul masiv, gâtul scurt, cap mare, fruntea
bombată, bot scurt, trunchiat, cu ochi mici, oblici, are picioare puternice terminate
cu gheare lungi. Masculul are o lungime de 190…200 cm, înălţimea la greabăn de
100…135 cm şi greutatea cuprinsă între 200 şi 440 kg. Femelele, ceva mai zvelte,
au lungimi de 150…200 cm, înălţimea la greabăn 90…120 cm şi greutatea de
100…300 kg. Puii, la naştere au 400…500 g, la un an ating 25…30 kg, iar la 2 ani
cca. 100 kg. Blana are o culoare variabilă , de la brun-cenuşiu până la negru. În
diferite împrejurări, ursul scoate anumite sunete. Astfel, surprins scoate un pufăit,
când este deranjat de la mâncare mormăie, iar când e lovit de glonţ scoate un urlet
puternic.
29
PROIECT DE DIPLOMA
Este întâlnit in FV nr 15 Baicu -Ieud în păduri întinse, neumblate, cu stâncării sau

doborâturi de vânt,in zona altitudinală cuprinsă intre 800-1100m. Toamna face
deplasări în zonele de fructificaţie bogată, dar în general este fidel locului de trai.
Împerecherea are loc din aprilie până în iunie, gestaţia durează 7…8 luni,
după care ursoaica fată în bârlog, în ianuarie-februarie, 1…3 pui (cel mai frecvent
2) care sunt orbi în prima lună. Ei sunt crescuţi de ursoaică până la 2 ani, interval în
care ea nu se mai împerechează.
Urs(ursus arctos) Efectiv optim

Anul
Efectiv real
1996 8 11
1997 9 11
1998 10 11
1999 12 11
2000 12 11
2001 11 11
2002 11 11
2003 11 11
2004 11 11
30
PROIECT DE DIPLOMA
2005 11 11
Evolutia efectivelor in ultimii 10 ani la urs

Nr. exemplare
15
10 Efectiv real
5 Efectiv optim
0
9 96 997 998 999 000 001 002 003 004 005

1 1 1 1 2 2 2 2 2 2
Anul
Recoltarea se face între 15 martie şi 15 mai, precum şi între 1 septembrie şi

31 decembrie, fiind interzisă împuşcarea ursoaicelor cu pui. Vânătoarea se face la
goană sau la pândă. Terenurile în care se fac goane la urs se amenajează la locurile
de trecere cu ştanduri înalte de 2 m, pentru a evita atacul urşilor răniţi.
Lupul - Lupus lupus
Mamifer carnivor de talie mijlocie, uşor de recunoscut după asemănarea sa
cu câinele, lupul are partea anterioară a corpului mai înaltă, coada atârnândă, ochii
dispuşi mai lateral, urechile mici şi ascuţite. Adulţii au o lungime de 160-180 cm
din care coada 40 cm; înălţimea la greabăn este de 75-90 cm, greutatea 25-50 kg,
excepţional mai mult.
Femelele au dimensiuni şi greutăţi mai mici decât masculii. Corpul este
acoperit cu o blană deasă care năpârleşte în martie-aprilie. Culoarea îi oscilează în
funcţie de staţiune şi anotimp. În regiunea de deal şi de munte are vara o culoare
galben roşcată-cenuşie cu nuanţe închise iar iarna cenuşie-negricioasă. Din acest
punct de vedere, al culorii şi după greutate există o evidentă variabilitate a speciei.
31
PROIECT DE DIPLOMA
Culoarea puilor este brună închisă spre negru. Deosebirea între sexe se face destul
de greu în teren, dentiţia este formata din 42 dinţi şi se remarcă dezvoltarea
caninilor, vârsta se poate aprecia după culoarea mai cenuşie a blănii şi după gradul
de tocire al dentiţiei. Longevitatea este de 15-16 ani. Glasul lupului este un urlet,
mai gros la masculi, mai subţire la femele şi tineretul de 2 ani. Puii scot un schelăit
sau un scâncet până la vârsta de 3-4 luni. Lupul are auzul, mirosul şi văzul foarte
bune.
Urma sa se deosebeşte de cea lăsată de câine prin faptul că este mai alungită.
Urmele degetelor din faţă sunt situate la vârful următoarelor două; urma pârtie la
lup urmează o linie dreaptă, pe când la câine este în zig-zag. În zăpadă mare când
sunt mai mulţi lupi, formează o singură pârtie, deoarece calcă unul în urma celuilalt
şi nu părăsesc această urmă decât în faţa unor obstacole.
La noi este răspândit în regiunile de dealuri şi munte precum şi în deltă cu
densităţi diferite în funcţie de existenţa pădurilor. Dezvoltarea efectivelor este
afectată de boli dar în special de acţiunile omului, din cauza pagubelor pe care lupii
le produc atât animalelor domestice cât şi vânatului.
Se poate aprecia că biotopul lupului este larg şi situat între golul alpin şi câmpie cu
unele deplasări sezoniere. De altfel lupul este specia care se deplasează cel mai
mult (50 km/noapte) cu excepţia perioadei în care îşi creşte puii.
Nevoia de hrană animală îi determină să-şi situeze zona de activitate pe lângă
aşezările omeneşti şi stâne. Se hrăneşte cu oi, porci cornute mari, cai, măgari şi
câini iar dintre speciile de interes vânătoresc cu cerbi, căpriori, mistreţi şi mamifere
mai mici. După unii autori ar consuma la nevoie insecte, şoareci, fructe şi cartofi.
Prin uciderea animalelor bătrâne şi bolnave sau a tineretului mai puţin dotat din alte
specii, lupii joacă un rol în selecţia naturală. Atunci când vânează în haită pot ucide
şi exemplare valoroase.
Consumă deodată chiar 10-15 kg carne dar apoi pot rezista fără hrană chiar o
săptămână. După ce mănâncă, haita se culcă fără a se îndepărta prea mult şi dacă a
rămas ceva din cadavru se întoarce pentru a consuma restul. Se hrănesc de seara
până dimineaţa excepţional şi ziua, mai ales în timpul împerecherii.
Reproducerea are loc din decembrie până în februarie. Între masculi se dau
lupte care pot ajunge până la sfâşierea masculului învins de către restul haitei.
Pentru un exemplar perioada de împerechere este doar de 5-10 zile. În perioada de
împerechere se formează şi cuplurile, alegerea fiind făcută de către lupoaică.
Perechile se menţin până la terminarea creşterii puilor. Durata gestaţiei este de 62-
63 de zile după care lupoaica fată într-un culcuş amenajat în locuri neumblate, în
apropierea unei ape. Distanţa între două familii este de 6-12 km. Numărul de pui
oscilează între 4-6 (12). Aceştia în primele 9-16 zile sunt orbi şi surzi. Lupoaica îi
hrăneşte la început numai cu lapte, perioadă în care ea rămâne cu ei şi este hrănită
de mascul. La câteva luni părinţii le aduc animale vii pe care puii le devorează. Puii
ajung la maturitate sexuală la 22-23 luni. După perioada creşterii puilor toamna se
32
PROIECT DE DIPLOMA
reconstituie haitele care sunt formate din 7-16 exemplare.

Lupul este recoltat cu arma prin metoda cu chemătoarea, la pândă, la hoit sau
la goană. Goanele sunt lungi de 1,5-2 km şi vor fi executate pe direcţia vântului.
Trofeul îl constituie craniul şi blana iar evaluarea valorii lor se face după criteriile
C.I.C.In ultimii 2 ani nu au fost semnalate pagube importante in rândul speciilor de
vânat.
Vulpea - Vulpes vulpes

Mamifer carnivor de talie mai mică, se recunoaşte după corpul alungit, picioare
scurte, apte pentru săpat, coada lungă şi stufoasă, urechile mici. Adulţii au o
lungime de 110-130 cm din care coada 30-40 cm. Înălţimea la greabăn este 35-40
cm iar greutatea 7-8(10) kg. Femelele în raport cu masculii sunt ceva mai mici iar
puii la fătare au 80-150 g. Lasă un miros specific, uşor sesizabil şi înoată bine.
Corpul este acoperit cu o blană deasă formată din „jar” şi puf iarna sau un păr ceva
mai scurt vara. Năpârlesc primăvara iar noul păr creşte încet ajungând la deplina
dezvoltare în decembrie. Culoarea blănii variază de la roşcat la cenuşiu-
negricioasă. Se observă că pe spate culoarea vulpii este uniformă iar vârful
urechilor şi al picioarelor este negru. Coada are părul lung şi vârful alb sau negru.
Deosebirea între sexe la exemplarele din teren nu se poate face. Dentiţia cuprinde
24 dinţi; se remarcă caninii lungi.
Are simţuri ascuţite. Urmele se deosebesc de cele de pisică prin faptul că sunt
alungite şi au imprimate şi ghearele iar de cele de câine prin aceea că urmele
degetelor din faţă sunt situate în vârful următoarelor două; urma pârtie a vulpii este
o linie dreaptă.
Alege terenurile cu soluri argilo-nisipoase care îi permit să sape galerii pe
expoziţia însorită. Vizuina are mai multe intrări, iar în interior un spaţiu mai larg în
care stă vulpea, unde îşi creşte puii şi unde are loc şi împerecherea. Creşterea
efectivelor este limitată de acţiunile omului, de lup, râs şi boli (râia, turbarea).
33
PROIECT DE DIPLOMA
Mănâncă în primul rând şoareci, apoi melci, şopârle, larve, râme, cârtiţe,
broaşte si mai rar peşti. De asemenea consumă pui de iepure, iepuri, iezi de căprior,
cocoşi de munte, purcei de mistreţ etc. Se hrăneşte seara şi noaptea iar în terenurile
liniştite şi în timpul zilei.
Împerecherea are loc în ianuarie-februarie, gestaţia durează 52-53 zile după
care femela fată 4-5 pui orbi până la 12-14 zile. Puii sunt alăptaţi până la 3-4
săptămâni iar după ce cresc femela le aduce şi pradă vie cu care aceştia încep să se
obişnuiască. Maturitatea sexuală o ating la 10 luni şi sunt complet dezvoltaţi la 2
ani.
Recoltarea se poate face la goană, la hoit, cu chemătoarea. La goanele pentru
vulpi se cere multă disciplină având în vedere marea lor sensibilitate. Pânda la hoit
se face din bordei dar la locul respectiv se va pune nada cu 2-3 luni înainte. Vulpea
se vănează după noile reglementari tot timpul anului. Trofeul îl constituie blana
care prelucrată poate avea diverse întrebuinţări.
Râsul - Lynx lynx

Este un mamifer de talie mijlocie, bine proporţionat, zvelt, cu mişcări feline şi
cu picioarele dinapoi puternice adaptate pentru salturi. Masculii au lungimi de 104-
174 cm din care coada poate ajunge la 12-24 cm, iar femelele cu cca 20 cm mai
mici. Înălţimea la greabăn este 45-86 cm iar greutatea până la 50 kg. Blana sa cu
excepţia abdomenului este alb-gălbui cu pete ruginii închise la negre mai mult sau
mai puţin evidenţiate. Urechile sunt terminate cu smocuri de peri lungi şi negri;
părul mai lung pe maxilarul inferior, atârnă în formă de favoriţi iar coada are vârful
negru. În teren deosebirea între sexe nu este posibilă. Dentiţia este formată din 28
dinţi. Vârsta poate fi doar apreciată după greutate şi uzura dentiţiei. Longevitatea
atinge cca 18 ani. Sunetele sunt asemănătoare cu cele scoase de pisică. Simţurile
sale sunt ascuţite cu excepţia mirosului care este slab. Urma sa este asemănătoare
cu a pisicii dar este mai mare iar caracteristic pentru râs este imprimarea în spatele
urmei a unei perniţe mici ce se află puţin mai sus pe călcâi; urma pârtiei este în zig-
zag.
Râsul este prezent în pădurile întinse, liniştite, de altitudini relativ ridicate. Deşi
în general este fidel locului de trai, el face deplasări mari în căutarea hranei.
Dezvoltarea efectivelor este afectată de om şi de lipsa de hrană.
Prin ceea ce consumă se situează între speciile păgubitoare vânatului. Se
hrăneşte cu cervide, mistreţi, diferite păsări şi atacă pisica sălbatică. Din
exemplarele omorâte nu consumă decât pe alese şi nu se atinge de cadavre. Prin
modul de a-şi alege prada, râsul face pagube nu numai între exemplarele slabe sau
bolnave ci şi între cele valoroase.
Împerecherea are loc în martie-aprilie iar după o gestaţie de 70 zile femela dă
naştere la 2-3 pui orbi în primele 16-17 zile. Maturitatea sexuală se atinge la 21 -33
luni. Familia se constituie doar în perioada reproducerii.
34
PROIECT DE DIPLOMA
Recoltarea se face cu arma între 15 septembrie şi 31 martie. Uneori poate fi

împuşcat la goanele de mistreţi şi la vânătoarea de cocoşi. Trofeul îl constituie
craniul şi blana care se evaluează după punctajul C.I.C.
Pentru a evita pagubele prea mari efectivul său trebuie păstrat la nivelul de o
piesă la 5000 ha.
2.3. Studiul bonităţii pentru principalele specii de vânat
Bonitatea este totalitatea condiţiilor de hrană, adăpost şi linişte, precum şi a

influenţei altor factori existenţi pentru o anumită specie principală de vânat.
La noi în ţară, bonitatea se stabileşte cu ajutorul cheii de diagnoză ecologică.
Factorii ecologici care condiţionează astfel existenţa şi dezvoltarea efectivelor de
vânat sunt grupaţi în trei categorii:
A. factori abiotici, asupra cărora omul nu acţionează sau are o influenţă redusă
(altitudinea, temperatura, precipitaţiile, umiditatea, zăpada);
B. factori biotici (procentul de impădurire,formatiuni de pădure,clasele de vărstă
ale arboretelor,biomasa accesibilă);
C. Factori de cultură cinegetică(ogoare de hrană,hrană complementară,combatere
căini vagabonzi si dăunători specifici);
D. factori care rezultă prin activitatea negativă a omului (păşunatul abundent al
animalelor domestice în pădure, gradul de mecanizare şi chimizare al
agriculturii, nivelul efectivelor dăunătorilor existenţi).
Fisa de calcul a bonitătii fondului de vânătoare nr. 15 Baicu-Ieud prin
aplicarea cheilor de diagnoză pentru specia cerb.
A. Factori abiotici: Tabel nr.17

Factori de mediu Specific staţional Punctaj
Terenuri cu altitudinea medie cuprinsă intre
1. Altitudinea terenului 5
1001-1500m
2. Temperatura medie in
perioada Peste 5ºC 20
1 mai-10 iunie
35
PROIECT DE DIPLOMA
3. Cantitatea medie de
precipitatii in perioada 1 mai- Cuprinsă intre 80-90mm/m² 15
10 iunie
4. Grosimea maximă a Grosimea medie a stratului de zăpadă este de 41-
20
stratului de zăpadă 60 cm si se mentine 61-80 zile
5. Distributia retelei Uniform distribuita si usor accesibilă in pădure
25
hidrografice sau la lizieră
Total 85
B. Factori biotici:
1.Procentul de impădurire Padurea ocupă 35-65%din suprafata fondului 45
2.Formatiuni de păduri Rasinoase pe >50%dinsuprafată 15
Este intâlnit pe 24-30%din suprafata ocupată de
3.Subarboretul 20
padure
4. Tratamentul Domină tratamentul tăierilor progresive si rase 30
5.Clasele de vârstă a Arborete din clasele I,V siVI ocupă50-6-% din
30
arboretelor suprafată
6.Fânete ca procent din
Fânetele ocupă 15-20% din suprafată 75
terenurile agricole
7.Biomasa accesibilă in
<100kg/ha 5
timpul iernii
Total 220
C. Factori de cultură cinegetică

1.Ogoare de hrană din timpul
Reprezintă <1 ha/1000ha de pădure 5
ierni
2.Hrana administrată in
Cantitatea de hrană administrată pe timpul ierni
timpul iernii si modul de 20
reprezintă<1 –1,4kg/zi/ha
distribuire
3.Combaterea câinilor
Se face tot timpul ,iar la stâni sunt 4-
vagabonzi si controlul 60
5bucăti/stână
numeric al câinilor de la stână
4.Controlul numeric al
Raportul numeric lup/cerb este >7/100 5
prădătorilor specifici
Total 90
D. Factori antropici negativi
1.Păsunatul Se practică pe <20% din suprafată 55
2.Braconajul Se inregistrează in medie 1 caz pe an 40
3.Numărul de câini din teren Este de 3-5/stână;nu sunt semnalati câini hoinari 35
4.Pesticide Nu se folosesc 30
5.Drumuri Drumuri publice plus forestiere au densitatea 4- 10
6 km/ha
Total 170
36
PROIECT DE DIPLOMA
Bonitatea : (A + B+C) – D = (85+220+90)-170=115

Determinarea efectivului optim se face cu ajutorul formulei:Eo=DxS/1000.
Eo-efectiv optim
D-densitatea optimă la 1000 ha conform categoriei de bonitate
S-suprafata optimă
Acest punctaj de 115 se înscrie în categoria III de bonitate, la un număr de 5
cerbi/1000 ha, rezultă că la suprafaţa optimă de 8600 ha vom avea 36 exemplare.
Fisa de calcul a bonitătii fondului de vânătoare nr.15 Baicu-Ieud prin

aplicarea cheilor de diagnoză pentru specia căprior:
A. Factori abiotici: Tabel nr 18

>700m
2. Temperatura medie in
perioada >4°C 30
1 mai-10 iunie
3. Cantitatea medie de
precipitatii in perioada 1 mai-10 <100mm 30
iunie
4. Grosimea maximă a stratului Strat de zapadă>20cm.Perioada medie cu strat de
25
de zăpadă zăpadă>75 zile
5. Distributia retelei
Uniform distribuită,pe>70% din suprafată 30
hidrografice
Total 130
B. Factori biotici .
1.Procentul de impădurire Intre 26-40%din suprafata 10
2.Compozitia arboretului(specii Diverse tari0.1-0.3, Diverse moi
10
dominante) diseminat,Răsinoase0.7-0.9
3.Subarboretul Pe 0.3-0.4% din suprafata pădurii 15
4.Marimea si forma trupului de
Trupuri de pădure intre 1500-2000ha 10
padure
5.Culturi agricole Din<3 specii/1000ha de teren agricol 0
6.Mărimea loturilor agricole <2ha 15
7.Fânete % din teren agricol >10% din teren agricol 10
8.Vegetatia lemnoasă in teren Veg. lemnoasă de-a lungul apelor si
30
agricol drumurilor;livezi si vii pe>10%din suprafata
Total 100
37
PROIECT DE DIPLOMA
C. Factori de cultura cinegetică

1.Ogoare de hrană pe timpul 1-2% din suprafata pădurii,cultivate cu specii ce 20
iernii asigură hrana pe timpul iernii
2.Hrana complementară pe Uniform distribuita ,conf. Instructiunilor in 40
timpul iernii perioada nov.-martie
3.Remize pe teren agricol-hrana Remize pe 10-30% din supraf. teren agricol 20
si adăpost
Combatere câini vagabonzi. Tot timpul anului .câini vagabonzi 1-2 20
ex/1000ha
Total 100
D.Factori abiotici negativi

1.Chimizare Nu se utilizează 30
2.Mecanizare Nu se utilizează 30
3.Pasunat Se practică pe <20% din suprafata 40
4.Braconaj Există 1 caz descoperit 30
5.Densitatea retelei de drumuri 1.6-2km/km² 10
Total 140
Bonitatea : (A+B+C)-D=190
Eo-efectiv optim
S-suprafata optimă
Se încadrează în categoria IV de bonitate, cu un număr de
10căpriori/1000 ha, rezultă că la 5000 ha vom avea 50 exemplare

aplicarea cheilor de diagnoză pentru specia urs :
A. actori abiotici:
Tabel nr 19
1.Forma de relief
determinantă,pentru existenta Relief accidentat cu lespezi si grote favorabile
50
locurilor necesare somnului de adapostului de iarnă pe 1-10% din suprafata
iarna
2.Grosimea stratului de zapada Grosimea medie a stratului de zăpada este
20
in perioada 15martie-15mai >20cm pe 60-70% din suprafata
Total 70
B. Factori biotici:
1.Procentul de impădurire Padurea acoperă40-54%din suprafata 30
38
PROIECT DE DIPLOMA
2.Tratamentul Preponderent taieri rase 10

3.Compozitia Fag pe<30% din suprafată 10
4.Subarboretul Subarboret pe 10-30% din suprafata 10
30-40% din suprafată in clasele sup. de
5.Ponderea claselor de vârsta 5
vârstă(V,VI+) si 15-20% in clasa I-a de vârsta
6.Existenta pomilor fructiferi in
Lipsă 0
pădure
7.Distributia si compozitia <10%din litieră invecinata cu culturi de ovaz,porumb
15
culturilor agricole sau livezi
8.Existenta coloniilor de furnici si
<5%/ha 10
arbori(cioate) invadate de insecte
9.Arbusti fructiferi
Pe>15% din suprafată 60
zmeurisuri,murisuri,afinisuri,maces
Total 150
C.Factori de cultură cinegetica

1.Hrana suplimentara administrata
Se administreaza 1-3kg/zi/exemplar 20
in perioadele 15martie-15mai
2.Imbunătătirea habitatului prin
<30 bucăti/1000ha de padure 10
pantare pomi fructiferi si arbusti
3.Mentinerea arbustilor fructiferi in
50-70% 20
timpul lucrărilor silviculturale
4.Stabilireazonei de protectie in
<40% din zona propice pentru bârloage este protejata 10
jurul bârloagelor
Total 60
D.Factori antropici negativi

1.Păsunatul Se practica pe <20% din suprafata fondului 45
2.Braconajul Un caz anual 60
Lipsa drumurilor publice iar cele forestiere cu
3.Drumuri 20
densitatea<2km/ha
4.Recoltarea fructelor de pădure Se recoltează pe 30-60% din suprafata ocupată de
20
si ciupercilor pădure
5.Numărul cainilor de la stână 3-5 bucăti/turmă,lipsa porci de la stâna 25
6.Turism Sezonier si organizat 10
Total 180
Bonitatea=(A+B+C)-D=280-180=100
Eo-efectiv optim
S-suprafata optimă
Se încadrează în categoria III de bonitate, cu 1urs/1000 ha. Rezultă că la 11.000
ha vom avea 11 exemplare.
39
PROIECT DE DIPLOMA

aplicarea cheilor de diagnoză pentru specia mistret:
A. Factori abiotici: Tabel nr 20

Terenuri cu altitudini medii cuprinse între
801 … 1200 m
2. Temperatura aerului (media
temperatura medie de 2.1-3ºC 45
lunară) in perioada de fătare
Grosimea medie a stratului de zăpadă este de
3. Zăpada 20
21-30cm şi se menţine 41 … 60 zile în teren
4.Reteaua hidrografică Uniform distribuită si accesibila 30
5.Precipitatii in perioada de
51-65mm/m² 20
fătare
Total 125
B. Factori biotici:
1.Procentul de impadurire 31-50% din suprafata fondului de vânătoare 35
2.Ponderea claselor de vârstă Clasele I,V ,VI pe 35-40% din suprafata pădurii 15
3.Formatiuni forestiere Molidisuri pure 5
4.Subarboretul Pe 0.4-0.7% din suprafata pădurii 20
5.Culturi agricole Din<3 specii/1000ha 5
6.Vegetatia din afara fondului Perdele de protectie pe <3% din suprafata fondului de
5
forestier vânătoare
7.Biomasa accesibila in timpul
<100kg/ha 5
iernii(bulbi,rizomi,etc.)
Total 90
C. Factori de cultură cinegetică:

1.Terenuri pentru hrană pe
>1ha/1000ha din suprafata fondului de vânatoare 10
timpul iernii
Cantitatea din instructiuni distribuită pe>50% din
2.Hrana complementară 40
teritoriul de iernat
3.Raportul numeric prădători
Raport numeric de 1:20-1:30 50
naturali/mistret
4.Câini hoinari la 1000 ha 3-4 exemplare la 1000 ha 20
Total 120
D.Factori antropici negativi
Se practică pe< 20% din suprafata fondului de
1.Păsunatul 60
vânătoare
2.Braconajul Există 1 caz descoperit 60
Prezentă accidentală in pădure;porcii domestici sunt
3.Cresterea porcilor domestici 10
vaccinati
4.Densitatea retelei de drumuri 1.6-2 km/km² 15
Total 145
40
PROIECT DE DIPLOMA
Bonitatea : (A + B+C) –D = 335-145=190

Eo-efectiv optim
S-suprafata optimă
Acest punctaj se înscrie în categoria III de bonitate, cu 5 mistreţi/1000 ha.
Rezultă că la 6000 ha vom avea 30 exemplare.
Efectivele optime la principalele specii de vânat
Tabel nr. 20.

Densitatea Suprafaţa Efectiv optim
Efectiv real în anul Cat.de
Specii optimă Do optimă So Eo
2005 Er (buc) bonitate
(buc/1000 ha) (ha) (buc)
Cerb 5 8600 43 43 III
Urs 11 7220 11 11 III
Căprior 10 5000 50 54 IV
Mistreţ 5 6000 30 30 III
2.4. Compararea efectivelor reale cu cele normale

Tabel nr. 21.
Speciile
Anul Urs Cerb Căprior Mistreţ
Er Eo Dif. Er Eo Dif. Er Eo Dif. Er Eo Dif.
1996 8 11 -3 38 43 -5 40 50 -10 25 30 -5
1997 9 11 -2 36 43 -7 46 50 -4 26 30 -4
1998 10 11 -1 38 43 -5 49 50 -1 29 30 -1
1999 12 11 +1 39 43 -4 52 50 +2 31 30 +1
2000 12 11 +1 36 43 -7 54 50 +4 30 30 0
2001 11 11 0 38 43 -5 52 50 +2 30 30 0
2002 11 11 0 38 43 -5 50 50 0 30 30 0
2003 11 11 0 40 43 -3 52 50 +2 30 30 0
41
PROIECT DE DIPLOMA
2004 11 11 0 42 43 -1 54 50 +4 30 30 0
2005 11 11 0 43 43 0 54 50 +4 30 30 0
2.5 Normalizarea efectivelor
Prin normalizarea efectuvelor de vânat se urmăreste aducerea vânatului la un

efectiv optim pe fondul de vânătoare care este direct proportional cu densitatea
optimă inmultită cu suprafata productivă pentru o anumită specie.
Densitatea optimă reprezintă numărul de animale ce pot habita pe o unitate de
suprafata (1000 ha),in asa fel incât să fie folosite eficient conditiile bio-
stationale,animalele să aducă pe lângă satisfactia vânătorii si o productie cinegetică
(trofee, carne,blănuri,etc.).
Pentru valorificarea la nivel optim a condiţiilor oferite de fondul de vânătoare
trebuie ca efectivele să fie astfel gospodărite încât în următorii ani să se ajungă la
efectivele optime.
Realizarea normalizării se face pentru fiecare specie ţinând seama de efectivul
real, sporul natural şi recolta pe fiecare an.
Se va încerca finalizarea cât mai rapidă a normalizării, dar se va continua
recolta (la cote mai mici) la speciile cu efectiv suboptim, iar în cazul speciilor cu
efectiv peste optim, surplusul se va extrage treptat în cursul mai multor ani.
Planul pentru normalizarea efectivelor pentru principalele specii de vânat este
prezentat în tabelul următor:
CAPITOLUL III
MODUL ACTUAL DE GOSPODARIRE
3.1. Organizarea fondurilor, administrarea, paza şi măsurile de prevenire a

îmbolnăvirilor
Fondul de vânătoare nr. 15 Baicu-Ieud este administrat de OCOLUL SILVIC

DRAGOMIRESTI.
42
PROIECT DE DIPLOMA
Fondul de vânătoare are cuprinse douǎ unităţi de producţie: U.P. II Baicu si

U.P.III Ieud.
Paza vânatului se realizează prin pază zilnică a personalului silvic,se fac
patrulari în grupuri de câte 1-2 persoane si se colaborează permanent cu organele
de poliţie.
Animalele domestice constituie o sursă de contaminare, unele boli transmise de
acestea având efecte păgubitoare asupra vânatului (pesta porcină şi turbarea).
Efecte destul de grave au şi îmbolnăvirile ce se datorează umidităţii prea ridicate,
temperaturii scăzute, chimicalelor, rănilor,datorate autovehiculelor .In F V nr.15
Baicu-Ieud nu au fost inregistrate astfel de cazuri.
Măsurile de prevenire a îmbolnăvirii vânatului se iau cu ajutorul organelor
veterinare locale prin vaccinarea periodică a animalelor domestice, în special a
animalelor scoase la păşunat şi prin identificarea şi analizarea cadavrelor de vânat
găsite în teren, în vederea instalării unei zone de carantină dacă este cazul.
3.2. Asigurarea hranei
Hrana joacă un rol deosebit de important în viaţa organismelor vii. Putem spune
că este un factor limitativ.Inlipsă de hrană speciile de vânăt fie că produc pagube,
fie că migrează in alte zone,fie mor.Se ajunge la pagube mari când numărul
exemplarelor creste foarte mult iar resursele de hrană scad foarte mult. În terenul de
vânătoare, frunzele, lujerii arborilor şi arbuştilor fac parte din hrana obişnuită a
cervidelor, dar vine o perioadă când aceasta devine insuficientă. Acest fenomen se
petrece iarna şi pentru a evita slăbirea şi pierderile în cadrul populaţiilor,
personalul de vânătoare este obligat să intervină în hrănirea complementară.
Hrana complementara este aceea pe care omul o recoltează la momentul
potrivit, o depozitează, iar în perioada critică din timpul iernii, când vânatul nu îşi
poate acoperi necesarul de hrană din mediul înconjurător, trebuie transportată in
teren de către personalul angajat ,aceasta constând in fân, frunzare,porumb si
concentrate.
Pentru o mai bună hrănire se poate acţiona prin îmbunătăţirea condiţiilor
naturale, care constau în îmbogăţirea arboretului cu specii preferate de vânat, specii
care produc fructe şi care se pretează la ros. Vânatul fiind exigent în ce priveşte
calitatea fânului, speciile de ierburi trebuie să fie cât mai bune. Recoltarea şi
uscarea trebuie făcute cu foarte mare grijă.
Hrana complementară constă şi din hrană concentrată, mai bogată în substanţe
nutritive şi vitamine. Aceasta se află sub formă granulară, cu dimensiuni si arome
diferite în funcţie de specie. Hrana complementară se pune în hrănitori toamna
pentru a se putea obişnui vânatul şi pentru a şti unde se află. Aprovizionarea
hrănitorilor nu trebuie să înceteze imediat după topirea zăpezii.
Hrana complementară trebuie administrată in special in zonele de iernat unde
vânatul este concentrat,necesar fiind ca si instalatiile vânătoresti să fie concentrate
in aceste zone(hrănitori, sărării,etc.)
43
PROIECT DE DIPLOMA
Arboretele de răşinoase oferă mai puţină hrană, ea constând din lujeri la

vârste mici, iar la vârste mari, hrana este oferită de covorul vegetal.
Hrana normală determinată de oferta trofică a staţiunii, fiind formată din specii
vegetale ierboase sau lemnoase care asigură necesarul minim de substanţe nutritive,
în vederea întreţinerii funcţiilor vitale, creşterii, înmulţirii şi menţinerii stării de
sănătate a vânatului.Acest tip de hrană trebuie să asigure vânatului hrana necesară
pe perioada de vară,
Hrana preferată este aceea pe care speciile de animale o consumă cu precădere.
Această preferinţă variază de la o specie la alta. Un exemplu ar putea fi mistreţul
care, deşi preferă jir şi ghindă, coboară la ogoarele de hrană.
Hrana complementară este constituită din făn ,frunzare ,suculente(mere si pere
pădurete) ,diferite fructe si seminte si este administrată în timpul iernii, în funcţie
de specie şi de potenţialul trofic natural.Această hrană se administrează de la 15
octombrie până la 31 martie.
În ce priveşte alimentarea cu sare a vânatului, ea este administrată cu precădere
cervidelor. Pe suprafaţa fondului există un număr de 24 sărării amplasate la
punctele de hrănire şi, pe lângă hrănitori, la locurile de trecere ale căpriorilor,
având un rol foarte important în digestia animalelor.Cantităţile anuale de sare
pentru speciile de vânat conform contractului de gestionare sunt de minim : cerb 7
kg şi 3 kg pentru un căprior.
În ceea ce priveşte apa, reţeaua hidrografică este bine dezvoltată şi uniform
răspândită pe suprafaţa fondului asigurând necesarul vânatului.Râul principal Baicu
şi pâraiele pe care le colectează au debit permanent, care oscilează în funcţie de
anotimp.
3.3. Asigurarea condiţiilor de linişte şi adăpost
Datorită activităţii miniere din zonă, vânatul s-a retras în zone mai îndepărtate
de aceste mine, precum şi de drumurile de acces la acestea.
Referitor la adăpost, condiţiile naturale din fondul de vânătoare nr 15 Baicu -Ieud
nu creează probleme, deoarece arboretele sunt în mare parte de vârstă înaintată,
greu accesibile, oferind adăpost ursului şi cervidelor. Sunt zone cu stâncării si
doborâturi de vânt, în care nu se poate extrage material lemnos, condiţii numai
bune pentru bârlogul ursului. De asemenea există subarboret şi desişuri care oferă
condiţii optime pentru adăpostirea speciilor de vanat..
3.4. Combaterea braconajului
Este considerat braconaj orice act de încălcare a regulilor de vânătoare prin

recoltarea în perioade oprite sau specii ocrotite cu orice fel de mijloace. De
asemenea se consideră se consideră braconier persoana care, fără a avea nici un
44
PROIECT DE DIPLOMA
drept de a vâna, prinde sau omoară vânatul indiferent de scopul urmărit. Braconajul
se practică de anumite persoane fără drept de vânătoare, în grupuri sau izolat având
ca scop valorificare cărnii de vânat şi mai rar pasiunea pentru trofee .
Pentru combaterea braconierilor trebuie întreprinse acţiuni bine organizate.
Acţiunea de prevenire a braconajului prin diferite metode de educare şi propagare a
ideii de ocrotire a vânătului, trebuie completată cu o pază eficientă, deci cu o
exigenţă faţă de braconieri.
Prevenirea braconajului se face prin propagandă de la om la om, prin
conferinţe sau vizual, prin afişe, etc; Pentru a preveni în mod eficient cazurile de
braconaj, este necesar să se cunoască totodată şi metodele aplicate de braconieri
pentru impuscarea unor specii în mod ilegal.
În fondul de vânătoare nr.15 Baicu Ieud, se intâlneste cel mai frecvent braconajul
cu latul.
Braconajul cu laţul : Este mijlocul de distrugere cel mai temut, deoarece laţurile
pot fi amplasate de o singură persoană, fără a atrage prea mult atenţia. Laţul este
confecţionat dintr-o sârmă moale, de grosime corespunzătoare animalului care se
doreşte a se prinde. Unul din capete este prevăzut cu un ochi prin care trece celălalt
capăt care este ancorat de un arbore sau alt suport fix.
În privinţa combaterii braconajului paza dă rezultate mai bune atunci când
personalul de vânătoare cunoaşte bine fondul de vânătoare, în ceea ce privesc
efectivele, deplasările lor zilnice şi migrările sezoniere, cerinţele de hrană, linişte şi
adăpost, etc. Braconierii trebuie prinşi asupra faptului, pentru a avea dovezi
concrete alături de actele oficiale care se încheie imediat pentru a fi trimise la
organele penale. Corpurile delicte (vânatul, arma sau laţul) trebuie predate ca
dovezi. Este bine ca atunci când se urmăreşte un caz de braconaj, la descoperirea
lui să existe şi martori.
În fondul de vânătoare nr.15 Baicu -Ieud se înregistrează anual câte 1..2 cazuri
de braconaj, de obicei în partea superioară a fondului. Pentru combaterea
braconajului s-au luat măsuri prin formarea de patrule, alcătuite din personal silvic
şi organe de poliţie. Aceştia, prin cunoaşterea metodelor de operare a braconierilor,
precum şi prin cunoaşterea terenului de vânătoare, reuşesc să limiteze braconajul.
3.5. Măsuri de prevenire a poluării mediului cu influenţe asupra vânatului
În zona fondului de vânătoare nu sunt semnalate emanaţii industriale, combateri
chimice ale dăunătorilor pădurii şi nici administrarea de îngrăşăminte chimice pe
pajiştile din cuprinsul fondului. Totodată, activitatea minieră în zonă s-a redus total,
aceasta determinând reducerea poluării atât fonice cât şi cu reziduuri miniere.
Se va urmări în continuare reducerea poluării datorate exploatării pădurilor .
3.6. Măsuri de ocrotire a tineretului.
Influenţele asupra puilor pot fi clasificate în funcţie de factorii care le provoacă
(influenţe ale mediului, ale câinilor hoinari şi a răpitoarelor, antropice, bolile, etc.).
Influenţele mediului asupra puilor cele mai periculoase sunt: temperaturile
45
PROIECT DE DIPLOMA
minimale şi maximale pot duce la pierderi în rândul puilor care sunt mult mai
sensibili decât adulţii; precipitaţiile; inundaţiile;câinii hoinari, etc.)
Cele mai mari influenţe asupra puilor o au câinii vagabonzi care însoţesc
turmele la păscut în zona montană şi care nefiind hrăniţi suficient cutreieră pădurea
în căutare de hrană, cea mai uşoară pradă pe care o pot găsi fiind puii, în special de
cervide şi mistreţ.
O altă problemă este ţinerea sub control a vânatului răpitor, deoarece în cazul
înmulţirii în masă, puii în special fiind mai slabi şi mai neajutoraţi ar avea de
suferit.
De asemenea, controlul bolilor este o altă problemă care ar putea decima
efectivul de pui, reducându-se astfel numărul efectivelor de vânat.
Influenţele antropice care pot avea loc asupra puilor sunt: pozitive, prin
asigurarea măsurilor de pază, prin interzicerea activităţilor de exploatare ilegale,
patrularea persoanelor în această zonă, păşunatul şi alte activităţi care se dezvoltă în
interiorul pădurii în perioada de fătare, precum şi prin combaterea câinilor hoinari,
a răpitoarelor care să se menţină la un număr limitat atât cât să realizeze numai
selecţia naturală; negative, braconajul ce constă în prinderea puilor de către
muncitorii forestieri sau de către turisti:
Evidenta combaterii răpitoarelor in ultimii 10 ani
Tabel nr.23.
Pisici Jder de
Anul Urs Râs Lup Vulpe Viezure Dihor Nevăstuici
sălbatice copac
1996 0 1 3 10 2 2 2 2 1
1997 0 1 4 5 3 2 1 2 1
1998 1 1 5 20 2 2 2 2 2
1999 0 1 2 10 2 2 1 2 1
2000 0 0 5 10 1 2 1 2 2
2001 0 0 5 10 1 2 1 2 2
2002 0 0 5 10 1 2 0 2 2
2003 1 0 0 10 0 1 0 4 0
2004 2 0 0 10 0 1 0 4 0
2005 0 0 0 10 0 0 0 4 0
Personalul din teren asigură puilor, în primele luni de viaţă, liniştea necesară
creşterii lor. În acest sens se va asigura prezenţa în teren a angajaţilor pentru
descurajarea tentativelor de braconaj, combaterea şi menţinerea în limite normale a
dăunătorilor vânatului.
Hrana complementară acordată până la sfârşitul iernii este un factor de
ajutorare a femelelor gestante şi a puilor din anul precedent, care supravieţuiesc
mai bine cu acest ajutor.
Pentru o mai bună organizare este necesar să se cunoască locurile care de
obicei sunt folosite de vânat pentru fătarea şi creşterea puilor. Aceste zone vor fi
excluse de la culesul fructelor de pădure, de la executarea lucrărilor de îngrijire şi
46
PROIECT DE DIPLOMA
de la recoltarea masei lemnoase pe perioada respectivă.

De asemenea este necesar să se acţioneze în sensul reducerii efectivelor de
vânat răpitor, astfel încât să-şi exercite doar rolul de factori de selecţie naturală.
3.7. Recoltarea şi valorificarea
Pentru recoltarea raţională a vânatului este necesar să se cunoască efectivul real
existent în teren şi în funcţie de raportul dintre acesta şi cel optim se va stabili cota
de recoltă. În acest scop apare necesară evaluarea anuală a vânatului, pe baza căruia
să se facă planificarea corespunzătoare.
Recoltarea vânatului cinegetic s-a făcut până in 1989 de către personalul de
teren si vânători, fiind valorificată numai carnea si trofeul.Incepând cu anul 1990
recolta de vânat s-a efectuat si cu vânători străini datorită câstigului obtinut prin
aplicarea taxelor.
Prin evaluarea efectivelor de vânat se înţelege stabilirea numărului de exemplare
dintr-o specie de vânat într-un anumit teritoriu. Cele mai importante metode de
evaluare sunt: metoda înregistrării pieselor, metoda citirii urmelor pe zăpadă şi
metoda suprafeţelor de probă.
Metoda înregistrării pieselor:

Această metodă constă în înregistrarea tuturor pieselor văzute în diferite
puncte, în tot cursul anului, cu ocazia patrulărilor, aprovizionării şi controlului
instalaţiilor, etc.. Rezultate bune se obţin în perioada împerecherii sau iarna, la
hrănitori. Înregistrările la piesele ce prezintă dimorfism sexual se fac pe sexe şi pe
cât posibil, pe categorii de vârste: adulţi, tineret şi eventual pui. Observaţiile
repetate în acelaşi punct vor duce la înregistrarea repetată a unei piese, fapt care ar
fi data încheierii situaţiei; numărul total de piese observate într-un punct va fi
împărţit la numărul observaţiilor efectuate acolo. Cifra obţinută reprezintă numărul
probabil de piese din zona respectivă. Totalizând aceste cifre obţinute în toate
punctele dintr-un fond, aflăm efectivul pe fond.
Pentru stabilirea proporţiei, se totalizează din carnet, neţinând cont de locul
observaţiei, masculii, femelele şi puii sub 1 an. Se raportează apoi la cifra totală a
celor trei categorii şi se va afla procentul pe sexe, cu ajutorul căruia se poate stabili
apoi numărul probabil de exemplare pe sexe din totalul obţinut, prin însumarea
efectivelor din punctele de observaţie.
Precizia calculelor depinde de buna alegere a punctelor de observaţie, de
numărul punctelor şi de numărul observaţiilor. De aceea, la aplicarea acestei
metode se cer foarte multe puncte de observaţie pentru ca situaţia obţinută să fie cât
mai aproape de realitate. Metoda descrisă este indicată la cervide, dar poate fi
utilizată şi la capra neagră şi urs.
Metoda citirii urmelor pe zăpadă:
Este o metodă mai dificilă şi mai pretenţioasă. Se aplică imediat după
căderea unui nou strat de zăpadă. Suprafaţa fondului se împarte în parcele care pot
47
PROIECT DE DIPLOMA
fi parcurse de om într-o zi. Numărul observaţiilor va fi egal cu numărul porţiunilor

stabilite, fiecare observator având de parcurs un anumit traseu în jurul parcelei,
înregistrând urmele intrate şi ieşite. Diferenţa dintre acestea două ne dă numărul de
exemplare rămase în parcelă.
Observatorii trebuie să fie buni cunoscători de urme, mai ales că operaţia se
execută pentru toate speciile din fond.
Se menţionează că pentru speciile la care în aceeaşi urmă calcă mai mulţi
indivizi (mistreţi, lupi, râşi) se va merge până la un obstacol care le taie calea, unde
de obicei indivizii se despart.
Metoda este aplicabilă la toate speciile de vânat, dar cele mai bune rezultate
se obţin la speciile care nu circulă mult.
Metoda suprafeţelor de probă:
Această metodă are două variante de aplicare, în funcţie de terenul în care
lucrăm: pădure sau alternanţă de culturi agricole, păşuni şi pădure.
În cazul când se lucrează în pădure, suprafeţele de probă alese trebuie să
reprezinte proporţional categoriile de arborete din teritoriul luat în considerare, în
funcţie de compoziţie, vârstă şi consistenţă.
Suprafeţele de probă de 50…100 ha se iau în formă dreptunghiulară şi se
înconjoară pe trei laturi cu observatori aşezaţi la distanţe care să asigure vizibilitate
perfectă între ei. Pe una din laturile mici se vor pune gonacii, care vor stârni
vânatul. Pentru aflarea efectivelor dintr-un teritoriu acoperit de păduri se foloseşte
formula:
S
E n , unde:
s
E = efectiv;
S = suprafaţa pieţei
Σs = suma suprafeţelor de probă [ha];
Σn = suma numărului de piese înregistrate.
Cifre de recoltare:
Pentru a se putea stabili cifrele de recoltă a vânatului, este necesar pentru unele
specii să se procedeze la o evaluare de verificare în preajma deschiderii vânătorii.
Datele obţinute trebuie examinate atent sub aspectul raportului între sexe şi al
raportului între clasele de vârstă. Astfel, o populaţie bine dezvoltată are la bază o
treaptă care cuprinde puii, fiind urmată de treapta următoare (de exemplu de un an)
şi aşa mai departe până în vârful piramidei, unde se găsesc exemplarele cele mai
bătrâne şi cele mai puţine.
Reprezentând grafic rezultatul evaluării pentru fiecare specie, putem să
comparăm situaţia reală cu situaţia normală şi să o dirijăm atât prin selecţie cât şi
prin recoltă, spre realizarea acestei situaţii normale.
Sunt cunoscute atât raportul normal între sexe, cât şi vârsta peste care vânatul
întră în declin. Aceste date ne permit să stabilim pe specii exemplarele de recoltă şi
48
PROIECT DE DIPLOMA
selecţie.
Se recomandă ca la întocmirea planului de recoltă să se aibă în vedere
următoarele:
 În primul rând se stabileşte indicele situaţiei existente (I e), care este redat de
raportul dintre efectivul real (Er) şi efectivul optim (Eo) sau efectivul potenţial
(Ep):
Er
Ie 
Eo sau E p .
● Dacă efectivul real=efectivul optim,Recolta(situatii normale)=Sporul natural
 Dacă efectivul real<efectivul optim:-Recolta=25% din sporul anual,cănd I este
cuprins intre 0,75 si 1,00.
-Recolta=0% din sporul annual,când I este
mai mic de 0,75.
Dacă efectivul real>efectivul optim,Recolta=sporul natural+0,25x efectivul real-
efectivul optim),atunci când I este mai mare de 1,00.
 Cifra de recoltă se defalcă pe sexe la cerb carpatin, lopătar şi căprior:
E r  masculi   plan recoltă
Masculi de recoltă 
E r  total 
Evidenţa recoltei la vânat nerăpitor stabil
Tabel nr. 24.
Anul Cerb Căprior Mistreţ Iepuri
1996 3 0 2 5
1997 1 0 4 5
1998 2 0 3 10
1999 3 2 3 10
2000 2 4 4 10
2001 3 2 2 10
2002 2 1 2 5
2003 1 2 3 10
2004 1 4 3 10
2005 2 4 4 5
La transformarea pieselor în tone carne se va avea în vedere o medie de:
1 cerb carpatin = 100 kg;
1 căprior = 18-20 kg;
1 mistreţ = 80 kg;
1 urs = 100 kg
În prezent, în contravaloarea autorizaţiei de vânătoare este inclus trofeul şi
cantitatea de carne rezultată se plăteste separat.
3.8. Trofee obţinute.
49
PROIECT DE DIPLOMA
În ultimii ani în urma recoltelor efectuate s-au obţinut trofee deosebite la urs şi
cerb. Au fost recoltate doua exemplare de trofeu la cerb în anul 2002,cu un punctaj
de 205,03 si respecti223,88 puncte şi un exemplar de urs în anul 2003,cu un punctaj
de 438 puncte ,exemplare recoltate cu vǎnǎtori strǎini.
CAPITOLUL IV
MĂSURI PRIVIND REALIZAREA UNUI ECHILIBRU AL FAUNEI

CU AGRICULTURA, SILVICULTURA ŞI ZOOTEHNIA
4.1. Interrelaţii între modul de practicare al agriculturii şi efectivele faunei
Aşa cum s-a arătat, principala preocupare a oamenilor din zonă este creşterea
animalelor. Singura cultură agricolă practicată în zonă este cea a cartofului care
este cultivat de fiecare gospodar în grădina proprie, pe suprafeţe restrânse (maxim 1
ha). Pentru această cultură locuitorii nu folosesc pesticide şi de aceea nu se
înregistrează nici o influenţă negativă asupra mediului înconjurător.
În general nu sunt înregistrate influenţe negative ale vânatului asupra culturilor,
cu excepţia perioadelor de toamnă a anilor cu fructificaţie slabă de jir când mistreţii
pot produce pagube în culturile de cartofi iar urşii rup crengile pomilor fructiferi
(meri, pruni).
De asemenea, vânatul răpitor (urs, lup) produce pagube turmelor care ies vara
la păşunat.
Datorită efectivului mare de animale domestice care este scos la păşune, pe
perioada verii se înregistrează o restrângere a arealului vănatului care este deranjat
de prezenţa turmelor însoţite de câini şi este forţat să se retragă spre locuri mai greu
accesibile, cu o ofertă trofică mai redusă.
Această situaţie este cu atât mai gravă datorită faptului că perioada în care
turmele urcă la munte coincide cu perioada în care puii proaspăt fătaţi ai
principalelor specii (cerb, căprior, mistreţ) au nevoie de linişte şi de hrănire
corespunzătoare. Uneori, se întâmplă ca puii tineri să devină o pradă uşoară pentru
câinii care însoţesc turmele de oi.
4.2. Gospodărirea arboretelor şi influenţele ei asupra hranei, liniştii şi

adăpostului
În cadrul celor trei unităţi de producţie care formează fondul de vânătoare
arboretele sunt gospodărite în regimul codru. Din totalul de 7.220 ha pădure,
1.485,2 ha sunt încadrate în grupa I funcţională fiind supuse regimului de
conservare specială.
50
PROIECT DE DIPLOMA
În cuprinsul grupei I funcţională avem două subunităţi de producţie:

SUP “M” 1.345,2 ha arborete în care nu se reglementează procesul de
producţie;
SUP “K’ 140 ha rezervaţii de seminţe.
În aceste arborete sunt permise doar lucrări de îngrijire (degajări, curăţiri,
rărituri), tăieri de conservare şi tăieri de igienă.
În arboretele care sunt constituite în rezervaţii de seminţe se vor executa doar
lucrări de igienă.
Pentru arboretele în care se execută tăieri de regenerare (progresive sau
succesive) se are în vedere valorificarea seminţişului utilizabil preexistent, precum
şi a celui care s-ar putea instala în anii de fructificaţie care vor urma. În general s-a
preconizat că regenerarea naturală se va realiza în proporţie de până la 70%.
Tratamentul de bază este tratamentul tăierilor progresive care prin cele trei
tăieri (de deschidere, de lărgire şi de racordare a ochiurilor) oferă condiţii bune de
adăpost şi hrană vânatului. Acest tratament prelungeşte perioada favorabilă hrănirii
vânatului, instalarea şi menţinerea unei vegetaţii adecvate şi accesibile. Problema
tulburării liniştii datorită intervenţiilor repetate se rezolvă prin parcurgerea cu tăieri
a punctelor uniform repartizate din fondul forestier.
Tăierile rase sunt rar aplicate şi numai pe suprafeţe până la 3 ha după metodologia
tratamentului tăierilor rase în parchete mici. Acest tratament îndepărtând brusc
vechiul arboret distruge pentru un timp condiţiile de adăpost, creând în schimb
pentru următorii ani, prin vegetaţia luxuriantă, instalată odată cu puieţii plantaţi,
cele mai favorabile terenuri de hrană în tăieturile respective.
4.3. Exploatarea păşunilor. Concurenţe la hrană

Păşunile din cadrul fondului de vânătoare sunt exploatate de către animalele
locuitorilor din Dragomiresti şi a celor din comunele din apropiere. Este vorba în
special de turme de oi, cirezi de vaci şi cai.
Pentru păstrarea şi ridicarea capacităţii productive a păşunilor s-au întreprins în
trecut acţiuni de îmbunătăţire calitativă şi cantitativă a lor, prin curăţiri de
muşuroaie şi degajare de arbuşti instalaţi haotic. Această măsură a avut însă o
repercusiune negativă asupra capacităţii trofice a păşunilor, eliminându-se o serie
de specii valoroase din punct de vedere al nutriţiei vânatului, cum ar fi: alunul,
zmeurul şi afinul.
Productivitatea actuală a păşunilor este în general mediocră-bună. Datorită
scăderii efectivelor din ultimii ani s-a ajuns ca în momentul de faţă să nu se pună
problema unei densităţi prea mari a animalelor domestice pe păşuni. Producţia
oferită de aceste păşuni, deşi nu este de cea mai bună calitate, este suficientă
cantitativ pentru efectivele de oi şi vaci existente.
Cu toate acestea, simpla prezenţă a turmelor însoţite de câini exclude posibilitatea
apropierii vânatului de aceste păşuni şi cu atât mai mult face imposibil accesul la
51
PROIECT DE DIPLOMA
oferta trofică a păşunilor.

În ultimii ani nu au fost semnalate boli ale vânatului. Circulaţia eventualelor boli
este foarte redusă şi în general se propagă din mediul domestic în cel salbatic. Nici
în mediul domestic nu s-au semnalat în ultimii ani cazuri de boli grave, cum ar fi
turbarea sau pesta porcină. De asemenea, nu s-a înregistrat nici un caz de
trichineloză. Cu toate acestea, carnea provenită de la exemplarele împuşcate
(mistreţ, urs) este controlată trichinescopic.
Concurenţa la hrană este resimţită de toate speciile de interes cinegetic, fiecare
specie încercând să-şi asigure după posibilităţi un acces cât mai uşor la oferta
trofică cât mai complexă.
Studiind potenţialul trofic al fondului de vânătoare se observă că deşi nu este
foarte complex şi de o calitate exceptională, poate să ofere o cantitate de hrană mult
mai mare decât cea necesară pentru consumul efectivului actual şi a celui
preconizat de vânat.
Concurenţa la hrană se manifestă în special pe păşunile de productivitate bună şi
foarte bună a căror ofertă trofică este valorificată de vânat până la urcarea turmelor
de oi, după care acesta se retrage spre locuri mai liniştite, dar cu potenţial nutritiv
mai scăzut
4.4. Măsuri propuse pentru realizarea echilibrului între evoluţia faunei şi

celelalte sectoare
În primul rând trebuie asigurat un echilibru silvocinegetic. Acesta trebuie să
aibă în vedere rolul principal al pădurii care poate să fie: de producţie de masă
lemnoasă, de protecţie, social, cinegetic, etc. În acest sens trebuie să se acţioneze
pentru mărirea troficităţii prin modificarea convenabilă a consistenţei şi
compoziţiei, prin aplicarea operaţiilor culturale şi alte lucrări. Aceasta va determina
o reducere a pagubelor provocate de vânat şi va creşte şi potenţialul cinegetic. La
realizarea plantaţiilor se va avea în vedere ca plantaţiile constituite din puţine specii
şi ca urmare sărace din punct de vedere nutritiv pot fi obiectul concentrării
cenvidelor care produc pagube importante. Pentru evitarea lor sunt bune includerea
în formulele de împădurire a arbuştilor şi menţinerea “speciilor moi“ in limite
tolerabile astfel ca acestea să joace un rol tampon pentru a diminua efectele
negative. Deoarece raportul între vânat şi vegetaţie se stabileşte la un teritoriu
intins, concentrările sezoniere generează o deteriorare a echilibrului cu efecte
păgubitoare în plantaţii care pot fi atenuate şi prin protejarea mecanică şi chimică a
puieţilor şi prin dispersarea suprafeţelor în curs de regenerare.
De asemenea, trebuie avut în vedere şi echilibrul agrocinegetic. Acesta se
realizează prin evitarea unor influenţe puternice de ambele părţi. Astfel efectivul de
vânat trebuie menţinut la acel nivel pentru care habitatul natural poate produce
52
PROIECT DE DIPLOMA
hrana necesară. Dacă se depaşeşte acest efectiv vânatul va fi nevoit să-şi procure
hrana din mediul agricol. Este cazul efectivului de răpitori (urs, lup) peste cel optim
care pentru a-şi satisface nevoile de hrană produc pagube şi în rândul animalelor
domestice. De aceea se va avea în vedere reducerea acestui efectiv până la nivelul
optim stabilit prin normele de bonitare. La rândul lor animalele domestice trebuie
cantonate doar în paşunile destinate lor, atent intreţinute din punct de vedere sanitar
şi supravegheate pentru a se evita chiar şi un eventual contact indirect între acestea
şi vânat. O atenţie importantă trebuie acordată turismului şi culesului fructelor de
pădure. Aceste două activităţi trebuie atent organizate iar persoanele care le
practică trebuie să se limiteze la traseele menţionate şi zonele aprobate în acest
scop.
Realizarea şi menţinerea echilibrului agrosilvocinegetic este un obiectiv care va
fi urmărit constant, pentru a asigura pe lânga dezvoltarea celorlalte sectoare şi
dezvoltarea unui efectiv optim al vânatului în cadrul fondului de vănatoane 15
Baicu-Ieud.
CAPITOLUL V
MĂSURI PRIVIND O MAI COMPLETĂ UTILIZARE A
POTENŢIALULUI CINEGETIC
5.1.Analiza ocupării biotopurilor, respectiv a nişelor trofice

Cantitatea de hrană disponibilă este un factor limitativ pentru efectivul unei
specii. Fiecare individ are nevoie de o cantitate de hrană care să-i furnizeze energia
de care are nevoie. Din acest punct de vedere distingem o cantitate minimă care
asigură supravieţuirea şi o cantitate optimă care asigură creşterea, dezvoltarea şi
funcţiile individului. Această cantitate diferă în funcţie de specie sau anotimp.
Frigul din cursul iernii determină administrarea de cantităţi mai mari de hrană
53
PROIECT DE DIPLOMA
complementara la cervide..
Fiecare specie şi fiecare individ se încadrează într-o nişă trofică, spaţială, de
habitat.
În cazul fondului de vânătoare nr.15 Baicu -Ieud, dacă se face o analiză a
ocupării biotopurilor şi a nişelor trofice, se constată ocuparea tuturor, dar nu la
limitele optime. La fel nici nişele trofice nu sunt exploatate la maxim de catre
speciile existente.
Pentru o mai bună ocupare a nişelor trofice se vor lua măsuri pentru creşterea
efectivelor la cerb, căprior şi mistreţ care vor valorifica mult mai bine oferta trofică
existentă.
De asemenea, prin reducerea efectivului de răpitori (urs, râs, lup) se vor creea
condiţii pentru înmulţirea vânatului nerăpitor până la limita optimă pentru care este
asigurat necesarul de hrană şi adăpost.
5.2.Populări şi repopulări cu specii de vânat

În trecut nu s-au efectuat populări şi repopulări cu vânat şi nici nu se
preconizeaza să se efectueze datorită faptului că populaţiile existente, deşi cu un
efectiv redus, sunt populaţii valoroase care sunt capabile să ajungă la efectivul
stabilit optim, binenţeles cu ajutorul unor măsuri de ocrotire şi de asigurare a liniştii
şi hranei complementare.
5.3.Studiul potenţialului nutritiv al arboretului în perioada
iarnă–primăvară
Pentru a realiza o cât mai bună gospodărire a vânatului, deci pentru a
administra cantitatea de hrană pe care acesta nu o poate obţine din mediul natural,
este necesar să cunoaştem potenţialul nutritiv al arboretelor în fiecare sezon.
Rezerva de hrană, respectiv potenţialul nutritiv al arboretului este deosebit de
important pentru buna dezvoltare a efectivelor de vânat ierbivor şi omnivor. În
funcţie de această rezervă se stabileşte rezerva de hrană.
Potenţialul nutritiv al arboretelor s-a calculat pentru două tipuri principale de
pădure care ocupă cea mai mare suprafaţă din fondul de vânătoare. Aceste tipuri de
pădure sunt
- amestecuri normale de răşinoase cu fag
- molidişuri de altitudine mare
În aceste tipuri de pădure s-au făcut suprafeţe de probă separat pentru trei clase
de vârstă, respectiv 1-20 ani, 21-60 ani şi peste 61 ani.
Pe o suprafaţă de 1 ha se fac 5 pieţe de probă de 1 m 2 şi se fac observaţii asupra
masei verzi de la suprafaţa solului şi asupra hranei din sol (bulbi, rădăcini), după
care se face o medie a celor 5 suprafeţe de probă ce se raportează la un hectar.
După aceasta se face din nou o medie pentru cele trei clase de vârstă.
Potenţialul nutritiv al arboretelor în perioada iarnă-primăvară :

54
PROIECT DE DIPLOMA
Tabel nr.25.
Rezerva de hrană
Suprafaţa la ha (kg) total (t)

Tipul de pădure
(ha)
pe suprafaţa pe suprafaţa
în sol în sol
solului solului
Molidiş de altitudine mare 272.5 190 25 51,7 6.81
Amestec de răşinoase şi fag 6947.5 132 45 917.0 312.6

TOTAL 7220 968.7 319.41
Totalul de rezervă de hrană este: 1288.1 tone.

Hrana de la suprafaţa solurilor este reprezentată de plante ca: Asperulla odorata,
Mercurialis perennis, Luzula luzuloides, Oxalis acetosella, Rubus hirtus, Rubus
idaeus etc.
Hrana din sol (până la adâncimea de 10 cm) a fost luată în considerare deoarece
reprezintă o foarte valoroasă ofertă trofică, aceasta fiind căutată de mistreţ şi de urs.
Ea este reprezentată în special din rădăcinile plantelor supraterane dar şi de unele
insecte, râme, larve etc.
5.4.Studiul potenţialului nutritiv al arboretului în perioada vară – toamnă

Pentru această perioadă suprafeţele de probă s-au făcut la fel, iar calculele de
asemenea ca în cazul precedent.
Resursele de hrană în perioada vară-toamnă sunt prezentate în tabelul următor :
Potenţialul nutritiv al arboretelor în perioada vară-toamnă:
Tabel nr. 26.

Rezerva de hrană
Suprafaţ la ha (kg) total (t)
Tipul de pădure
a (ha)
pe suprafaţa pe suprafaţa
în sol în sol
solului solului
Molidiş de altitudine mare 272.5 320 100 87.2 27.2
Amestec de răşinoase şi fag 6947.5 470 130 3265.3 903.1
TOTAL 7220 3352.5 930.3
55
PROIECT DE DIPLOMA
5.5.Posibilităţi şi măsuri de mărire a capacităţii trofice şi al adăpostului prin

măsuri silviculturale
Exceptând măsurile generale de gospodărire a arboretelor din O.S.
Dragomiresti prevăzute în amenajament, în fond sunt necesare unele măsuri cu
scopul creşterii capacităţii trofice a arboretelor şi a adăpostului cum sunt :
 menţinerea în viitor a unui procent de 20% a arboretelor din clasa I şi II
de producţie
 trebuie avută în vedere cultivarea plantaţiilor de ros
 îmbunătăţirea păşunilor pentru vânat cu plante căutate de aceasta
 cu ocazia degajărilor la speciile copleşitoare, acestea să fie tăiate parţial la
1 m de la sol şi aplecate cu vârful la pământ
 curăţarea păşunilor o dată la patru ani, grăparea şi semănarea unor ierburi
potrivite tipului de sol
 să nu se execute lucrări de ingrijire si exploatare in imediata apropiere a
bârloagelor
 prin lucrările de ingrijire să nu se taie subarboretele decât dacă se
dovedeste stânjenitor in dezvoltarea speciilor principale
 neeliminarea subarboretului in lucrările de rarituri
Pentru a îmbogăţi necesarul de hrană al vânatului, se pot lua o serie de
măsuri, cum ar fi:
menţinerea sau introducerea speciilor arbustive acolo unde lipsesc, a
subarboretului preferat de vânat ( salcie căprească, mesteacăn, scoruş, soc,
păr şi măr pădureţ ) .
îmbunătăţirea compoziţiei păşunilor cu specii care au un conţinut nutritiv
ridicat şi care sunt preferate de vânat.
Prin luarea acestor măsuri, se va asigura necesarul de hrană şi se va putea
menţine vânatul în fond, evitându-se pagubele aduse unor culturi şi migrarea
acestuia.
5.6.Studiul răspândirii vânatului în perioada iarnă–primăvară
şi propuneri privind distribuţia hrănitorilor
Răspândirea vânatului în perioada de iarna este diferită faţă de perioada de
vara.
Cervidele şi mistreţii se retrag în zonele în care hrana este accesibilă şi
expoziţia este însorită, cu un strat de zăpadă mai mic.
Hrana aflata în sol şi la suprafaţa solului este accesibilă numai dacă stratul de
zăpadă este mic. Dacă stratul de zăpadă este mare(peste 60 cm), hrana constă din
roaderea lujerilor, a scoarţei de pe arbori, deci vânatul se va retrage în arborete din
clasa I de vârsta şi zone cu subarboret.
În ceea ce priveşte adăpostul sunt preferate arboretele bătrâne cu stare de masiv
56
PROIECT DE DIPLOMA
încheiata, oferind adăpost împotriva zăpezii.

În perioada ierni este necesara hrănirea complementată, deoarece hrana naturala
nu se găseşte în cantitate suficientă. În ceea ce priveşte amplasarea hrănitorilor
trebuie ţinut cont de distribuţia vânatului în timpul ierni.
Hrănitorile existente în fondul nr.15 Baicu-Ieud, sunt amplasate corespunzător
răspândirii vânatului în perioada de iarnă,fiind in număr de 20 bucăti.Conform
contractelor de gestionare este necesar un număr de 1 buc hrănitoare la 5 buc.cerb
si 1 buc hrănitoare la 5 buc căprior.
5.7.Calculul necesarului de hrană şi compararea cu potenţialul
trofic natural al fondului de vânătoare
Necesarul de hrană pe specii pentru un exemplar este redat în tabelul următor:

Necesarul de hrană pe specii pentru un exemplar pentru perioada de
iarnă.
Tabel nr.27.
Iarna Vara
Specie Necesar zilnic Necesar 180 zile Necesar zilnic Necesar 180 zile
(kg) (kg) (kg) (kg)
Cerb 12 2.160 40 7.200
Căprior 3 540 6 1.080
8 6 (răd.) 1.080 (răd.)
Mistreţ 1.440
(rădăcin.) 4 720
16 (răd.) 2.880 (răd.)
Urs - -
8 1.440
Necesarul de hrană pentru efectivul existent

Tabel nr.28.
Iarna Vara
Efectiv Necesar 180
Specie Necesar zilnic Necesar zilnic Necesar 180 zile
(buc.) zile
(kg) (kg) (kg)
(kg)
Cerb 43 516 92.880 1720 309600
Căprior 54 162 29.160 324 58320
240 43.200 180 (răd.) 32.400 (răd.)
Mistreţ 30
(rădăcin.) (rădăcin.) 120 21.600
11 176 (răd,suc.) 31.680 (răd,suc.)
Urs - -
88 15.840
240 (răd.) 43.200(răd.) 356 (răd,suc.) 64.080(răd,suc.)
TOTAL -
678 122.040 2.252 389.520
Cunoscând potenţialul nutritiv al fondului de vânătoare (calculat in tabelul 25.),
se poate face comparaţia între resursele existente şi necesarul de hrană pentru
efectivele de vânat existente.
Diferenţele dintre resurse şi necesarul de hrană:
57
PROIECT DE DIPLOMA
Tabel nr. 29.

Iarna Vara
Specificaţie Pe sol În sol Pe sol În sol
(t) (t) (t) (t)
Resurse 968.7 319.4 3352.5 225.3
Necesar 122.0 43.2 389.5 64.0
Diferenţa 846.7 276.2 2963.0 161.3
Pe lângă necesarul de masă vegetală şi rădăcinoase, în hrănirea vânatului, un

rol important îl are consumul de sare. În special pentru cervide dar şi pentru
mistreţ, sarea este indispensabilă, jucând un rol important în metabolism.
Având în vedere raţia anuală pentru un exemplar, s-a stabilit necesarul de sare
pentru efectivele de vânat existente în fondul de vânătoare 15 Baicu -Ieud.
Necesarul de sare pentru anul 2006
Tabel nr.30.
Specia Efectiv Raţia anuală Cantitatea anuală
Cerb 43 7 301
Căprior 54 3 162
TOTAL > 10 463
Cantitatea de sare ce va fi administrată vânatului conform contractului de
gestionare va fi de 463kg.Având in vedere suprafata mare a fondului de vânătoare
propun pentru anul 2006 administrarea a 800 kg de sare.
5.8.Necesarul de hrană complementară, producerea, achiziţionarea
şi conservarea
Hrana complementară se pune în hrănitori toamna pentru a se putea obişnui

vânatul şi pentru a şti unde se află. Aprovizionarea hrănitorilor nu trebuie să
înceteze imediat după topirea zăpezii.
Hrana trebuie administrată cât mai uniform în cuprinsul fondului, adică la mai
multe hrănitori pentru a se evita aglomerările.
Atât la cervide cât şi la celelalte specii de vânat, hrana poate fi pusă în teren
descoperit, acesta numindu-se punct de hrănire sau hrănitori (construcţii sau
amenajări acoperite sub care se pune hrana pentru a fi ferită de ploi sau de zăpezi).
Hrana anuală complementară minimă conform contractului de gestionare a
fondului de vânatoare 15 Baicu-Ieud este următoarea:
- furaje fibroase (fân, lucernă, frunzare):
- 75 kg la cerb,
- 25 kg la căprior,
- furaje concentrate (cereale, seminţe, fructe, furaje combinate):
58
PROIECT DE DIPLOMA
- 25 kg la cerb,
- 60 kg la mistreţ.
- furaje suculente:
- 25 kg la cerb,
- 60 kg la mistreţ.
Hrana distribuită vânatului în anul 2005:

Tabel nr.31.
Fân,frunzare furaje concentrate furaje suculente
Specia Efectiv Raţia Cantitatea Raţia Cantitatea Raţia Cantitatea

anuală anuală anuală anuală anuală anuală
Cerb 43 75 3225 25 1075 25 1075

Căprior 54 25 1350 - - - -
Urs 11 - - - - - -
Mistreţ 30 - - 60 1800 60 1800
TOTAL - 100 4575 85 2875 85 2875
5.9.Amenajări şi instalaţii necesare, distribuţia lor pe cartierele de iernat
Amenajările din cadrul fondului de vânătoare nr 15 Baicu-Ieud constau din
lucrări care aduc modificări condiţiilor naturale existente pe teren cu scopul de a
creea condiţii mai favorabile existenţei vânatului. Potecile de vânătoare facilitează
observarea şi recoltarea vânatului precum şi asigurarea accesului la hrănitori.
Amplasarea lor se face în funcţie de situaţiile concrete din teren. Este indicat ca
panta lor să nu depăşească 20%. Pe parcursul lor se pot executa locuri de observare
sau de pândă. Potecile de vânătoare existente în cuprinsul fondului totalizează a
lungime de ……. km. Având în vedere necesarul de 5 km/1000 ha pădure, ar trebui
amenajate încă 36 km poteci de vânătoare, dar datorită numeroaselor drumuri de
acces , care străbat pădurea, se vor amenaja doar 8 km. În anul 2005 exista 6 km
poteci de vanatoare, iar pentru anul 2006 a fost planificata amenajarea a 2 km
poteci de vanatoare.
Scăldătorile pentru mistreţi şi cerbi se vor amenaja în locurile mocirloase acolo
59
PROIECT DE DIPLOMA
unde lipsesc sau sunt inegal distribuite. Scăldătorile constau în adâncituri

elipsoidale cu diametrul mare de 2 m şi diametrul mic de 1,5 m. Adâncimea este de
30 cm. Necesarul de scăldători este de 1 la 200 ha, deci 36 de scăldători. Având în
vedere că în teren există un număr de 25 scăldători, se vor mai amenaja încă 11.
Instalaţiile vânătoreşti sunt reprezentate de hrănitori, sărării şi observatoare.
Hrănitorile folosite pentru cervide sunt de tipul iesle. Pentru asigurarea
accesului la hrănitori atât a căpriorului cât şi a cerbului am adoptat varianta de
construcţie cu distanţa între vergele de 12-15 cm. O astfel de hrănitoare este
prezentată în fig.5.10.1
5.10.Situatia instalatiilor si constructiilor in F V nr 15 Baicu-Ieud.

Tabel nr.32.
Amenajări,constructii
,instalatii la nivelul Existente la sfârsitul Propuse pentru anul
anului 2003 anului 2005 2006
Terenuri de hrană 2.0 ha 2.5 ha

Poteci 6 2
Scaldători 25 11
Adăpători 10 5
Sărării 23 10
Hrănitori 16 4
Bordeie 1 1
Fig. 5.10.1 Hrănitoare de tip iesle
Sărăriile au rolul de a asigura sarea necesară vânatului. Aceastâ sare este

60
PROIECT DE DIPLOMA
administrata sub formă de bugări şi se amplasează în cioata sau pe trunchiul unui

arbore ciotit. Schema unei sărării este prezentată mai jos:
Fig. 5.10.2. Sărării
Observatoarele folosesc pentru observarea şi recoltarea vânatului.

Observatoarele pot fi acoperite sau descoperite. Cele acoperite sunt mai avantajoase
deoarece pot fi utilizate şi pentru cazarea vânătorilor peste noapte, pentru
efectuarea pândei de noapte. În cuprinsul fondului de vânătoare se află două astfel
de observatoare, dotate cu paturi, masă şi sobă.
Hrănitorile sunt distribuite în special în zonele în care se înregistrează

concentrări mari de vânat în timpul iernii, iar sărăriile şi observatoarele sunt
distribuite uniform în cuprinsul fondului de vânătoare.
Fig. 5.10.3. Bordei de pândă
În cuprinsul fondului de vânătoare există o colibă de vânătoare, dar se propune

construirea unei cabane de vânătoare în cursul următorilor 5 ani.
61
PROIECT DE DIPLOMA
5.11.Măsuri de pază, combatere a bolilor şi ocrotire a tineretului.

Principalul obiectiv în cadrul fondului de vânătoare este aducerea efectivelor la
valori optime. Pentru atingerea acestui obiectiv se va recurge la o serie de măsuri
dintre care:
- efectuarea de patrulări în teren a personalului asociaţiei în diferite
momente ale zilei şi în zile diferite din săptămână după trasee neregulate;
- accesul în pădure trebuie controlat tot timpul anului dar mai ales în
perioada de creştere a puilor, în perioada boncănitului şi a rotitului;
- informarea localnicilor despre răspunderea în faţa legii în caz de braconaj
şi educarea acestora cu privire la comportarea faţă de vânat;
- urmărirea cu atenţie a comportamentului vânatului pentru a depista
animalele bolnave sau eventuale comportamente ciudate ale acestora;
- animalele găsite moarte vor fi examinate de către medicii veterinari,
contribuind astfel la depistarea eventualelor boli contagioase; după depistarea
bolii, cadavrele vor fi incinerate sau îngropate pentru a se evita extinderea ei;
- se vor vaccina toate animalele domestice pentru a împiedica transmiterea
eventualelor boli de la acestea la animalele sălbatice;
- dacă este cazul, odată cu administrarea hranei complementare, se vor
administra şi medicamente pentru prevenirea îmbolnăvirilor. În scăldători se vor
pune soluţii împotriva paraziţilor externi, iar în sare se pot introduce diferite
substanţe dehelmintizante şi vitamine de care vânatul ar avea nevoie;
- se vor combate prădătorii pe perioada iernii pentru ca în perioada de
fătare numărul acestora să fie redus şi pagubele pe care le-ar putea produce să fie
cât mai mici;
- distribuţia unor raţii de hrană complementară suficientă în cazul unor
ierni prelungite şi în locurile de concentrare a vânatului;
- spre sfârşitul sezonului de vânătoare, la mistreţi se va evita pe cât posibil
împuşcarea femelelor, deoarece acestea sunt gestante şi s-ar compromite un număr
mai mare de exemplare;
- se va asigura liniştea necesară în perioada de fătare şi creştere a puilor
prin limitarea accesului în aceste zone a turiştilor şi culegătorilor de fruct
5.12.Măsuri de realizare a echilibrului între categoriile de consumatori
Raporturile care se stabilesc între consumatori în zona studiată sunt în principal
de natură trofică.Concurenţa la hrană între consumatorii primari (cervide, mistreţ),
nu are un nivel foarte ridicat mai ales la efectivele reale existente în prezent.
Concurenţa la hrană între consumatorii secundari (lup, râs, urs) este mult mai
pronunţată datorită efectivelor care sunt în teren şi se manifestă mai ales în decursul
62
PROIECT DE DIPLOMA
anului sau în anumite perioade când efectivele vânatului nerăpitor sunt în

descreştere.
Consumatorii primari se hrănesc cu producătorii primari care sunt reprezentaţi
de asociaţiile vegetale existente. Producătorii primari sunt baza trofică iar în ceea
ce priveşte resursele de hrană oferite de aceştia s-a arătat că sunt suficiente pentru
efectivele de consumatori existente.
Pentru ca pagubele produse de consumatorii secundari să fie păstrate la un nivel
acceptabil este necesar ca efectivul lor să fie mult redus şi o supraveghere atentă a
efectivelor ca şi menţinerea acestora în limite normale.
De asemenea, trebuie avut în vedere şi rolul câinilor hoinari care se desprind de
turmele de oi şi trăiesc vara în padure. Aceştia vor fi eliminaţi ori de câte ori sunt
întâlniţi în patrulările personalului de teren.
5.13 Recoltarea faunei, cantităţi de carne, blănuri şi trofee pe care se poate

conta după aplicarea măsurilor.
În ceea ce priveşte recoltarea până la normalizarea efectivelor,pentru anul 2003

am propus pentru recoltă 1 buc urs,1buc cerb de selectie,3 buc căprior ..
Concret, pănă la realizarea efectivelor optime, adică anul 2005 pentru
cerb,caprior,urs şi pentru mistret, se poate conta pe următoarele recolte de vânat:
In sezonul de vânătoare 2005-2006 vor fi recoltate următoarele specii de vânat:
1urs, 2 cerbi, din care unul la selectie si 4 căpriori.
63
PROIECT DE DIPLOMA
CAPITOLUL VI
SITUATIA ECONOMICO-FINANCIARA A ACTIVITATII
DE VANATOARE.
6.1 Investitii in anul 2006.
În vederea gospodăririi intensive a F.V.15 Baicu-Ieud şi a asigurării
necesarului de hrănitori corelat cu efectivele reale din teren astfel încât să fie
asigurate condiţiile optime de trai pentru anul 2006 vom face următoarele
investitii:
-3 buc hrănitori
-10 buc sărării
-5 buc adăpători
-11 scăldătri
-2 km potecă de vânătoare
-2,5 ha teren pentru hrană
6.2 Pentu asigurarea hranei necesare în anul 2006 am luat în calcul un minim
necesar de :
-22875 kg concentrate
-2875 kg suculente
Listă de materiale pentru o hrănitoare

Tabel nr.33
Nr crt. Denumire U. M. Cantitatea Pret unitar Valoare
material lei lei/buc
1. Material m³ 0.60 1.800.000 1.080.000
lemnos
2. Sită m² 0.29 700.000 203.000
Total 1.283.000
Manopera pentru o hrănitoare
Tabel nr.34
Nr. crt. Articol UM Cantitatea N.T. Total ore
1. TSA2 m³ 0.8 2.81 2
(săpături)
2. TSD1B(imp m³ 0.8 0.6 1
răstiere
pământ)
3. CO21A(mat m³ 0.60 18.87 11
64
PROIECT DE DIPLOMA
eriale)
4. CE11D(inv m² 14.5 1.09 17
elitori)
TOTAL 31
31 Ore X 18.750 lei/oră=581.250 lei

Deviz pentru construcţia unei hrănitori
Tabel nr.36
Nr. Specificatia lucrării Valoare
crt.
1. Total materiale la hrănitoare 1.283.000
2. Manoperă hrănitoare 581.250
Total 1.864.250
Total valoare 4 buc hrănitori cervide 4x1.864.250=7.457.000 lei. (C 1)

În vederea asigurării posibilităţii de acces la specia cerb comun în perioada de
boncănit s-a propus amenajarea a 2 km potecă de vânătoare prin măturarea litierei
şi a săpăturilor necesare.
Antemasurătoare potecă de vânătoare

Tabel nr.36
Nr Indicativ Denumirea lucrărilor-Articole U.M. Cantităti
crt
.
1. TSA1a Săpătură manuală de pământ in spatii m³ 165
intinse
2. TSE2d Finisare manuală a platformei m² 10
3. TSE.d Finisarea manuală a taluzelor m² 100
Manopera
Tabel nr.37
Nr Articol U.M. Cantităti Norma de Valoare
crt. timp Ore
1 TSA1a m³ 165 0.55 91
2 TSE2d m² 10 11.25 113
3 TSE.d m² 12 26.28 315
Total 519
519 orex18.750 lei/ora=9562500 lei
Astfel la 1 km de poteca de vânătoare vom cheltui 9562500lei,in cazul nostru la 2
65
PROIECT DE DIPLOMA
km ,19.125.000 lei (C 2)
Deviz salarii
Tabel nr38
Nr Specificatii Valoare lei
crt.
1 Salarii directe la maestru de vanatoare 96.000.000
2 CAS 14% 13.440.000
3 Fond de risc 2% 1.920.000
4 Invătământ 3% 2.880.000
Total 114.240.000
Cheltuielile pe salarii sunt de 11.424 lei (C 3)

Pentru cantitatea de 800 Kg sare cheltuim 1.600.000 lei (C 4)
Pentru cumpărarea celorlalte cantităti de hrană ,care nu se pot produce pe teritoriul
fondului de vănătoare sunt necesari:
-furaje suculente 4.000.000x2.87 t=11.480.000 lei
-furaje concentrate 14.000.000x2.87 t=40.180.000 lei
Total hrană=51.660.000 lei (C 5)
Celelalte lucrări propuse se vor face de către maestrul de vănătoare si padurari.

Alte cheltuieli:
12.000.000 lei – cartuşe ,
8.000.000 lei – uniforme personal,
1.000.000 lei – comisioane bancare,
1.000.000 lei – vize (autorizaţii),
10.700.000 lei – motorină,
4.500.000 lei – materiale întreţinere,
2.500.000 lei – deplasări (delegaţii),
17.000.000 lei – taxă fond de vânătoare,
Total alte cheltuieli:56.700.000 lei (C 6)
Total cheltuieli= C1+C2+C3+C4+C5+C6= 250.782.000 LEI
6.2.1 Venituri pe anul 2006.

1.Venituri din recoltări cu vânători străini
Tabel nr39
Specia Nr exemplare EURO/ex TOTAL (EURO)
Urs 1 7.000 7.000
Cerb 1 6.300 6.300
Venitul din recoltări cu străini este de 13.300 EUROx35.000 lei= 465.500.000 lei
66
PROIECT DE DIPLOMA
(V. 1)
6.2.2 Venituri realizate pe carne de vănat
Tabel nr.40
Specia Nr. Greutate Greutate Pret lei/kg Total lei
exemplare medie totală
Cerb carp. 2 60 120 70.000 8.400.000
Căprior 4 25 100 90.000 9.000.000
Urs 1 100 100 80.000 8.000.000
Total 25.400.000
V2=25.400.000 lei
Contravaloarea autorizatiei pentru cerb cu vănători romăni este 10.000.000 lei.
Contravaloarea autorizatiei pentru căprior cu vănători romăni este
2.000.000x4=8.000.000 lei
Din aceste ultime taxe vom incasa 18.000.000 lei V3=18.000.000 lei
6.3 Balanţa venituri- cheltuieli.
Făcând o paralelă intre venituri si cheltuieli se poate deduce usor rentabilitatea

activitătii cinegetice.
Chiar dacă in viitor ar trebui făcute eforturi mai marim cu hrana complementarăsau
cu dotările cinegetice,acestea sunt acoperite integral de venituri.
La cheltuieli anuale de 250.782.000 lei annual, vânătoarea aduce annual venituri
de 508.900.000 lei,beneficiul in 2005 fiind de 258.118.000 lei
Investiţiile şi cheltuielile propuse pentru fondul de vânătoare 15 Baicu-Ieud,
sunt reprezentate în special de instalaţii şi construcţii vânătoreşti (observatoare,
hrănitori, sărării, bordeie de pândă), hrana complementară pentru vânat
(concentrate, porumb, furaje suculente) şi salariile personalului din acest sector.
Veniturile se obţin în urma recoltării vânatului. Rezultatele cele mai bune se
obţin la recoltarea cu vânătorii străini.
67
PROIECT DE DIPLOMA
CAPITOLUL VII
CONCLUZII
La fel ca în toate sectoarele de activitate şi în sectorul cinegetic se urmăreşte
obţinerea unor profituri maxime date de cheltuieli cât mai mici şi venituri cât mai
mari.
Investiţiile şi cheltuielile din acest sector au rolul de a creea condiţii optime
pentru existenţa vânatului, observarea şi recoltarea lui şi satisfacerea plăcerii
vânătorilor străini, precum şi a celor români.
Investiţiile şi cheltuielile se vor programa în următorii ani în funcţie de
necesarul de instalaţii şi hrana complementară stabilite conform contractelor de
gestionare.
Fondul de vânătoare va fi îmbunătăţit astfel încât să asigurăm trofee cât mai
competitive pentru vânătorii străini, precum şi a celor români.
Aceste măsuri silvocinegetice pe care le vom implementa în perspectiva anului
2006 şi a următorilor ani vom crea cadrul unei perspective economice adecvate ce
va veni în sprijinul vânătorilor români prin diminuarea cotizaţiei anuale.
De asemenea se va dota personalul de terencu echipament(cisme, binocluri,
maşină de teren etc).Aportul vânătorilor la instalaţii şi construţii vânătoreşti ce se
impun a fi create în F.V. 15 Baicu-Ieud va contribui la diminuarea substanţială a
cheltuielilor, implicit la creştere profitului.
Precizăm că managementul cinegetic aplicat pentru prima dată în 2003 prin
realizarea vânătorii cu străini ne va permite o eficientizare economică şi tehnică
mult mai mare în acest fond de vânătoare.
Rezultate economice mai bune se vor putea obţine după ce se va atinge optimul
la mistret si la cerb dând posibilitatea străinilor să recolteze de pe acest fond de
vânătoare din toate speciile de vânat. Deoarece în anii precedenţi s-au recoltat doar
exemplare de selecţie, în următorii ani se vor recolta câteva exemplare pentru
trofeu.
CAPITOLUL VIII
NORME DE PROTECŢIA MUNCII
Arme şi muniţii
Arma de vânătoare constituie obiectul prin intermediul căruia se realizează tirul
spre o ţintă oarecare. Realizarea unui tir eficace depinde în mare măsură de modul
de întreţinere şi menţinere la parametrii funcţionali asiguraţi de fabricant. Arma
este o sculă şi în consecinţă trebuie să îi acordăm atenţia cuvenită înainte şi după
68
PROIECT DE DIPLOMA
folosire. O armă murdară, cu ţevile corodate de rugină nu mai dă randamentul de

tip scontat, reculul va fi mai mare, viteza alicelor în scădere, etc. La armele cu ţevi
ghintuite, lipsa de îngrijire atrage după sine devalorizarea armei, iar precizia tirului
scade până la zero.
După fiecare întrebuinţare sau mai îndelungată neutilizare, arma trebuie
curăţată. Se vor respecta următoarele recomandări:
- armele de vânătoare şi muniţia se păstrează în locuri asigurate, sub cheie în
aşa fel încât să permită doar accesul posesorului;
- armele vor fi demontate şi asigurate la loc sigur. Cartuşele vor fi stocate
separat, în locuri ferite de umezeală şi aerisite;
- toate armele de vânătoare trebuie să fie perfect reglate şi foarte bine
întreţinute. Este bine ca periodic să fie revizuite de un armurier;
- arma de vânătoare se foloseşte numai pe terenurile de vânătoare pentru
recoltarea vânatului, folosirea în alte scopuri fiind intenzisă. Se va
transporta descărcată şi introdusă în toc;
- la vânătoare se vor folosi arme care sunt în stare perfectă de funcţionare,
fără improvizaţii, iar muniţia corespunzătoare tipului şi calibrului armei
respective.
Arma poate deveni un factor producător de accidente pentru purtător sau
însoţitor în următoarele cazuri:
- ţevile sunt înfundate la gură cu zăpadă sau alte corpuri care formează un
dop ce opune rezistenţă la înaintarea proiectilului;
- când se acoperă gura ţevilor cu mâna;
- ţevile au fost inelate datorită unui corp străin aflat pe parcursul încărcării
prin ţeavă;
- folosirea armei pentru lovirea vânatului lovit, susţinerea vecinilor;
- la lovirea armei pentru deschidere de arbori, stânci sau alte obiecte dure;
- zăvoarele defecte nu asigură închiderea normală a ansamblului ţevii
basculă;
- sistemul de dare a focului defect;
- scoaterea cartuşelor nepercutate care rămân blocate pe ţeavă prin
introducerea vergelei şi baterea acesteia;
- jocul sau îndreptarea armei spre alte pensoane, chiar dacă este descărcată;
- la aşezarea în timpul odihnei sau mesei cu arma încărcată;
- folosirea de cartuşe cu încărcătură necorespunzătoare; folosirea armelor
artizanale; a cartuşelor cu pulbere în arme nemarcate pentru aceasta;
- diverse glume de gust îndoielnic, etc.
Se mai produc accidente de vânătoare în cazul în care vânătorul nu respectă
regulile elementare de port sau folosire a armei:
- transportul defectuos al armei ca şi manipularea defectuoasă;
- deplasarea în teren cu arma încărcată, fără a fi asigurată, portul incorect al
69
PROIECT DE DIPLOMA
cuţitului de vânătoare;
- pentru a fi transportată la maşină, armele trebuie demontate şi puse în toc.
Vânătoarea individuală
La vânătorile individuale, vânătorii trebuie să respecte următoarele reguli în
vederea evitării accidentelor:
încărcarea armei cu ţevile basculante se va face cu ţevile ţinute în jos, închiderea
făcându-se prin ridicarea patului;
carabinele se încarcă cu ţeava ţinută în pământ;
în teren arma se poartă pe umăr, cu ţevile îndreptate în sus pe timp frumos şi cu
ţevile îndreptate în jos pe timp ploios, ninsoare;
după identificarea vânatului, vânătorul se va asigura că pe linia de tragere nu sunt
persoane sau animale domestice;
în caz de rateu nu se va bascula arma imediat, ci se va aştepta cel puţin un minut cu
ţevile îndreptate spre sol. Arma nu se va slăbi din mână ţinându-se în aceleaşi
condiţii de tir.
Vânătoarea colectivă
La vânătorile colective, organizatorul este obligat a verifica permisele de
vânătoare şi de port armă ale vânătorilor şi a face instructajul de protecţie a muncii.
În afara regulilor ce trebuie respectate la vânătorile individuale, se amintesc
următoarele reguli specifice vânătorii colective:
- deplasarea vânătorilor pe teren, intre goane, se face in sir indian, in ordinea
numerelor trase la sorţi;
- la ocuparea standului,vânătorul trebuie să cunoască şi să memoreze poziţia in
care sunt amplasaţi vecinii de stand ca şi direcţia pe care se desfasoară goana;
- nu se paraseşte standul;
- se va acorda o atenţie mare la ricoşeuri, mai ales pe teren îngheţat, sol
stâncos, trunchiuri de copaci;
- vânătorii nu vor părăsi standul, indiferent de motiv, inainte de sfârşitul
goanei, marcat de semnal sonor;
- nu se trage niciodata pe linia vânătorilor sau pe o direcţie cu un unghi mai
mic de 45 grade cu linia vânătorilor;
- toate focurile trebuie semnalate organizatorului vânătorii. Pentru vânatul
mare care a fost împuşcat trebuie observate urmele unei eventuale răniri;
- pieile vânate in cadrul cotei de recoltă, se lasă jos pe teren, se curăţă de
impurităţi, apoi se ridică in mijloacele de transport;
- trecerea armei incărcate peste linia standurilor in timpul urmăririi
vânatului se face cu ţevile indreptate in sus;
70
PROIECT DE DIPLOMA
- la vânătorile de urşi sau mistreţi, vânătorii vor avertiza bătusii cu voce

tare în cazul în care s-a intors vânatul momit. De asemenea, bătăuşii vor semnala
prezenţa vânatului;
- nu se indică să se tragă peste distanţele 35-40 m cu arma cu alice si 60-
70 m cu carabina
- în stand se stă în linişte, nu se mişcă, nu se fumează, nu se consumă
băuturi alcoolice, nu se avertizeaza sonor vecinii;
- când gonacii s-au apropiat la 120 m în pădure şi 200 m în câmp nu se
trage în vânatul care vine din faţa numai după ce acesta a trecut linia standurilor.
În cursul practicării acţiunilor de vânătoare se recomandă să se respecte
normele de etică vânătorească. Aceste norme constau din reguli nescrise pe care
vânătorii şi le impun şi le respectă de bună voie în toate împrejurările.
Etica vânătorească opreşte pe vânători de la orice acţiune care ar constitui o
vătămare directa a dreptului celorlalţi vănători sau care ar duce la inutila distrugre a
vânatului care este un bun al tuturor.
CAPITOLUL IX
BIBLIOGRAFIE
Almăşan, H. - Stabilirea bonităţii pr. specii de vânat, Editia a II-a,
1975.Bucuresti
Comşia, A..H.-Biologia şi principiile culturii vânatului. Ed. Academiei
Bucureşti, 1961;
Cotta, V., Bodea, M. - Vânatul României, Ed.Agrosilvică;
Florescu, I., Nicolescu, N.- Silvicultura vol.1, Ed. Lux Libris, 1997;
Florescu, I., Nicolescu, N. -Silvicultura vol.II, Ed. Universităţii
Transilvania Braşov, 1998;
Marcu, M. - Meteorologie şi climatologie forestieră, Ed. Ceres, 1983;
Negruţiu, A.. - Vânătoare şi salmonicultură, Ed.Didactică şi Pedagogică
Bucureşti, 1983;
Negruţiu, A. - Vânătoare şi salmonicultură – Îndrumar, Universitatea din
Braşov, 1986;
Negruţiu, A. - Bibliografia cinegetică română, Universitatea din Braşov
71
PROIECT DE DIPLOMA
1974;
Stănescu, V., Şofletea, N., Popescu, O. -Flora forestieră lemnoasă a
României, Ed. Ceres, 1997;
Târziu, D. - Pedologie şi staţiuni forestiere, Ed. Ceres, 1997;
-Amenajamentul unităţilor de producţie II Baicu,III Ieud,ocolul silvic
Dragomiresti
72

LUCRARE de DIPLOMA Dragomiresti Vanatoare

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

LUCRARE de DIPLOMA Dragomiresti Vanatoare

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PROIECT DE DIPLOMA

3.4. Combaterea braconajului …………………………………………...65

6.1. Investitii in anul 2006………………..……………………….…..95

FOTOGRAFII CU ASPECTE DIN ACTIVITATEA DE RECOLTARE A

1.1. Situarea geografică

Situat in bazinul superior al raului Iza,fondul de vanatoarter 15 Baicu –Ieud

v4edre administrativ,este gestionat de D.S. Maramures-O.S.Dragimiresti.

1.2. Încadrarea în organizarea administrativă

Fondul de vânătoare nr. 15 Baicu-Ieud, administrat de ocolul silvic

Suprafaţa fondului de vânătoare pe categorii de folosinţă

Suprafaţa fondului este împărţită în două categorii: suprafaţă productivă

Structura suprafeţei productiv cinegetic

Structura suprafeţei neproductive cinegetic

1.3. Limite şi vecinătăţi

Vecinătăţile şi limitele fondului de vânătoare

Tabel nr. .4.

1.4. Căi de acces

Reţeaua instalaţiilor de transport ce deservesc pădurile din această unitate de

Reţeaua căilor de acces

1.5. Condiţii staţionale

Stratul geologic este divers, format din roci eruptive si sedimentare. In

1.5.2. Condiţii geomorfologice

Unitatea geomorfologică importantă este versantul ondulat. Mai apare în câteva

0% 20% 40% 60% 80% 100%

Fig. Nr.1. Repartiţia suprafeţelor pe categorii de expoziţie

Repartitia suprafetelor pe categorii de panta

Inclinare intre 15-30

Fig. Nr.2. Repartiţia suprefeţelor pe categorii de pantă

Macroclimatic, teritoriul acestui fond se încadrează în zona climei temperate,

Temperaturile medii lunare:

Volumul lunar al precipitaţiilor:

durata medie a stratului de zăpadă: 125 zile.

Evapotranspiraţia potenţială ( ETP )

Din cele prezentate mai sus, ca o sinteză se poate prezenta următoarele

indicele de ariditate de Martonne la nivel anual: I.ar. anual = 76,92;

Indicele de ariditate de Martonne la nivel lunar.

cu mult valoarea evapotranspiraţiei potenţiale ETP

-10 I II III IV V VI VII VIII IX X

Factorii pedogenetici diferiţi din teritoriul studiat au condus la formarea mai

Tipuri şi subtipuri de sol

Solul brun eumezobazic tipic (Ao – Bv – C) este caracterizat prin prezenţa

Reţeaua hidrografică ce străbate F.V.15 Baicu-Ieud este reprezentată de două

În funcţie de factorii determinanţi de climă, altitudine, pantă, expoziţie,

Tabel nr. 13.

Prezentăm în continuare principalele tipuri de staţiuni:

2.3.2.1. Montan de molidişuri, Bi, podzolic-criptopodzolic edafic mic cu

Pe fondul general al subetajului apar modificări locale în funcţie de expoziţie şi

3.3.3.1. Montan de amestecuri, Bi, brun, edafic mic, cu Asperula-Dentaria

1.6. Condiţii de vegetaţie

Pe baza analizei caracteristicilor vegetaţiei forestiere din zonă au fost

Molidiş de altitudine mare cu Oxalis

7. 4131 Faget montan cu Rubus H. 225.9 225.9

8. 5231 Goruneto-faget cu Festuca drymeia 234.3 170.4 63.9

Prezentăm în continuare principalele tipuri de păduri:

111.4 Molidiş cu Oxalis acetosella pe soluri scheletice:

structura glomerulara sau grauntoasa,bine drenate aerate cu volum edafic mijlociu

În fondul de vânătoare 15 Baicu-Ieud fanetele,arabilul,pǎsunile,golul de munte,

Culturile agricole se găsesc pe suprafeţe restrânse, culturile predominante fiind de

1.6.4.Relaţia faună – vegetaţie

Condiţiile de vegetaţie din cuprinsul fondului de vânătoare sunt relativ variate,

întâlnindu-se o mare varietate de specii arborescente, arbustive şi erbacee. Vânatul

1.7.Influenţe ale industriei şi zootehniei

1.7.3.Organizarea zootehniei în zona studiată.

1.7.4.Atitudinea populaţiei şi distribuţia aşezărilor umane