Sunteți pe pagina 1din 72

Păduchele ţestos din San José – Quadraspidiotus perniciosus,

ordinul Homoptera, familia Diaspididae

1,6 – 2,2 mm ;1,2-1,5mm


0,8 – 1,2 mm

galben-portocaliu
brun-cenuşiu
0,8-0,9 mm

galben-portocaliu
Biologie. Iernează în stadiul de larvă de vârsta I sub scut, pe
tulpinile şi ramurile pomilor. Are 2 – 3 generaţii pe an, frecvent două
generaţii, care evoluează astfel: GI = mai – iunie şi GII = iulie –
august.
La începutul lunii aprilie, după o perioadă de hrănire, larvele
năpârlesc şi trec în vârsta a II-a, diferenţiindu-se în masculi şi femele.
La sfârşitul lunii aprilie sau începutul lunii mai, apar adulţii, care se
împerechează, iar femela depune larve, eşalonat, pe o perioadă de 6-7
săptămâni.
Larvele neonate se răspândesc pe tulpini, ramuri, frunze, unde îşi
introduc rostrul în ţesuturi şi se hrănesc cu sucul celular. În acest timp
se formează scutul protector din fire de mătase şi ceară, care este mai
puţin dens astfel încât poate fi străbătut mai uşor de diferite substanţe
chimice, după care se îngroaşă, se întăreşte şi devine mai rezistent.
Larvele se hrănesc, năpârlesc şi are loc diferenţierea în masculi şi
femele. După împerechere, la sfârşitul lunii iulie, începutul lunii august,
femela depune larvele generaţiei a II-a, a cărei apariţie se prelungeşte
până în lunile septembrie, octombrie. Acestea hibernează până în
primăvara anului următor.
Plante atacate şi mod de dăunare. Este un
dăunător polifag, ce atacă peste 200 specii de
arbori, arbuşti, pomi şi plante ierboase, dar preferă
speciile lemnoase. Dintre speciile pomicole atacă
mărul, părul, piersicul, cireşul, etc. Dintre arbori,
arbuşti ornamentali şi forestieri atacă teiul, plopul,
ulmul, salcâmul, salcia etc. Preferă păducelul,
lemnul câinesc şi gutuiul japonez. Nu s-a semnalat
atac pe conifere.
Adulţii se găsesc atât pe părţile lemnoase,
precum şi pe frunzele şi fructele pomilor atacaţi,
înţepând şi sugând sucul celular din ţesuturi. Odată
cu înţepătura este introdusă şi saliva, care conţine
un complex enzimatic, din care cauză ţesuturile se
necrozează şi se înroşesc în jurul locurilor de
fixare, formându-se pete roşii, caracteristice.
Pomii atacaţi vegetează slab, frunzele sunt
etiolate, fructele sunt mici şi deformate. La un atac
puternic, pomii tineri se pot usca în 2 – 3 ani, iar
pomii în vârstă se usucă în 7 – 10 ani.
Păduchele ţestos din San José are numeroase
specii de paraziţi şi prădători. Ca specii parazite
mai importante sunt: Prospaltella perniciosi,
Prospaltella fasciata, etc. (ordinul Hymenoptera),
iar ca specii prădătoare: Chilocorus bipustulatus şi
Chilocorus renipustulatus (ordinul Coleoptera).
Măsuri de prevenire şi combatere

Respectarea măsurilor de carantină fitosanitară;


La înfiinţarea livezilor se va folosi numai material săditor neinfestat,
procurat din pepiniere autorizate.
 Tratamente chimice:
- în timpul repausului vegetativ se va folosi unul din produsele: Ulei
Cosmol – 2%, Ulei Spindel – 1,5%, Ulei Oleoekalux – 1,5%, Ulei Oleocarbetox
– 3%, Aplaudus super – 1,5%, Carbetox 37 CE – 1%, Polisulfură de bariu 6%,
Zeamă sulfocalcică 20%.
- în perioada de vegetaţie tratamentele se fac la avertizare(1-2
tratamente/generaţie) cu unul din produsele: Actellic– 0,2%, Carbetox– 0,4%,
Ekalux – 0,1%, Imidan– 0,1%, Murfotox– 0,1%, Sinoratox– 0,1%, Sumithion–
0,1%, Zolone– 0,2%, Ultracid– 0,1%, Fyfanon – 0,6%, Lannate – 0,2%,
Admiral - 0,05%, Pallas - 0,3%, etc.
Păduchele lânos al mărului – Eriosoma lanigerum
ordinul Homoptera, familia Eriosomatidae

Forma apteră- 1,9-2,1 mm Forma aripată- 1,8-2,3 mm


Biologie. Specia are un ciclu biologic complet numai în ţara lui de
origine (America de Nord), unde are ca plantă gazdă primară, ulmul
american, iar ca plantă gazdă secundară, mărul.
In Europa, evoluţia lui este incompletă şi are loc numai pe măr, în
cazuri foarte rare pe păr sau gutui (evoluţie holociclică, monoecică). Se
dezvoltă doar forma asexuată. Chiar dacă apare şi forma sexuată,
larvele de fundatrix, care apar în primăvară, mor înainte de a se
reproduce. Iernează ca larve pe rădăcini sau pe părţile aerine ale
pomilor. Poate avea 8-12 generaţii pe an.
Ca duşman natural are viespea
Aphelinus mali, care poate parazită în
proporţie de 80- 100%.
Plante atacate şi mod de
dăunare. Atacă mărul, mai rar şi alte
specii: gutuiul, părul etc.
Păduchii se localizează pe
frunze, pe lăstari, pe tulpini şi rădăcini,
înţepând şi sugând sucul celular. Părţile
atacate se hipertrofiază şi apar umflături,
sub formă de nodozităţi sau tumori
canceroase.
Măsuri de prevenire şi combatere

Respectarea măsurilor de carantină fitosanitară;


folosirea de material săditor sănătos;
înfiinţarea de noi plantaţii cu soiuri rezistente;
Tratamente chimice:
- în timpul repausului vegetativ cu unul din produsele: Ulei Cosmol –
2%, Ulei Spindel – 1,5%, Ulei Oleoekalux – 1,5%, Ulei Oleocarbetox – 3%,
Aplaudus super – 1,5%, Carbetox 37 CE – 1%, Polisulfură de bariu 6%, Zeamă
sulfocalcică 20%.
- în perioada de vegetaţie tratamentele se fac utilizând produsele:
Thiodan, Thionex – 0,15%; Reldan – 0,2%; etc.
Păduchele verde al mărului – Aphis pomi
ordinul Homoptera, familia Aphididae

Femela apteră 1,5 – 2,0 mm Femela aripată 2,0 – 2,5 mm


verde gălbui,
Biologie şi ecologie. Iernează în stadiul
de ou de rezistenţă depus pe ramurile subţiri,
obişnuit la baza mugurilor.
Este un afid cu dezvoltare holociclică,
monoecică, prezentând 8 – 12 generaţii pe an.
În primăvară, în fenofaza de dezmugurire a
pomilor, din ouăle de rezistenţă apar larvele din
care vor lua naştere femelele fondatoare
(fundatrix), care ajunse la completa dezvoltare dau
naştere pe cale partenogenetică la fundatrigenele
nearipate şi aripate. Acestea continuă să se
înmulţească tot partenogenetic şi în ultima decadă a
lunii septembrie în coloniile de virginogene apar
sexuparele, care dau naştere la forma sexuată :
masculi şi femele. După împerechere, femelele
depun ouăle de iarnă (de rezistenţă).
Plante atacate şi mod de dăunare.
Atacă frecvent mărul, precum şi alte rosacee.
Insectele înţeapă şi sug sucul celular din
ţesuturi. Frunzele se răsucesc, începând de la vârf
spre peţiol şi de la margini spre nervura principală,
rezultând pseudocecidii.
Datorită atacului frunzele se îngălbenesc şi se
usucă.
Organele atacate sunt acoperite cu dejecţiile
păduchilor, care formează aşa numita “rouă de
miere”, pe care se dezvoltă ciuperca Capnodium
salicinum.
Măsuri de prevenire şi combatere

 tratamente de iarnă utilizând produsele: Polibar 6% sau Carbetox 37 CE –


1%.
 primăvara, la apariţia primelor colonii de păduchi se vor executa tratamente
cu unul din produsele: Carbetox– 0,4%, Sinoratox– 0,1%, Nogos– 0,1%,
Vapona– 0,1, Sumithion– 0,1%, Chess – 0,1%, Fernos – 0,05%, Ambush –
0,025%, Ripcord – 0,03%, Karate – 0,01%, Mavrik – 0,05%, etc.
Tratamentele se execută înainte de răsucirea frunzelor, de formare a
pseudocecidiilor.
Sfredelitorul tulpinilor – Cossus cossus
ordinul Lepidoptera, familia Cossidae

90-100 mm roşie-închis dorsal,


60-80 mm în anvergura, galben-crem-ventral
brun-cenuşii
Biologie. Insecta prezintă o generaţie la doi
ani. Iernează în stadiul de larvă în galerii, în interiorul
tulpinilor sau a ramurilor mai groase.
Adulţii, apar pe la sfârşitul lunii iunie şi sunt
nocturni. Zborul lor se prelungeşte până în luna
august. După împerechere, femele depune ouăle în
crăpăturile scoarţei tulpinilor. Pontele sun acoperite cu
o substanţă cleioasă, sub forma unui scut protector.
Larvele neonate pătrund în scoarţă unde rod
până în scoarţă unde până în toamnă rod galerii în
care rămân grupate şi iernează. In primăvară, larvele
pătrund în lemn, unde sapă galerii ascendente, care
comunică cu exteriorul, prin orificii prin care sunt
evacuate excrementele şi rumeguşul.
In toamna anului al doilea larvele ajung la
maturitate şi iernează în interiorul galeriilor.
In primăvara anului al treilea larva roade un
orificiuîn scoarţă şi în apropierea lui îşi confecţionează
un cocon din rumeguş, în care se transformă în pupă,
din care apar apoi adulţii.
Plante atacate şi mod de dăunare. Atacă
diferite specii lemnoase cum ar fi: măr, păr, prun, cais,
cireş, ulm, plop, salcie, tei, frasin etc.
Preferă arborii debilitaţi şi cu lemnul moale.
Pagube produc larvele, care rod galerii, în tulpini şi în
ramurile mai groase, în care pătrund microorganisme,
care duc la putrezirea lemnului.
Măsuri de prevenire şi combatere

măsuri de igienă culturală: curăţirea scoarţei de


muşchi şi licheni, tăierea ramurilor uscate, tăieri de
rărire a coroanei;
introducerea în galerii a unor substanţe toxice cu
acţiune gazoasă cum ar fi: sulfura de carbon, cristale
de paradiclorbenzen, Delicia, etc
Sfredelitorul ramurilor – Zeuzera pyrina
ordinul Lepidoptera, familia Cossidae

50-60 mm galbenă dorsal cu


numeroase puncte negre

35-60 mm în anvergura,
albe cu puncte albastre
Biologie. In zonele reci de la noi din ţară,
această insectă are o generaţie la 2 ani, în timp ce în
zonele mai calde, are o generaţie pe an. Iernează în
stadiul de larvă în interiorul galeriilor.
Adulţii apar către sfârşitul lunii iunie şi
zboară numai în timpul nopţii. Ouăle sunt depuse pe
scoarţa diferiţilor pomi, arbori etc. Omizile apărute,
după o perioadă reletiv scurtă de timp. pătrund sub
scoarţă, unde îşi continuă dezvoltarea. La apropierea
iernii, larvele intră în diapauză hiemală, continuându-
şi dezvoltarea în primăvara anului următor. Uneori
ele părăsesc galeriile mai vechi, migrează către
ramuri mai groase sau chiar tulpini, în care îşi petrec
a doua iarnă.
In primăvara, larvele se mai hrănesc câteva
săptămâni, apoi rod câte un orificiu spre exterior,
unde îşi confecţionează coconi mătăsoşi, în care se
transformă în pupe, prin luna iunie, din care apar
apoi adulţii.
Plante atacate şi mod de dăunare. Atacă
pomii fructiferi şi în special mărul şi părul.
Dăunează larvele, care fac galerii în ramuri,
uneori şi în tulpini. Poate produce daune mai ales în
pepiniere şi în plantaţiile mai tinere.
Atacă şi unii arbori forestieri, cum ar fi:
frasinul, mesteacănul, teiul, castanul,arţarul etc.
Măsuri de prevenire şi combatere

măsuri de igienă culturală: curăţirea scoarţei de


muşchi şi licheni, tăierea ramurilor uscate, tăieri de
rărire a coroanei;
introducerea în galerii a unor substanţe toxice cu
acţiune gazoasă cum ar fi: sulfura de carbon, cristale
de paradiclorbenzen, Delicia, etc
Puricele melifer al părului – Psylla pyricola
ordinul Homoptera, familia Psyllidae
de vară-2,1-2,8 portocalie-brună,
galben-deschis
cu pete mai închise.

Forma
0,35-0,36 mm

de iarnă-3-4 mm mai închisă la


culoare,
Biologie şi ecologie. Dăunătorul iernează în stadiul de adult pe scoarţa
tulpinilor şi ramurilor pomilor. Intr-un an se pot dezvolta 2-3 generaţii sau chiar
mai multe.
Femelele, primăvara devreme, în februarie- martie depun ouăle izolat, în
vârful ramurilor, pe muguri sau lăstarii tineri. Larvele apr în martie-aprilie,
evoluţia lor se desfăşoară pe frunze, lăstari, tulpini .Adulţii, apar în luna mai.
Ouăle sunt depuse pe partea inferioară a frunzelor, în rânduri drepte sau
sunt introduse în ţesuturile frunzelor.
Plante atacate şi mod de dăunare. Atacă părul, mai ales perii pitici.
Sunt atacaţi lăstarii, mugurii, frunzele şi fructele diferitelor soiuri . Dăunează
adulţii şi larvele, care înţeapă şi sug sucul celular.
In urma atacului, lăstarii se curbează, florile şi frunzele se răsucesc, se
usucă şi cad iar fructele rămân mici.
Părţile atacate sunt acoperite cu excrementele dulci ale păduchelui (roua
de miere), pe care se dezvoltă diferite ciuperci din genul Capnodium, care
produc boli denumite fumagini, având loc o înnegrire a organelor atacate.
Măsuri de prevenire şi combatere

 tratamente de iarnă utilizând produsele: Polibar 6% sau


Carbetox – 1%.
 primăvara, după căderea petalelor, la apariţia larvelor se vor
executa tratamente cu unul din produsele: Dimilin – 0,03%;
Vertimec 0,15 %; Mospilan 0,02 %; Vantex 0,01 %; Rimon
0,075 %; Movento 0,1 %; Nomolt 0,05 %; etc.
Gărgăriţa florilor de măr – Anthonomus pomorum
ordinul Coleoptera, familia Curculionidae
5-6 mm 7-8 mm

brun-cenuşiu pubescenţă, ce formează pete de alb-gălbuie


culoare castanie-roşcată
Biologie şi ecologie. Insecta are o generaţie pe an. Iernează în stadiul de
adult, în scoarţa exfoliată a pomilor sau în alte adăposturi.
In martie –aprilie, adulţii părăsesc locurile de iernare, în primele zile găsindu-
se pe pomii pe care au hibernat, mai târziu şi pe cei învecinaţi, deplasându-se prin
mers de la un pom la altul. Pe timp călduros, aceştia se deplasează prin zbor, în
toată livada.
Ouăle sunt depuse în organele florale, în interiorul bobocilor. Larvele apărute
se dezvoltă aici şi tot aici într-un cocon negricios, la maturitate se transformă în
pupă.
Noii adulţi apar in luna iunie. După 2-3 săptămâni de hrănire, se retrag sub
scoarţa exfoliată unde intră în diapauză aestivală, care în regiunile noastre se
continuă cu iernarea.
Plante atacate şi mod de dăunare. Este o specie monofagă. Atacă doar
mărul. Adulţii hibernanţi atacă mugurii vegetativi şi floriferi, noii adulţi atacă una
din epiderme şi parenchimul frunzelor.
Cele mai mari pagube însă, produc larvele, care se hrănesc cu organele
interne ale florilor, atacând bobocii florali. Bobocii florali atacaţi, nu se mai deschid,
se brunifică, se usucă şi rămân mult timp agăţaţi pe ramuri, fiind cunoscuţi sub
denumirea de cuişoare sau flori antonomate.
Măsuri de prevenire şi combatere

 tăierea ramurilor uscate, răzuirea tulpinilor şi a ramurilor şi distrugerea


acetor resturi, în care se găsesc adulţii hibernanţi, prin ardere;
 la apariţia adulţilor în primăvară, scuturarea repetată a pomilor;
tratamente chimice cu produse organofosforice în perioada de hrănire
suplimentară a adulţilor hibernanţi;
 aplicarea de inele cu clei la începutul lunii iunie, pentru capturarea adulţilor;
Gărgăriţa mugurilor – Sciaphobus squalidus
ordinul Coleoptera, familia Curculionidae
5-6,5 mm

Negru acoperit cu solzi brun-cenuşii


Larva alb-gălbuie

10-12 mm
Biologie. Gărgăriţa mugurilor iernează în stadiul de adult sau
de larvă în sol şi are o generaţie pe an sau o generaţie la doi ani.
La sfârşitul lunii martie sau începutul lunii aprilie adulţii părăsesc
locurile de iernare şi se urcă în pomi, unde se hrănesc cu muguri, cu
frunzele apărute sau cu flori. După o săptămână de hrănire are loc
împerecherea şi depunerea pontei.
Femela depune ouăle, pe frunze, pe scoarţa exfoliată sau pe
ramuri, de obicei lipindu-le cu o frunză, larvele apar eşalonat şi
migrează în sol unde se hrănesc cu rădăcinile subţiri ale diferitelor plante
ierboase. Transformarea în pupe are loc în luna august. Larvele apărute
mai târziu se împupează în al doilea an. Adulţii apar în luna septembrie şi
rămân în aceleaşi locuri până în anul următor.
Plante atacate şi mod de dăunare. Adulţii rod mugurii
vegetativi şi floriferi la diferite specii de pomi fructiferi (măr, păr, prun,
cais, etc.) şi arbuşti fructiferi. La atacuri puternice recolta poate fi
compromisă.
Măsuri de prevenire şi combatere

 aplicarea de inele cu clei primăvara devreme, pentru capturarea adulţilor;


 scuturarea repetată a pomilor;
 prăfuirea solului în jurul trunchiurilor;
 tratamente chimice cu produse organofosforice la depunerea ouălor.
Cariul scoarţei – Ruguloscolytus rugulosus
ordinul Coleoptera, familia Scolytidae
2,0-2,5 mm

negru-mat

cca 3,0 mm- albă


Biologie şi ecologie. Iernează în stadiul de larvă în galerii, în
scoarţa arborilor şi are 1-2 generaţii pe an.
Primăvara, are loc transformarea larvelor în pupe iar în luna mai
apar adulţii. Aceştia depun ouăle în galeriile pe care le sapă ţntre
scoarţă şi lemn(galerii materne).
Larvele care apar îşi sapă galerii adânci, în lemn se dezvoltă aici,
la maturitate se transformă în pupe la capătul galeriilor proprii.Adulţii
apăruţi părăsesc galeriile prin orificiile mici pe care le sapă în scoarţă şi
dau naştere în unele regiuni la a doua generaţie.
Plante atacate şi mod de dăunare. Atacă numeroase specii de
pomi fructiferi, arbori ornamentali şi forestieri, arbuşti, avnd preferinţă
pentru speciile din familia Rosaceae (cais, piersic, măr, păr, scoruş
etc.)
Dăunează adulţii şi larvele prin galeriile pe care le sapă în scoarţă,
lemn, în tulpini şi în ramuri.
Măsuri de prevenire şi combatere

înfiinţarea livezilor să se facă în terenuri bine pregătite şi cu


material săditor sănătos;
măsuri agrotehnice şi de igienă culturală: tăieri de rărire a
coroanelor, tăierea ramurilor uscate, răzuirea scoarţei, etc
la apariţia adulţilor, tratamente cu unul din produsele:
Carbetox– 0,4%, Sinoratox– 0,1%, Nogos– 0,1%, Vapona– 0,1
%; Karate Zeon 0,5 %; Lamdex 0,5 %; etc.
Molia pieliţei fructelor – Adoxophyes reticulana
ordinul Lepidoptera, familia Tortricidae

15-22 mm, Aa galben-ocru Ap cenuşiu- 18-20 mm, galben verzui


deschis
Biologie şi ecologie. Iernează în stadiul de larvă, de vârsta a
treia, într-un cocon alb, mătăsos pe ramurile pomilor, în jurul
mugurilorsau în interiorul frunzelor uscate, mai rar în crăpăturile şi are
o generaţie pe an.
Plante atacate şi mod de dăunare. Este un dăunător polifag,
atacând diferite specii de pomi fructiferi: măr, păr, piersic, cais, prun,
etc.,sau esenţe forestiere: arţar, carpen, fag, anin, mesteacăn,etc.
Rosăturile produse de larve asupra pieliţei fructelor constituie porţi
de pătrundere a diferiţilor agenţi patogeni şi în special a sporilor
ciupercii care produce putregaiul brun (Sclerotinia fructigena).
Măsuri de prevenire şi combatere

tratamente cimice, înainte de dezmugurit, utilizând Carbetox 37 CE –


1%;
în perioada de vegetaţie se vor executa tratamente cu unul din
produsele: Carbetox– 0,4%, Sinoratox– 0,1%, Nogos– 0,1%, Vapona–
0,1, Sumithion– 0,1%, Chess – 0,1%, Ambush – 0,025%, Karate –
0,01%, Mavrik – 0,05%, etc.
Molia frunzelor de măr – Yponomeuta malinella
ordinul Lepidoptera, familia Yponomeutidae

Aa-albe
16-20 mm 18-20 mm galben-cenuşiu
Ap. brun-cenuşii
Biologie şi ecologie. Iernează ca larvă neonată sub scutul care
acoperă ponta (ooplaca), pe care îl părăsesc în primăvară. Are o
singură generaţie pe an.
La început, larvele pătrund în limbul frunzelor şi duc o viaţă
minieră. După 10-20 zile, larvele ies la exterior unde îşi formează
cuiburi din mai multe frunze înfăşurate cu fire de mătase. Durata
dezvoltării larvare este de 30-40 zile, timp în care năpârlesc de trei ori.
Transformarea în pupe are loc în cuiburi, într-un cocon mătăsos,
de culoare albă. Adulţii apar în cursul lunii iulie şi sunt nocturni.
Femelele depun ouăle pe ramurile tinere, mai ales la baza mugurilor.
După 15 -20 zile apar larvele, care rămân sub adăpostul scutului până
în primăvară.
Plante atacate şi mod de dăunare. Atacă doar mărul.
Dăunează larvele, care la început sunt miniere, hrănindu-se cu
parenchimul frunzelor, mai târziu, sub formă de cuiburi distrug complet
limbul frunzelor. La atacuri puternice, pomii pot fi desfrunziţi complet.
Masuri de prevenire şi combatere

 Tratamente chimice aplicate în perioada de repaus.


 Strângerea şi distrugerea prin ardere a cuiburilor cu larve;
 răzuirea scoarţei exfoliate a tulpinilor şi a ramurilor.
 Aplicarea de tratamente chimice cu unul din următoarele
produse: Carbetox 37 CE – 0,4%, Sinoratox 35 CE – 0,15%,
Dipterex 80 PS – 0,2%, Actellic 50 CE – 0,1%, Nogos 50 CE –
0,1%, Vapona 48 CE – 0,1%, Onefon 80 PS – 0,2%, Ecalux 25 CE
– 0,1%, Zolone 35 CE – 0,2%, Decis 2,5 CE – 0,04%, Ambusch 25
CE – 0,05%, Karate 2,5 CE – 0,02%, Ripcord 40 CE – 0,05%, etc.
Cotarul verde – Operophthera brumata
ordinul Lepidoptera, familia Geometridae

galben-verzui

20-25 mm 25-30 mm
Biologie şi ecologie. Insecta are o singură generaţie pe an şi
iernează în stadiul de ou depus pe ramurile subţiri, mai ales la locul de
bifurcare a acestora. Adulţii apar prin luna octombrie sau noiembrie
obişnuit după căderea brumei, pe vreme rece şi umedă. Ei sunt mai
activ în nopţile senine şi cu brumă.
După împerechere, femela depune ouăle în grupe de 2-3, la locul
de bifurcare a ramurilor, la baza mugurilor sau în crăpăturile scoarţei,
fiind lipite cu un lichid vâscos, care se întăreşte în contact cu aerul.
Larvele apar eşalonat, în primăvară, din martie până în aprilie.
Acestea ajung la maturitate în a doua jumătate a lunii mai, trecând prin
5 vârste. Omizile complet dezvoltate părăsesc coroana pomilor şi
pătrund în sol, la adâncimi de 5-15 cm, unde are loc transformarea în
pupe. În acest stadiu rămân în diapauză până în toamnă.
Plante atacate şi mod de dăunare. Este o specie polifagă.
Sunt dăunătoare larvele, care atacă peste 70 de specii pomicole şi
silvice: cireş, păr, măr, cais, prun, ulm, stejar, fag, frasin etc. La invazii
mari omizile pot distruge masa foliară în întregime, din care cauză pomii
se debilitează şi devin sensibili la boli şi dăunători, iar fructele rămân
mici şi nu se coc. Uneori sunt atacate şi fructele, mai ales cele de cireş
şi vişin.
Masuri de prevenire şi combatere

 Săparea solului în jurul pomilor în timpul verii, pentru distrugerea


pupelor aflate în sol.
 Instalarea de benzi cleioase la sfârşitul verii pentru capturarea
femelelor care nu zboară, dar se urcă în coroana pomilor pentru
depunerea ouălelor.
 Tratamente chimice aplicate în cursul perioadei de repaus, sau
tratamente chimice aplicate în cursul perioadei de vegetaţie cu
aceleaşi produse recomandate şi în cazul altor dăunători
Omida păroasă a dudului – Hyphantria cunea ,
ordinul Lepidoptera, familia Arctiidae
femelă
28 – 38 mm

mascul 22-30 mm brun-închis - verde-bruniu


Biologie şi ecologie. Iernează în stadiul de pupă în locuri foarte
diferite: sub scoarţa exfoliată a pomilor, prin scorburi, pe garduri şi pereţii
clădirilor, în stratul superficial al solului. În mod obişnuit are două generaţii
pe an, iar în unii ani poate să apară şi a treia generaţie parţială.
Fluturii apar eşalonat, începând din decada a doua a lunii aprilie şi
până în luna iunie, având un zbor nocturn. După împerechere, femela
depune ouăle în grupe, pe partea inferioară a frunzelor diferitelor specii
pomicole. Larvele se hrănesc cu epiderma şi parenchimul frunzelor,
formând cuiburi din frunze înfăşurate în fire de mătase. Din a patra vârstă,
larvele se dispersează pe ramuri şi îşi confecţionează cuiburi din frunze şi
fire de mătase.
La sfârşitul lunii iunie începutul lunii iulie, larvele complet dezvoltate
se retrag în diferite locuri, unde în coconi mătăsoşi se transformă în pupe.
După 7 – 14 zile apar fluturii, eşalonat, care dau naştere la a doua
generaţie de larve, care se dezvoltă până în luna septembrie, octombrie,
când se transformă în pupă, stadiu în care iernează.
Plante atacate şi mod de dăunare. Este un dăunător
polifag ce atacă peste 200 specii de plante lemnoase şi ierboase
ca: dudul, arţarul, mărul, părul, prunul, cireşul, vişinul, gutuiul,
nucul, viţa de vie, coacăzul, zmeurul, căpşunul, floarea soarelui,
porumbul, etc.
În primele vârste larvele rod epiderma şi parenchimul
frunzelor, iar în ultimele vârste rod limbul foliar, din care rămân
resturi de nervuri.
La invazii puternice pomii şi arborii sunt defoliaţi.
Masuri de prevenire şi combatere

- strângerea şi distrugerea prin ardere a cuiburilor cu larve, când aceste


cuiburi sunt mici.
- aplicarea a 1 – 2 tratamente chimice pentru fiecare generaţie cu unul
din următoarele produse: Carbetox 37 CE – 0,4%, Sinoratox 35 CE – 0,15%,
Dipterex 80 PS – 0,2%, Actellic 50 CE – 0,1%, Nogos 50 CE – 0,1%, Vapona
48 CE – 0,1%, Onefon 80 PS – 0,2%, Ecalux 25 CE – 0,1%, Zolone 35 CE –
0,2%, Decis 2,5 CE – 0,04%, Ambusch 25 CE – 0,05%, Karate 2,5 CE –
0,02%, Ripcord 40 CE – 0,05%, etc.
Tratamentele se vor aplica când majoritatea larvelor se găsesc în vârsta a
III-a şi se repetă după 8 – 10 zile, în cazul densităţii mari de larve.
Se pot folosi şi preparate biologice şi anume: Thuringin – 0,3%, Dipel –
0,1%, Bactospeine – 0,15%.
Nu se vor trata duzii în perioada recoltării frunzelor pentru hrana viermilor
de mătase.
Inelarul – Malacosoma neustria
ordinul Lepidoptera, familia Lasiocampidae

20-35 mm
40-50 mm Capul este de culoare
Aa brun-gălbui Ap brun-închis albastră, corpului este cenuşiu
Biologie şi ecologie. Are o singură generaţie pe an şi iernează în stadiul
de ou, pe ramuri.Larvele apar de la începutul lunii aprilie şi apariţia lor se eşalonează
până la începutul lunii mai. În primele vârste, acestea stau grupat, mai târziu,
trăiesc izolat în coroana pomilor. Transformarea în pupe are loc în coconi mătăsoşi,
de culoare albă, pe frunze, pe ramuri sau tulpini. Fluturii apar prin luna iunie sau în
iulie şi au un zbor nocturn. Ouăle sunt depuse pe ramurile subţiri, în spirală, sub
formă de inele, fiecare pontă cuprinzând un număr de 50-200 de ouă.Prezenţa a 5-6
ponte pe pom prezintă pericolul defolierii acestuia.
Plante atacate şi mod de dăunare. Este un dăunător polifag. Atacă
larvele care pot defolia complet pomii sau arborii atacaţi. Atacă, dintre pomi, mai
ales mărul părul, prunul, etc.
Nălbarul (albiliţa) – Aporia crataegi
ordinul Lepidoptera, familia Pieridae

40-56 mm

35-40 mm, galben-cenuşie,


dorsal 3 dungi negre intercalate cu 2 portocalii
Biologie şi ecologie. Specia are o generaţie pe an şi iernează în stadiul de
larvă de vârsta a treia în cuiburi formate din 2-3 frunze, înfăşurate cu fire mătăsoase,
care atârnă în coroana pomilor. Primăvara, părăsesc cuiburile şi se răspândesc în
coroana pomilor, îşi continuă hrănirea, iar la maturitate se transformă în pupe, fixându-
se pe ramuri sau pe alte suporturi, cu fire mătăsoase. Prin iunie, apar fluturii, care după
împerechere, depun ouăle, de preferinţă pe partea superioară a frunzelor, în
grupe(până la 150). Larvele apărute se dezvoltă aici, confecţionându-şi cuiburi din două
trei frunze, în care iernează.
Plante atacate şi mod de dăunare. Larvele speciei sunt polifage,
defoliatoare, având preferinţă pentru măr, păr, prun, păducel şi porumbar. La invazii
mari dăunătorul poate defolia complet pomii sau arborii atacaţi. Atacul cel mai periculos
este cel produs de larvele hibernante, asupra mugurilor sau a primelor frunzuliţe.
Molia minieră a frunzelor de măr – Phyllonorycter blancardella
ordinul Lepidoptera, familia Gracillariidae
6 – 9 mm Aa galben-bronz cu pete argintii larva 3,5 – 5,0 mm
Ap cenuşii

verde
Biologie. Iernează în stadiul de pupă, în interiorul galeriilor din frunzele
căzute şi are 3 generaţii pe an. Adulţii pot fi găsiţi în livadă din aprilie, până la
sfârşitul lunii septembrie, începutul lunii octombrie.
Adulţii apar primăvara şi au un zbor diurn. Are loc împerecherea şi
depunerea ouălor izolat, pe partea inferioară a frunzelor.
Larvele apărute pătrund în frunze . Larva matură se transformă în pupă
în interiorul frunzelor. Noii adulţi dau naştere generaţiei următoare şi ciclul se
repetă.
Plante atacate şi mod de dăunare. Larvele atacă frunzele de măr.
În primele zile de la apariţie (4 –5 zile), larva roade o galerie de 20 mm,
descriind un oval neregulat.
În continuare larva sapă galerii sinuoase în interiorul acestui oval, până
când din confluenţa galeriilor ia naştere o galerie mare în formă de pată
neregulată ovală delimitată de nervurile mai mari ale frunzei. Odată cu
creşterea larvei, galeria se măreşte, epiderma superioară apare uşor bombată,
cu mezofilul ros punctiform sub formă de mozaic. Larva consumă tot mezofilul,
rămânând intactă epiderma inferioară, ca o pieliţă.
În funcţie de intensitatea atacului, pe o frunză pot fi întâlnite 1 – 50
galerii.
Masuri de prevenire şi combatere

- strângerea şi distrugerea prin ardere a cuiburilor cu larve, când aceste


cuiburi sunt mici.
- aplicarea a 1 – 2 tratamente chimice pentru fiecare generaţie cu unul
din următoarele produse: Carbetox 37 CE – 0,4%, Sinoratox 35 CE – 0,15%,
Dipterex 80 PS – 0,2%, Actellic 50 CE – 0,1%, Nogos 50 CE – 0,1%, Vapona
48 CE – 0,1%, Onefon 80 PS – 0,2%, Ecalux 25 CE – 0,1%, Zolone 35 CE –
0,2%, Decis 2,5 CE – 0,04%, Ambusch 25 CE – 0,05%, Karate 2,5 CE –
0,02%, Ripcord 40 CE – 0,05%, etc.
Tratamentele se vor aplica când majoritatea larvelor se găsesc în vârsta a
III-a şi se repetă după 8 – 10 zile, în cazul densităţii mari de larve.
Se pot folosi şi preparate biologice şi anume: Thuringin – 0,3%, Dipel –
0,1%, Bactospeine – 0,15%.
Cărăbuşul de mai – Melolontha melolontha
ordinul Coleoptera, familia Scarabaeidae

40-50 mm
20-25 mm negru
Biologie şi ecologie. Iernează ca larvă şi adult în sol şi are o
generaţie la trei sau patru ani, după regiuni.
Adulţii apar în luna mai iar zborul începe pe înserat şi
încetează la căderea nopţii. Se disting patru faze de zbor la cărăbuşi:
- faza de apariţie, când insectele ies din sol şi se îndreaptă spre arbori;
- faza zborului primei hrăniri şi a copulaţiei;
- faza dispersiei locale;
-- zborul de pontă.

Ouăle sunt depuse în sol la adâncimi cuprinse între 10-12 cm, în grupe
de 20-40 ouă.
Larvele apar în lunile iulie şi august. Evoluţia larvelor durează 2-3 ani în
funcţie de regiune.
Spre toamnă, larvele coboară în sol la adâncimi de 40-80 cm, unde
iernează. Larva ajunsă la completa dezvoltare în cel de al treilea an, la
sfârşitul lunii iulie, coboară la o adâncime mai mare în sol şi se transformă
în pupă. Acest stadiu durează 4-8 săptămâni, după care noii adulţi rămân
în aceleaşi locuri până în primăvara următoare.
Plante atacate şi mod de dăunare. Este un dăunător polifag.
Adulţii atacă frunzele la diferite specii de arbori şi pomi, preferând stejarul,
ulmul, fagul, mesteacănul, carpenul, prunul, cireşul şi nucul; mai puţin atacaţi
sunt merii, perii, viţa de vie.
Atacă diferite specii de arbuşti: trandafirul, păducelul, lemnul câinesc, etc.,
precum şi unele specii de plante ierboase. Frunzele sunt complet distruse,
rămânând numai nervurile principale.
Larvele atacă rădăcinile plantelor ierboase: cereale, plante tehnice, plante
legumicole sau lemnoase, producând pagube mari în pepinierele pomicole şi
viticole. Rădăcinile subţiri pot fi distruse complet iar la cele lignificate, larvele rod
ţesutul cortical.
La tuberculi, rizomi şi bulbi, în galeriile roase de larve se localizează diferite
specii de acarieni, nematozi, bacterii, etc., care produc putrezirea organelor
respective.
Măsuri de prevenire şi combatere

 scuturarea pomilor, strângerea şi distrugerea adulţilor;


 tratamente chimice împotriva adulţilor (la invazii mari), cu unul din produsele:
Carbetox 37 CE – 3,5 l/ha, Sinoratox 35 CE – 2,5 l/ha, Dursban 48 CE – 2 l/ha, etc.
 combaterea larvelor se face prin:
- efectuarea arăturilor de vară şi toamnă;
- discuirea repetată a terenului prin care sunt distruse larvele;
- în terenurile infestate să se cultive hrişca, plantă ce nu este atacată de
viermii albi;
- tratarea solului cu produse granulate: Sinoratox 10 G 20 – 25 kg/ha,
Sinoratox 5 G 35 – 40 kg/ha;
- la infestări puternice şi în terenuri cu umiditate mai mare pot fi folosite
şi preparate biologice ca Muscardin A 45M şi Doom.
Viespea cu fierăstrău a merelor – Hoplocampa testudinea
ordinul Hymenoptera, familia Tenthredinidae
6-7 mm brun-închis-dorsal
10-12 mm galben-cenuşie

galben-ventral
Biologie şi ecologie. Dăunătorul prezintă o
singură generaţie pe an şi iernează în stadiul de larvă
ajunsă la completa dezvoltare (eonimfă), într-un
cocon în sol.
Adulţii apar cu puţin timp înainte de înfloritul
merilor iar femelele depun ouăle în caliciul florilor,
într-o tăietură făcută cu ajutorul ovipozitorului.
Evoluţia larvei are loc în fructele atacate iar la
complete dezvoltare, acestea cad odată cu fructele şi
migrează în sol, unde rămân până în primăvara
următoare.
Plante atacate şi mod de dăunare. Este un
dăunător monofag. Produce pagube numai la măr şi în
special la soiurile timpurii de măr.
Fructele atacate se recunosc uşor pentru că prezintă
galerii rotunjite sub forma unor cavităţi larg deschise. In
aceste galerii se găsesc resturi de hrană şi excrementele
larvare.
Măsuri de prevenire şi combatere.

 măsuri agrotehnice;
 strângerea fructelor căzute şi distrugerea acestora;
 tratamente chimice, la apariţia larvelor, cu produse
organofosforice: Carbetox– 0,4%, Ekalux– 0,1%, Nogos–
0,1%, Vapona– 0,1%, Zolone– 0,2%, sau piretroide:
Decis– 0,03%, Ripcord– 0,03%, Karate– 0,025%, Rufast –
0,03%, Pilot – 0,1%, Larvin – 0,1%, Sevin – 0,15%,
Insegar – 0,03%, etc.
Viermele merelor – Cydia pomonella
ordinul Lepidoptera, familia Tortricidae

15-22 mm cenuşiu-deschis 18-20 mm

brune-arămii

roz-deschis
Biologie şi ecologie. Iernează în stadiul de larvă complet dezvoltată într-un
cocon alb mătăsos, sub scoarţa pomilor. În mod obişnuit are două generaţii pe an.
În primăvară larvele se transformă în pupă. Primii adulţi apar în luna mai şi zborul
lor este nocturn şi crepuscular. Are loc împerecherea şi depunerea pontei izolat sau în
grupe de 2-3 ouă, pe ramuri, frunze sau fructe. Larvele neonate migrează către fructe.
Ajunsă la fruct, larva pătrunde în acesta prin depresiunea calicială sau cea pedunculară,
roade galerii către loja seminţelor. La completa dezvoltare, larva părăseşte fructul şi
migrează sub scoarţa pomilor sau în sol, unde ţese un cocon mătăsos în care se
transformă în pupă. Fluturii generaţiei I-a apar la sfârşitul lunii iunie, dând naştere
generaţiei a II-a. Femela depune ouăle direct pe fructe. Larvele mature părăsesc fructele
şi migrează către locurile de iernare.
Plante atacate şi mod de dăunare. Atacă în special mărul şi părul
precum şi alte specii pomicole.
Atacul se prezintă sub două forme:
- atac primar, când fructele sunt roase superficial;
- atac secundar, când fructele prezintă galerii cu excremente şi rosături
brunificate în jurul orificiului de perforare, atac cunoscut sub numele de “ mere
viermănoase”.
Fructele atacate îşi pierd valoarea comercială şi nu se pot păstra, deoarece
putrezesc. Pagubele pot ajunge până la 70 – 80%.
Viermele prunelor – Grapholitha funebrana
ordinul Lepidoptera, familia Tortricidae
13 – 15 mm. 10 – 12 mm

roşu-cărămiziu

brun-cenuşii
Biologie. Iernează în stadiul de larvă matură într-un cocon mătăsos, sub
scoarţa exfoliată a pomilor sau în alte adăposturi şi are 2 generaţii pe an.
În primăvară, larvele se transformă în pupe. Primii fluturi apar în aprilie-
maii , odată cu începutul scuturării petalelor la soiurile cu înflorire timpurie.Ouăle
sunt depuse în proporţie de 70 - 90% pe calota inferioară a fructelor. După o scurtă
perioadă de migrare, larva neonată pătrunde în fructe, sapă o galerie spre
peduncul, secţionând vasele libero-lemnoase şi oprind, astfel, parţial sau total
circulaţia sevei.
Din această cauză fructul atacat nu se mai dezvoltă, capătă o culoare
violacee şi cade înainte ca larva să ajungă la completa dezvoltare. Căderea fructelor
infestate corespunde căderii fiziologice normale din luna iunie. Larva complet
dezvoltată părăseşte fructul printr-o galerie laterală şi se retrage în crăpăturile
scoarţei pomilor, unde îşi construieşte un cocon din fire de mătase, în interiorul
căruia se transformă în pupă.
Fluturii din generaţia I apar, în prima decadă a lunii iulie , are loc
împerecherea şi depunerea ouălor numai pe fructele verzi, de mărime aproape
normală,
Larvele care apar pătrund în fructe şi produc galerii în jurul sâmburelui. La
sfârşitul lunii august sau începutul lunii septembrie, larvele se retrag pentru iernare.
Ouăle de Grapholitha funebrana Tr. sunt parazitate de Trichogramma
embriophagum, iar larvele de unele specii de Ichneumonidae şi Chalcididae, precum
şi de ciuperca Beauveria bassiana.
Plante atacate şi mod de dăunare. Larvele atacă
fructele la prunul sălbatic şi cultivat, precum şi fructele de cireş,
piersic şi cais. Fructele atacate se recunosc după prezenţa
picăturilor gomoase ce se scurg prin orificiul de pătrundere al
larvelor. Fructele se maturează mai devreme, cad şi adesea
putrezesc.
Pierderi mari se înregistrează la generaţia a II-a, ajungând
la 50 – 80% din recoltă.
Măsuri de prevenire şi combatere

strângerea fructelor viermănoase;


răzuirea scoarţei;
brâie capcană;
tratamente chimice (1 – 2) pentru fiecare generaţie urmărind curba de
zbor a adulţilor la capcanele cu feromoni sexuali de tip Atrapom şi Atrafun cu
unul din următoarele produse: Carbetox – 0,4%, Sinoratox– 0,15%, Dipterex–
0,2%, Actellic– 0,1%, Nogos– 0,1%, Vapona– 0,1%, Onefon– 0,2%, Ecalux–
0,1%, Zolone – 0,2%, Decis– 0,04%, Ambush– 0,05%, Karate– 0,02%,
Ripcord– 0,05%, etc.
combatere biologică utilizând viespea oofagă Trichogramma
embriophagum. Se pot folosi şi preparate biologice: Thuringin – 0,3%, Dipel –
0,1%, Bactospeine – 0,15%.
Musca cireşelor – Rhagoletis cerasi
ordinul Diptera, familia Trypetidae
4-6 mm 2-3 mm

negru

albă
Biologie şi ecologie. Are o singură generaţie pe an şi iernează în
stadiul de pupă în stratul superficial al solului, mai ales în jurul
pomilor.Adulţii apar aproape cu o lună înainte de coacerea cireşelor şi
vişinilor. După cca 2 săptămâni de la apariţie, când fructele de cireş şi
vişin sunt în pârgă, începe ponta. Femela depune sub cuticula fructelor un
ou , mai rar două, obişnuit în apropierea pedunculului. Larva apărută
pătrunde in interiorul fructelor.La maturitate, larva părăseşte fructul,
migrează în sol, la 4-5 cm, unde se transformă în pupă.
Plante atacate şi mod de dăunare. Atacă fructele de cireş, mai
rar de vişin consumând pulpa acestora.Fructele atacate devin moi, se
închid la culoare, în scurt timp putrezesc şi cad. Sunt mai sensibile la atac
soiurile cu coacere semitârzie şi târzie.
Măsuri de prevenire şi combatere

săparea solului în jurul pomilor;


prăfuirea solului cu diferite insecticide, înainte de ieşirea adulţilor din sol;
tratamente chimice, împotriva adulţilor, utilizînd următoarele produse:
Nogos– 0,1%, Vapona– 0,1%, Onefon– 0,2%, Ecalux– 0,1%, Zolone – 0,2%,
Decis– 0,04%, Ambush– 0,05%, Karate– 0,02%, Ripcord– 0,05%, etc.
Acarianul roşu al pomilor-Panonychus ulmi
Ordinul Acari, Fam. Tetranychidae

Larva 0,12-0,21

Masculul 0,24-0,30

Femela 0,32-0,54
Biologie şi ecologie. Într-un an se pot dezvolta 5-6 generaţii,
durata unei generaţii fiind de 20-36 de zile. Iernează în stadiul de ou pe
ramurile pomilor , obişnuit în crăpăturile scoarţei sau pe sub solzii
mugurilor. După apariţie, larvele colonizează mugurii, frunzele şi florile.
Adulţii apăruţi depun ouăle pe frunze. În acelaşi mod se dezvoltă şi
celelate generaţii.
Plante atacate şi mod de dăunare. Este o specie polifagă.Atacă
mărul, părul, gutuiul, prunul, piersicul, cireşul, caisul, migdalul, nucul,
coacăzul, agrişul, căpşunul, viţa de vie trandafirul etc.De regulă, pagube
mai mari produce la măr prun şi piersic, unde în anii de invazii densitatea
acarienilor poate depăşi 140-160 indivizi pe o frunză. Adulţii şi larvele
înţeapă şi sug sucul celular din frunze, simptomele atacului variază
astfel:la început apar pe frunze pete albe-brunii ;mai târziu, petele
confluează şi capătă o coloraţie de la alb argintiu până la roşietic. Frunzele
se usucă şi cad.
Măsuri de prevenire şi combatere. Se
recomandă tratamente de iarnă şi de vară.
Tratamentele de iarnă se aplică la avertizare.
Primul tratament se efectuează la 3-5 zile de la
apariţia larvelor din pontele hibernante, al doilea,
după căderea petalelor, iar al treilea şi următoarele,
în funcţie de gradul de infestare, când densitatea
acarienilor ajunge la 5-10 acarieni pe frunză.
Produse utilizate: Omite- 0,1 %; Sintox-0,2 %;
Mitac-o,2 %; Apolo- 0,03 %; Nissorun-0,03 % etc.
Viespea seminţelor de prun – Eurytoma schreineri
ordinul Hymenoptera, familia Eurytomidae

mascul 4 – 6 mm

femela 7-7,5 mm 6 – 7 mm albă


neagru,
Biologie. Iernează în stadiul de larvă matură în sâmburii prunelor
căzute pe sol sau în fructele rămase în coroana pomilor şi are o generaţie pe
an.
În primăvară, la sfârşitul lunii aprilie, larvele se transformă în
pupe.In prima decadă a lunii mai (la 5 - 10 zile după scuturarea petalelor)
apar viespile. Zborul lor este lent şi de scurtă durată.
După copulaţie, perforând pulpa fructelor verzi cu ajutorul
ovipozitorului, femelele depun câte un ou în seminţele verzi. Incubaţia
durează câteva zile, astfel că, la sfârşitul lunii mai, apar larvele.
Dezvoltarea larvară durează 15 - 20 zile. La completa dezvoltare,
odată cu căderea fructelor infestate, larva intră în diapauză şi rămâne în
acest stadiu până în primăvara următoare sau până în primăvara celui de-al
doilea an sau al treilea. Mortalitatea naturală a larvelor este mare, ajungând
în unele cazuri de 60 - 80%.
Plante atacate şi mod de dăunare. Este un dăunător polifag, ce
atacă seminţele diferitelor specii de sâmburoase: prun, porumbar,
mirobolan, vişin.
Larvele se hrănesc cu conţinutul seminţelor, care se brunifică.
Fructele atacate sunt mai mici şi au o culoare mai deschisă, cad, se zbârcesc
şi se mumifiază.
Măsuri de prevenire şi combatere

săparea solului în jurul pomilor;


strângerea fructelor atacate;
tratamente chimice, împotriva adulţilor, când 40-60% din
petale s-au scuturat, utilizând unul din produsele: Sinoratox –
0,15%; Nogos– 0,1%, Vapona– 0,1%, Onefon– 0,2%, Ecalux–
0,1%, Zolone – 0,2%, Fastac - 0,08%; Nomolt – 0,07%; Decis–
0,04%, Ambush– 0,05%, Karate– 0,02%, Ripcord– 0,05%, etc.