10. TEHNICI DE DUCERE A TRAIULUI SI LUPTEI IN CONDITII DE IZOLARE (SUPRAVIETUIRE) Art. 121.

(1) Desfasurarea numeroaselor conflicte armate, a demonstrat de nenumarate ori ca un numar apreciabil de luptatori au fost pusi in situatia dificila de a-si asigura existenta si a duce lupta pe o perioada delimitata de timp, folosindu-se numai de conditiile existente in c mpul de lupta si in mediul inconjurator. (2) Solutionarea unor asemenea probleme pentru luptator (si nu numai), de a-si asigura existenta (hrana, odihna, protectia impotriva intemperiilor, tratarea unor boli sau accidentari s.a.) si de a duce lupta, este extrem de complexa pentru instruirea acestuia, deoarece de modul cum actioneaza fiecare dintre cei ajunsi intr-o asemenea situatie, depinde indeplinirea misiunilor incredintate sau recuperarea si reincadrarea acestora in subunitatile lor organice (din care fac parte). Art. 122.(1) Desfasurarea actiunilor militare intr-un ritm rapid si pe spatii imense, trecerea in scurt timp de la o forma de lupta la alta, necesitatea desfasurarii unor actiuni in ad ncimea dispozitivului inamicului sunt c teva din trasaturile caracteristice luptei moderne care favorizeaza izolarea neprevazuta a unui luptator sau grup de luptatori, de subunitatile din care fac parte. (2) Indiferent de imprejurarile care au determinat starea de izolare, supravietuirea intr-un mediu ostil va depinde in mare masura de capacitatea fiecarui luptator de a folosi tehnicile de actiune insusite la instructie si adaptarea lui la conditiile impuse de realitatea c mpului de lupta. (3) Luptatorul trebuie sa actioneze in asemenea situatii pe cel putin doua directii: sa lupte cu sine pentru a-si invinge teama, frica, oboseala, suferinta, foamea si sa-si mentina calmul, luciditatea, echilibrul si autocontrolul; sa lupte cu inamicul, dupa ce in prealabil i-a descoperit intentiile si a luat masuri de contracarare a acestuia si (sau) sa-si mentina capacitatea de luptator. Art. 123. In situatia in care izolarea a devenit o certitudine, luptatorul desfasoara urmatoarele activitati: determina locul in care a fost izolat; studiaza zona si determina prezenta inamicului; ia masuri de siguranta nemijlocita; inventariaza materialele (munitie, alimente, echipament) aflate asupra sa; stabileste pe zile si ore planul de actiune; identifica si ocupa succesiv locurile de odihna (adapostire); procura si filtreaza apa; procura, prepara si conserva hrana; rationalizeaza alimentele, apa si munitia; supravegheaza si actioneaza pe baza misiunii primite sau deduse; studiaza caile si modalitatile de restabilire a legaturilor cu subunitatea si revenirea in dispozitivul propriu, action nd la momentul oportun. Art. 124. Pentru oricare situatie, succesul indeplinirii unei asemenea misiuni este dependent de capacitatea de autoreglare a luptatorului si de vointa ferma a acestuia de a supravietui, de a invinge. El trebuie sa-si faca curaj singur si sa dea sens unor expresii cum ar fi: Stap neste-ti frica , Curajosii inving , Improvizeaza , Graba strica treaba , Foloseste-ti inteligenta , Trebuie sa invingi, trebuie sa traiesti . Art. 125. Pe toata durata de izolare, de la c teva ore p na la c teva luni, luptatorul este obligat sa rezolve pe cont propriu at t existenta sa (hranirea, odihna etc.) c t si desfasurarea unor actiuni de lupta care pot apare astfel inc t sa-si mentina capacitatea de lupta.

PDF created with FinePrint pdfFactory Pro trial version http://www.fineprint.com

Art. 126.(1) Totalitatea actiunilor intreprinse de un luptator pentru mentinerea pe cont propriu a capacitatii de lupta si a existentei p na la indeplinirea misiunii si revenirea in cadrul subunitatii din care face parte se numeste supravietuire. (2) Modul de asigurare a existentei luptatorului in asemenea situatii, are la baza o multime de cunostinte si deprinderi specifice starii de izolare, deoarece sunt aplicate cu mult succes si in timp de pace de catre militarii si subunitatile de toate armele in procesul de instruire, inclusiv de populatia civila la realizarea unor nevoi prevazute sau neprevazute cum ar fi: amenajarea unei adapostiri, aprinderea focului, amenajarea unui izvor, v natul, pescuitul, prepararea si conservarea diferitelor produse alimentare, acordarea primului ajutor etc. Art. 127.(1) Dupa orientarea in teren si determinarea locului de dispunere, luptatorul va identifica sursele de aprovizionare din zona si va confectiona adapostul. (2) Adapostul sau refugiul sunt locuri care, ofera luptatorului posibilitati bune de protectie at t impotriva frigului, ploii, zapezii, soarelui, c t si pentru mascarea lui impotriva celor care-l urmaresc. Adapostul este locul de protectie improvizat de luptator (cortul, coliba, nisa, iglu etc.). (3) Refugiul este un loc de protectie natural gasit de luptator si care presupune un efort mic pentru amenajare (pestera, grota, scobitura in st nca sau in mal, viroaga, r pa etc.). (4) Materialele necesare pentru amenajarea unui adapost improvizat sunt: foaia de cort, patura, sfoara, pari, tarusi, paie, iarba, frunze, stuf, ferigi, f n, rogoz, cetina de brad si alte materiale pe care luptatorul le poate procura din zona. (5) Locul in care se amenajeaza adapostul trebuie cautat cu cel putin 2 ore inainte de apusul soarelui si trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa fie in apropierea unei surse de apa, imprejurimile sa ofere surse de hranire si combustibil, iar terenul sa fie uscat si ferit de pericolul avalanselor sau al rostogolirilor de zapada si st nci; sa nu fie in paduri dense si umede, unde nu patrund razele solare sau in locuri mlastinoase, cu t ntari; sa nu fie sub copaci sau crengi putrede, care pot distruge adapostirea sau pot rani luptatorul; sa permita o buna observare circulara si sa aiba cai de acces ascunse, spre adapostire; sa fie ferit de v nt si de zapada viscolita; sa fie c t mai departe de locurile frecventate de inamic si de populatia civila. (6) Pentru a ilustra varietatea de adapostiri improvizate in conditii diferite de teren si anotimp, luptatorul trebuie sa aiba insusite tehnicile necesare amenajarii acestora. Art. 128.(1) Cortul este o adapostire simpla si usor de realizat daca se dispune de foi de cort, parasute sau alte materiale textile. (2) Dupa destinatie si forma, corturile pot fi clasificate astfel: cortul cu trei colturi pentru o persoana; cortul cu patru colturi pentru mai multe persoane; cortul de forma conica pentru mai multe persoane; cortul improvizat din trunchi de copaci tineri legati intre ei si acoperiti cu material impermeabil. a) Cortul cu trei colturi, pentru o persoana se construieste astfel: dintr-o prelata sau voalura de parasuta se taie marimea necesara pentru acoperirea cortului, plus o bucata care sa serveasca drept perdea pentru acoperirea intrarii in cort. Pe timp racoros se poate face focul in fata cortului, astfel inc t caldura sa poata patrunde in interior. Prelata sau voalura parasutei poate fi folosita si pentru amenajarea culcusului. La construirea cortului se va avea in vedere ca intrarea sa nu fie orientata spre directia din care bate v ntul. b) Cortul cu patru colturi, pentru mai multe persoane se construieste, in principiu, dupa regulile aratate pentru cortul in trei colturi. C nd se dispune de cele necesare, acest tip de cort se construieste din foile de cort existente in inzestrarea supravietuitorilor. PDF created with FinePrint pdfFactory Pro trial version http://www.fineprint.com

c) Cortul de forma conica, pentru mai multe persoane poate fi confectionat din voalura parasutei sau din alte materiale textile. In interiorul acestuia se poate face focul, cu conditia ca in partea superioara, cortul sa fie prevazut cu un orificiu pentru iesirea fumului. Pentru construirea cortului se poate proceda astfel: se taie suspantele parasutei la o departare de 60 cm de partea de jos a voalurii parasutei; in una din laturile voalurii parasutei se creeaza un orificiu pentru iesirea fumului. Construirea cortului va incepe prin legarea impreuna a st lpilor la partea superioara si apoi prin fixarea lor pe sol, sub forma circulara. Lungimea st lpilor de sustinere va fi in functie de marimea voalurii parasutei. Departarea lor pe sol (sub forma circulara) va depinde, de asemenea, de marimea materialului cu care se acopera cortul si de numarul persoanelor care se vor adaposti. Pentru a usura manevrarea voalurii parasutei pe timpul construirii cortului, unul dintre panourile acesteia va fi taiat de la baza p na la v rf. Aceasta taietura va constitui si usa de intrare in cort. In interiorul cortului se amenajeaza culcusul, din ramuri de brad sau frunze uscate, las nd loc si pentru vatra focului (daca este cazul). d) Cortul improvizat din trunchiuri de copaci tineri legati intre ei si acoperit cu material impermeabil poate fi construit intr-un timp scurt, daca se gasesc copaci mici si tineri in locul de stationare si daca se dispune de material impermeabil. Dupa alegerea locului pentru cort se curata ramurile copacilor, se indoaie v rfurile unul spre celalalt si se leaga cu sfoara (s rma), doi c te doi, sub forma de bolta. Peste scheletul rezultat se aseaza materialul impermeabil avut la dispozitie. 10.1. Tehnici si procedee privind pregatirea, aprinderea si mentinerea focului Art. 129.(1) Focul este elementul esential si indispensabil omului pentru incalzire, uscarea echipamentului, semnalizare, pregatirea hranei, purificarea apei prin fierbere si de care depinde in mare masura supravietuirea sa. Timpul de supravietuire creste sau descreste in functie de abilitatea luptatorului pentru procurarea si asigurarea sa cu strictul necesar existentei. In asemenea conditii se impune ca luptatorul sa cunoasca bine tehnicile si procedeele de pregatire, aprindere si mentinere a focului precum si mijloacele care pot fi folosite ca surse de foc. De asemenea trebuie sa stie: sa aleaga si sa amenajeze o vatra pentru foc, in functie de posibilitati si destinatia acesteia; sa aprinda si sa mentina focul in locuri ferite de vederea inamicului; sa evite incendiul prin eliminarea surselor de foc in locurile de stationare; sa transporte focul dintr-un loc in altul, atunci c nd situatia impune. (2) In functie de loc, forma, destinatie si durata, focurile pot fi: in soba improvizata, in groapa sau in sant, intre pietre, v natoresc, tip stea, haiducesc s.a. a) Focul in soba improvizata Se decupeaza in partea superioara a unui bidon metalic o usa de aproximativ 20 cm lungime si 15 cm latime pentru vatra focului. In scopul intensificarii arderii, in peretele lateral al bidonului, opus directiei din care bate v ntul, se decupeaza un orificiu cu diametrul de 10 cm. Lemnele se aseaza sub forma de con sau in cruce pe vatra focului. Dupa aprinderea combustibilului lemnos, se urmareste intretinerea arderii, corespunzator nevoilor. Acest tip de foc prezinta avantajul ca poate fi protejat si mentinut o perioada mare de timp. b) Focul in groapa sau in sant Se sapa o groapa cu diametrul de 15 cm si ad ncimea de 25-30 cm. In directia v ntului, la aproximativ 40-60 cm de prima groapa, se sapa un horn (gura de aerisire ), care se uneste printrun tunel cu vatra focului. Se utilizeaza drept combustibil numai ramurile uscate, iar focul se mentine cu flacara scazuta. Focul in sant, presupune a se sapa in pam nt o cruce cu latimea de 30 cm. In centrul crucii se aseaza un somoiag mare de iasca deasupra caruia se pun lemnele (surcelele) sub forma de

PDF created with FinePrint pdfFactory Pro trial version http://www.fineprint.com

piramida. Dupa aprindere, focul este activat de aerul care patrunde prin santurile decupate in pam nt. c) Focul intre pietre Vatra focului poate fi amenajata in anumite situatii si intre pietre, care, servind drept paravan, pot asigura prin incalzire o cantitate mai mare de caldura, chiar si cu combustibil putin. Avantajele acestui fel de foc constau in posibilitatea dirijarii caldurii si a mentinerii acesteia (si dupa stingere), ca urmare a radierii produse de pietrele supraincalzite. d) Focul v natoresc Spre deosebire de alte tipuri de focuri, focul v natoresc este indicat sa se faca numai in situatiile c nd conditiile concrete permit sa se realizeze o buna mascare a locului respectiv si c nd se dispune din abundenta de combustibil lemnos. De asemenea atunci c nd se supravietuieste in grup. Aranjarea combustibilului lemnos se face in felul urmator: se aseaza pe sol doua bucati de lemn mai gros, la departarea de 40-50 cm unul de altul; intre acestea se aseaza combustibilul de aprindere (aschii, paie etc.), iar peste el se aseaza, in forma de cruce, bucati de lemn mai gros, ale caror capete sa se sprijine pe trunchiurile copacilor asezati pe vatra (sol). Focul se aprinde in partea cea mai apropiata de sol, pentru a asigura ardere completa si uniforma a combustibilului. e) Focul tip stea Forma de stea a focului rezulta din asezarea a 6-7 bucati de lemn uscat, cu un capat in centrul vetrei focului, iar cu celalalt spre exteriorul acesteia. Pe masura ce capetele aflate pe vatra focului au ars, taciunii sunt impinsi pe vatra p na la arderea completa. Acest fel de foc se recomanda a fi cel mai frecvent utilizat de supravietuitori, deoarece are un consum de combustibil mai mic si asigura o caldura suficienta pentru incalzirea adapostirii si pentru preparatul hranei. f) Focul haiducesc Acest tip de foc consta in aranjarea lemnelor sub forma de piramida, arderea fac ndu-se din centrul bazei spre exterior si in sus. Pentru focul haiducesc este necesara in general o cantitate mai mare de combustibil si el se practica in situatiile c nd supravietuitorul se afla in zone muntoase si cu paduri, si c nd, nu exista pericolul de a fi descoperit de catre inamic. Focul haiducesc poate servi pentru incalzirea, prepararea hranei si semnalizarea avioanelor (elicopterelor) proprii asupra prezentei supravietuitorului sau a grupului de supravietuitori. (3) In actiunile sale, luptatorul va alege de fiecare data felul focului pe care doreste sa-l faca, functie de care, va stabili vatra focului si va tine cont de urmatoarele: situatia, locul si timpul de folosire a focului; materialele de aprindere si combustibilul disponibil; destinatia focului (caldura, m ncare etc.); sa fie asezat intr-un loc convenabil in adapost si sa fie aparat de v nt. (4) Pregatirea focului consta in procurarea materialelor care au proprietatea de a arde. Aceste materiale se numesc combustibili si cele mai reprezentative sunt: lemnul, carbunii, iarba uscata, titeiul si derivatele lui, coaja copacilor, grasimea animalelor, iasca, balegarul uscat al animalelor, h rtia, anvelope uscate, deseuri textile etc. (5) Aprinderea focului se poate face cu ajutorul mijloacelor clasice (chibrit, bricheta), cu ajutorul mijloacelor improvizate (lentile de lupa, ochelari sau binoclu) interpuse intre soare si sursa, cu ajutorul unei sc ntei electrice produse de un acumulator sau cu ajutorul materialelor dure si prin frecarea lemnelor uscate. (6) Pastrarea focului se poate face timp indelungat daca se iau masuri de incetinire a arderii, iar vatra focului este asezata intr-un loc ferit de curentii de aer. Daca focul nu PDF created with FinePrint pdfFactory Pro trial version http://www.fineprint.com

mai este necesar o perioada de timp, jeraticul va fi adunat si acoperit cu un strat de cenusa si apoi cu putin pam nt, unde va fi pastrat in bune conditii si folosit ori de c te ori va fi nevoie. (7) Transportul focului se face, de regula, sub forma de jar, intr-un vas de pam nt sau metal, caruia i se fac c teva orificii pentru patrunderea aerului si mentinerea carbunilor in stare incandescenta. 10.2. Tehnici privind procurarea, filtrarea, pastrarea si transportul apei Art. 130.(1) Apa constituie una din necesitatile imperioase si indispensabile vietii. Omul nu poate trai fara apa dec t c teva zile. (2) In conditii de izolare, in zone lipsite de apa sau c nd aceasta este greu de procurat, consumul trebuie sa se faca rational, deoarece lipsa apei in timp indelungat poate pune in pericol viata luptatorilor. (3) Consumarea rationala a apei presupune: apa sa fie bauta sistematic, astept ndu-se aparitia senzatiei de sete; servitul apei trebuie sa se faca in cantitati mici si la intervale regulate. (4) In acelasi timp, se interzice: consumul bauturilor alcoolice de orice fel; folosirea apei de mare ca urmare a concentratiei de sare care poate dauna organismului. (5) Luptatorul poate folosi toate sursele de apa descoperite, at t pentru satisfacerea nevoilor imediate, c t si pentru asigurarea unei rezerve de apa. El trebuie sa evite transpiratia abundenta, fapt pentru care pe timpul deplasarii sau a stationari la soare, va trebui sa-si acopere capul si pe c t posibil sa poarte haine de culoare deschisa; sa stea c t mai mult la umbra pe timpul zilei. Pe caldura mare, deplasarea trebuie sa se execute incet si fara agitatie pentru a evita transpiratia si consumul unei cantitati mari de apa. C nd se dispune de apa suficienta, ea poate fi consumata at t c t este necesar ca luptatorul sa-si poata mentine sanatatea si conditia fizica. (6) Procurarea apei se poate face din surse existente la suprafata solului (fluvii, r uri, izvoare, lacuri, helestee s.a.) din sursele subterane (f nt ni) din diferite gropi amenajate de luptator si din zapada, gheata, roua, plante, fructe etc. (7) Pentru consumarea apei din sursele existente la suprafata solului se va tine seama de urmatoarele reguli: apa va fi folosita din sursele folosite si de populatia locala si numai in lipsa acestora va fi folosita apa din locurile de unde se adapa animalele domestice sau salbatice; inainte de a fi consumata, apa trebuie sa fie filtrata prin mijloace improvizate (tifon, vata etc.) iar daca nu exista certitudinea ca este potabila, ea se va fierbe; apa din balti, lacuri, etc. se va consuma numai dupa ce a fost filtrata, decontaminata sau fiarta. (8) Procurarea apei din surse subterane se face in principiu dupa urmatorii indici: terenul sa fie cu iarba verde si deasa; locul sa fie sub panta; sa existe plante sau copaci; sa existe semne ca pe timp de ploaie, locul este un izvor, de unde se formeaza un p r ias. (9) Luptatorul care actioneaza izolat va procura apa subterana, de regula, prin saparea unei gropi, in locurile in care se intrevede prezenta acesteia. (10) Alte surse de aprovizionare cu apa pot fi: apa din gheata si din zapada, apa de ploaie, apa din plante, apa din roua s.a.

PDF created with FinePrint pdfFactory Pro trial version http://www.fineprint.com

(11) Filtrarea apei reprezinta indepartarea impuritatilor, a insectelor si a bacteriilor existente in aceasta. Ea se poate realiza at t prin filtre speciale sau improvizate (simple sau complexe) c t si prin fierbere. Filtrele simple pot fi confectionate din materiale textile iar cele complexe se compun din mai multe materiale asezate intr-un recipient intr-o anumita succesiune, cum ar fi: pietris, nisip, vata, carbuni din lemn, material textil si din nou, nisip, pietris si material textil. Inainte de consumare, apa va fi lasata sa se linisteasca aproximativ 60 de minute, pentru a se depune eventualele impuritati iar daca exista posibilitati se va fierbe. (12) Pastrarea si transportul apei in raioane fara surse de apa, este o problema dificila, mai ales daca se stationeaza timp indelungat. (13) Luptatorul poate transporta apa at t cu mijloace uzuale (bidoane, sticle, burdufuri s.a.), c t si cu mijloace improvizate, (cutii de conserve, saci din material plastic, foi de cort si chiar confectionate din fructe, cum sunt dovlecii, pepenii etc.). 10.3. Tehnici privind procurarea, pregatirea si conservarea hranei Art. 131.(1) In conditii de izolare luptatorul se poate gasi de multe ori in situatii in care sa nu dispuna de alimente in cantitatea necesara unei hraniri normale. In aceste situatii hranirea trebuie combinata at t cu alimente preparate, existente asupra sa, c t si folosind diferite plante comestibile existente in zona, v nat sau pescuit. Procurarea hranei vegetala sau animala din zona, depinde de natura regiunii (relief, clima, timp) si de alti factori care favorizeaza cresterea si popularea acesteia cu astfel de plante si animale. (2) De regula, plantele sunt mai rasp ndite dec t animalele, fapt pentru care luptatorul trebuie sa puna pe primul plan plantele av nd in vedere ca acestea asigura organismului vitaminele necesare. Plantele care pot fi folosite in hranire sunt cultivate sau salbatice. (3) Plantele cultivate, sunt in general bine cunoscute si constituie surse bogate de hrana, put nd fi consumate at t crude c t si preparate sau uscate. Dintre acestea fac parte: cartofii, sfecla, varza, mazarea, ardeii, rosiile, morcovii, castravetii, ridichile etc. (4) In ceea ce priveste plantele salbatice, luptatorul trebuie sa posede un minimum de cunostinte pentru a face deosebirea intre plantele comestibile si cele toxice. Astfel, cele mai obisnuite radacinoase si buruieni comestibile, ce pot fi int lnite frecvent sunt: chimenul, cicoarea, papadia, past rnacul, t ta caprei etc. si fructe ca: jirul, fragii, murele, merele salbatice, capsunile, alunele, perele, prunele, ciresele, afinele, ghinda, fructe de soc s.a. (5) O alta sursa de hrana in conditii de izolare o constituie ciupercile. Ciupercile sunt plante care fac parte din principalele increngaturi ale regnului vegetal, cuprinz nd specii variate si numeroase. Din cele c teva sute de ciuperci salbatice, aproximativ 98% sunt comestibile. (6) Cele mai obisnuite specii de ciuperci comestibile sunt: m natarcile, trufele, ciupercile sub forma de gogosi de culoare alba sau cafenie, buretii spongiosi s.a. (7) Exista si ciuperci care contin otravuri puternice si care pot provoca moartea celui care le consuma, fapt pentru care trebuie ca luptatorul sa fie foarte prudent. (8) Spre deosebire de hrana vegetala, alimentele de origine animala ridica mai multe greutati in ceea ce priveste procurarea ei. Astfel in conditii de supravietuire, luptatorul trebuie sa stie ca orice vietate poate constitui o posibila sursa de hrana. (9) O categorisire a vietuitoarelor si a mijloacelor uzuale de prindere a acestora ar putea fi urmatoarea: mamifere comestibile: iepurele, caprioara, mistretul, cerbul, capra salbatica, sobolanul, soarecele etc.; mijloacele de prindere: latul, plasa sau prin impuscare etc.; pasari: fazanul, rata, mierla, cioc rlia, gaita, porumbelul salbatic etc.; pot fi prinse cu laturi, sau cu ajutorul capcanelor iar la nevoie, prin impuscare etc.; pestii si crustaceele de tot felul, molustele, broastele si reptilele; pot fi prinse cu undita, plasa, navodul, cu m na etc.

PDF created with FinePrint pdfFactory Pro trial version http://www.fineprint.com

(10) Pregatirea si conservarea hranei: a) Pregatirea si conservarea alimentelor de origine animala depind in primul r nd de anotimpul in care se face acest lucru. In acest sens, iarna, aceste activitati sunt mai simplu de executat datorita temperaturii scazute la care, aceste alimente pot fi pastrate o perioada mai indelungata. Pe timp de vara insa, datorita temperaturilor ridicate si a insectelor, carnea este in pericol de alterare in c teva ore, situatii in care prepararea si conservarea acestora este o sarcina de prima necesitate. Scopul pregatirii alimentelor este de a le asigura o pastrare mai indelungata de a le face mai gustoase, mai usor digerabile si de a distruge bacteriile, parazitii si toxinele care pot produce imbolnaviri. Principalele metode prin care pot fi pregatite alimentele de origine animala sunt fierberea si frigerea acestora. b) Pregatirea alimentelor de origine vegetala se face cu scopul de a le face mai gustoase, mai usor digerabile si de a distruge bacteriile si toxinele care pot produce imbolnaviri. Consumul se recomanda sa se faca spre sf rsitul verii si toamna intruc t radacinile plantelor devin comestibile dupa ce florile s-au scuturat. Rizomii si tuberculii se consuma copti, prajiti sau fierti, deoarece unii sunt toxici si greu digerabili in stare cruda. Fructele si bacele se consuma de obicei crude insa grauntele si fructele cu coaja tare se coc si se folosesc dupa curatare. De la muguri, frunze si mladite vor fi alese numai acele parti care au culoarea verde pal. Cu exceptia plantelor care se consuma crude si in salate (untisor, macris, papadie) toate celelalte se fierb in mai multe ape pentru a inlatura aciditatea sau amareala. Ciupercile desi pot fi consumate in buna parte in forma cruda, este recomandabil ca in majoritatea cazurilor sa fie prajite sau coapte, pentru a evita imbolnavirile. P inea, in situatiile in care nu poate fi procurata, poate fi pregatita in conditii de campanie in cuptoare, gropi incalzite, sau in vetrele focurilor etc. (11) Conservarea alimentelor: a) Conservarea improvizata a carnurilor se poate face prin diferite procedee, cum ar fi: uscare, inghetare, afumare, sarare etc. Toate alimentele, indiferent de originea lor, trebuie sa fie pastrate pe c t posibil la rece. Ca loc de pastrare poate servi o groapa in pam nt, iar pe timp de iarna pot fi pastrate in zapada sau in gheata. b) Conservarea alimentelor de origine vegetala se face foarte bine in bordee improvizate, aerisite si uscate. Plantele se usuca la soare, la aer, la v nt, la foc sau cu ajutorul fumului cald. Fructele pot fi pastrate timp indelungat daca sunt uscate si taiate in felii subtiri. Ciupercile, daca se usuca, pot fi pastrate mai mult timp.

PDF created with FinePrint pdfFactory Pro trial version http://www.fineprint.com

10.4. Tehnici privind acordarea primului ajutor sau autoajutorul Art. 132.(1) Absenta unor facilitati sanitar farmaceutice normale in c mpul tactic, actiunea vatamatoare a microbilor, toxinelor, substantelor chimice si a altor factori nefavorabili in conditii de izolare a luptatorului pot sa produca treptat (in cazul in care nu se iau masuri) slabirea organismului si micsorarea capacitatii sale de rezistenta. (2) In acest caz, luptatorul trebuie sa cunoasca tehnicile, procedeele si masurile igienice si profilactice care sa-i asigure verificarea starii de sanatate. De o mare importanta sunt tehnicile si cunostintele privind acordarea primului ajutor sau autoajutorului in tratarea unor afectiuni provocate de caldura si ger, tratarea ranilor si oprirea hemoragiilor, interventia rapida in cazul muscaturilor si intepaturilor veninoase etc. Lipsa de medicamente va trebui inlocuita cu intrebuintarea plantelor medicinale iar instrumentele medicale inlocuite cu mijloace avute la indem na (cutit, ac de cusut, ata etc.). O prezentare detaliata a tehnicilor de actiune specifice acordarii primului ajutor in asemenea conditii se face in subcapitolul 7. 10.5. Lupta in conditii de izolare Art. 133.(1) Lupta in conditii de izolare reprezinta ansamblul de actiuni desfasurate pe o perioada de timp variabila in mod organizat, deschis sau in ascuns de catre luptatori, grupuri de luptatori sau de subunitati constituite, impotriva inamicului, intr-un raion limitat geografic sau tactic, cuprins at t pe teritoriul national vremelnic ocupat de acesta c t si pe teritoriul liber. (2) Particularitatile generale ale izolarii date de lipsa legaturilor de orice fel, separarea spatiala fata de structurile organice de baza, lipsa sprijinului esalonului superior impun mai mult ca oric nd, manifestarea initiativei fiecarui luptator in parte care se confrunta cu asemenea situatii. Art. 134.(1) Izolarea reprezinta o stare de separare, de despartire a luptatorului (a grupului de luptatori) de subunitatea proprie, posibil sa apara in c mpul tactic, in toate formele si actiunile de lupta si in orice moment. (2) Aceste situatii sunt posibile pentru luptatorii din toate armele si specialitatile si in mod deosebit pentru cei care, prin specific indeplinesc misiuni cu caracter de independenta, cum sunt: cercetasii, agentii de legatura, transmisionistii, aviatorii, marinarii, v natorii de munte s.a. Art. 135. Situatiile cele mai frecvente in care luptatorul sau grupul de luptatori pot fi despartiti de subunitatile organice, sunt urmatoarele: in aparare: pe timpul mentinerii unor forme de teren dominante, zone sau raioane importante pentru stabilitatea apararii; in apararea unui obiectiv important; in urma executarii unor actiuni de hartuire (ambuscade, incursiuni, atacuri de scurta durata etc.), sau desfasurarii ripostelor ofensive (contraatacurilor). in ofensiva pe timpul actiunilor desantului aerian, detasamentelor inaintate si a detasamentelor de intoarcere; in lupta de int lnire ca urmare a desfasurarii nefavorabile a actiunilor. Art. 136. Asimetria dintre fortele inamicului si fortele proprii, in situatii de izolare, va rasturna multe din schemele actiunilor militare clasice, intruc t actiunea acestora are un caracter de independenta, de v natoare libera , pe o arie intinsa si asupra mai multor obiective, astfel inc t, inamicul sa nu-si poata da seama de valoarea reala a fortelor noastre. Art. 137.(1) Unul din factorii care va contribui substantial la succesul actiunilor luptatorului il constituie diversitatea formelor si procedeelor de lupta, posibil a fi intrebuintate de acesta. (2) Dintre tehnicile si procedeele de actiune pe care luptatorul le poate executa in conditii de izolare sunt: cercetarea, observarea si ascultarea, p nda, atacul de scurta durata, capturarea de militari si prizonieri, interogarea prizonierilor, culegerea datelor de la populatia locala, distrugeri de tot felul asupra unor obiective ale inamicului etc. Luptatorul PDF created with FinePrint pdfFactory Pro trial version http://www.fineprint.com

contribuie in cadrul grupurilor de luptatori si la alte procedee cum sunt: ambuscada, incursiunea, raidul, capcana, supravegherea inamicului s.a. Art. 138. In situatia in care luptatorul se gaseste izolat intr-o anumita zona si nu a fost descoperit de inamic, acesta trebuie sa se foloseasca de orice tehnica sau procedeu cunoscut, sa actioneze liber si sa se adapteze la situatiile impuse de c mpul de lupta, p na la atingerea scopului propus si luarea legaturii cu subunitatea careia ii apartine. Art. 139. Pentru situatia in care luptatorul este dependent de prezenta inamicului, acesta trebuie sa-si ia masuri de mascare si asigurare pentru a nu fi descoperit si demascat. Ulterior, c nd actiunile ce se desfasoara permit, luptatorul se desprinde de inamic, ca apoi sa se regrupeze in zone care sa-i garanteze siguranta si adapostirea pentru o perioada mai mica sau mai mare de timp, in functie de situatia existenta. La restabilirea legaturii cu comandantul de subunitate, actiunile luptatorului vor fi precizate si decise de acesta, p na la ajungerea in cadrul subunitatii (organice) din care face parte. Art. 140.(1) In principiu, orice luptator trebuie sa stie ca indiferent de tehnica sau procedeul de actiune adoptat si de spatiul in care au loc, angajarea unei lupte de lunga durata cu inamicul nu este indicata, deoarece sansele de a rezista sunt mici. (2) Dificultatile pe care le implica indeplinirea unor astfel de misiuni de lupta, pot fi suportate si depasite numai de luptatorii bine pregatiti, capabili sa-si infr nga frica, teama si in general, trairile pe care le provoaca izolarea, fie ea si temporara. Art. 141. Criterii de performanta: - respectarea algoritmului activitatilor ce trebuie sa se execute de catre luptator in conditii de izolare; - cunoasterea a cel putin trei procedee de procurare, pregatire (conservare) a hranei, de filtrare si folosire a apei si de producere a focului; - cunoasterea a cel putin trei procedee de construire a adaposturilor individuale folosind materialele din zona si din dotare; - ducerea traiului si luptei in conditii de izolare (supravietuire) timp de trei zile.

PDF created with FinePrint pdfFactory Pro trial version http://www.fineprint.com