Sunteți pe pagina 1din 65

Invitaþie in Carpaþi - www.iic.

ro
Ediþia a III-a · Anul IX · Numãrul 93 · Septembrie 2008

www.alpinet.org
Cuprins Revistã lunarã gratuitã de drumeþie,
EDITORIAL munte þi naturã; distribuitã electronic de
Drumuri la înãlþime. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 Asociaþia de Turism Montan "Alpinet".
(de Cãtãlin Olteanu)

ITINERARII TURISTICE Descarcaþi gratuit þi accesaþi arhiva


Turism recapitulativ în Munþii Rodnei . . . . . . . . . . . . . . . 2 revistei Invitaþie în Carpaþi în format
(de L.P. Goja) pdf de pe situl www.iic.ro
Frumoasa Vale a Viºtiºoarei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9 Orice persoanã care doreþte sã aibã o
(de Dinu Boghez) contribuþie la ceea ce înseamnã
Curmãtura Rãcorele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .12 "Invitaþie in Carpaþi" este invitatã sã ni
(de Dinu Boghez) se alãture.
Scrie-ne un e-mail la redactie@iic.ro
Cine zicea cã la munte nu e varã? . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
(de Iuliana Bucurescu)
GHID MONTAN Redactori:
Vârfurile Carpaþilor, de peste 2500 metri . . . . . . . . . . . 22 Emi Cristea (redactor coordonator)
(de Dan Loghin, Daniela Ursu)

DINCOLO DE GRANIÞE Colaboratori:


Pizol (Hohe Spitze) - 2844 m . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31 Dinu Boghez
(de Emi Cristea) Dan Loghin
Kenya Yetu : Hakuna Matata . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40 Daniela Ursu
(de Cornelia Florea) Lucian Petru Goja
CAMPIONATUL F.R.T.S.
Iuliana Bucurescu
Trofeul “Ursul Carpatin” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50 Alexandru Hârju
(de Alexandra ªoglu) Cornelia Florea
Matei Laudoniu
MOUNTAINBIKE Laurenþiu Barzã
Pedalând spre sezonul alb . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53
(de Laurenþiu Barzã)
Identitate graficã: Alexandru Axon
Mãlinul ºi schi-biciclismul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58
(de Matei Laudoniu) Contact: redactie@iic.ro
Publicitate: publicitate@iic.ro
FAUNÃ
Vulpea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61
(de Alexandru Hârju)

www.iic.ro
Reproducerea oricãrui material din revistã este interzisã
fãrã acordul individual al autorilor.

Foto Copertã: Emi Cristea


Toamna lui 2008

www.iic.ro Nr. 93, septembrie 2008


Editorial
Drumuri la înălţime (Cătălin Olteanu)

Drumuri la Înălţime
Editorial
Text: Cătălin Olteanu (Seattle, U.S.A.); catalin@alpinet.org
sau se poate face escaladă pe unul din-
tre pereţii de beton. Zecile de tarabe şi
sutele de maşini îmi aduc mai degrabă
aminte de aglomeraţia urbană, nu de
locul magic de pe vremuri. Traficul era
dirijat de doi poliţisti.
Piscu Negru este deja o mică lo-
calitate, iar la Cabana Capra n-am mai
văzut construcţia veche, cochetă – în
care tovarăşu’ se odihnea în timpul
partidelor de vânătoare – ci una nouă,
mai mare şi în ton cu vremurile.
La Bâlea Lac aglomeraţia rivaliza
cu cea din centrul Bucureştiului. A du-
rat 15 minute până am reuşit să ies din
parcare, probabil şi pentru că traficul
era dirijat de un singur poliţist.
Transfăgăraşanul (Foto: Camil Pătraşcu, www.alpinet.org) Cucerirea Transfăgărăşanului sau
un picnic scurt pe marginea şoselei
Primele mele amintiri cu maşina la Piscul Negru sau Capra şi
au intrat în cotidian. În fond, ăsta este
Transfăgărăşanul sunt de la mijlocul luând în piept Muşeteica sau Lespezi.
scopul oricărui drum – să faciliteze ac-
anilor ’80. Dacia părinţilor urca cu Transfăgărăşanul era mereu o
cesul. Mi-e dor insă de vremurile în
greu muntele, pentru a ne arăta nouă, supriză, o lume aparte. Asfaltul era mai
care oamenii nu urcau în căldarea Bâlii
copii pe vremea aia, colţurile ţării. Ştiu bun decat cel de pe restul drumurilor
doar pentru a bifa o reuşită rutieră, ci
şi acum cât de mirat am fost să trecem – încă nu începuseră investiţiile masive
de la soare, în sud, la ceaţă deasă, în în asfaltări naţionale. Îmi amintesc de pentru a vedea şi trăi muntele.
Căldarea Bâlei, în doar câteva minute. o tură în care am ajuns la baraj spre
Contextul pentru următoarele seara. Simţeam că drumul este al meu, Despre autor: Cătălin este unul dintre
drumuri la Vidraru a fost complet rar întălneam alte maşini. fondatorii Alpinet.org. Pasionat de natură
diferit: zona barajului era una dintre Acum câteva săptămâni, la sfărşitul şi drumeţie, Cătălin a parcurs numeroase
locaţiile favorite ale generaţiei pentru lui august, am urcat din nou la Bâlea, trasee marcate şi nemarcate din Carpaţi, iar
festivităţile de primire în rândul pion- de data asta după o pauză de mai mulţi în prezent locuieşte în nord-vestul Statelor
erilor. ani. Noi surprize, o nouă lume. La bara- Unite ale Americii şi străbate potecile din
La începutul anilor ’90, un profe- jul Vidraru se poate acum sări în gol, North Cascades.
sor inimos a tras o vară întreagă de un
grup de elevi pentru a ne pregăti de
două săptămâni la Călţun, în cort. Ruc-
saci cu cadru, corturi bivuac, carne în
untură şi multă pâine au fost baza pen-
tru zile lungi de explorare a căldărilor
din zona Negoiului. Un autocar ne-a
urcat până la Bâlea, traficul auto era
încă rarefiat. De la Cabana Negoiu am
mers pe jos până in gara din Porumb-
acu, pe vremea aia nu existau soluţii
alternative.
Ani de zile după aceea am continuat
să urc Transfăgăraşanul de câteva ori
pe sezon. In octombrie, pentru uimi-
toarele culori ale toamnei, în zona lacu-
lui Vidraru. Şi apoi sus pe creastă, pen-
tru primele contacte cu zăpada. Vara,
în weekend-uri scurte. Iarna, lăsând O zi obişnuită la Bâlea-Lac (Foto: Iulian Rusu, www.alpinet.org)

www.iic.ro  Nr. 93, Septembrie 2008


Itinerarii turistice
Turism recapitulativ în Munţii Rodnei (Lucian Petru Goja)

Turism recapitulativ în Munţii Rodnei


Munţii Rodnei
Text şi fotografii: Lucian Petru Goja (Baia Mare)

Tura din 17 06 2008 cu Papa,


Maria & Atilla Kelemen, Brena &
eu.
Luna iunie se pare că e cea mai
capricioasă, din punct de vedere me-
teo, fapt confirmat de abia trecutul
week end ploios cât şi de prognoza
alarmantă pentru această săptămână.
Să tergiversezi însă o tură la înfloritul
bujorului de munte, cu riscul de-a rata
explozia vegetală alpină, ni se părea ab-
erant, cu atât mai mult cu cât, în curând
(de Sânziene, pe 24 iun.), Papa trebuia
aniversat la 86 de ani conform tradiţiei,
cum altfel decât într-un traseu alpin
din M-ţii Rodnei-abruptul nordic.
Am accesat câteva site-uri me- In Edenul neguros al Muntelui Cailor
teo, am ascultat comunicate meteo pe doua parte a zilei. Toroioaga şi Cearcănu şi-n fine, cele
canalele mass media, unele contradic- Piramida verde-terasată a spre Zănoaga Mare şi Zănoaga Iezeru-
torii, am lansat invitaţia ortacilor şi, Săcelului, bulbucii de munte din dreapta lui, Piatra Albă, Vf. Feţei şi Puzdre şi
din fericire, aceştia au marşat prompt. şoselei suind spre Dl. Moisei, impresio- a Gărgălăului ne induseră treptat mor-
La 6 dim. plecam din Baia Mare spre nantele nebuloase ce obturau creştetul bul turistic şi avântul râvnit.
Borşa via Cavnic – Văleni – Bârsana - Pietrosului Rodnei şi vf. Buhăiescu La ora 8,40 dim. parcam
Moisei, admirând răsăritul, clencerii, Mare & Mic, mai apoi fânaţele albite pe malul V. Fântâna, în apropierea
căpiţele, jirezile şi chiar noile clăi de de miile de margarete, salcâmii cu confluenţei acesteia cu v.Zănoaga şi
fân, scrutând cerul, încercâcea de-a flori roz, perspectivele tentante către luându-ne rucsacii de tură porneam
(marcaj turistic excelent, triunghi roşu)
spre primul nostru obiectiv-Cascada
Cailor. Nespus de cristalină apa v.
Zănoaga, tumultoase şuvoaiele de apă
izbucnite din cele două vâltori, frumoa-
se casele noi/pensiunile aşteptându-şi
oaspeţii, cu multe flori în grădini dar
şi înşirate pe prispe. Nebulozitate
translant-variabilă dinspre Paltinu-
Cimpoiş spre Podul Cailor şi Şaua Ştiol.
Superbă, ca mereu, fânaţa înclinată din
malul geografic drept al Zănoagei şi-n
curând se iviră şi bulbucii de munte
printre orhidee, cimbrişor, portocalii
ranunculi ori zdrenţuit-roze flori ale
cucului. Nici molidişul dinspre pârtia
de ski-telescaun nu mai arăta la fel de
Genţiana Verna (Steluţa Domnului) sinistru, dovadă că natura-şi cârpea în-

www.iic.ro  Nr. 93, Septembrie 2008


Itinerarii turistice
Turism recapitulativ în Munţii Rodnei (Lucian Petru Goja)

cet şi armonios plăgile. excavare/încărcare în zonă. Semn bun, Borşa Fântâna în 11/2-11/4 ore).
Închisă cariera de marmură, în vale, de normalitate pentru un parc naţional. Locuri de popas amenajate de rang-
pe bolovani calcaros-marmoreeni, Iată că se poate! erii APNMR cu masă şi scaune din
pătratul alb-roşu al limitei nordice a Trecem prin vad v.Zănoaga, nespus buşteni de molid, alături de ele catar-
PNM Rodnei şi a triunghiului turistic de pură, lăsând în stânga izvorul ex- gul informativ-PNMRodnei. Doi saci
roşu. celent, odinioară amenajat cu ciurgău, galbeni, din polietilenă, lasă vederii
Ceva mai sus de carieră, dincolo de suind pieptul abrupt de deal (spurcat gunoaiele menajere revărsate iar în ju-
instalaţiile de stocare-sortare a aroca- după 1989 de o suită de variante de rul vetrelor şi locurilor de popas atrag
mentului, urmele încărcării / transpor- drumuri de TAF, ulterior afundate de atenţia bineştiutele mizerii abandonate
tului a câteva sute tone de grohote. Blo- averse şi torente dar şi prin tractarea de necivilizaţii turişti-picnicari. Păcat!
cat cu barieră drumul ce suie-n partea buştenilor), admirând realmente capac- Nesperat, o breşă se iveşte-n stratul
superioară a carierei, nici un utilaj de itatea de regenerare a naturii/pădurii, de nori lăsând soarele să baleieze,
spontană dar şi consecutivă plantării scurtă vreme, feeric cascada. Mă uit la
versanţilor cu puieţi de molid şi brad cursul văii, remarcând aceiaşi poluanţi
(unii cu talii de la 0,7 la 3 m acum). ca odinioară: mizerii, ambalaje, zdrenţe
E răcoare, ca norocul, totuşi panta & antrenate de la stâna din Zănoaga
efortul ne scot sudoarea repejor, înainte Cailor, li se adaugă resturi de trunchiu-
de-a ajunge-n culme pentru a continua ri şi ramuri de arbori.
lejer pe poteca largă ce acompaniază Suim prin faţa cascadei la stân-
spre platoul dinaintea Cascadei Cailor ga, pe vechiul culoar de avalanşă ce
malul drept (geografic) al v.Zănoaga, debutează-n Şaua Ştiol. Miroase a re-
mai abundentă acum după straşnicele cent trecută turmă de oi şi capre iar izul
ploi. Norii şi negurile diminuează dras- acela intens, şi-ntr-un fel histrionic, mă
tic fotogenicitatea stâncăriilor calcaroa- trimite la atmosfera macedoneană din
se, în plus, la un moment dat simţim inubliabilul roman Hristos răstignit a
căzând stropii răzleţi ai ploii. Ritmul doua oară a lui N. Kazantzakis. Picură
deplasării e impresionant şi într-un răzleţ dar negurile reci alternează cu
ceas de la debut avem prima răsplată. însorite pasaje ce ne fac optimişti. Tur-
Cascada Cailor îşi prezintă dezlânatele ma de mioare e undeva-nspre Runcu
fuioare alb-înspumate de apă însoţite Ştiolului, acolo unde furtuna a distrus
de impresionantul vuiet (în mod nor- în urmă cu mai bine de un deceniu o
mal Cascada Cailor poate fi atinsă din mare suprafaţă de molidiş lăsând în

Cascada Cailor Grota

www.iic.ro  Nr. 93, Septembrie 2008


Itinerarii turistice
Turism recapitulativ în Munţii Rodnei (Lucian Petru Goja)

urmă vraiştea şi cioatele ca un fantastic dodendron...trecut, apoi auzim răgetul ntindem către capătul telescaunului -
şi imens osuar. buhailor Brună de Maramureş scoşi la refugiul Salvamont din Runcu Ştiolului
Deviem dreapta, prin grohotişul păscut, reverberat de ecoul propagat iar apoi, în josul pârtiei de ski, până în
calcaros-alunecos din pricina ploii dinspre Podul şi Muntele Cailor. Borşa Complex.
şi apoi prin ienupărişul intercalat cu Se înnorează alarmant, bate vântul şi Nu ne vine să renunţăm însă, şi
molidiş scund, iarnă de iarnă biciuit de se face tot mai rece iar o furtună şi aversă bine facem, deoarece ne stimulează
avalanşe, suind spre grota din dreapta. straşnice par iminente. Continuăm tot mai frecventele genţiene stelare,
Între timp nu ne săturăm să admirăm, totuşi, pe curbă de nivel şi hârtopos- tufele proaspete de bujori de munte,
în detaliu, bogata varietate florală din ritmica potecă mocirloasă de vite, către degetăruţii violacei (Soldanella hun-
pajişte sau de pe stâncării. Apar prime- fundul străjuit de spectaculoşi pereţi al garica), eteraţii ienuperi şi jnepeni, tot
le steluţe ale Domnului (Gentiana ver- Zănoagei Cailor, decişi ca în cazul în mai apropiatele pete de nea, izvoarele
na) alături de scufiile albastre pal ale care furtuna izbucneşte să ne retragem mustind din grohotele abia fixate veg-
unei varietăţi de curpen ce spânzură repede spre Şaua Ştiol şi de acolo, pe etal ale abruptului NV al Muscetei.
pe stâncării. marcajul turistic bandă albastră, să o- Drept compromis propun să atacăm
Din grotă, după şedinţa foto, rehid-
ratare şi dedulcirea cu batoane de mus-
li cu miere şi curmale, revenin la jghea-
bul de avalanşă prin care suim lăsând
în dreapta Lanţurile iar La Găvan cotim
dreapta pentru a traversa pragurile
calcaroase şi ieşi la stâna de deasupra
cascadei. În urmă, tot mai departe,
putem admira Borşa Complex şi Fântâ-
na apoi Cearcănu şi Podu Cearcănului
din PNM-ţii Maramureşului. Dăm
peste prima tufă de rododendron,
cam trecut, dar florile sale ciclamen,
suav parfumate, constituie trofeul
oricărui montaniard aplecat să le in-
spire emoţionat. Oare a câta oară face
Papa acest gest după o viaţă de turism
angajat ? E emoţionat cu siguranţă. Primula minor/ Ochiul gainii
Îl admirăm abordând muntele, sa-
vurând pasajele stâncoase şi alunecoa-
se, dificile, mânuindu-şi abil toiagul
ciobănesc zdravăn, din lemn de corn şi
cu şpiţ de oţel. Iniţial credem că stâna
din Zănoaga Cailor a fost dezafectată
printr-o decizie a APNMR dar ... nu.
Se aud glasuri şi în curând avem imag-
inea cuprinzătoare a poluantului me-
najer & biologic amplasament-căsoaia
stânei, saivanul vechi, cel nou, staulele,
coteţe pentru porci...dar au dispărut, in
fine, urmele nesăbuitei tentative a lui
Gavrilă Grec, primarul Borşei în 2002,
de-a zăgăzui apele Izvorului Cailor
deasupra cascadei pentru a realiza un
lac de agrement. Suim spre piciorul NE
al Muscetei, la consistentele tufe de ro- Stâna de deasupra Cascadei Cailo (în fundal Cearcănu)

www.iic.ro  Nr. 93, Septembrie 2008


Itinerarii turistice
Turism recapitulativ în Munţii Rodnei (Lucian Petru Goja)

vf. Musceta prin afinişul exuberant


şi în plină înflorire, prin care apar ici,
colo, Gentiana punctata îmbobocite
alături de tot mai numeroşii clopoţei
scunzi şi păroşi (Campanula siberica)
şi apoi, în funcţie de condiţiile meteo,
să continuăm spre Muntele Cailor, la
cuvetele nivale cu nea şi ochiuri de
tăuri, fieful cupelor (Gentiana cochi-
ana), oiţelor (Pulsatila granda) şi ochiu-
lui găinii (Pulsatila minor).
Trupa e de acord, urcuşul abrupt
solicitant, nebuloasele se revarsă
înfricoşătoare peste Muntele Cailor spre
vîrful şi culmea Musceta şi Zănoaga
Primula Granda (Oiţe)
Cailor dar, uneori, putem vedea în
depărtare Podu Cailor şi Paltinu iar
spre E-NE Cearcănu, Podu Cearcănului
iar la N piramidele paralele ale Caprei
şi Toroioagăi.
Ieşim după 4 1/2 ore de la debut
pe Vf. Musceta, în timp ce un imbecil
cu SUV verde-metalizat o taie pe dru-
mul ilegal amenajat în aria naturala
protejată, de la Tăul Ştiol spre Şaua
Ştiol, la limita nordică a PN M Rod-
nei. Imediat vedem Gărgălăul aducând
a vulcan în plină erupţie din cauza
norilor bezmetici, la poalele lui nor-
dice Tăul Ştiol (redesenat în 2002 cu
buldozerul) iar sub noi, către obârşia
v.Bistriţa Aurie, auzim talăngile me-
Paradisul de la Zănoaga Cailor
lodioase ale unei numeroase cirezi
de vite. S-a făcut ora 13, mioarele din
stâna Ştiol sunt în staulul circular, la
mulsul de-amiazăzi, Piciorul Oncului
se degajă treptat iar în urma lui, spre
SE, vedem în plină splendoare culmea
şi vf.Tomnatec II (1943 m). Pe Musceta
dăm, incredibil, de un orădean la vreo
30 de ani, însoţit de doi prunci, de cca
12-14 ani, cu toţii inadecvat echipaţi,
vineţi şi tremurând de frig, protejaţi
doar de nişte prezervative-pelerine din
plastic. Ne cer relaţii fiindcă habar n-au
de zonă, repere, căi de acces, marcaje,
nu au nicio hartă. Le spun că se anunţă
furtună şi le sugerez s-o ia spre Zănoaga
Cailor repejor şi apoi, pe la stână, Şaua
Gărgălăul după prânz Ştiol-Cascada Cailor-Complexul Turis-

www.iic.ro  Nr. 93, Septembrie 2008


Itinerarii turistice
Turism recapitulativ în Munţii Rodnei (Lucian Petru Goja)

tic Borşa. Mulţumesc şi la început par


a da ascultare recomandării apoi por-
nesc total aiurea spre Muntele Cailor.
Bafta lor a fost că ... vremea se îndreptă
treptat, apăru soarele printre nori şi fu
din ce în ce mai cald.
Ne mâncăm merindea în timp ce
nu ne mai săturăm să admirăm im-
presionanta alergătură a nebuloa-
selor peste Gărgălău (2159 m) şi trep-
tat, constatând că am avea niscaiva
şanse, reuşesc să determin echipa să
nu coborâm precipitat spre Tăul Ştiol
ci să continuăm pe culmea ce duce
în urcuş facil spre Muntele Cailor. În
stânga sus apare parul marcajului tu-
ristic din Şaua Gărgălău iar sub noi,
spre abruptul nordic al Gărgălăului, Calmul şi parfumul după amiezii, cu Puzdrele în faţă
verde-tonica pajişte umedă cu marea tasată şi care sugerează inedite culoare de munte iar albele corole ale oiţelor
de jnepeniş iar petele de nea înlănţuite de ski pentru colegi. Ne vine să lenevim, punctează minunat totul. Pe cer apar
sporesc pitorescul de ansamblu. Pen- furaţi de peisaj şi evoluţia vremii, însă tot mai des breşe azurii, e şi mai cald.
tru maxim efect şi deosebită surpriză, o bruştele întunecări şi rafalele de vânt În fundul Văii Rea, habitatul urşilor,
marmotă santinelă ţipă aproape de noi, îngheţate ne amintesc că avem încă mult odinioară şi-al caprelor negre aflate în
dintr-o limbă de grohote. Niciodată nu de mers către Bulevardul Rodnei, până tranzit dinspre Puzdre spre Gărgălău,
auzisem marmote aici dar văzusem la marcajul de creastă principală, bandă abia mai sunt câtevalala pete de nea.
cocoşi de munte, cerbi şi capre negre... roşie, şi-n continuare spre Curmătura Continuăm pe marcajul turistic tri-
demult. Galaţului, apoi în jos, pe v.Cimpoiasa, unghi albastru ce conduce spre Tăurile
La ora 14 dau plecarea spre Mun- până în Borşa Fântâna. Traversăm lim- Cimpoiesei - Căldarea Puzdre - V. Ne-
tele Cailor, cu gândul la tura din iunie bile de neatasată, continuăm pe culmea goiescu admirând numeroasele cam-
2007 cu Iancsi Moldovan şi Ionică Pop, principală admirând abia înfloritele panule scunde şi păroase apoi violetele
când ne despărţiserăm, pierzându-l brânduşe, retrăind adică,a câta oară incredibil de mari şi intens colorate,
pe Iancsi, căutându-l 3 ceasuri printre anul acesta, primăvara, descoperind mai apoi coloniile albastre cerneală de
jnepeni, nivaţii, stânci, fiind surprinşi galerii recente de marmote în extremi- steluţe ale Domnului...
de o teribilă grindină ce ne plezni ne- tatea NV a Muntelui Cailor, protejate Apar micuţele, dar pitoreştile,
milos până ne-am refugiat la stână. În de petele mari de jnepeniş şi ajungem Tăurile Cimpoiesei şi ruinele fostelor
curând bujorul de munte acompaniază Piatra Rea - vedere din Curmătura Galaţului- Fundu Vaii Rea
ca nişte prelungi jerbe ciclamen po-
teca pastorală, apar apoi cupele, oiţele, la Curmătura Galaţului de unde pan- picioare ale funicularului care trans-
ochiul găinii... Soarele luminează-n orama se lărgeşte teribil.În dreapta portase în debutul sec. XX (1927) pirita
depărtări vf.Laptelui şi Puzdre dar e Muntele Cailor şi Râpa Piatra Rea, din Anieş la Borşa dar, ceea ce sporeşte
imediat nebuloasele năpustite turbat mai jos alb-argintiile stâncării ale Pi- aspectul alpin grandios, e înlănţuirea
acoperă orizontul. Gărgălăul e înghiţit etrei Rea iar în fundal, peste nevăzuta căldărilor şi piscurilor, de la Putredu
de nori iar Corongişul pare a nici nu v.Vişeuţ şi DN 18 Borşa-Prislop-Iaco- Galaţului spre vf. Laptelui şi trapezoi-
exista, printr-un culoar însorit scrutăm beni, Cearcănu şi Podu Cearcănului, dala piramidă uriaşă a Puzdrelor. E
în avalul v. Anieş spre mealegurile mult mai aproape e puzzle-ul policrom atâta acalmie şi nemărginire impresio-
năsăudene şi-n fundal apare vf. Heniu, al caselor de vacanţă şi vilelor din zona nantă încât, vorba lui Attila K. parcă
destul de voalat. Complexului Tursitic Borşa. Parcă şi aici liniştea doare. Reveria ţine până ce
De acum încolo admirăm ochiurile munţii Capra & Toroioaga s-au mai înaintea noastră, la stânga culmii lungi
întunecate ale numeroaselor tăuşoare luminat. Versantul E-SE al Putredului ce coboară spre Vf. Cimpoieş, apare
din cuvetele nivale gros podite cu nea Galaţului e invadat de afiniş şi bujor arătura teribilă consecutivă trecerii a

www.iic.ro  Nr. 93, Septembrie 2008


Itinerarii turistice
Turism recapitulativ în Munţii Rodnei (Lucian Petru Goja)

cel puţin unui SUV care patinase în


zonele numeroase cu izvoare.
Nemernicul autoturist extrem su-
ise cu certitudine din Borşa Poiana pe
v.Repedea şi-n continuare pe drumul
realizat de către IPEG Maramureş (cel
care construise frumoasa şi excelent
dotata cabană din Căldarea Puzdre
şi care fusese becisnic incendiată în
1991). Ni se pare revoltător şi inad-
misibil ce distrugere teribilă poate face
într-o arie naturala protejată superbă,
un bou uman dotat cu un performant
autotursim de teren şi asta fără nici
cel mai mic risc de-a fi pus la punct şi
sancţionat conf. legii de către cei legal
abilitaţi şi remuneraţi pentru asta. Fo-
losise cretinul, o vreme, vechiul drum Piatra Rea - vedere din Curmătura Galaţului- Fundu Vaii Rea
în serpentine, de multă vreme înierbat, avalul v.Cimpoiasa, iniţial pe malul intrând în fostul perimetru al staulelor
ce suie dinspre vechea cabană Puzdre ei drept, apoi pe cel stâng, admirând în care brusturetul, ştevia şi urzicile au
spre Curmătura Galaţului dar fusese repezişurile, mai apoi cascadele, lineare peste 1 m înălţime iar pantalonii nu ne
obligat să renunţe odată ajuns la den- sau în fuioare, strecurate pe sub bald- scutesc de teribilele urzicături. Peste
sul jnepeniş (nu-i exclus ca în viitor să achinul jnepenilor exuberanţi sau prin- toate acestea apare inconvenientul bo-
revină cu drujba şi astfel să ajungă-n tre megaliţii şistos-cristalini ce aduc a lovanilor nevăzuţi şi riscul unor entorse
B-dul Rodnei de unde să coboare aven- uriaşe foietaje. Trebuia să coborâm la sau, mai rău, luxaţii, fracturi. E a doua
turistic la Tăul Ştiol-Pasul Prislop). fosta stână superioară a Cimpoieşului oară azi când dau peste nişte splendide
De la Tăurile Cimpoiesei o luăm în pe malul drept al văii.Constatăm asta exemplare de Digitalis purpurea, scot
aparatul foto, mă apropiu şi...cad în
gol de pe un prag mascat de bălării.
Papa, rămas în urmă, se rostogoleşte
şi el, nevăzând alunecosul bolovan,
sau vreo ascunsă cioată putrezindă. În
rest...valea sună în dreapta iar dincolo
de ea e coliba-n ruină a fostei stâne în
care, în urmă cu mulţi ani, pe furtună,
înoptasem excelent (cu izolir, saci de
dormit şi priciul acoperit cu iarbă şi
cetină proaspătă).

Scăpaţi de calvar ajungem la malul


stâng al Cimpoiesei, depăşim un prag
stâncos abrupt şi după ce traversăm
zona unei fostre limbri recente de
avalanşă, care a dislocat şi răvăşit totul,
ajungem la potecuţa-n serpetine ce ne
va scoate la stâna inferioară, fostă pen-
tru vite până în 2006, a Cimpoieşului. În
dreapta şi-n urmă vuieşte spectaculoasă
cascada Cimpoiasa iar mai jos, spre
Digitalis Purpuraea Gentiana punctata E, apare-n toată măreţia sa Piatra

www.iic.ro  Nr. 93, Septembrie 2008


Itinerarii turistice
Turism recapitulativ în Munţii Rodnei (Lucian Petru Goja)

apoi conul de deflecţie din malul stâng ne închidem circuitul turistic alpin
al v.Cimpoiasa, intrând în perimetrul pornind spre Baia Mare pe acolo pe
fostei stâne, similar invadat de ştevie, unde veniserăm. Aversa apare abia pe
brusturet şi urzici mai înalte de 1 m dar când coborâm din Pasul Neteda spre
aici poteca e largă. Cavnic şi toarnă de la Dăneşti spre
Doar trei cai pasc la lizieră, spre Baia Sprie. Ignişul pare înnecat de norii
Paltinu, în rest muntele-i pustiu. negri, impresionanţi, dar deasupra
Căsoaia stânei de aici e şi ea-n curs Morgăului şi Iricăului (pe la ora 21) se
de distrugere (ce refugiu turistic ex- iveşte o magică irizaţie roţie-portocalie
celent ar putea deveni!). De acum în- a sfârşitului de amurg.
colo avem de coborât un abrupt, şi
intens spălat de torente, fost drum de În nici 2 ceasuri, la Campionatul
TAF, pentru a ajunge la valea Fântâna European de Fotbal, portocalii batavi
(rezultată prin confluenţa v.Cimpoiasa aveau să ne bată şi scoată din minte
cu Valea Rea). Apoi avem de parcurs ifosele balcano-mioritice ale fotbalului
o porţiune bolovănos-accidentată de (nouă ne prea păsându-ne de asta, mai ales
drum de TAF spălat de viituri, prin după ce o zi-ntreagă levitaserăm transpuşi
stânga v.Fântâna.Aici Papa renunţă în veritabilul paradis floral al M-ţilor Rod-
să mai suie La Păcură, fântâna cu bor- nei, realizându-ne anualul traseu, într-un
viz excelent, luând-o direct la vale. fel recapitulativ).
Ceilalţi, sărim un gard, admirăm o
zonă mocirloasă acaparată de sute de
orhidee violet - vişinii pistruiate, apoi
Clipă de relache in torsul Văii Cimpoiesei în urmă, panorama largă de la Piatra
Rea scăldată-n soarele dupăamiezei. Rea la Cimpoieş şi Paltinu, la stânga
Depăşim cu multă precauţie versantul rămâne un fânar, traversăm un huci în-
abrupt şi accidentat, cu bolovani şi cio- gust şi ajungem la borcut. Pajiştea din
ate an de an spulberate de avalanşe, jur exuberează de flori şi miresme par-
fumate, borvizul clocoteşte impresion-
ant din pricina gazelor abundente, apa
e rece, carbogazoasă, uşor mineralizată,
limpede, izul de sulf nederanjant. Ne
rehidratăm pe cinste şi fiindcă e tîr-
ziu, o luăm repejor la vale, traversând
o zonă umedă cu bumbăcăriţă (barba
moşului) unduind în soarele amurgului
de vis şi cu orhidee, ieşind la nişte foste
holde cu cartofi, azi, parţial ocupate de
o privată pepinieră, în dreapta, disimu-
lat în huceag, rămâne amplasamentul
unui gater şi cu stivele de cherestea
gata de încărcat dar şi o mare rampă
de rumeguş dând spre malul stâng
al v.Fântîna, nu departe, pe stânga,
rămâne o şi mai uriaşă, dar veche şi în
curs de eutrofizare şi înierbare, haldă
de rumeguş şi grămezi putrezinde de
margini.
După 9 ore (din care cel mult 1
Cascada Cimpoiesei de pauză) şi cca 18-20 km tălpuiţi,

www.iic.ro  Nr. 93, Septembrie 2008


Itinerarii turistice
Frumoasa Vale a Viştişoarei (Dinu Boghez)

Frumoasa Vale a Viştişoarei


Munţii Făgăraş
Text: Dinu Boghez (Râmnicu Vâlcea); Foto: Floriana Boghez
cel iniţial, dar pentru noi, aflaţi prima ta lărgime şi poiană în lungul drumului
Moto: oară pe aici, vorbele lor nu ne spuneau şi apei, de când străbăteam văile nor-
“Izbeşte amnarul de asprele cremeni,
mare lucru. Urcăm repede pe drumul dice făgărăşene, nu mai văzusem. Pe
Să vezi cum ţâşneşte şi foc şi lumină ...
Oţelul voinţei căleşte-ţi asemeni.” forestier, constatând cu surprindere că aici creşteau ca din apă case de odihnă,
Vasile Voiculescu valea nu avea deloc aspectul celorlalte ba chiar unele din ele, parcă alcătuiau
făgărăşene cu care eram oboşnuiţi. Atâ- uliţa unei aşezări bine tocmite. Pâna la
Doream de mult să merg pe me-
leagurile Viştişoarei. Le privisem de
sus, din muchia Drăguşului, din cea
a Zănoagei, sau din strunga crestei
munţilor, acolo unde într-o frumoasă zi
de toamnă, avusesem o tainică-întâlnire
cu un ţap de capră neagră. Pe urmele
lui îmi ajunseseră privirile către oglin-
da lacului ascuns în grohotişul căldării
glaciare. Apoi privirile se pierduseră în
ulucul văii, pardosită cu grohotiş, până
în adâncul pădurii de brazi. Erau parcă
locuri misterioase, ale căror enigme le
vroiam cercetate.
Aşadar, în sfârşitul unei săptămâni
cu prognoză cât de cât acceptabilă, ne-
am aflat la începutul periplului dorit.
Mai întâi către oraşul Victoria. O scurtă
aşteptare până când unul din trecătorii
auto aveau să ne ducă până în faţa com-
binatului chimic. Un noroc, ne-a scos
în cale alt trecător auto, care ne-a dus
până la capătul drumului de pe valea
Viştei. Mai departe, cei mai puţin de 2
km, i-am parcurs de voie, încântaţi de
şiragul noroacelor din acea dimineaţă,
care ne-au scos la Gura Viştişoarei,
doar la ora 9 şi ceva.
Am privit câteva clipe indicatorul
cu săgeată care ne spunea că până la lac
aveam de mers 4 ½ - 5 ½ ore. Apoi am
purces la drum. Doar câteva minute am
mers singuri pe drumul forestier şi în
faţă ne-au apărut un grup de tineri care
coborau din munte. Am aflat de la ei,
că reveneau după câteva zile petrecute
la remarcarea potecii. Aşadar aveam
în faţă un marcaj proaspăt. Ne-au spus
şi pe ce porţiune îl modificaseră pe
Valea Viştişoarei

www.iic.ro  Nr. 93, Septembrie 2008


Itinerarii turistice
Frumoasa Vale a Viştişoarei (Dinu Boghez)

urmă valea s-a strâns în jurul apei şi de lemne şi până a-mi da un răspuns
ne-am aflat în peisajul normal, cu care de felul ,, încearcă şi vezi dumneata ”,
eram atât de obişnuiţi. m-au îmbiat la o gură de tărie dintr-o
Când am traversat apa, ne-am oprit sticlă pe care o aveau la îndemână. Mi-
să mâncăm, apoi am urmat serpentinele am ars buzele cu o pişcătură din licoa-
drumului şi curând am ajuns la capătul rea de foc şi am plecat mai departe.
lui. De la gura văii cred că făcusem mai Valea se strângea în jurul nostru
bine de 4 km. Drumul, la capătul lui, văzând cu ochii. Pădurea era înşirată
părea blocat de o imensă îngrămădire pe pantele repezi de parcă stătea să
de buşteni, aruncaţi de-a valma. Aici, se năruie peste noi. Ba chiar într-un
pe unul dintre ei, stăteau doi oameni de loc, panta muntelui se mai prăvălise şi
vorbă. Unul, deabia urcase cu o Dacie. înainte să trecem noi pe acolo şi pe po-
Părea mai tânăr, mai orăşan. Celălalt, teca însăilată la repezeală, deabia găseai
cu şapcă slinoasă pe cap şi o barbă loc să-ţi pui piciorul.Numai vreo ploaie
haotică, neagră, cu dinţi rari şi nu toţi torenţială să nu te apuce pe aici.!. Doar
la locul lor, aducea mai mult a apaş. I- cerul mai strălucea în deschizătura
am întrebat cum pot trece de grămada îngustă a văii. Dar şi acesta era adesori

Flori de pe vale
străbătut de norii din ce în ce mai deşi.
Curând omul cu barbă neagră,
însoţit de cei trei măgăruşi ai săi, cu
ceva samare pe ei, ne-au ajuns din
urmă. În drumul înşirat în lungul văii,
am traversat trei punţi şi încă odată
prin vadul pe care erau aruncate câte-
va pietre, cât să nu te afunzi cu totul în
cristalinul zbuciumat al Viştişoarei.
Începeau să se zărească creste
îndepărtate şi curând am ieşit din
pădure şi golul muntelui ne stătea ăn
faţă. Am trecut pe lângă o stâncă uriaşă,
înclinată pe-o parte, cât să lase loc unei
Ciobani din “bucşa” Viştişoarei folii atârnate, întruchipând un adăpost.
Scria pe ea ,, CASINOU ” şi nici ciobanii
nu-l foloseau. Poate doar culegătorii de
afine, atârnaţi pe coasta muntelui să-l
fi folosit. Ceva mai încolo am întâlnit
o turmă de oi, aflată la siesta amiezii,
întovărăşită de un alt bărbos, mai sur,
cu ochi albaştri şi vorbă molcomă.
Haiduc, negroteiul canin de alături,
stătea lungit lângă o tufă de jneapăn.
Nu mârâia, dar colţii tot îi avea la iveală.
Am schimbat câteva vorbe cu omul
muntelui, afanisit de atâta sihăstrie. S-a
arătat sceptic, când i-am spus că vrem
să ajungem în seara asta la cabana din
Poftiţi la masă Valea Sâmbetei, dar în schimb ne-a

www.iic.ro 10 Nr. 93, Septembrie 2008


Itinerarii turistice
Frumoasa Vale a Viştişoarei (Dinu Boghez)

cu greu, am hotărât să ne întoarcem


în vale, la bordeiul ciobănesc pe care-
l lăsasem în urmă. Chiar sub buza
căldării am întâlnit un grup care urca.
Tatăl şi cele două fete ale sale. Aveau la
ei şi cort, aşa că ploaia nu-i prea speria.
Câteva vorbe schimbate în fugă, alte
câteva reciproce despre vârsta celor
doi taţi şi iată-ne gonind, cu ploaia pe
urmele noastre, către bordeiul salva-
tor. Am intrat în el pe ploaie şi nu l-am
găsit pe ceaţa deasă, decât cu strigătele
ciobanilor, care ne-au călăuzit. Am
intrat repede în ,, buşca ” lor, aşa-i
spuneau bordeiului cu ghizduri de
Căldarea Viştişoarei piatră şi acoperiş gros de polietilenă,
cu ploaia în spate, care şi apucase să ne
moaie un pic. Era fum mult înăuntru
şi Floriana, care nu mai petrecuse vreo
noapte în stână, cam strâmba din nas,
mai ales că bujgăiala asta înecăcioasă,
din crăcuţe de helimoacă – ramurile
de ienupăr, îm limbajul locului -, cam
ustura la ochi. Mai apoi ospitalitatea
celor doi bărboşi a ţinut loc de ,, palat
” şi vorba sfătoasă a celor doi, bucuroşi
de oaspeţi, ne-a ţinut şi de cald. Cele
câteva trăznete cumplite care au ur-
mat, aproape că au trecut neobservate,
în toiul vorbei şi a mesei întinse, cu
urdă şi brânză proaspătă şi o mămăligă
aurie răsturnată pe masa cu ştergar
Hornul Răsucit curat. Noaptea ciobanii s-au dus între
lăudat bordeiul pe care-l avea ceva mai cat serpentinele multe ale potecii ce oi şi rămaşi singuri, strânşi în sacii de
sus, ,,după stânca aia mare”. se încolăcea pe faţa muntelui şi până dormit şi cojoacele lor, am dormit duşi.
Am plecat mai departe. Am ajuns la urmă am ajuns pe malul lacului. A doua zi cerul părea senin şi Floriana
aproape de bordeiul de care ne pov- Tocmai când ceaţa a pus stăpânire a tras o fugă până la lac, să-l mai vadă
estise şi din care ieşea celălalt bărbos, pe munte. Doar faţa apei liniştite, bo- odată şi pe cer senin. Grupul care in-
întâlnit mai jos. Ştia de-acum unde lovanul din mijlocul lacului şi indica- optase pe malul lacului tocmai pleca,
vrem să mergem şi ne-a aruncat din torul cu săgeţi de pe mal, mai puteau urmând să urce în creastă pe Hornul
mers invitaţia de a inopta la ei, ,,dacă fi văzute. Până aici făcusem aproape 6 Răsucit. A mai apucat doar să-i vadă
ne-om răzgândi ”. I-am mulţumit şi am ore. Mai aveam de urcat în Curmătura urcând. A coborît, ne-am luat rămas
plecat mai departe. Treapta glaciară Răcorelelor şi apoi de parcurs drumul bun de la amfitrioni şi ne-am îndrep-
era încă departe şi până în căldarea cu spre cabană. Era înainte de ora 4pm, tat spre vale, cu gândul să mai revenim
lacul Viştişoara, mai era cale lungă. Şi am fi avut trimp. Dar marcajul cel nou odată prin locurile astea minunate.
nici vremea nu părea să ţină cu noi. şi bun se sfârşise aici şi celălalt, mai Seninul dimineţii nu a durat o veşnicie
Se învolburau crestele şi valurile de vechi, era greu de găsit pe ceaţa deasă. şi când am ajuns în drumul forestier,
ceaţă erau din ce în ce mai statornice. Câtăva vreme am căutat semnele şi crestele erau din nou înegurate şi parcă
Ştia ciobanul ce ştia !. Urcam din greu. chiar pe primele 4-5 le-am găsit. Apoi nu ne-a mai părut aşa de rău că nu ne-
Am traversat pârâul Iazului, am ur- au apărut primii stropi de ploaie şi am dus la sfârşi tura propusă.

www.iic.ro 11 Nr. 93, Septembrie 2008


Itinerarii turistice
Curmătura Răcorelelor (Dinu Boghez)

Curmătura Răcorelelor
Munţii Făgăraş
Text: Dinu Boghez (Râmnicu Vâlcea); Foto: Floriana Boghez, Ion Lera
Moto: vechii poteci de pe vale. Era aceasta păşteau liniştite. Din tufele rododen-
“Mai avem aripi pentru un zbor, oarecum refăcută, dar urmele viiturii dromului se iviseră flori roz, semn că
Mai avem puţină aromă-n ulcior,
Numai puţină aromă ...” năpraznice tot se vedeau. Porţiuni de toamna asta va fi lungă. Doar când am
Zaharia Stancu potecă spălată până la stânca goală, ajuns în creastă, acolo unde vântul îşi
îngrămădiri haotice de trunchiuri de făcea de cap, ceaţa nu ne-a dat nicuin
Doream de mult să mai urc odată copaci târâţi de apele furioase, mai pic de răgaz. Ba pe deasupra, picuri
la cabana din Valea Sâmbetei. Să stau stăteau martore ruperii năpraznice de mărunţi veniţi dinspre văi, s-au trans-
în poiana din faţa cabanei şi să privesc nori. Ce s-o întâmpla cu barajele astea format într-o zbiceală rece, care până la
măreţia Colţului Bălăceni şi toboganul de copaci de pe firul apei la altă viitură, urmă ne-a gonit repede spre vale.
înălţimilor sfârşite în Fereastra Mare. om mai vedea. Aşa, pe nesimţite am În drum spre cabană, am trecut pe
Am început tura noastră din ajuns la cabană. Părea animată şi cel la ,,salvamont ”, acolo unde unul dintre
Sâmbăta de Jos, acolo unde un autobuz ce oarecum o gospodărea, amabil. Dar cei aflaţi acolo, ne-a atenţionat despre
ne-a lăsat în gura văii. Nesperat de re- cabana vădea lipsa de îngrijire şi parcă greutăţile pe care le vom întâmpina la
pede o altă maşină ne-a dus pe şoseaua îşi grăbea sfârşitul. Către creste ceaţa coborîrea pe valea Viştiloarei, traseul
lungă către mânăstire şi mai departe stăpânea înălţimile şi semne de cer sen- nostru pentru ultima zi. Fusese aceasta,
pe valea pe care o aşteptam frământată in nu prea erau, dar nici noi nu aveam ca şi cea a Sâmbetei, tăvălită de viitura
în urma viiturilor din toamna trecută. nevoie de aşa ceva în ziua asta. din toamna trecută. ,,O să treceţi, dar
Am coborât acolo unde marcajul punc- A sosit o altă zi. Ştiam că nu o greu, mergând când pe sub copacii
tului roşu indica traseul ce ar fi trebuit să ne bucurăm de timp prea bun, dar doborâţi, când pe deasupra lor ”. Era
să ne conducă la casa de vânătoare aşa cum era ne-a fost de ajuns să urcăm o încunoştinţare sumbră, pe care am
din muchia Drăguşului. Am pornit pe în Fereastra Mare. Bătea vântul, stătea împărtăşit-o şi fiicei mele, deabia sosită
vechiul drum de exploatare, vârstat să plouă şi ceaţa bântuia creasta. Pe ici la cabană, cu cea de a doua parte a gru-
ici-colo cu marcajul ce ar fi trebuit să pe colo, după ce am trecut de prima pului. Mai temător şi dimineaţa înaintea
ne scoată la liman. S-a pierdut repede treaptă glaciară, ne-am bucurat de mi- plecării matinale, am reamintit încă
şi drumul era din ce în ce mai îni- nunile înălţimilor. Izbucneau strigăte odată ce greutăţi aveam de înfruntat.
erbat. Am socotit că mai prudent ar fi de marmote, iar peste crestele din- Mai curajoasă, Floriana mi-a replicat:
să ne întoarcem şi să o luăm pe firul spre Cheia Bândei, câteva capre negre eu pentru Curmătura Răcorelelor şi
coborarea pe Viştişoara am venit !
Aşa că am pornit la drum. Pe vale
soarele era încă departe să răzbată şi
conturul încă întunecat al crestei, sub
cerul senin, era prevestitor al unei zile
minunate. Era frig şi mai aveam încă
mult până să ajungem pe creste înso-
rite. Am ajuns repede la bifurcaţia de
drumuri de pe vale. Erau acolo dru-
murile către Fereastra Mare şi cea Mică,
dar şi marcajul punctului albastru către
Curmătura Răcorelelor, prima noastră
ţintă din dimineaţa aceea. Nu era cine
ştie ce potecă prin locurile prin care
începeam să mergem, dar marcajul
fusese refăcut de curând şi atât de des,
cât să nu ne putem rătăci. Anul trecut,
urcând pe valea Viştişoarei, ne întâln-
Căldarea Răcorelelor (Foto: Floriana Boghez)

www.iic.ro 12 Nr. 93, Septembrie 2008


Itinerarii turistice
Curmătura Răcorelelor (Dinu Boghez)

isem cu echipa de marcatori ce se întor-


cea din acţiunea refacerii marcajelor pe
tot traseul pe care tocmai îl abordam.
Merită tot respectul munca lor. Care
numai uşoară nu fusese.
Câtăva vreme am mers de-a lun-
gul văii. De la răscrucea marcajelor,
ne-am abătut la dreapta. Apoi am în-
ceput să urcăm. Străbăteam arinişul
compact, cu ochiuri scurte de luminiş
şi parcă sub picioarele noastre se
însăila un fel de potecă, poate chiar
străbătută de paşi omeneşti. Marcajul
des şi bine aplicat, nu ne lăsa nicicum
să ne îndepărtăm de drumul nostru.
Câtăva vreme am urcat din greu, până
a ajunge pe prima muchie. Era atât de
Vf. Gălbenele (2456 m); Foto: Floriana Boghez
friguroasă dimineaţa aceea, mai ales că
pe ierburile potecii stătea prima brumă
căzută în anul acesta, încât a trebuit să
ne scoatem din rucsac mănuşile. După
mai puţin de 1 oră, am păşit pe prima
muchie întâlnită în cale. A venit aici,
odată cu noi şi soarele, răzbătând peste
creste.
De aici încolo măcar de razele
lui ne-am bucurat, pentrucă urcuşul
nici de aici încolo nu era mai uşor.
Doar vegetaţia arborescentă prin
care ne strecurasem până atunci
dispăruse. Acum străbăteam tufe de
afiniş şi merişor şi tare bune mai erau
bobiţele colorate. Eram pe muchia
Vf. Gălbenele (2456 m); Foto: Ion Lera
care mărginea de mal drept-geografic-
pârâul Ferăstrăul, cel care face la perio-
ade de umiditate normală, o frumoasă
şi prelungă cascadă, venită tocmai din
înaltul Drăguşului.
Au apărut şi stâncăriile, din ce în ce
mai dese. Ba într-un loc, marcajul ne-a
purtat către un horn, scurt, dar care ne-a
mai amintit că pe munte mai trebuie să
te şi caţetri. Într-un anume ghid citisem
că într-un loc vom găsi un cablu. Nu
era aici, dar judecând întregul traseu
până în creastă, poate aici se gândise
autorul că ar trebui pus. Am continuat
urcuşul. În faţa ochilor căldările glaci-
are către care ne îndreptam îşi descop-
ereau, una câte una, frumuseţile. Crest- Muchia Zănoagei (2387 m); Foto: Floriana Boghez

www.iic.ro 13 Nr. 93, Septembrie 2008


Itinerarii turistice
Curmătura Răcorelelor (Dinu Boghez)

ne-am îndreptat spre cota 2298m, cea


a Curmăturii Răcorelelor. Însfârşit am
ajuns în Curmătură. N-am făcut chiar
3 ore cât spunea în ghid, ci cu vreo ½
oră mai mult. Fusese un urcuş dur şi
aici ne propusesm să facem un popas
mai lung.
De jur împrejurul nostru munţii
minunaţi cu creste alpine multe, cu
hornuri adâncite în pereţii acestora, cu
Gălăşescu Mare coborît până lângă noi şi
cu imaginea lacului Viştişoarei cuibărit
în marea grohotişului aruncat de munţi
tocmai în preajma lui. Aveam ce ve-
dea şi parcă nu ne-am mai fi desprins
privirile de pe minunaţiile munţilor.
Muchia Drăguşului, coborâtoare, parcă
nu era atât de spectaculoasă. Cea a
Zănoagei, din faţa noastră, cu marele
horn al Iazului ce cobora din creasta sa,
bordul stâncos al drumului de creastă
care ascundea pe versant nordic atâtea
minunăţii şi peste toate astea adânca
vale a Viştişoarei ce avea să ne aducă
atâtea necunoscute. Până aici marcajul
fusese împrospătat de curând, dar pe
coborâşul repede, a trebuit să ne ajutăm
tot de cel vechi. Dar poate degeaba ar fi
gândit cineva, să alegem un traseu de
coborîre liniştit. Versantul muntelui
era mai aproape de verticală decât ori-
unde. Printre stâncării, alegând locuri
înierbate, pe brâne mai la îndemână şi
uneori locuri cu stâncării şi grohotiş in-
stabil, fără să ştim, am ajuns pe malul
lacului.
Apa liniştită a lacului, deabia
încreţită de briza înălţimilor, limpede
Hornul Iazului (Foto: Floriana Boghez)
şi stânca cea mare din mijlocul lui, ne-
au mai fermecat încă odată. Am coborît
ele Gălşescului Mare şi a celui Mic, îşi lui ăsta, dar şi pe lângă oglinda Topilei
repede din căldarea glaciară, printre
aruncau către noi abrupturi impresion- Baronesei, atât de rar atins de turişti.
stâncării, urmărind punctul albastru,
ate şi urcuşul către acestea parcă de- Il văzusem prima oară de mult, atunci
mai degrabă de cât rostul vreunei po-
venise mai uşor, de când ochii aveau când străbătusem muchia Drăguşului.
teci. La bordeiul de mioare în care
cu ce să se desfete. Atunci mi se părea depărtat, acum îl
altădată înoptasem era linişte şi nimic
Am atins căldarea Răcorelelor şi priveam aevea.
nu trăda că anul acesta ar fi fost oa-
am întâlnit şi marcajul punctului roşu, Curmătura Răcorelelor se vedea
meni. Mai departe am coborît la stânca
care parcă care cobora din muchia bine, dar către ea mai aveam drum
acoperită cu prelata ,, cazinoului ’’ şi
Drăguşului. Am trecut pe lângă două lung. Marcajul ne conducea către stân-
mai departe am ajuns la pădure şi am
funduri de lacuri secate de seceta anu- ga, de unde pe o postată de verdeaţă,
intrat printre stâncării dezgolite brutal

www.iic.ro 14 Nr. 93, Septembrie 2008


Itinerarii turistice
Curmătura Răcorelelor (Dinu Boghez)

neatinse. Speram că ce găsisem la primul


vâlcel întâlnit să nu se mai repete prea
curând. Da de unde !. De aici încolo,
toate vâlcele, altă dată fermecătoare, cu
pădure deasă deasupra şi firicele deco-
rative de apă ce ajungeau până la pote-
ca din vale, totul era distrus. Încâlceala
brazilor, stâncile mari prăvălite pe al-
bia îngustă, făcuseră din poteca deabia
strecurată pe malurile văii înguste, un
haos de nedescris.
Pe ici pe colo, prin prundişul
şi nisipul albiei mai zăream urme
aproape proaspete de bocanci, semn că
mai fuseseră şi alţii care vroiseră să-şi
încerce puterile pe valea devenită atât
de greu accesibilă. Le-am urmat cât
Vf. Zănoaga - 2387 m (Foto: Floriana Boghez) de cât, bucurându-ne când ne scotea
la vreun crâmpei de potecă cu semne
vârstate pe copacii încă în picioare,
sau la vreun trunchi de copac aruncat
peste torentul văii. Mai erau urme de
oameni şi speram mereu că şi noi vom
ajunge la capătul dezastrului. Până jos
la capătul vechiului drum forestier, nu-
mai într-o încâlceală de copaci doborâţi
am ţinut-o.
Dar şi aici, viitura afectase drumul
şi podul din acul serpentinei, nu mai
exista şi chiar şi drumului îi dispăruse

Căldarea Viştişoarei (Foto: Floriana Boghez)


de viiturile năpraznice, ale căror efecte aruncate care încotro. Tocmai din vâr-
a trebuit să le facem faţă de aici înainte. ful muntelui rana produsă de viitura
Ne spuseseră salvamontiştii că valea toamnei trecute, lăsase urme adânci,
fusese doborâtă de viitura din toamnă, în care persista un miros de putrezici-
dar nu-mi închipuisem că dezastrul va une. Am gândit noi, poate a animalelor
fi fost atât de total. Am coborit o scurtă smulse din culcusurile lor de torentul
porţiune de pădure şi când am ajuns la revărsat din cer. Ne-am strecurat cum
firul apei pe care altfel ar fi trebuit să o am putut, când pe sub trunchiurile de
traversăm prin vad, ne-a întâmpinat o brazi, când pe dedesuptul lor. Căutam
masă diformă de brazi doborîti din în- urma potecii şi pe alocuri am mai găsit
altul muntelui, cu aluviuni multe arun- proaspătul punct albastru, pus doar
cate de-a valma tocmai de sus. anul trecut.
O încâlcitură imensă de trunchiuri Crâmpeie de potecă rămăseseră
Lacul Viştişoara (Foto: Floriana Boghez)

www.iic.ro 15 Nr. 93, Septembrie 2008


Itinerarii turistice
Curmătura Răcorelelor (Dinu Boghez)

mai rămăseră.
Peste toate acestea ne-a rămas
frumuseţea înălţmilor şi poate chiar
farmecul unei aventuri nebănuite, cu
noianul amintirilor de peste timp.

Valea Viştişoarei (Foto: Ion Lera)

Valea Viştişoarei (Foto: Ion Lera)


o bună bucată. chinuia încă să înfrângă cerbicia mun-
Când am ajuns la poiana de pe malul telui. Au ajuns şi ei până la urmă. Dar
Viştişoarei, trecuseră mai bine de trei drumul până la gara din Ucea era încă
ore de mers prin încâlceala şi dezastrul lung şi trenurile care trebuiau să ne
a ceeace fusese nu de mult fermecata ducă spre case, unul câte unul îşi ve-
vale a Vişişoarei. Dacă n-am fi avut de dea de orarul său. Chiar dacă niscaiva
întâmpinat atâtea greutaţi, n-am fi făcut ocazii, ne-au luat din picioare kilometri
mai mult de o oră. Pe malul apei, când buni, până la gara din Ucea, nu ne-au
am ieşit din valea îngustă, aproape mai rămas decât trenurile de noapte.
epuizaţi, ne-am odihnit cât ne permitea Şi când însfârşit ne-am împrăştiat din
timpul ce-l mai aveam la dispoziţie. gara stingheră, am ştiut că noaptea
În urma noastră, cealaltă jumătate a care urma, o s-o facem prin sălile de
grupului, oarecum întârziată, se mai aşteptare, prinzând legăturile care ne

www.iic.ro 16 Nr. 93, Septembrie 2008


Itinerarii turistice
Cine zicea că la munte nu e vară? (Iuliana Bucurescu)

Cine zicea că la munte nu e vară?


Munţii Bucegi
Text şi fotografie: Iuliana Bucurescu
Valea Cerbului
Plecam sambata de diminea-
ta foarte convinsi sa facem valea
Priponului in conditii de vara (adi-
ca cu saritorile neacoperite de zapa-
da), sa vedem si noi cum arata valea
asta fara tonele de avalanse scurse
pe ea, ca fara zapada e alta mancare
de peste ... cica e 1A si descrierea
zice de o poteca ce merge pe fetele
de iarba, suna bine si promitator,
subtire, de vara. Ajunsi insa la fata
locului, ne uitam cu jind la ceata
amenintatoare de sus din munte.
Inainte de urcarea spre poiana
Costilei, ne uitam cu interes zi-
cand: “Acolo sus trebe’ sa ajungem
noi?!”
Ca urmare batem in cuie planul
B, care spunea ca urcam pe Cerb si Valea Cerbului
duminica, daca avem vizibilitate, carte). La baza saritorii de la intra- doua anotimpuri si incepem ascen-
incercam Priponul. Zis si facut, ur- rea in valea Priponului luam inte- siunea pe marile zapezi, pe masura
cam aproape pe nesimtite in poiana leapta decizie de a nu orbecai prin ce ne apropiem de vf. Omu stratul
Costilei, apoi tot amanam pauza pt. caldarile ei superioare, caci sus se de zapada crescand evident !
a o face in final in poiana La Piatra vede clar ca este ceata la peste 2000 Nu trece mult si vedem cum se
Parlita (asa vad ca o denumeste in m si mie mai nou nu-mi mai func- apropie amenintator si plafonul
tioneza nici GPS-ul, asa ca o dam de ceata, urcam spre el, mi se pare
frumusel in sus spre locul numit interminabil aceast preg glaciar de
“La numaratoarea oilor”. urcat, parca nu mai ajungem nicio-
data in caldarea superioara.
In poza de mai sus, Cezar si Adi
in pasajul numit La Numaratoa- Dar uite ca intram in ceata si
rea Oilor, din cate stiu eu denumit vad aievea prin ochelarii albastrui
astfel, pt. ca in momentul in care si stana de pe fundul vaii Cerbu-
se urca sau se cobora cu oile de lui. Incepem sa urcam in dreapta
la stana aflata un pic mai sus pe pe serpentinele interminabile, mai
Pripon, locul fiind foarte ingust, nu vedem din cand in cand si cate un
se putea trece decat oaie dupa oaie, semn, nu spun ca-s cel putin 3-4 po-
neincapand doua oi in acelasi timp teci prin zapada, poteca originala
prin acest loc, si atunci ciobanii pu- oricum e acoperita de zapada si nu-
teau sa-si numere oile (sa vada cate mai pe alocuri o putem identifica, si
le-a mai mancat ursul sau lupul azi- tot urcam si urcam, plictiseala mare
noapte! pe ceata asta ca nu vezi nimic, dar
Dupa ce trecem de Numaratoa- ajungem in sfarsit la Omu pe o cea-
Numărătoarea Oilor rea Oilor dam si de granita dintre ta de iti vine sa faci plaja afara!

www.iic.ro 17 Nr. 93, Septembrie 2008


Itinerarii turistice
Cine zicea că la munte nu e vară? (Iuliana Bucurescu)

Dana şi Iuliana, la Cabana Omu

Vârful Omu A doua zi de dimineata e tot Asa ca luam si de data aceas-


Seara se desfasoara in mod nor- ceata, numai ca ceata este mai lumi- ta inteleapta decizie de a amana
mal, adica: mancam, luam o pauza noasa, adica o sa se raspandeasca la Priponul, pt. simplul motiv ca nu
marcata de un ceai la Statia Meteo un moment dat, dar nu stim cand stiu daca ii nimeresc intrarea si nu
(multumim Radu), ne reintoarcem si noi nu putem sta la asteptam la stiu daca reusesc sa ma orientez
si iar mancam. infinit. prin caldarea-i superioara intermi-

Cabana Omu (2507 m), Staţia Meteorologică Vf. Omu Indicatoare spre Saua Hornurilor
într-o zi de septembrie (2507 metri altitudine) (directia este clara nu ?!)

www.iic.ro 18 Nr. 93, Septembrie 2008


Itinerarii turistice
Cine zicea că la munte nu e vară? (Iuliana Bucurescu)

nabila. Evitam si Morarul, pt. ca


cica are trecerea de la pragul glaciar
cu gheata peste care s-a asezat za-
pada si nu toata lumea are coltari,
iar cordelina lunga am lasat-o fix
acasa !
Alegem sa coboram prin Hornul
Mare din Malaiesti si sa speram ca
din marcaj in marcaj vom dibui si
cabana omonima pe ceata.

Hornul Mare Mălăieşti


La intrarea in Hornul Mare eu
ma echipez hotarata de iarna, nu ca
nu ar fi mers si fara coltari, dar daca
tot i-am carat, macar sa ma stiu eu
safe si sa ii scot la “pascut”, pardon,
la papat zapada ! Asadar, coborarea
pe Hornul Mare din Malaiesti.

Facem regruparea la iesirea din


Hornul Mare, scoatem coltarii (eu
cel putin) si purcedem spre vale.

Hornul Mare Mălăieşti

Hornul Mare Padina Crucii, văzută din Hornul Mare

www.iic.ro 19 Nr. 93, Septembrie 2008


Itinerarii turistice
Cine zicea că la munte nu e vară? (Iuliana Bucurescu)

Urmeaza coborarea spre cabana


Malaiesti, din fericire fara ceata,
cabana unde tocmai am mai fost
saptamana trecuta, si pe urma ne
asteapta din nou Tache, e drept, in
sens opus, teribila variatie :D Cobo-
rand pragul glaciar vedem cum pe
nesimtite zapada care ne-a bucurat
pana acuma dispare pe masura ce
noi coboram.

La granita dintre caldari, suntem


in in drum spre alte anotimpuri.

Ajunem la cabana Poiana Iz-


voarelor, cea noua refacuta dupa
incendiu, ne asezam la masa, iar
motanul cabanei nu poate sa man-
ance decat la Dana in brate.
Norocul lui ca a scapat fara sa
i se puna miere in blana, pt. ca o
iubea atat de mult pe Dana pt. ca i-
a dat friptura, incat nici cand manca
miere nu se dezlipea de ea si mierea
curgea ... pe unde apuca.

Motanul de la Izvoare Graniţa dintre anotimpuri (Valea Mălăieşti)

www.iic.ro 20 Nr. 93, Septembrie 2008


Ghid montan
Vârfurile Carpaţilor Româneşti, de peste 2500 m. O părere. (Dan Loghin, Daniela Ursu)

Vârfurile Carpaţilor, de peste 2500 metri


Munţii Carpaţi
Text: Dan Loghin şi Daniela Ursu
lanţ muntos este un punct de maximum
maximorum
Stabilirea concretă a unei liste cu
vârfurile Carpaţilor Româneşte de
peste 2500 m, chiar dacă a fost puţin
sau mai mult studiată, a presupus sau
nu întotdeauna o munca asiduă – în
funcţie de interesul cercetătorului, a
suferit mereu modificări, adăugiri ori a
fost îmbunătăţită considerabil - având
ca bază studii interesante şi bine făcute.
Din păcate şi cu rare excepţii, cei ce au
luat-o în considerare nu aveau nici pe
departe pregătirea trebuincioasă pentru
a trata un domeniu cât de cât dificil ca
Vârfurile Peleaga şi Păpuşa I şi II (Foto: Alin Ciulă, www.alpinet.org) acesta, şi-au exteriorizat atitudinile
îndoielnice, au stârnit polemici sau şi-
Acest articol este o simplă părere. – că altitudinile nu mai pot fi utilizare
au însuşit merite mari sau au stăruit
Aşa cum şi cel mai neînsemnat loc pe ca argument suprem şi irefutabil în
că sunt afirmaţii îndrăzneţe ori intuiţii
care împrejurările vieţii de toate zilele sprijinul sau împotriva materialelor
juste şi care se impun de la prima
îl pun în situaţia de a-l face cunoscut deja studiate, şi însuşite de noi, prin care
vedere.
trebuie „să primească” un nume, aşa aceste cote ne-au fost făcute cunoscute
Pornind de la lista actuală a
cum fiecare ridicătură de pământ, apă, de alţi autori şi cercetători.
vârfurilor de peste 2.500 m. altitudine
păşune, pâlc, groapă au un toponim Indiferent de originea lor
din Carpaţii Româneşti cele de mai jos
care înlesneşte identificarea locului, prestabilită, îndepărtată în timp şi în
încearcă să releve şi un alt fel definiţie
la fel şi stabilirea corectă a unui Vârf spaţiu şi, prin urmare greu, adesea
pentru noţiunea de vârf.
îl poate individualiza şi trebuie să-l cu neputinţă de lămurit, fără şovăire,
Tocmai de aceea, în materialul de
deosebească de altele asemenea, fără a recunoaştem existenţa unor vârfuri
faţă sunt arătate trei tipuri de aprecieri
mai fi nevoie ca această distincţie să fie cu mai multe altitudini cunoscute şi
cu conţinut variat privind modul
făcută numai cu ajutorul, toponimului, posibile şi numai după ce aceste valori
în care se poate determina dacă o
deci al numelui său. le-au fost întrebuinţate, li s-au extins
culminaţie poate fi considerată drept
Muntele este studiat din diverse uzul şi au ajuns să fie acceptate, folosite,
vârf. Sau doar vârfuleţ, umăr sau altele
puncte de vedere, după preocupările transmise şi prezentate ca atare.
sau niciuna dintre acestea.
celui ce îl cercetează. Tot felul de Dar, nu întotdeauna un vârf montan
Citite ele, fie şi cu mare ateţie,
momente din viaţa unei colectivităţi poate fi identificat cu precizie. Uneori,
toate definiţiile de „vârf” oferite
umane, istorice, militare, sociale, unele vârfuri sunt alcătuite din multiple
de Dicţionarul Explicativ al Limbii
economice, şi-au găsit ecoul, adesea vârfuri dispuse pe aceeaşi curbă de
Române, nu reuşesc să ne atragă atenţia
foarte prelungit, uneori permanent şi nivel, formând o creastă denivelată
asupra nici unei deosebiri între ceea ce
definitiv în Munte. Rolul pe care acesta continuu, dar aflată la o altitudine
vedem, numim şi urcăm noi „vârf” al
îl joacă în viaţa unui popor interesează relativ constantă. Alteori, zona de
unui munte. Afirmaţia devine pe loc un
astfel deopotrivă pe geograf, pe altitudine maximă a unui munte este o
truism în ochii oricui şi-a familiarizat
istoric, pe etnolog, pe lingvist, pe platformă de eroziune alpină.
privirea cu conturul cel mai de sus al
matematician. De-a lungul discuţiilor Prin vârf de munte sau vârf montan
unei forme de relief. Dar când e vorba i
noastre despre munte, întrebuinţăm sau, uneori, vârf muntos sau sinonimul
se atribuie şi o altă definiţie noţiunii de
termeni tehnici, denumiri scurte şi cifre folosit adesea, pisc, am individualizat
vârf, afirmaţia trebuie luată ca atare în
concrete dar pregnante, fără de care el, punctul cel mai înalt, din punct de
mod strict.
muntele, nu se poate dispensa, pentru vedere topografic, al unui munte sau
Astfel, în funcţie de metodele
că fără ele prezentarea şi cercetarea lui al unui lanţ montan. Din punct de
exemplificate mai jos, putem avea şi
nu este posibilă. vedere matematic, un vârf montan este
alte liste ale vârfurilor de peste 2.500
Cu trecerea vremii, şi-a făcut tot mai un punct de maxim local, iar vârful de
metri altitudine.
mult loc convingerea – impusă de fapte maximă altitudine al unui munte sau

www.iic.ro 21 Nr. 93, Septembrie 2008


Ghid montan
Vârfurile Carpaţilor Româneşti, de peste 2500 m. O părere. (Dan Loghin, Daniela Ursu)

Partea I. Vârfurile cu altitudinea de peste 2.500 m din Carpaţii Româneşti. O recapitulare.


Altitu- Nume mai vechi
Alte altitudini cunoscute
Denumire Alte nume dinea (uitat sau numele iniţial cuno-
(metri)
(metri) scut)
Piscul de din Sus de Pichetul
Roşu 2.543,83
Moldoveanu Vârful Moldovanului 2.544,0 Piscul (de pe păşunea) 2.545
Moldovanului. 2.535
Piscul Muntelui Moldov(e)anului.
Piatra Tunsului
2.544 (la 1910)
Negoiu Negoi 2.535,2 Piatra din susul/capătul culmii
2.545
Tunsului.
Colţul Viştei
Vârful de la capătul (văii) Viştea
2.526
Viştea Mare Colţul Viştei Mari 2527 Mari.
2.526,5
Colţanul din fundul văii mari a
Viştii
2.526
Lespezi (versantul sudic) 2.517
Călţun (versantul nordic) Vârful Lespezilor Altitudine în discuţie.
Lespezi 2.522,0
Călţunul Vârful Călţunului Valoarea de 2.522 a fost
preluată din hărţi de după
2004.
Vârful Mândrei
Parângul 2.528
Mândra 2.518.8 Vârful Mândrii
Mare 2.529
Vârful ăl Mare al Parângului
2.505
Altitudine în discuţie.
Cornu Călţun
2510 Valoarea de 2.510 a fost
Călţunului (prin confuzie)
preluată din hărţi de după
2004.
Vârful cel Peleag
Peleaga Vârful Piscului Pelegii 2509 2.511
Pilugu (neconfirmat)
2.509
Păpuşa I Vârful Păpuşii 2508 2.502
2.506
Vânătoarea Vânătarea lui Buteanu
2.506,9 2.508
lui Buteanu Vânătările Buteanului
Hârtopul Darei
2.508
Hârtopu Vârful Hârtopu Darei 2.506 Vârful Muşetescului din Sus
2.507
(neconfirmat)
2.506 (1910) 2.507
Vârful Omului 2.509
La Omu 2.511
Omu La Om 2.504,9
Piatra ca Om (nume generic pentru 2.513
vârfurile de acest fel). 2.514
2.515
Bucura Bucura Dumbravă 2.503 Vârful Ocolit 2.502,7
2.500
Păpuşa II Vârful La Piscu Păpuşii 2502
2.501
Vârful Capul Vârful de la capătul (vestic) culmii
2.500,5 2.501
Morarului Morarului
Dara Vârful Izvorului Darei 2.499,6 Vârful de la Izvorul Darei
Vârful din sus al Stânii Darei
(confundat cu Dara II, 2.456 m
alt)

www.iic.ro 22 Nr. 93, Septembrie 2008


Ghid montan
Vârfurile Carpaţilor Româneşti, de peste 2500 m. O părere. (Dan Loghin, Daniela Ursu)

Semnificaţii ale denumirilor


Nr. Vârful Toponimie Notă
1 Moldoveanu Nume precum cel de Moldoveanu apar cu ocazia distribuirilor Vârful Roşu aflat la Sud-est de
de păşuni din munte. Cum zona vârfului este destul de aridă Vârful Moldoveanu se numea
deci mai puţin importantă pastoral, un anume Moldoveanu a Vârful (Pichetului) Roşu -
primit muntele (faţa muntelui) din sud-vestul şi vestul vârfului Pichetul Roşu fiind postul
ca urmare a „importanţei” persoanei şi a turmelor sale. de observaţie pentru graniţa
Prin „moldovean” se înţelege persoana care, la caz concret, care trecea prin zonă. Vârful
nu avea (re)cunoscută originea şi neamul său, drepturile în Moldoveanului era vârful de
cadrul obştilor şi se specifica faptul că originea persoanei este „din sus” de vârful Roşu.
„prin mamă – deci neprecizabilă - din părţile ... Moldovei”,
deci „de pe alţi munţi/venit de departe-din afara comunităţii
respective”.
Ca atare drepturile sale de a fi privilegiat la alesul păşunilor
puteau să fie neluate în seamă sau nu mai avea însemnătate
cât de mari erau turmele sale sau după „măsuriş” – criteriu
principal de „atribuire” a păşunilor.
La concret, păşunea a fost revendicată de oieri moldoveni
„unde nu are nimenea păşuni”.
Anterior, au existat relativ dese „conflicte de frontieră” – anume,
păşunarea oilor din Transilvania „peste munţi”.
Primele astfel de „conflicte” apar la începuturile secolului XIII
(fără să fie vorba de vreo frontieră) – un astfel de conflict deja
tipic este „semnalat” de Mioriţa – iar primele reglementări de
hotar apar în cadrul dreptului implicit de uzufruct al voievozilor
munteni în urma „legămintelor de vasalitate”.
2 Negoiu Numele de Negoiu este de fapt numele dat feţei sudice a
muntelui care are punctul somital în (actualul) Vârf Negoiu.
Numele de Tunsu era un nume generic pentru toată culmea de
la nord de Vârful Negoiul Mic. Se mai păstrează numele pentru
un vârf de pe această culme situat la capătul nordic al acesteia.
Denumirea de Tunsu se referă – generic – la acele persoane care
au trecut la portul „evropinesc” şi – de multe ori prin extensie
şi confuzie – la cei care au părăsit credinţa ortodoxă deşi, după
săvârşirea Tainei Sfântului lor Botez, au fost ’tunşi’ prin tăierea
cruciş a câtorva şuviţe de păr, tradiţie spirituală valabilă şi în
cazul tunderii în monahism.
Denumirea Negoiu s-a impus în final în contextul acţiunilor de
„modernizare” a denumirilor din Munţii Făgăraş începute de
Clubul Alpin Român.
Denumirea în sine aduce aminte de prenumele Neagoe (cu
accentul pe a), des folosit în secolele XIII – XVI, cât şi de Neagu,
prenume însuşi hipocoristic de la Negomir, cunoscut şi în
istoria veche a României.
3 Viştea Mare Înţelesul cuvântului este cumva apropiat de sensul de „loc
inutil” (neconfimat).
Denumirea în sine aduce aminte de prenumele Vişa (atât
masculin cât şi feminin) care a fost folosit în secolele
anterioare.
Sensul mai concret era de „fundătura de/din munte fără prea
mare folos la păşunat”.
4 Lespezi Acest vârf are numele corect de Lespezi ca punct somital Valoarea altitudinală de
al culmii Lespezi/feţei muntelui Lespezi dar şi, simultan, 2.517 m este folosită de mai
de Călţun ca punct somital al zonei Călţun de pe versantul bunii cunoscători ai Munţilor
nordic. Făgăraş.
Actualmente este mai folosită denumirea de vârf Lespezi,
probabil din motive tipografice.
„Lespezile” , ca şi loc geografic este denumirea generică a
formaţiunii stâncoase denumită pretenţios şi turistic „Spinarea/
colţii balaurului/dragonului” - aflată cumva la sud de vârf
chiar pe culme.
Există mai multe vârfuri Lespezi în Munţii Făgăraşului.

www.iic.ro 23 Nr. 93, Septembrie 2008


Ghid montan
Vârfurile Carpaţilor Româneşti, de peste 2500 m. O părere. (Dan Loghin, Daniela Ursu)

Panoramă a munţilor Făgăraş. Imagine luată de pe Vf. Capra. (Foto: Dan Mărăcineanu, www.alpinet.org)

Nr. Vârful Toponimie Notă


5 Parângul Mare Numele în sine – parâng – conform etimologiei populare
şi a circulaţiei cuvântului în regiunea respectivă, duce la
„menţionarea” ca acel munte are şi locuri de păşuni mai bune
„cu mei (sălbatic)”.
Mai exact, un munte care are păşuni bune cu părâng. Denumirea
mai are o semnificaţie, poate mai profundă (neconfirmată):
muntele celor care (mănâncă) mei: dacii şi, prin extensie,
locuitorilor de la poalele muntelui care se considerau trăgându-
se direct din daci.
Numele a fost folosit cel mai mult pentru a desemna vârful
principal. Prin excepţie, pentru că distanţa dintre Vârful Mare
şi Mic (Parângul mare şi cel Mic) este considerabilă.
În acest moment Vârful Mândra este dat unei proeminenţe
aflată la sud de Vârful Parângul Mare – poate fi nejustificată în
raport cu aria locală denumită Mândra.
Un amănunt vrednic de a fi relevat este şi lacul Mândra.
Mândra este de asemeni, un nume care a fost folosit şi ca nume
propriu, având semnificaţie personală la origine, precum şi
valoare similară masculină.
6 Cornu Călţun este un prenume masculin similar celui feminin de Valoarea altitudinală de 2.505
Călţunului Călţuna. metri este folosită de mai
Cea mai vestită Călţuna apare pe timpul lui Ştefan cel Mare, bunii cunoscători ai Munţilor
numele ei fiind consemnat în corespondenţa domnitorului Făgăraş.
cu boierii brăileni, la 1481. Mai spre nord, o cetate la hotarul
Vrancei a purtat numele acesta un scurt moment, numele acelei
cetati fiind de fapt Crăciuna şi supranumită cetatea fără apă.
Contextul istoric se referă la repetatele intervenţii ale lui Ştefan
cel Mare în Muntenia pentru impunerea unor domni utili
politicii sale. O astfel de intervenţie, probabil ultima, a avut loc
în 1481 pentru impunerea unui anume Mircea. Acesta trebuia
să aibă antecedente domneşti, iar nu “fiul acelei Călţune....”
deci a fost utilă folosirea numelui de Călţuna ca o recunoaştere.
Odată cu încheierea domniei lui Mircea utilizarea numelui
acelei Călţuna a încetat. Aceasta şi în contextul istoric al ocupării
Vrancei de către Ştefan cel Mare în detrimentul Munteniei -
subiect numai bun pentru o legendă precum Vrâncioaia.
Denumirea de Corn este uzuală pentru vârfurile de acest fel
– ascuţite, spre deosebire de vârfurile denumite Cucă, sau fiind
vorba de umeri sau cocoaşe sau alte asemenea.
7 Peleaga Denumirea în sine înseamnă vârful cel chel/lipsit de vegetaţie
şi, în plus, „zdrenţăros” (formă neregulată).
Nu era un vârf principal (în sens de util pentru demarcaţie
de zone pastorale – precum „păpuşile”) dar era considerat un
reper important, deci de luat în seamă.
Ca atare, Vârful Peleaga este un punct somital distinct şi bine
precizat în teren deşi are câteva mici cocoaşe alăturate.
8 Păpuşa I Vârfurile Păpuşii se referă la denumirea generică uneori folosită
pentru aceste vârfuri.
De obicei sunt luate în considerare sau avute în vedere Vârful
Păpuşa I şi Păpuşa II – anume extremele/extremităţile coamei/
culmii înalte a (Piscului) Păpuşii.
9 Vânătoarea lui Denumirea ca atare are semnificaţia de „capătul păşunii
Buteanu Buteanului – acolo unde ies vânătări şi/sau pietre vinete”.

www.iic.ro 24 Nr. 93, Septembrie 2008


Ghid montan
Vârfurile Carpaţilor Româneşti, de peste 2500 m. O părere. (Dan Loghin, Daniela Ursu)

Nr. Vârful Toponimie Notă


10 Hârtopu Ambele denumiri de vârfuri (Dara şi Hârtopu Darei) trimit la
noţiunea de „scobitură” în teren, vizuină, grotă.
Totuşi, mai multe vârfuri din Carpaţii Româneşti au drept vârf
complementar un „hârtop”. Cuvântul în sine are semnificaţia
pastorală de „vârf mai răsărit decât culmea pe care se află şi
în care culmea se termină” – respectiv pentru o culme care
este sau formează un hotar. Un fel de „de la... până la...” unde
„până la” este un „hârtop”.
11 Omu Problema vârfului Omu are numeroase nuanţe. Discuţiile au Altitudinea vârfului este legată
fost şi probabil vor mai fi numeroase. de luarea în considerare a
Ca atare semnificaţia de „om” dată multor vârfuri din Carpaţii stâncii amplasate pe vârf.
Româneşti are diverse interpretări.
Aspectele discutate s-au concentrat asupra:
- Altitudinii vârfului din Bucegi. Mai ales „cu sau fără” stânca
de pe vârf. La concret vârful fără stâncă are 2.505 m altitudine,
iar împreună cu stânca respectivă ’creşte’ la 2.514 m altitudine.
Chestiunea dacă se ia sau nu în considerare stânca de pe vârf
nu a fost soluţionată. Prin definiţie, un vârf este o culminaţie
deci ar trebui luată în considerare şi stânca. Aceasta pentru că
stânca face parte, geologic, din vârful propriu-zis.
Problema este considerată „subtilă” ca şi „rezolvare”
considerându-se stânca de pe vârf ca o „adăugire artificială”
şi ca atare de neluat în seamă. De aici trimiterile sunt către
legende, mituri, civilizaţii – de la cele pre-dacice până la cele
mai mult sau mai puţin terestre. La concret, este vorba de o
presupusă „dăltuire” a unei stânci locale în „chip omenesc”,
deci o intervenţia a omului.
- Denumirii. De cele mai multe ori numele de „Omu” date
anumitor vârfuri din Carpaţi se consideră a fi datorate
„asemănării” cu un chip uman. Denumirea cea mai apropiată
şi cu semnificaţia cea mai completă este de : Vârful Piatra ca
Om.
Cu excepţia cu totul notabilă a Vârfului din Făgăraş care are
o transcriere greşită – corect în acel caz este Onu, iar nu Omu
- Vârfurile numite (ale) Omu(lui) au în vedere tocmai această
asemănare.
În particular însă, Vârfurile de tip Omu sunt uneori Vârfuri
considerate a fi fost „amenajate” de om, respectiv pot avea
însemne anume făcute (şi care se văd de departe), construcţii
simple, „momâi” (de formă umană întreagă, iar nu „păpuşi”
ca cele tradiţionale utilizate la descântece). Termenul de
„momâie” este folosit atât pentru movilele de piatră, cât şi
pentru stâlpii verticali – menhire.
Realizarea acestor „amenajări” are la bază, în unele cazuri, şi o
motivaţie religioasă, având în vedere credinţa arhaică conform
căreia în jurul pietrelor mari se adună spiritele morţilor. Întrucât
aceste denumiri - momâie, strigoi - sunt forme lingvistice vechi,
e posibil ca ele să desemneze o stare de interior (suflet, spirit,
umbră), stare ce a fost imaginată în magia tracilor sub forma
unor păpuşi umanoide.
- Semnificaţiei. Vârfurile de tip „omu” au semnificaţie de
„punct de reper etalon”. Aceste vârfuri sunt luate în considerare
drept „cele de la care le ţii minte pe celelalte”.
12 Bucura Denumirea în sine este tot o contribuţie Touring Clubului
Român şi/sau acceptată de denumire de către Clubul Alpin
Român în deceniul 4 al secolului trecut la sugestia iniţială a lui
Mihai Haret.
Motivele care l-au determinat pe Mihai Haret să propună o
astfel de denumire sunt de natură mai curând sentimentală.
13 Păpuşa II Vârful Păpuşa II este considerat vârf în ideea că fiind o
extremitate, el nu poate fi decât un punct somital, un reper
geografic important şi, în plus, distinctiv.

www.iic.ro 25 Nr. 93, Septembrie 2008


Ghid montan
Vârfurile Carpaţilor Româneşti, de peste 2500 m. O părere. (Dan Loghin, Daniela Ursu)

Nr. Vârful Toponimie Notă


14 Vârful Capu Este prima confirmare a re-definirii noţiunii de vârf ca punct
Morarului somital al unei culmi iar nu „partea cea mai de sus a unui
munte respectiv a unei feţe de munte”.
15 Dara Denumirea poate proveni din dara : „păpuşă” (de gen) masculin
– construcţie mai înaltă din pietre similară cu „loc şi semn de
reprezentare a unui strămoş sau a unui fapt sau întâmplare
de ţinut minte şi datorată acelui strămoş” şi cu sensul mai de
curând de: „acolo unde se opresc ochii din privit”, „marcaj de
început”.
O altă interpretare, poate mai credibilă este denumirea
provenită de la (pre)numele Dara, la origine prenume masculin
cu semnificaţia de „cel mai”.

Alte vârfuri
Nr Vârful Toponimie Notă
1 Vârful Spintecăturii Nord Vârful din Sus al Spintecăturii Moldoveanului 2.508?
2 Vârful Spintecăturii Sud Vârful din Jos al Spintecăturii Moldoveanului 2.515?
3 Vârful Coştila 2.561? – împreună cu releul construit.

Luarea sau nu în considerare a


amenajărilor de pe unele vârfuri,
amenajări efectuate din diverse motive,
este cu totul discutabilă.
Motivaţia pro este faptul că
altitudinea Vârfului Omu este „dublă”:
cu sau fără stânca de pe vârf. Motivaţia
mai adâncă este faptul că, devreme
ce denumirea de „omu” este dată sau
folosită ca reper pentru culminaţiile
„antropice” importante (deci care au
suferit intervenţii umane) atunci şi
construcţiile sau amenajările de pe
astfel de vârfuri ar putea fi luate în
considerare.
Un argument exotic este
supraînălţarea voluntară a unui vârf de Vf. Moldoveanu şi cele două vârfuri ale Spintecăturii (Foto: Emi Cristea)
3.996 m altitudine din Elveţia la 4.000
metri altitudine din motive turistice.
Totuşi o astfel de abordare poate
conduce la tot felul de acţiuni de
„supraînălţare” voite sau din cine ştie
ce interese.
Mai mult, se pot modifica altitudinile
vârfurilor actuale prin tot felul de
supraînălţări. Şi aşa este problematic
dacă însuşi Vârful Moldoveanu mai
are altitudinea de 2.544 m măsurată la
baza crucii principale de pe vârf sau la
vârful crucii.
În plus asta îndeamnă la amplasarea
de tot felul de catarge sau alte
asemenea.
Vf. Omu din Bucegi (Foto: Ionela Pop, www.alpinet.org)

www.iic.ro 26 Nr. 93, Septembrie 2008


Ghid montan
Vârfurile Carpaţilor Româneşti, de peste 2500 m. O părere. (Dan Loghin, Daniela Ursu)

Partea II. Opţiuni teoretice.


Accepţiunea generală pentru
noţiunea de vârf este de „punct de
cea mai mare altitudine pentru o
suprafaţă/arie/zonă dată” – de obicei
un munte. Mai exact însă, un vârf este
un punct de maximum local pentru o
zonă geografică dată.
Problema cea mai importantă
aici este sau devine: „care zonă, care
suprafaţă”? Cât de mare sau de mică este
acea suprafaţă? Cât de semnificativă
geografic trebuie să fie pentru a defini
un punct somital care să fie vârf?
Asta a fost ceva mai greu de definit.
Totuşi s-a procedat prin reducere:
Prima regulă:
„Un bolovan în apropierea unui
vârf nu este vârf”. Asta înseamnă că
punem în discuţie faptul că trebuie să:
-definim de la început un vârf care să
nu poată fi contestat ca fiind vârf;
- stabilim cu precizie „apropierea
faţă de un vârf” – adică la ce depărtare
minimă de un maximum local putem
avea un alt maximum local;
- determinăm proeminenţa acelui
vârf numai faţă de zona pentru care
este considerat vârf, de exemplu o
culme naturală din care face parte.
În plus:
- definirea unui vârf oarecare
– inclusiv dacă este sau nu este vârf –
porneşte de la o culminaţie – considerată
punct somital – indiscutabil;
- elementele care se deplasează,
Vf. Vânătoarea lui Buteanu (Foto: Emi Cristea, www.alpinet.org)
care pot fi deplasate sau elementele
provizorii în termeni geologici precum hotărât considerat ca atare – şi să luăm discuţie;
şi adăugirile antropice nu sunt vârfuri în vedere şaua cu altitudinea cea mai - există una sau mai multe şei -
sau nu pot contribui la altitudinea mică de pe traseul direct de legătură puncte de minimă altitudine - pe cel
unor vârfuri. Altfel spus, avem de-a dintre cele două vârfuri: cel considerat puţin un traseu direct de legătură
face cu vârful ca proeminenţă de relief reper şi cel în chestiune. dintre punctul somital şi punctul în
natural. Ca exemplu: proeminenţa Vârful discuţie;
A doua regulă: Viştea Mare (2.527 m. alt.) în raport cu - punctul poate fi o proeminenţă.
Se defineşte proeminenţa topo- Vârful Moldoveanu este 2.527 – 2.495 Două chestiuni au devenit extrem
grafică ca fiind diferenţa dintre un vârf (altitudinea minimă a şeii dintre cele de importante apoi:
şi cea mai adâncă şa (deci cu altitudinea două vârfuri) = 32 metri. - care este altitudinea minimă a şeii
cea mai mică faţă de nivelul mării) Reciproca este interesantă şi ea ne de pe traseul de legătură dintre cele
faţă de vârful cu altitudinea imediat poate conduce către recunoaşterea unui două proeminenţe;
superioară. vârf din punct de vedere topografic. - care este distanţa minimă dintre
Cu alte cuvinte, dacă vrem să ştim Un punct de altitudine dată poate fi culminaţia ce urmează a fi considerată
cu certitudine că o culminaţie este considerat vârf dacă: drept vârf - şi punctul somital imediat
sau poate fi vârf – atunci trebuie să - există un punct somital la care superior ca şi altitudine – considerat
luăm drept reper un alt vârf – în mod se poate raporta – pentru regiunea în vârf de referinţă sau reper.

www.iic.ro 27 Nr. 93, Septembrie 2008


Ghid montan
Vârfurile Carpaţilor Româneşti, de peste 2500 m. O părere. (Dan Loghin, Daniela Ursu)

Nu există de asemenea o valoare


uzuală, dar o regulă de bun simţ spune
că “o crevasă nu poate avea două
culmi şi deci 2 vârfuri”. Astfel, distanţa
minimă poate fi apreciată la aceiaşi 15
metri.

Criteriul 3.
Se poate calcula o valoare sintetică,
anume produsul între adâncimea
minimă a şeii şi distanţa minimă şi
care permite să fie acceptat sau un/o
proeminenţă locală drept vârf sau nu.
Valoarea minimă a acestui produs este
cu totul discutabilă:
- minim 200 pentru “umeri” vâr-
fuleţe, vârfuri secundare;
- minim 225 pentru vârfuleţe
semnificative local;
- minim 1.000 pentru vârfuri
semnificativ determinate;
Vf. Hârtopu (2506 m) şi cel mai sus lad din Carpaţi; Foto: Mihaela Alina-Radu

La concret, avem de-a face cu


problema dacă o proeminenţă este
sau nu recunoscută drept vârf. Pentru
aceasta se ia în considerare şi se
defineşte ad-hoc un etalon local sau
reper.
- De exemplu, Vârful Capra (2.494
m. altitudine) NU este vârf în raport
cu Vârful Vânătoarea lui Buteanu dacă
şaua de minimă altitudine dintre cele
două vârfuri are altitudinea mai mare
decât 2.494 – 15 = 2.479 m. altitudine
sau, în alte accepţiuni, de 61 m sau alte
valori.
- Acelaşi Vârf Capra este vârf în
raport cu Vârful Vânătoarea lui Buteanu
pentru că distanţa dintre cele două este
suficient de mare – peste 15 m.
- Acelaşi Vârf Capra este vârf în
raport cu Vârful Vânătoarea lui Buteanu
pentru că valoarea sintetică dintre cele
Vf. Dara (2500 m; Foto: Mihaela Alina-Radu
două este mai mare de 225 m.
fi luate în considerare ca fiind vârf. Părerea mea este că valoarea
Criteriul 1. Mai există vehiculate valori de 61 sintetică minimă care poate fi luată în
Această adâncime minimă a şeii metri, 90 metri sau 150 metri. Ultimele considerare pentru România poate fi
a fost subiect şi obiect de dispută. valori sunt pentru definirea de astfel calculată:
Valoarea minimă recunoscută (John proeminenţe majore. - se iau în considerare perechi de
and Anne Nuttall’s - The Mountains vârfuri proxime unul altuia – vârfuri
of England and Wales) este de 15 Criteriul 2. recunoscute ca atare fără dubiu;
metri. Astfel, numai culminaţiile locale Distanţa minimă dintre culminaţia - se determină valoarea minimă a
care se detaşează de zona imediat în chestiune şi vârful reper nu are o produsului dintre adâncimea şeii care
înconjurătoare cu cel puţin 15 m poate valoare anume definită. separă cele două vârfuri (care defineşte

www.iic.ro 28 Nr. 93, Septembrie 2008


Ghid montan
Vârfurile Carpaţilor Româneşti, de peste 2500 m. O părere. (Dan Loghin, Daniela Ursu)

proeminenţa) şi distanţa dintre ele să aibă altitudinea mai mică decât 2.486
Criteriul 1
(care permite atribuirea caracteristicii m;
Lista de vârfuri care respectă
de „vârf independent”). - Distanţa dintre cele două culminaţii
valoarea minimă a proeminenţei
După calculele mele făcute pe baza ar trebui să fie mai mare de 60 metri
(adâncimea minimă a şeii de 15 m)
datelor, fără să fie deloc exhaustive, – ceea ce este adevărat.
am determinat astfel valoare sintetică Putem avea în vedere însă părerea 8 Vânătoarea lui Buteanu
minimă: că, indiferent de valoarea sintetică, 9 Hârtopu Darei
- am luat în considerare două vârfuri adâncimea şeii faţă de culminaţia care 10 Omu
considerate ca atare de mai mult de 2 urmează să fie “declarat” drept vârf 11 Bucura Dumbravă (?)
autori; trebuie să fie de minim 15 m.
- am determinat valoarea minimă a
unei astfel de valori sintetice. Luând în considerare valoarea
Rezultatul: sintetică de 1000: Criteriul 2
- Vârfurile luate în considerare sunt: - vârfuleţele Spintecăturii Moldo- Listă de vârfuri pentru un minim
Vârful lui Toader (2.262 m. altitudine) veanului pot fi vârfuri/vârfuleţe dacă: de 61 m a proeminenţei – limită
şi Vârful Portiţei (2.240 m. altitudine) - Şaua dintre unul dintre ele şi Vârful pentru a fi considerat drept “vârf
separate de şeuţa Portiţei din Muchie Viştea Mare (cel imediat superior ca şi semnificativ”
(2.237 m. altitudine). Ambele vârfuri altitudine) este mai adâncă cu cel puţin 1 Moldoveanu
se află pe muchia Albotei din Munţii 15 m. faţă de Vârful Spintecăturii.
2 Negoiu
Făgăraş. Acest lucru NU se întâmplă, diferenţa
- Valoarea sintetică minimă găsită fiind de doar cam 1,5 m. Al doilea vârf, 3 Lespezi-Călţun
este: 3 m adâncimea relativă a şeuţei cel Nordic poate fi la limită considerat 4 Parângul Mare
faţă de Vârfului Portiţei şi distanţa vârf. 5 Peleaga
dintre cele două vârfuri – 70 m (?). - Valoarea sintetică este mai mare 6 Păpuşa I
de 225. Distanţa vârfului cel mai 7 Vânătoarea lui Buteanu
Valoarea minimă propusă ca valoare apropiat de Vârful Viştea Mare este
8 Hârtopu Darei
de referinţă este de 210. de cam 200 m. Valoarea sintetică este
Dacă se respectă această valoare acum 1,5 x 200 = 300, suficient pentru 9 Omu
sintetică, lista vârfurilor peste 2.500 m. a putea fi declarat drept “vârfuleţ”
altitudine se poate completa cu : nesemnificativ.
- Vârful nordic al Spintecăturii Criteriul 3 - Valoarea sintetică
Moldoveanului – 2.513 m altitudine (?) Îmi permit să propun: Lista pentru valoarea sintetică
în raport cu Viştea Mare; Utilizarea pentru definirea unui minimă de 200
- Vârful sudic al Spintecăturii vârf valoarea sintetică de minim 210.
1 Moldoveanu
Moldoveanului – 2.508 metri altitudine În acest caz vom putea diferenţia
(?) „vârfuleţele” (între 210 şi 1.000), 2 Negoiu
Dar cocoaşa dintre cele două nu vârfurile (semnificative (între 1.000 şi 3 Viştea Mare
poate fi considerată vârf. 2.000) şi vârfurile majore (peste 2.000). 4 Lespezi
Alte valori sintetice etalon. Utilizarea drept etalon a Muchiei 5 Parângul Mare
Dacă se acceptă valoarea sintetică Albotei, foarte bine documentată. 6 Cornul Călţunului
de 1.000 (pentru vârfuri de sine
7 Peleaga
stătătoare), pentru Carpaţii Româneşti Criteriul 1
avem următoarele concluzii: 8 Păpuşa I
Lista de vârfuri care respectă 9 Vânătoarea lui Buteanu
- Vârful Dara poate fi considerat
valoarea minimă a proeminenţei
drept vârf de sine stătător doar dacă: 10 Hârtopu
(adâncimea minimă a şeii de 15 m)
- Şaua dintre Vârful Dara şi Vârful 11 Omu
Hârtopul Darei are altitudinea mai 1 Moldoveanu
2 Negoiu 12 Bucura
mică decât 2.485 m;
- Distanţa dintre cele două culminaţii 3 Viştea Mare 13 Păpuşa II
este mai mare de 60 metri. 4 Lespezi 14 Vârful Capu Morarului
- Vârful Capu Morarului poate fi 15 Dara
5 Parângul Mare
considerat Vârful de sine stătător dacă:
6 Peleaga A Vârful Spintecăturii Nord
- Şaua dintre Vârful Omu şi
culminaţia Capu Morarului ar trebui 7 Păpuşa I B Vârful Spintecăturii Sud

www.iic.ro 29 Nr. 93, Septembrie 2008


Ghid montan
Vârfurile Carpaţilor Româneşti, de peste 2500 m. O părere. (Dan Loghin, Daniela Ursu)

Vârfurile Moldoveanu şi Viştea Mare, văzute dinspre Est (Foto: Emi Cristea)
mod mai obişnuit vârfurile de peste
Concluzie. 2500 de metri.
Vârfurile montane au exercitat Când este vorba de toponimice
întotdeauna o atracţie firească, stricte, de altitudini stricte şi de vârfuri
„cucerirea” acestora, în toate timpurile stricte, interesul ştiinţific creşte enorm.
şi în toate culturile, fiind sinonimă În funcţie de unul sau altul dintre
cu o realizare deosebită, de maximă criteriile considerate, diferite piscuri
importanţă pe plan fizic, ideatic, pot aspira în mod legitim la onorantul
spiritual. Nu întâmplător, fiind titlu de vârf de peste 2.500 m.
adesea învăluite în nori şi deci deseori Oricare ar fi punctul de vedere al
inaccesibile vederii libere, vârfurile cercetătorului se impune din capul
cele mai înalte ale unui lanţ montan au locului stabilirea caracterelor generale,
fost considerate misterioase locaşuri necesare şi esenţiale pe care trebuie să
ale unor fiinţe supranaturale, zeităţi le întrunească partea superioară a unei
sau zei. forme de relief pentru a fi numită Vârf.
Determinarea celui mai înalt vârf Cred că fiecare abordare a acestui
montan local, al unui lanţ montan sau subiect poate fi utilă. De fiecare dată
al unei regiuni, a constituit mereu unul apar elemente noi. De exemplu,
din subiectele majore de discuţie ale problema altitudinii poate căpăta o
iubitorilor muntelui. În mod frecvent, soluţionare „definitivă”. Asta deşi
altitudinile au fost prezentate ca şi cifre însuşi relieful local evoluează.
obişnuite şi rapid au reuşit să stârnească Continuarea unei astfel de articol
interes. Aducând mereu în apărarea lor ar putea definitiva lista vârfurilor de
argumente citate din articole reunite ale peste 2.400 m. altitudine din Carpaţii
altor cercetători, altitudinile vârfurilor Româneşti. Mai departe, o Enciclopedie
mai mici şi mai puţin cunoscute şi (ilustrată) a vârfurilor Carpaţilor
urcate capătă astfel o relativă stabilitate, Româneşti ni se pare o lucrare utilă. Nu
Parângu Mare (2519 m) menite să le ferească, cel puţin parţial, numai din punct de vedere turistic.
(Foto: Petru Şuţchi, www.alpinet.org) de modificările la care sunt supuse în

www.iic.ro 30 Nr. 93, Septembrie 2008


Dincolo de graniţe
Pizol - Hohe Spitze - 2844 m (Emi Cristea)

Pizol (Hohe Spitze) - 2844 m


Dincolo de graniţe
Text şi fotografie: Emi Cristea (Braşov); emi@alpinet.org
Cel mai greu este să ai o ţintă. Şi orăşelului Sargans trebuie să ieşim de Volga şi Dunăre. Aici, face un mare cot
asta pentru că Elveţia, deşi mică, are pe marea şosea, pentru a căuta o posi- spre NE, delimitând Elveţia de Liech-
multe ţinte turistice şi niciodată nu bilitate de acces spre muntele dorit. În tenstein. Habar nu aveam că munţii
poţi şti din prima dacă ai ales-o pe cea Alpi ascensiunile sunt mult diferite faţă ăia, înalţi, de peste vale, sunt ai altei
mai potrivită pentru ceea ce îţi doreşti. de Carpaţi. Datorită diferenţelor mari ţări şi că la maxim zece kilometri, mai
Am studiat, cumva, harta generală, am de nivel, o tură de o zi trebuie gândită la nord-est, este Vaduz, mica reşedinţă
văzut cam pe unde ar fi, dar habar nu altfel decât ascensionarea muntelui la de stat.
aveam ce putem găsi acolo. Este greu picior, de la poale până la vârf, aşa că În Sargans indicatoarele turistice
să descoperi sălbăticii, într-o ţară care trebuie să găsim neapărat un punct împânzesc tot centrul micii localităţi
îşi scoate fiecare franc din fiecare cen- de informare, la care să aflăm cum, pe către diferite trasee de trekking din îm-
timetru pătrat de munte. unde şi până unde. prejurimi. Toate sunt marcate cu bandă
Pizol! Este un nume, pe cât de sim- Suntem în mijlocul Sargansului. roşie, semn că sunt la îndemâna oricui
plu, pe atât de incitant. Nu am căutat Frumos orăşel. Chiar m-a impresionat are minim de înclinare spre turismul
prea mult semnificaţia lui, dar am ob- peste măsură, deschizând parcă în mine montan.
servat că în zona locuită de raetoroma- pofta de emigrare, doar pentru a avea Da! Este intersantă ierarhizarea po-
ni, culmile stâncoase poartă denumirea în fiecare dimineaţă, la fereastră, im- tecilor, în Elveţia. Nu ai să întâlneşti tot
de „Piz” iar spre zona italiană primesc aginea aceluiaşi munte care se prăvale felul de semne, diferit colorate, care să
denumirea mai accentuată de „Pizzo”. peste noi. Este vorba de Gonzen, un paleteze o hartă. Există banda roşie şi
Pizol (sau Alta Pinto) este de fapt de- munte cu „doar” 1830 metri, dar cu exista banda albastră. Cea roşie spune
numirea romanch pentru „munte în- pereţi impresionanţi, din care porneşte că traseul este uşor-mediu, ar cea
alt”, munte care iese în mare evidenţă, celebra creastă Churfirsten, de care ne-a albastră spune că traseul este mai difi-
faţă de adânca vale a Rinului, ce curge tot povestit Coţo. Ehh ... în următoarele cil, că este obligatoriu să ai bocanci şi că
pe la poale. vacanţe! pot exista şi pasaje mai expuse. Creasta
După o oră de mers pe autostra- Aproape de Sargan curge Rinul. munţilor Făgăraş ar intra cu siguranţă
da Zurich – Chur, ştim că în dreptul Este al treilea fluviu al Europei, după la categoria benzii albastre. Cu toate că
au doar aceste semne, nu există risc de
rătăcire, pentru că indicatoarele turis-
tice sunt la tot pasul, bine marcate, bine
orientate şi n-ai să le găseşti murdare,
strâmbe, ruginite, îndreptate aiurea
sau dărâmate. Poate fi vorba şi de ati-
tudinea celor ce chiar vând turism, ca
să zic aşa.
N-am ştiut pe unde să ne uităm. Mă
tot aştemtam să văd un „I” mare, ca în
România, care să-mi spună că acolo e
un punct de informare. N-a fost să fie.
Am găsit o mică librărie, cu tot felul de
hărţi topografice (scare 1:25.000), pe
unde cu siguranţă aş fi găsit să cumpăr
una cu zona Pizol (la un preţ de 25
CHF, care înseamnă aproximativ 55-60
lei de-ai noştri; mult? Puţin?). Dar, nu
cred că mi-aş fi permis ca pentru fie-
Oraşul Sargans şi muntele Gonzen (1830 m)
care tură să achiziţionez câte una, aşa

www.iic.ro 31 Nr. 93, Septembrie 2008


Dincolo de graniţe
Pizol - Hohe Spitze - 2844 m (Emi Cristea)

că am preferat să căutăm un punct cu im. Se vede micul Sargans, în frumoasa mici portiţe, cu un sector de cablu de
broşuri sau pliante, gratuite, aşa cum depresiune dintre Bergmassiv (de care doar un metru, prins la capăt cu un
ne obişnuisem în primele zile. ţine şi Pizol), Churfirsten şi munţii din cârlig, de ţăruşul din dreapta. Încă nu
Elveţienii stau rău cu engleza. Cu Liechtenstein. Primul semn de marcaj m-am obişnuit cu ideea de a vedea aşa
toate astea, în faţa supermarketului ma îndreaptă spre firul de vale amena- ceva ...
Coop, am întrerupt două doamne, pen- jat cu o captare mică de apă (probabil În pădure e mai umbră. Când am in-
tru a afla ceea ce doream. Ce simplu pentru casa de lângă). Valea asta pe trat, am trecut pe o portiţă asemănătoare
era! Peste drum! Îi zice „Reiseburo” şi care am venit se numeşte Grossbach, cu cele de la metrou, în Bucureşti. In-
un nene foarte amabil şi care stăpâneşte iar pe aici îşi formează cursul principal teresant era că fiind foarte îngustă
bine engleza, îmi explică până unde din cele două pâraie care vin dinspre trecere, mă gândeam că de fapt era
putem ajunge cu maşina, pe unde ne munte. Aprovizionăm aici cu apă rece pentru limitarea acessului persoanelor
îndreptăm spre baza muntelui şi îmi şi proaspătă. Cine ştie mai sus ce-o mai care depăşesc un anumit gabarit. Hihi.
oferă şi un mic pliant cu harta zonei fi. Panta este destul de hotărâtă, şi cu Altfel, poteca este frumoasă, răcoroasă,
Pizol (la nivel de reprezentare grafică, soarele amiezii în ceafă nu e prea sim- iar în spate, printre pâlcurile de molizi,
3D, a muntelui, aşa cum te obişnuieşti plu să urci. Câteva serpentine scurte, tot vezi Churfirsten-ul, creasta aia care
cu pliantele din ţara asta). ne îndepărtează de un mic adăpost de a început să mă frământe şi pe mine.
Trecem înapoi peste autostradă şi ne lemn îndreptându-ne spre răcoarea Boala asta se transmite de la unul la al-
îndreptăm spre Wangs, o mică locali- pădurii de molid. Este plin de flori, tul.
tate situată la altitudinea de 509 metri. iarbă înaltă şi verde, un verde cum nu N-am făcut mai mult de trei sfer-
De aici şi până la 2844 ar fi ceva ... prea am văzut pe la noi decât în lunile mai- turi de ceas de la plecare. Ieşim într-o
mult pentru o zi. La oficiul turistic ne iunie. E prea verde ţara asta. poieniţă frumoasă, dar abruptă, pe
informase că până la cabana Maienberg Un gard de ţăruşi de lemn, şi sârmă care soarele de deasupra scoate untul
(945 m) poţi ajunge cu maşina, şi avea prin care circulă curent electric, ne din noi. Serpentinele sunt destul de
dreptate. Era cam îngust drumul, dar separă de zona împădurită. Este întâl- adunate, aşa că nu ne putem desfăşura
bine întreţinut. Dacă ar fi coborât cine- nit peste tot ân zona montană a Elveţiei. după plac. În capătul de sus, mar-
va, în acelaşi timp, trebuia să se retragă Animalele sunt lăsate să pască libere în cajul ne bagă iar în pădure, undeva
pe margine, să-ţi cedeze prioritate. Iar zonele de păşune, dar sunt protejate în dreapta, traversăm o mică vâlcea
elveţienii chiar sunt corecţi în trafic. de aceste garduri electrice, pentru a pietroasă, după care, scoţând nasul
Am ajuns mai sus de Maienberg, pen- nu părăsi zona lor. Acolo unde poteca la lumină, dăm peste o construcţie
tru că un drum asfaltat încă îşi făcea loc trece peste aceste garduri, sunt făcute frumoasă, care nu e altceva decât staţia
spre munte. Pe cel spre Furt era mare
semnul că nu ai voie cu maşina, dar pe
cel din dreapta nu era nici un semn de
interzicere, doar unul cu „Atenţie la
trotinete” (e mare sport la ăştia, să urce
cu telecabina sus şi să-şi dea drumul cu
trotineta pe piste amenajate).
După hartă, pot zice că am început
traseul de la Muggsässsli. Eram pe
o vale destul de adâncă, lângă o casă
izolată pe lângă care nu se vedea nicio
mişcare. De aici începeau două poteci
turistice. Una la dreapta, spre Fürggli
(o creastă foarte frumoasă şi destul de
sălbatică) şi una la stânga, care ducea
la staţia de telescaun Furt (1522 m),
primul nostru punct. Aici suntem la
1295 metri altitudine.
Marea poiană în care ne aflăm ne îm-
bie privirile spre locurile de unde ven- Gonzen, Churfirsten şi oraşul Sargans

www.iic.ro 32 Nr. 93, Septembrie 2008


Dincolo de graniţe
Pizol - Hohe Spitze - 2844 m (Emi Cristea)

greu identific care este cel dorit de noi.


Comparând cu schiţa primită la biroul
turistic, găsesc că trebuie să mergem
spre vest, spre Wildseeluggen, şaua
de acces la marea căldare de sub Pizol.
Doar o oră şi 10 minute scrie. Şi cam
aşa se întâmplă. Aveam să aflu cât de
precişi sunt elveţienii la timpii turistici
afişaţi pe indicatoare. Pe lângă toate
paletele galbene, cu vârful indicat cu
o bandă roşie, este şi una mai rătăcită,
colorată toată în albastru. „Pizolsattel”
scrie pe ea, Gigerwald şi Wattis. N-am
ştiut ce este „sattel”, dar cum vârf sigur
nu înseamnă (ar fi fost „spitze”) nu pot
Hotel Gaffia (1753 m altitudine) decât să bănuiesc că este vorba de şaua
de telescaun de la Furt. Până aici am două le-am văzut să arate „clasic”, aşa de sub Pizol. Două ore şi zece minute
fost noi voinici şi am făcut mişcare, dar cum ne obişnuiam de acasă. Nu ştiu de ar fi până acolo. Iar mai departe, la
acum trebuie să ţinem cont că nu avem ce le-a tăiat stăpânul „împungătoarele” Wattis, încă vreo patru. Ahh ce mi-ar
prea multe ore la dispoziţie, aşa că ne ... şi nici nu am aflat până acum. Dar se place o traversare din asta. O să o ţin
îndreptăm spre ghişeul staţiei. pare că e la modă ... minte.
Ne-am lămurit cu uşurinţă că trebuie La 1753 metri trecem peste hotelul Că tot era indicatorul cu albas-
să dăm 26 Chf pentru două bilete dus- Gaffia, impresionant ca şi construcţie, tru, există şi nişte note mai jos în care
întors, de aici şi până la Pizolhütte. dar destul de bine „aşezat” în peisat, explică faptul că traseul pe Pizol este
Hehe, aşa mai da. Prea ne ţepisem în pentru că este făcut din piatră (cel de tip „challange”, adică destul de di-
prima zi cu preţurile din zona Engel- puţin exteriorul). Staţia de telescaun ficil.
berg. Deh, acolo e un loc superturistic, e mai sus, la 1861 metri. Te dai jos şi Am pornit la drum, nu prea
cu zeci de kilometri de pârtii de schi traversezi vreo două sute de metri, entuziaşti. Asta din cauza timpului
pentru iarnă. Aici, deşi sunt instalaţii mai la vale, până la următorul punct limită pe care îl aveam. Ultimul teles-
pe cablu, zona pare mult mai simplă şi de „îmbarcare”, de la Böden, de unde
liniştită. Nenea de la ghişeu, un neamţ continuăm drumul spre Pizolhütte.
veritabil, cu păr alb-blond, înalt şi Sub noi, şerpuind pe sub telescaun,
sportiv, deşi în vârstă, este tare amabil. urcă un drum alpin de pământ, destul
Îmi explică cum trebuie să schimb tel- de bine întreţinut, dar folosit doar pen-
escaunul mai sus, la Gaffia, că nu îmi tru intervenţii. Elveţienii încearcă pas
trebuiesc alte bilete. Cel mai simpatic a cu pas să ţină cumva poluarea cât mai
fost când a citit destul de corect pe tri- jos, coborând-o din zonele înalte. Dru-
coul meu, „Floare de Colţ”. S-a prins că murile, cândva publice, au fost închise
reprezint vreo asociaţie montană şi i- cu bariere, la cabanele de mai jos, iar
am explicat că este denumirea în limba pe acolo nu există prostul obicei de a
română a celebrei Edelweiss. ridica bariera, oricine doreşte. De altfel
După ce au ajuns şi colegii noştri, nici nu cred că ar avea cum ...
am sărit în câte un telescaun, cu grijă să Am ajuns la Pizolhütte. Suntem la
nu pierd din „accesorii”. Eram păţit de 2223 metri altitudine iar de aici în sus
acum câţiva ani, de prin Straja. Sub noi, rămânem doar cu muntele. Ieşind de la
pădurea începe să dispară, lăsând trep- telescaun, nimerim într-un platou situ-
tat loc golului alpin. Zeci şi zeci de vaci, at pe o culme lată, lângă terasa caba-
pas liniştite prin iarbă şi culmea ... nu-s nei. Un stâlp indicator încrucişează
mov ca-n reclamele cu Milka. Interesant multe săgeţi care arată ce trasee sunt
e că nu au coarne. Cred că doar una sau şi în ce direcţii se duc. Multe nene! Cu Pizolhutte (2227 m)

www.iic.ro 33 Nr. 93, Septembrie 2008


Dincolo de graniţe
Pizol - Hohe Spitze - 2844 m (Emi Cristea)

de piatră destul de înalt a fost luat cu


asalt de căţărători. Cred că cei mai tin-
erei nu aveau mai mult de 5-6 ani. Aşa
ceva mai văzusem doar la Tamina, la
un concurs de escaladă. Toţi prichin-
deii sunt echipaţi cu ham, cu cască, şi
rând pe rând se caţără ca păienjenii pe
peretele însorit.
Lângă ei am făcut un mic popas. Mi-
era cam sete. Soarele a trecut uşor de
prânz iar acum bate direct pe creştet.
Trec la pălărie, cât mai e timp. Fetele
rămân uşor în urmă. Nu este cea mai
bună zi a lor, iar Dora chiar îmi zis-
ese că de vreau să fac vârful să mă
duc înainte, că mă aşteaptă la lac. Ce-i
drept, era cam strâmt timpul.
Pornesc din nou la drum. Poteca
încă este foarte lată şi merge orizontal
pe sub pereţi, îndreptându-mă spre
un mare bolovan aflat pe fundul unei
coveţi. Aici e un fel de trecătoare, din
micuţa covată spre fundul văii Val-
plona. Pare a fi un bun loc de tabără,
cu fundul plat, adăpostit de linia mai
înaltă a Twarchamm-ului. Tot aici se
apărea încă o potecă de la Pizolhütte,
una nemarcată, pe care o văzusem de
la început, dar nu ştiam unde duce.
Aşa că o lăsasem în plata ei.
Am ajuns din urmă un grup ciudat.
Vreo patru hndrălăi, parcă-şi cară casa
pe munte. Rucsacii sunt pe măsura lor şi
semn că tot nu le-au încăput toate, mai
cărau vreo doi la mână, doi câte doi.
Unde mereţi vere? Vreţi să traversaţi
Harta traseului spre Pizol (sursa: www.mapplus.ch)
toţi Alpii? Aparenţele înşelau ... aveam
caun pleacă la ora 16.45 de la Pizolhütte, de climbing. N-am văzut aşa numita să aflu mai sus.
iar de-l ratăm o să avem o coborâre de clasă de „japonezi”. Nu-i nici muntele Încep un traverseu stâncos, pe
1000 de metri diferenţă de nivel. pe primele pagini ale cataloagelor. sub pereţi, printr-o zonă numită Böl-
Ieşim din perimetrul cabanei pe Trecuţi de Twarchamm (cumpăna li, ducându-mă spre o mică linie de
aceeaşi portiţă de cablu, făcută în gar- de ape dintre Grossbach şi Valplona) creastă, uşor vizibilă în masa de pi-
dul electric. Începusem să ne obişnuim ne trezim dintr-odată sub Schwarze etre. Am trecut cumpăna, printr-un
cu ideea. La început parcă te simţi în Horner, o creastă de turnuri de piatră loc pietros, la capătul căruia se găseşte
Bucegi, pe platou. Asta dacă nu ridici ce seamănă mult cu zona de la Negoiu, un puternic izvor de apă. Am arun-
privirile. Pod larg de munte, potecă lată din Făgăraşul nostru. Vârfurile ce se cat tot ce adunasem mai jos şi mi-am
şi bine bătătorită, dar doar până te ap- înşiruie începând de deasupra noastră împrospătat proviziile. Doi litri ... să nu
ropii de pereţi. Ne intersectăm cu mulţi şi până la Wildseeluggen, au toate sufăr. De aici, poteca urcă urcă ... fără
turişti, adunaţi pe aici şi de vremea peste 2500 metri, culminând la 2645 să mai dea semne că s-ar linişti.
bună, turişti echipaţi ba de trekking ba metri. Chiar lângă potecă, un perete De aici se vede foarte bine şaua la

www.iic.ro 34 Nr. 93, Septembrie 2008


Dincolo de graniţe
Pizol - Hohe Spitze - 2844 m (Emi Cristea)

cea mai mare parte a cuvetei glaciare


de sub mine. Este vorba de Wildsee,
lacul albastru aflat la o altitudine de
2438 metri. N-am aflat ce suprafaţă are,
dar sincer să fiu pare cam cât Bucura al
nostru. În spatele lui se ridica frumoasa
creastă crenelată, numită Lavtinahörn-
er, pornită din piramida Hochwart
(2670 m) şi ducându-se tocmai până pe
Pizol (2844 m) care se vede în fundul
căldărilor glaciare.
În şaua înaltă, strânsă între
Schwarzehörner şi Wildseehörner, este
loc numai bun de odihnă. Cam înguste
sunt locurile, dar soarele călduţ al verii
te îndeamnă la popas. Iarbă cam puţină,
în schimb multă stâncă. De jus împre-
jur văd oameni interesanţi. Şi sociabili.
Toţi vorbesc între ei, chiar de nu se cu-
Wildseeluggen (2493 m) nosc. Clar nu-s din aceeaşi ţară. Unii-s
care doream să ajung. Ca să ajung sus confluează la orăşelul Bad Ragaz. O să americani, alţii italieni, eu român ... dar
trebuie să urc multe serpentine largi. râdeţi: numele ei este Tamina. Dincolo cu semne şi cu engleză stâlcită ajungem
Nu prea au obiceiul să taie potecă pe de adâncurile ei, o creastă ce seamănă la un numitor comun. Majoritatea sunt
linia de cea mai mare pantă. Cât se mult cu pereţii de la Jgheabul lui Vodă, curioşi de „ceasul” meu mare de pe
poate, serpentinele trebuie să fie cât îmi fură privirile: Zweienchopf. Nu are rucsac. Sic! Săracul GPS. Să fie el în aşa
mai largi. Câte o oprire îmi oferă răgaz mai mult de 1850 metri, dar ai să vezi hal desconsiderat ...
să arunc priviri în jur. Dincolo de valea pereţi frumoşi de calcar, întrerupţi în Privind la Wildsee, eram fascinat
pe care urc, îmi opresc privirile pe o câte un loc de brâne înguste, pline de mai ales de emisarul său, care străbătea
creastă la fel de sălbatică, o continu- molizi. un îngust canion de piatră în pragul
are a Wildseehörner, terminându-se în Câştig din altitudine fără să simt. glaciar pentru a debuşa în următoarea
vârful Girenspitz, o piramidă de 2347 Mai am câteva minute, şi ajung în înalta căldare spre lacul Schottensee. De aici,
metri, aflată undeva mai jos de privir- şa ce mă desparte de Wildsee (Wildseel- chiar se desprinde o potecă marcată,
ile noastre. Dincolo, în urma noastră, uggen, 2493 m). Ehh, am intrat în altă ce duce la renumitele lacuri din zonă
o adâncă vale curge spre Rin, în care lume. O mare oglindă albastră a ocupat (Schottensee, Schwarzsee şi Baschalva-

Lacul Wildsee (2438 m) şi creasta Lavtinasattel, culminând în Vf. Pizol (2844 m)

www.iic.ro 35 Nr. 93, Septembrie 2008


Dincolo de graniţe
Pizol - Hohe Spitze - 2844 m (Emi Cristea)

see), spre cabana Gaffia, pe deasupra să ating ţinta de astăzi. Scrie că am de Un indicator mai arată că spre
căreia trecusem. Mi-ar plăcea şi acel urcat o oră până în şaua Pizolsattel dreapta, pe lângă lac, poţi urca spare
circuit, dar în vacanţa asta cu siguranţă (2789 m altitudine), iar de acolo trebuie Lavtinasattel o şa aflată la 2587 m alti-
că nu îl voi face. să mai fie ceva şi până pe vârf. Traver- tudine, de unde pe diferite poteci poţi
sez lespezi de piatră, simţindu-mă ca ajunge până în Valea Seez (afluent al
Apa albastră a lui Wildsee, pare prin Retezat, într-un larg ocol al lacu- cunoscutului lac Walensee). Pe Valea
a fi şi un pic lăptoasă şi asta se trage lui glaciar. Sunt şi porţiuni mai expuse, Seez se poate urca tot din Sargans,
cu siguranţă de la zăpezile topice ale pe unde calci la marginea prăpastiei, spre zona înaltă a Pizol, şi ce este de
gheţarului Pizol, care alimentează dar traseul este foarte sigur şi marca- remarcat că orăşelul pomenit se află în
lacul. Pizolgletcher, se vede în fundul jul bine lăsat pe pietre. E zonă bună de mica depresiune intramontană formată
căldării, sub vârful cel mai înalt din întins pasul, dar este destul de obositor de cumpăna de ape dintre Rin si Seez
zonă, dar nu pare atât de impresionant printre pietre. Plus atenţia sporită. Chi- (Walensee).
pe cât numele. Gheţarul se află de ceva ar nu aş avea chef să aflu dacă asigura- Poteca continuă spre fundul văii,
ani în retragere continuă, şi dacă acum rea mea medicală include şi sporturile urcând vechea morenă frontală a lui
câteva decenii ocupa aproape toată montane sau doar tranzitatul Elveţiei. Pizolgletcher (datând de acum 11000
căldarea până la Wildsee, în prezent Trecând de 2500 metri începi să de ani, de la finalul ultimei glaciaţiuni).
a mai rămas doar în fundul ultimului întâlneşti în potecă petice de zăpadă, După treapta glaciară formată de
circ glaciar, pe o suprfaţă de 0,21 kmp. pe la colţurile mai umbrite, iar de la morenă, ating câteva mici ochiuri de
Martor al retragerii recente este şi ma- capătul lacului, până la care am pier- apă, unele încă în mare parte acoperite
rea morenă rămasă, peste care iarba se dut un pic din altitudine, urmează să de zăpadă (la o altitudine de aproxima-
va instala doar peste ceva zeci de ani. urcăm continuu spre căldările superio- tiv 2570 metri). Sunt martorii retragerii
Am plecat de la Wildsee grăbit tare are. recente a gheţarului, apa provenind de

Căldarea glaciară a lui Wildsee

www.iic.ro 36 Nr. 93, Septembrie 2008


Dincolo de graniţe
Pizol - Hohe Spitze - 2844 m (Emi Cristea)

la fostele mase imense de gheaţă. acolo trebuie să fie şi gheaţa. Oricum gheţarului, după care o urcare puternică
Nu mi-am luat cu mine în Elveţia senzaţia este că totul se topeşte în jurul pe poteca de piatră mă scoate în Pizol-
parazăpezi. Oricum nu am avut de la tău. Nici nu m-ar mira ca în vreo 10- sattel, la o altitudine de 2789 metri.
început în plan să fac trasee pe gheţar. 20 de ani să dispară cu totul şi doar pe Clar! Loc numai bun să-mi trag su-
Acum mi-ar fi prins bine, dar nu-mi hărţile învechite să mai vezi denumirea fletul şi să casc ochii în jur. Măcar şi
rămâne de făcut decât să înjur şi să urc de „Pizolgletcher”. Se pare că în doar în curiozitatea de a vedea ce e dincolo,
mai departe. Am traversat o fundătură 2007 gheţarul s-a retras cu 6,5 metri. În m-a adus până aici sus. Sunt prins într-
cu zăpadă şi mi-a intrat bine de tot 2007 el avea 600 metri lungime şi 360 m o strungă îngustă, strâmtată între cele
treaba aia albă şi rece, la picioare. Parcă lăţime, cu un volum de gheaţă de 0,05 două vârfuri de peste 2800 metri. Din
aş călca pe ace. Şi încă nici nu am atins kmc. Marele gheţar cobora odinioară cel amintit înainte (Cota 2813) porneşte
gheţarul ... până înspre valea Seez, în al cărui bazin creasta Wildseehörner, care aşa cum şi
Pe Dragoş l-am pierdut pe la more- de recepţie se află şi vârful cel mare al sună, arată ca nişte turnuri de piatră
na de deasupra Wildsee. Eu continui Pizolului. Şi când mă gândesc că este agăţate deasupra lacului Wildsee. Din-
singur, şi tot mai grăbit. La 2600 metri primul gheţar pe care calc ... colo de şa este Tersolbach, o vale la
mă apropii tot mai mult de panta Am trecut de altitudinea de 2700, obârşiile căreia se poate observa că a
finală. Dacă până aici am mai avut vreo iar acum încep lunga traversare pe existat un gheţar până nu de mult. Tot
speranţă că poteca urcă doar pe piatră, curbă de nivel, pe sub creastă de piatră fundul căldării este plin de grohotişuri
spre creasta din stânga (Wildseehörn- ce culminează deasupra şeii, în cota mărunte, dislocate şi tocate de vechiul
er), evitând gheţarul, acum realizez că 2813. Nu e nimic periculos, căci nu calc gheţar. Sunt cele rămase pe fundul
n-am nicio „scăpare”. În faţa mea, două pe gheaţă adevarată ci doar pe o potecă căldării după ce toată gheaţa a dispărut,
siluete se văd deja traversând pe curbă bine conturată în firn. Şi de-aş fi alune- altele fiind duse de mult la vale de lim-
de nivel porţiunea finală de sub Pizol- cat, până la pietrele ce-s târâte la vale de ba de gheaţă şi depozitate pe morene
sattel. Pe urmele lor mă înscriu şi eu pe limba de gheaţă mai este timp suficient frontale, martori ai etapelor de viaţă
panta albă. să mă opresc, ţinând cont că nu este ale gheţarului. Vor mai trece ceva ani,
Iniţial „poteca” urcă pe lângă o pantă mare. Dacă tot n-am avut prob- zeci chiar, până când pe aceste locuri
muchie de piatră, pe linia de cea mai leme cu aderenţa, am avut în schimb câştigate de pământ, în dauna gheţii,
mare pantă. Aşa arată multele urme cu lipsa parazăpezilor. Parcă simţi că-ţi va creşte iarbă şi totul va înverzi.
lăsate în zăpadă. Greu de spus că sunt paralizează picioarele. Am desconsid- Sub noi coboară poteca turistică
pe un gheţar. Este doar o zăpadă udată erat eu micul gheţar, dar zăpada ce mi- spre Gigerwald, mai întâi prin căldarea
bine de soarele amiezii, cu aspect de firn a intrat în bocanci e mult mai rece decât sterilă a văii Tersol, apoi atingând lacul
pe alocuri. Mai pe centrul gheţarului se oricare firn întâlnit până acum. de baraj Gigerwaldsee, aflat pe valea
văd şi zone ce lucesc în soare. Da! Pe Chiar sub şa, ating partea de sus a Tamina, înainte amintită. De acolo şi
până la Vattis n-ar mai fi mult. E drept
c-am să revin aici!
Cum ziceam, se întinde o mare
sălbăticie spre sud, dincolo de obârşiile
văii Tamina. Văd vârfuri înalte, printre
care disting Piz Barghis (3247 m) situat
deasupra lacului de baraj, iar mai la
dreapta, în fundul văii Tamina, Piz Seg-
nas (3099 m) şi Piz Sardona (3056 m),
mai mici dar renumite pentru gheţarul
Sardona, situat pe expunere estică, unul
dintre cele mai mari din zona asta. Din
acest gheţar îşi formează cursul de apă,
valea Taminei, cea care se varsă în Rin,
tocmai la Bad Ragaz.
N-am crezut că poţi găsi şi astfel
de pustietăţi. Între Sargans şi Elm,
Pizolgletcher şi cele două lacuri glaciare imediat sub el (semiacoperite) sau mai bine zis între valea Rinului,

www.iic.ro 37 Nr. 93, Septembrie 2008


Dincolo de graniţe
Pizol - Hohe Spitze - 2844 m (Emi Cristea)

Pizolgletcher, văzut din Pizolsattel (2789 m)


lacul Walensee şi valea Linthului, este o senzaţie stranie, singur. Din urmă culeg beţele telescopice, iar în şaua
o întreagă zonă montană, cu vârfuri vin nemţii. Ia uite-i că s-au răzgândit. Pizolsattel îmi fac singur o fotografie.
sălbatice, mai puţin călcate de turişti. Prind curaj, şi reiau. Cablurile ţin Să am amintire. Dinspre Tersol câţiva
Doar să ştii pe unde să le abordezi. bine, şi îmi dă mai multă siguranţă pe turişti urcă înclinata potecă de piatră.
I-am ajuns pe cei doi. Sunt nemţi; porţiunile de brână îngustă, unde pi- Ah ce m-aş mai duce şi pe acolo. Dar
unul mai tânăr, altul mai în vârstă. Şi atra s-a fărâmiţat sub bocanci. Mă uit nu pot!
sociabili. Cel puţin am companie până la altimetru. S-au terminat cablurile. Am coborât gheţarul aproape ca pe
pe vârf. Ciudat! Din cele puţine înţelese Câţiva metri mai puţin înclinaţi şi ... schiuri. Binenţelesc, că nu pe porţiunea
din conversaţie, am reţinut că au venit vârful. Pizol – 2844 metri. centrală, acolo unde văzusem gheaţa
doar până în şa. Plec singur! Este ora 14.30.A fost mai repede lucind în soare şi pietrele tronând
Se pare că marcajul albastru era decât m-aş fi gândit. Nu mai rămâne deasupra ca nişte capcane. Am folosit
doar pentru porţiunea asta finală. De decât retragerea spre punctul de ple- aceeaşi rută ca la urcare. Am prins şi
fapt o fi şi pentru faptul că acum ceva care. Cobor cu grijă brâna de piatră, două capcane, în care s-a rupt podul
vreme gheţarul era mai extins. Oricum,
partea tehnică începe de aici spre vârf.
Cota maximă este cocoţată deasupra
unei îngrămădiri haotice de lespezi
pe care, la început, se poate distinge o
potecă, pentru ca mai apoi să dispară
şi să rămâi doar cu stânca. Nici bine nu
treci de 2800 şi încep cablurile de oţel,
de care să te asiguri până pe vârf. Din
cauza crestei înguste şi accidentate,
marcajul s-a dat să ocolească prin spa-
tele muntelui, cu privirile pierdute în
prăpăstiile Lavtinei, agăţat peste pragu-
ri înalte de lespezi. Te simţi ca şi cum ai
urca Negoiul, prin Strunga Dracului.
Doar că aici te simţi străin ... şi muntele
parcă ţi-e străin şi duşmănos.
Mă încurcă beţele. Le las într-o
crăpătură de stâncă. Le-oi lua când m-
oi da jos. Aş fi vrut să mă întorc. Am
Pizolsattel (2789 m)

www.iic.ro 38 Nr. 93, Septembrie 2008


Dincolo de graniţe
Pizol - Hohe Spitze - 2844 m (Emi Cristea)

de zăpadă sub mine, şi mi-a scăpat aici, pe sub creasta de piatră, e doar firn zăpăda intrată la piele ... şi dureroasă.
piciorul. Dar nu-s crevase nene. N-are până la stâncă. Când ating piatra simt Dar până la Wildsee mai prind câteva
decât câţiva metri grosime gheaţa, iar o uşurare. Pot să mă descalţ să scap de limbi, în zone mai umbrite.
Unii dorm pe pietrele de pe morenă.
Fain loc! Acum înţeleg de ce ies
şopârlele la soare, pe pietre. Că e bine!
Hehe! Ce surpriză. Lngă lac sunt
tipii ăia cu casa în spate. Săracii. În rit-
mul ăsta fac tabără pe la gheţar. Din
fericire pentru ei, la lac li se gată dru-
mul. Nu-s montaniarzi nene. Ci doar
pescari veniţi la dat la peşte. Şi-au găsit
şi unde...
Mi-a luat jumătate de ceas să co-
bor cei 350 metri diferenţă de nivel. La
Wildseeluggen o găsesc pe Dora întinsă
la soare. Trăsese şi un pui de somn. Ăla
ce-i lipsise noaptea trecută.
- Azi mi-a fost bine! Mi-am făcut
pofta de un vârf. E frumos acolo sus!
Am mai moţăit un pic, m-am mai
întins la soare, mi-am tot lipit privir-
Zveienchopf (1853 m) ile de muntele ce-l coborâsem. Hai să
prindem şi telescaunul. De odihnit,
abia acasă mi-e gândul. Am strigat
după cei doi colegi ai noştri, şi după
câteva minute s-au auzit de sus. Ne ve-
dem mai jos.
Odată cu noi, coboară multă lume de
pe munte. Se vede dependenţa de trans-
portul de cablu. E drept, difereneţele
de nivel sunt prea mari pentru ture de
o zi. Am urmat acelaşi traseu, doar că
porţiunea finală am făcut-o pe poteca
nemarcată de deasupra Valplonei. E
drept, este cam agăţată, se întrerupe în
zone cu rupturi, pe unde trebuie să ai
atenţie, dar dă o perspectivă mult mai
frumoasă asupra crestei Zweienchopf.

La patru şi un sfert am ajuns la


Pizolhutte cu Valea Valplona (jos) Pizolhütte. N-am mai avut emoţiile
ultimului telescaun. De la Fürt până
la maşină a fost o relaxare. Mi-am tot
pierdut privirile peste vale, la Chür-
firsten. Iar ca şi desert ... n-au aflat d-le
elveţienii că frăguţele şi murele de pe
marginea drumului sunt extraordinar
de gustoase. Lasă că mâncăm noi mai
multe.

www.iic.ro 39 Nr. 93, Septembrie 2008


Dincolo de graniţe
Kenya Yetu - Hakuna Matata (Cornelia Florea)

Kenya Yetu: Hakuna Matata


Dincolo de graniţe
Text: Cornelia Florea (Bucureşti)
Kenya a venit ca o provocare, pe unul dintre ele sau trei ani, cat e vala- seringii. In plus, de aici vi se da si un
nepusa masa! Nu facea parte din pla- bil celalalt (habar nu am sa va zic acum carnetel de vaccinari international care
nurile mele de calatorie pe anul asta, care e unul si care celalalt). Eu personal atesta vaccinurile si pe care e posibil ca
dar nu am putut refuza sansa ce mi mi-am programat numai destinatii du- in anumite tari sa vi-l ceara la intrare in
se oferea de ajunge acolo, in mijlocul bioase pentru urmatorii doi ani cel pu- acelasi timp cu pasaportul.
salbaticiei sale! Am avut la dispozitie tin (poate data viitoare va scriu despre Mesajul de bun venit la bord ni-l
doar doua saptamani si pentru viza si Pakistan sau Nepal). da insusi Sir Richars Branson, sub as-
pentru vaccinuri si pentru a lua prima Vaccinurile eu le-am facut la Centrul pect digital. O prima maimuta avem
doza de chinina prevenind malaria si de Vaccinare pentru Calatorii Interna- “ocazia” de a intalni inca din avion.
pentru bagaj, cea mai grea parte dintr- tionale (langa Cismigiu, pe Cobalces- O zgatie de fetita a reusit prin tipetele
o calatorie pentru mine! cu), acolo unde am platit aproximativ sale ascutite sa ne tina trezi cele opt ore
Plecam intr-o luni dimineata – in- 250 lei pentru ambele si in plus de asta de zbor spre emisfera sudica, fara ca
ceput de saptamana si de aventura. nu a trebuit sa ma programez decat cu parintii ei sa faca vreun efort spre a o
Zborul este cu British pana la Londra. o zi inainte si nicidecum cu vreo luna linisti.
In Londra avem o surpriza: zborul Ken- asa cum se intampla la policlinicile par- Cel mai portocaliu rasarit il vad din
ya Airways pentru Nairobi nu are nici ticulare, timp in care ele si trebuie sa avion, inainte de a ateriza in Nairobi.
20 de pasageri, asa ca suntem mutati pe fac rost de vaccinuri ca nu le au. unde Ajungem la ora 6 a.m. (ora Kenyei este
cursa Virgin Atlantic. Nu zburam cu mai pui ca medicul respectiv este cel aceeasi cu ora de acasa).
balonul ca Sir Richard Branson, ci cu un mai in masura sa it idea sfaturi, avand In aeroport se uita doamna granicer
Boeing imens, iar la bord putem alege in vedere ca pe acest domeniu isi duce ca viza noastra este luata de la Amba-
sa ne racorim cu Virgin Cola, bautura activitatea de zeci de ani. Atmosfera sada Marii Britanii si nu direct de la ei,
rezultata ca ambitie de a concura cel- africana m-a intampinat inca din cabi- guvernul Kenyan. Deh, fiecare cu ce
ebra bautura neagra americana. netul sau, de parca eram deja in Kenya. poate!
In aeroport, in orele de asteptare Statuietele de abanos mi-au atras aten- Ajunsi in aeropoprt, ne intampina
a decolarii, ne reamintim de numer- tia de la intepatura piscatoare a acului soferii si masinutele care ne vor purta
oasele desene animate intamplate pe
teritoriu african si zambim cu gandul
la “The Jungle book” (desi actiunea sa
e in India, cu ursi cu tot), la Horton sau
la Lion King.
Verificam daca avem toti la noi
doza saptamanala de chinina (se ia o
doza de chinina saptamanal, timp de
opt saptamani, inclusiv dupa ce te in-
torci din Kenya) si aflu cum ca in ur-
matoarele sase luni nu e rost sa devin
mamica. Chinina iti interzice acest lu-
cru, asa ca aveti grija cum va planificati
plecarea in raport cu viata personala.
Inainte de plecare mai este recomandat
sa faceti vaccinul contra hepatitei si a
febrei galbene. E bine sa le aveti, mai
ales daca firea voastra aventuriera va
va mai purta prin destinatii din acestea
in urmatorii zece ani, atat cat e valabil Drumul de la Nairobi

www.iic.ro 40 Nr. 93, Septembrie 2008


Dincolo de graniţe
Kenya Yetu - Hakuna Matata (Cornelia Florea)

in mijlocul savanei, in mijlocul fiare- da informatii. masai cu sulite si vestminte rosii peste
lor salbatice, dar nu foarte salbatice. Soarele si palmierii ma bucura de pielea neagra-abanos. Un panou pub-
Soferii sunt insa simpatici, asa cum s- la prima vedere. E multa vreme de licitar, prafuit si el, ne ureaza Welcome
au dovedit toti bartinasii pe parcursul cand m-am indragostit de ei la prima to Kenya – the home of migration.
sederii noartre in Kenya, bucurosi de vedere, tot pe meleaguri africane. Im- Drumul de la Nairobi spre
oaspeti. Ne intampina cu un calduros aginea acaciilor ca niste umbrele larg Amboseli este ca o ulita de tara, unele
“Karibu! (Bine ati venit!)” si “Hakuna deschise ma fascineaza inca din aero- portiuni fiind direct pe aratura pen-
matata!” (un fel de “Do not worry!”). port. Adesea, acesti copacei vor insoti tru a fenta traficul. Imi vine sa rad din
Noi raspundem politicos: “Asante pletele palmierilor. orice! Totul ma amuza sau ma bucura!
sana!” (Multumim frumos). Inca de la primele cuvinte ni se face Sunt 45 de ore africane:) de la Nairobi
E prima oara cand urc intr-o masina complimentul ca avem o limba foarte la Mombasa pe “autostrada”. Drumul
cu volanul pe partea dreapta si cand romantica (asta probabil comparativ cu pe care mergem noi este cu o singura
merg pe stanga sensului de mers. Sof- swahilli). banda pe sens si, desi adesea ti se pare
erul nostru este Said, un ghid profe- Prin praful drumului - si aici nu ingust, toti au loc in harmalaia perma-
sionist. Aflu ca in Kenya ghizii sunt spun asta ca o metafora, ci ca pe un nenta, de la camioane pana la roabe im-
catalogati cu gold sau silver, categorii fapt real caci era praf... garla – reusesc ense trase si impinse de omuleti agili si
pe care le primesc in functie de cate sa stau cu ochii mari si sa admir inca de iuti.
limbi cunosc, dar si de cate rase de ani- pe drumul spre Amboseli (acolo unde Nairobi este un oras cosmo-
male si specii de pasari despre care pot aveam sa innoptam doua nopti) primii polit. Vocile din jurul meu spun ca nu e
safe nici macar pentru un barbat. De ce
oare nu ma sperie aceasta cand ii vad
pe localnici cat de sincer zambesc? Sa
fie oare numai teama europenilor “sti-
lizati”? Printre alte informatii despre
aceasta tara extraordinara ca mediu si
oameni aflu stirea trista cum ca de aici
a plecat SIDA. Nu prea cred asta sau
cel putin nu vreau sa cred ca se gaseste
pe toate drumurile, mai ales ca la un
moment dat chiar m-am ranit si...
In Kenya sunt aproximativ 42
de triburi, iar Nairobi are cam 3 mil.
locuitori. Observ ca principalul mijloc
de transport al navetistilor este mersul
pe jos. Micuti si slabi, de aici pleaca cei
mai rapizi si rezistenti atleti ai lumii pe
care ii admiram la olimpiada.
Printre principalele relatii in-
ternationale ale Kenyei se numara la
loc de frunte comertul cu orez, po-
rumb, legume, in special spre vecina
Uganda.
Trecem prin zona industriala a
Nairobi. Praful si ceata – de fapt o pa-
cla groasa – se depun peste tot. Multe
tufe de nalbe (altfel) albe sustin parful
acesta. Sa nu ma acuzati de rasism daca
m-am minunat un pic vazand peisajul
cu oameni negri de ciocolata si egrete
Leoaica şi Kilimanjaro albe ca zapada, in timp ce la noi ciorile

www.iic.ro 41 Nr. 93, Septembrie 2008


Dincolo de graniţe
Kenya Yetu - Hakuna Matata (Cornelia Florea)

negre ne insotesc pe noi, albii. Se pare


ca peste tot nuantele se completeaza.
Nairobi este mai mult un centru de
“business” - cei are lucreaza acolo, lo-
cuiesc in alte localitati din apropiere.
Daca vrei un taxi si te grabesti tare,
iti recomand sa incaleci pe saua unei
motociclete si bikerul te va duce la des-
tinatie. Nu stiu sa spun daca e si casca
inclusa. Foarte multe biserici am intal-
nit in drum, biserici cu numele de gos-
pel church si mi-i imaginam pe ei cum
canta acapella.
Praful se depune pe fetele noatre, pe
haine, inclusiv in aparatul foto. Benzi-
nariile sunt cam ca in Maroc, cu benzi-
na sau motorina la bidoane sub forma
de gramezi pe marginea drumului. Cântec de bun venit
Apa plata este aceeasi, numai eti- sezonul ploios si in fiecare dimineata kenienii sunt foarte mandrii de asta. Pe
cheta difera, in functie de cine o ofera. stropi imensi de ploaie calda spala parcursul sederii in Amboselii, incerc
Aceasi apa o gasim si in camerele de peisajul. sa surprind in obiectiv:
hotel sau lodge si in masinuta, toate O data ce intru in savana mi se pare - “elefantul si Kilimanjaro”,
personalizate. Apa minerala (carboga- ca am pasit direct la Teleenciclopedia. - “leul si Kilimanjaro”,
zoasa) nu exista, asa cum nu prea ex- Totul este fabulos: liniste si verde! - “zebrele si Kilimanjaro”, -
ista in toata Africa. Ne minunam cu ochi de copii vazand - “girafele si Kilimanjaro”,
Pe langa praf, umezeala este si ea primele girafe si zebre care peste cateva - “masaii si Kilimanjaro”,
prezenta in aer in proportie uriasa. zile vor deveni la fel de comune ca oile - “masaii, eu si Kilimanjaro”...
Precipitatiile anuale sunt în medie între de pe marginea drumurilor noastre. Statia sta la baza comunicarii in
1,500 - 4,000 mm si temperatura medie Kilimanjaro – muntele din Tan- Kenya. O folosesc in special soferii
este între 25 - 35° C. Noi am ajuns in zania, are the best view in Kenya, iar si rangerii pentru a se anunta intre ei
unde sunt animalele: “Am vazut simba
(leul) la punctul 19A!”, „Elefantul isi
ridica trompa la 14B!”, “Cheetta vanea-
za antilope la 12C!”. Si noi ne minunam
ca prostii “vai, cum ne-am nimerit toc-
mai aici?”:)
Imaginati-va cum in drumul nostru
pe o partea pasteau vacile si pe ceala-
lta gazelele suave. Musuroaie imense
de termite sunt ridicate in pamanturile
rosiatice. Peste toate, Kilimanjaro cu
zapezile lui strajuieste linistit.
Primele cadouri le negociem de la
Paradise Gallery. Unul din sfaturile
primite de la oceanicii specializati pe
Africa a fost ca daca in Egipt sau Maroc
negociezi si ajungi la jumatate de pret
sau la o treime, aici pretul anuntat este
de 100 de ori mai mare decat cel real.
Biblioteca de la lodge Suvenirurile de abanos, fildes, margele

www.iic.ro 42 Nr. 93, Septembrie 2008


Dincolo de graniţe
Kenya Yetu - Hakuna Matata (Cornelia Florea)

sau soap stone isi fac loc in bagajele


noastre.
La Namanga aruncam o privire
peste gard la granita cu Tanzania.
Granita dintre state mi s-a parut ca o
“granita”judeteana de la noi.
Ajungem dupa vreo 3 ore in Parcul
National Amboseli, din 2005 cu statut
de rezervatie nationala, putand astfel fi
vizitat de turisti cu un acces mai facil
decat inainte. Numele ii vine de la nu-
meroase mici tornade cotidiene. Si noi
am fost martori la cateva dezlantuiri de
acest fel care maturau praful in aprop-
ierea elefantilor.
Animalutele si animaloaiele sunt
cam rare in timpul zilei. De aceea the
Kilimanjaro game – incursiunile in savana - se
faceau de 3 ori pe zi: la 6.30 a.m, dupa
micul dejun si la 16.00 p.m.
La intrarea in lodge ma loveste si pe
mine sclipirea de geniu ca sunt in emis-
fera sudica. Ma supar pe mine pentru
uitarea acestui “mic”amanunt si de
abia atunci ma felicit pentru primii
pasi in emisfera sudica. Camerele sunt
mari si stam fiecare in cate una. Fiecare
pat – oriunde in Kenya pentru turisti
– are de jur imprejur o plasa fina contra
tantarilor. Dotarile sunt de 5**** si chiar
nu ai nevoiue de mai mult. in camera ai
chiar si o lanterna in caz ca vrei sa iesi
noaptea din camera - pe riscul tau - si
Savana şi munţii spray de tantari, tantari care m-au cam
ciuruit pe mine, cum mi se intampla de
obicei. Daca totusi nu te poti rupe de
tot de civilizatie, e bine sa stii ca aici
in inima savanei ai pana si acces la in-
ternet, asa ca afacerile tale vor putea fi
bine supravegheate.
Cel mai mult mi-a placut ca nu ex-
ista radio sau televizor in camera. In
schimb poti privi pe geam sau chiar
pasi deoarece camera este la nivelul
solului in mijloul maimutelor. Greierii
si sunetele salbatice ale naturii pe care
incerci sa le ghicesti cu teama in miez
de nopapte sunt fascinante. La alte
lodgeuri poti privi cum vin zebrele sa
Antilope în Amboseli bea apa sau cu elefantii patruleaza pes-

www.iic.ro 43 Nr. 93, Septembrie 2008


Dincolo de graniţe
Kenya Yetu - Hakuna Matata (Cornelia Florea)

te gard. Incredibil, dar chiar asa e! Hakun amatata sau cafeaua, dupa preferinta, si apoi
Maimutele sunt mai numeroase si te imbarci in masinuta cu acoperisul
mai obraznice decat pisicile de la noi. (Hello! How are you? ridicat. Ne pregatim cu speranta sa ii
Prima incursiune in savana o facem OK, thank you! vedem pe cei “The big five”: elefantul,
chiar marti dupa-amiaza. Girafele, Welcome visitors leul, hipopotamul, buffalo si leopardul.
aceste animale foarte curioase si gin- In Kenya our land Am avut noroc doar de trei dintre ei in
gase de care m-am indragostit in prima There is no problem.) Kenya.
clipa, aflu ca rezista fara apa pana la 3 Ochii mici si ageri ai lui Said sunt
luni. Urmeaza prima dimineata de sa- precum un radarul, gata oricand sa ne
O scena ne surprinde si pe noi, dar vana. Trezirea este foarte matinala – pe dea de veste daca a vazut ceva inter-
si pe sofer: este martor a patra oara la o la 6 – dupa care iti bei relaxat ceaiul esant.
vanatoare in cinci ani de cand are me-
seria asta. Un gheepard (cheetah) alear-
ga o antilopa pe post de cina. E seara!
Intunericul aproape invinge lumina!
Palmierii isi atarna frunzele neutrii la
ceea ce urmeaza. O antilopa zglobie ii
starneste pofta carnivorului. Ghepar-
dul merge tip-til, cand pe “branci”,
cand mai face doi pasi. Masinutele cu
bipezi curiosi inarmati cu aparatele
foto la ochi il urmaresc pas cu pas. Nici
nu se sinchiseste sa renunte la cina sa
pentru a ne mustra pe noi. Mai face doi
pasi. Masinutele la fel. Apoi…intr-un
mars alert porneste spre prada. Prada
riposteaza printr-o viteza si mai mare!
Nu il prinde! Azi cheetah va ramane
nemancat.
In drumul spre lodge, hienele si ele-
fantii isi au si ei traseul lor.
In prima seara unul dintre turistii Massai şi Kilimanjaro
straini isi serbeaza ziua de nastere. Tot
alaiul lodgelui face trenuletul cu tortul
pe post de locomotiva si i se ureaza un
sincer Hakuna Matata! Imaginati-va
cum s-au mobilizat cu bucatar, bucat-
areasa, cratiti si tigai, bell boy si ce mai
erau ei si cum sincer au cantat cu foc. A
canta este una dintre cele mai incarcate
de talent activitati pe care le pot face cu
placere. A, da: si sa danseze!

Jambo! Jambo bwana!
Habari gani? Mzuri sana!
Wageni mwakaribishwa
Kenya yetu. Hakuna matata.
Kenya nchi nzuri.
Hakuna matata
Nchi yakupendeza Masai din parcul Amboseli

www.iic.ro 44 Nr. 93, Septembrie 2008


Dincolo de graniţe
Kenya Yetu - Hakuna Matata (Cornelia Florea)

La urcare in masina trebuie sa ai


grija sa nu te lovesti la cap. “Mama sa-
fari, mind your head!” aude de cele mai
mutle ori. Iata ca m-am mai pricopsit
cu o porecla.

On y va! Si cu totii suntem gata iara


de safari. Richard – francezul care ne-
a invitat in Kenya, tara pe care o stie
mult mai bine decat Franta, este un tip
mititel si plin de energie. Camasile sale
se potrivesc perfect cu imaginea din sa-
vana.
Gardul ce delimiteaza lodgeul de
savana este electric. Asadar, animalele
nu pot intra si ataca turistii...decat daca
sar gardul. Peisajul este plin de cranii
uscate si sunt sigura ca nu au fost pre-
sarate ca sa ne infioreze pe noi, ci chiar
au respirat candva, pana au sfarsit in
gura unei lighioane.
Apusul in savana este un alt spec-
tacol cu acelasi soare. Surpriza a fost
sa mergem pe un deal de unde aveam
o larga si superba panorama asupra
campiei savanei, totul cu o cupa de
sampanie, nu ca mi-as fi dorit in mod
special. Pe langa astea, si niste gustari
servite direct de pe masa si nu de pe
ceva improvizat ne-au stat alaturi.
Ceva nou pentru mine sunt chipsurle
din banane. Nu va mai spun cat sunt
de bune...langa o bere kenyana.
Privelistrea Kilimanjaro in apus si
a celor doi masai cu mult rosu – parca
special asezati acolo, cu greu poate fi
uitata. Pe de cealalta parte, lacul hipo-
potamilor isi etala si el pictogramele in
apus.
In a doua seara de savana avem
surpriza unui barbeque cu masai. Nu,
masaii nu sunt la gratar, ci danseaza
in jurul nostru. Zic danseaza? Pai de
fapt dansul lor este in felul urmator:
ei, barbatii, sar drepti cat mai sus, mai
sus decat un jucator de baschet, iar ele,
femeile, stau cu mana in san si isi rid-
ica umerii, in felul acesta etalandu-si...
feminitatea.
Cina romantica cuprinde somon afu- Parcul Naţional West Tsavo

www.iic.ro 45 Nr. 93, Septembrie 2008


Dincolo de graniţe
Kenya Yetu - Hakuna Matata (Cornelia Florea)

Un alt lodge care mi-a placut la neb-


unie este Oltukai unde dacatu vrei stai
in jacuzii si te uiti fix pe culmile Kili-
manjaro pline de zapada.
Maimutele astea obraznice se tem
numai de oamenii negri, nu si de cei
albi. Cei albi se tem de ele. Dimineata
servesti un ceai sau o cafea si un fursec.
Fursecul il mananci ori tu ori mainuta,
iar in cazul meu nu eu eram maimuta.
Intr-o dimineata pe cand imi asezam
ceasca cu cafea pe masuta – pe la ora 6
a.m. cum am mai spus – vine o aratare
spre mine (initial nu mi-am dat eama
ce este) si se arunca pe masa dupa care
fuge repade de tot. Trag un tipat, apoi
incep sa rad. O maimuta imi furase fur-
secul de pe farfurie, fara sa rastoarne
ceasca, cu o precizie incredibila.
Soferii trebuiau sa nu uite acoperi-
sul masinutelor ridicat caci fara pic de
timiditate maimuticile intrau in masi-
na si surtrageau orice. Pentru cateva
minute bune, angajatii lodgeului au
fost mobilizati sa ii gaseasca lui Said
permisul auto si taxele de parc pe care
o maimuta i le-a furat.
Minute in sir mi s-a parut ca tot
fotografiam un crocodil si cand colo
crocodilul s-a dovedit a fi hipopotam.
El scotea cand si cand nasul afara si a
fost foarte simplu sa il confund. Nu
e nimic, in urmatoarea zi am vazut si
crocodilul.
Un alt popas important in savana
este izvorul Mzima. Doar aici am putu
vedea crocodilii, parsivi, care toata ziua
stateau cu gura cascata sa le pice ceva
Avertisment pe râul Mzima in ea. Potecuta ingusta era marginita
de malurile apei pe care o imparteau
mat, supa, ciuperci in foietaj, salate var- Plasa de deasupra noastra este mo-
crocodilii si hipopotamii. Un cocor im-
iante, pentru toate gusturile si poftele, tivata de kenyan ca ar fi pentru frunze.
perial sau motat se plimba regal prin
fripturi aduse direct pe tepuse de miel, Care frunze ca eu nu stiu sa fie frunze
iarba inalta. Un batalion de elefanti
pui, vita si chiar si porc, legume, iar ca cazatoare pe aici?!? Probabil este pen-
fuge tropotind pamantul. Un hipotam
desert niste clatite flambate pe viu, sub tru aceeasi maimuta hoata care mi-a
este pus si el pe fuga. De ce orare?
ochii nostri, insotite de un cosulet de furat mie fursecul.
Erupe Kilimanjaro si ele simt?
fructe exotice. Incercam si vinul ken- Supa de morcovi pe care am gustat-
Dupa ora 19 este interzis sa fii
yan, de provenienta in Africa de Sud.;) o in savana este cea mai buna supa de
prezent in afara lodgeului. Rangerii
Daca ai gusturi “seci”, asteapta-te la un morcovi pe care am testat-o vreodata.
patruleaza in cautare de braconieri si
gust dulceag, asa e vinul pe la ei, desi Morcovii pasati pluteau in farfuria
nu vrei sa fii confundat cu ei.
eticheta spune altceva. aburinda.

www.iic.ro 46 Nr. 93, Septembrie 2008


Dincolo de graniţe
Kenya Yetu - Hakuna Matata (Cornelia Florea)

Mai omniprezente decat insusi oa-


menii sunt soparlele. Pe stanci la soare,
sub pietre, pe perdeaua din camera
mea, in chiuveta, pe pat... peste tot. Nu
trebuie sa te sperii de ele caci se sperie
ele de tine.
Tsavo West este o alta experienta
de savana, pe langa Amboseli. Cu o su-
prafata de vreo 10 ori mai mare decat
primul, parcul are mult mai multe ani-
male, dar mult mai imprastiate. Daca
Amboseli are cam 370 km patrati, Tsa-
vo, impartit in Tsavo West cu 9000 km
patrati si Tsavo Est cu 1100 km patrati
este urias.
Cel mai dragalas animal din savana
mi s-a parut antilopa dik-dik, cea mai
mica din lume. Ea are dimensiunile Fort Jesus în Mombasa
unui iedut cand este la maturitate.
Printre speciile noi pe care le vedem
in Tsavo o intalnim si pe maimuta Vel-
vet.
Pranzul in una dintre zile il luam la
Kilaguna, lodgeul unde stai la masa si
privesti zebrele, nu pe pereti, ci pe viu.
Sidi ne explica cum in Kenya 1+1
nu fac 2, ci de cele mai multe ori fac
11, aceasta cand la bariera de intrare
in parc unul dintre paznici a trebuit sa
vina pe jos, foarte incet sa ridice bari-
era, apoi sa se intoarca de unde a plecat
– pentru ca bariera nu putea fi pusa in
dreptul lui sau mai bine zis el sa stea la
bariera. Veifica permisele de intrare in
Mombasa
parc si ne da acordul sa patrundem in
salbaticie.
Un elefant nervos se stropeste cu
rompa cu pamat rosu. E acum un ele-
fant rosu.
In svana cu cat vrei mai multa
aventura cu atat te costa mai mult.
Daca doresti cazare in cort cu riscul sa
iti bata leul la usa, atunci platesti mai
mult. Daca in Amboseli animalele sunt
obisnuite cu oamenii, aici in Tsavo ele
sunt mai „salbatice”.
Noaptea de joi o petrecem la un
sanctuar cu camerele cocotate pe stalpi.
Am putea spune ca m dormit in copac.
Sanctuarul este pe o proprietate priva- Manufacturier în Mombasa

www.iic.ro 47 Nr. 93, Septembrie 2008


Dincolo de graniţe
Kenya Yetu - Hakuna Matata (Cornelia Florea)

In gradina lodge-ului isi fac plimba-


rea zilnica massaii, dispusi oricand sa
fac fotografii cu tine si sa iti povesteasca
din obiceiurile lor. Asa ca facem si noi
o foto session cu mult rosu. Urechile
taiate le au cei care nu merg la scoala.
Daca merg la scoala, atunci renunta la
acest “urat”obicei. Podoabe cu multe
margelute foarte mici si foarte colorate
le stau pe trup: pe gat, pe cap, in urechi,
pe maini, pe picioare.
Masaiul sef, unul din multii copii ai
„alui batran” ne face o demonstratie de
aprindere a focului. Se ia un somoiog
e iarba si de baklega de maacr si lan-
ga ele se freaca un bat de accacie pe o
scandura de cedru...sau invers...
Apoi sufla in balega pana se arinde
focul. Femeile nu sunt puse sa faca
Locuitori din Mombasa aceasta cazna. Numai barbatii aprind
focul si suflape rand in somoiog. Tribul
are 83 de barbati si 92 de femei, deci
proportia celor doua sexe este oarecum
egala. Cu toate astea, fiecare are mai
multe femei. Mie nu prea imi iese so-
coteala sta.
Vraciul ne tine si un mic curs de
medicina comunala, cu ce stie sa faca
unele buruieni De prin savana.
Vacile masailor au coarne foarte
lungi, iar oile sunt...fara lana (ori au
fost tunse ori...nu au).

Africa – the blood continent – devine
altceva in momentul in care parasesti
savana. Richard ne spune sa inchidem
ochii si sa uitam topt ce am vazut si trait
aici. La mombasa, pe malul Oceanu-
lui Indian, peiasjul este cu tptul altfel,
viata e cu totul alta, aparent fara nicio
Manfactură în Mombasa
legatura cu experientele de aici.
ta. Vantul bate foarte tare, iar eu stau la masaul cu sulita sa vina la tine. Prin secolul XIX englezii au inceput
al doilea nivel. Stau singura si am im- Intr-o dimineata ni s-a propus sa constructia caii ferate de la Mombasa
presia ca oricand o lighioana imi pote mergem la cel mai mare sat de masai spre interiorul tarii. Ca munca de lu-
intra in camera. Nu trebuie decat sa ai din Amboseli. Cand zic sat ma refer cru s-au folosit indienii, multi si ieftini
incredere ca nimic rau nu ti se poate la o igramadire de casute din pamant (cam ca si acum). Aceasta a fost ocazia
intmpla. Iar la intrarea in cort ai o son- – cele din chirpici de la noi sunt de lux ca leii si celelalte carniovore sa prinda
erie pe care o poti folosi pe post de alar- – de inaltimea unui stat de om. gustul carnii de om, cand isi mai poti-
ma in caz de pericol (pana anul trecut M-am minunat si de “opincile” ma- oleau foamea cu ate un omulet fugit de
era folosit un fluier cu care il chemai pe sailor, facute din anvelope auto. la locul de muna.

www.iic.ro 48 Nr. 93, Septembrie 2008


Dincolo de graniţe
Kenya Yetu - Hakuna Matata (Cornelia Florea)

acelasi rand cu masinile, de parca si ei


ar fi masini.
Mombasa este cel mai mare port de
pe coasta Africii de est. Orasul in sine
este dezvoltat pe o insula. Zilnic de mai
multe ori bacul ajuta la traversarea de
pe continent pe insula ceasta. Sute de
masini si mii de omuleti nergi isi fac loc
ingramaditi pe bac.
Orasul este plin de reclame, numer-
oase branduri europene ajungand pana
aici sa fie etalate si comercializate. Cu
toate astea, si palmierii mai rezista in
peisaj, mai ales ca acum in sezonul
ploios, ploile ii uda zilnic. Am observat
multe bare pe “trotuare” cu pelerine
puse pe ele, mai bine zis niste plastice
agatate sub care se adunat cate 5-6 pana
se potolea rafala ploii, dupa care um-
blau prin ploaie ca lebedele prin apa.:)
Nialy este una din zonele comer-
ciale ale orasului. Plimbarea noastra se
abate si pe la manufactura unde lucrea-
za foarte multi mestesugari care din
pacate nu primec nici 10% din rodul
muncii lor.
Ultimile momente kenyene le
petrecem la malul Oceanului Indian,
ocean unde am mai aflat inca o data
ce inseamna diferenta intre flux si re-
flux (peste 10 metri). Sa nu te sperii dac
adesea vei vedea cupluri bicolore - el
Lux în Mombasa alb si ea o splendida negresa, el peste
Cat esti in safari nu ai voie sa cobori masinuta. Parca erau la Formula 1, la 50 de ani si ea de abia pasind in viata.
din masina. Este pe teritoriul animalel- pitt stop. Prostitutia este in floare. E de ajuns sa
or si iti este permis de catre ele sa faci La o benzinarie ma amuza simtul te plimbi singura pe malul marii si sa
acest sacrilegiu. Daca ai coborat, esti de markeing asl comerciantilor de ba- fii “agatata” cu interes.
mancat. Este celebru cazul unui turist nane. Insistand sa cumparam, o negus-
care acum cativa ani a coborat si s-a toreasa ne spune ca: “I’ll buy it for you!” Dimineata la reflux, mii de crabi
apropiat de elefant mai sa il ia in brate “Why?” “To promote me!” ca sa vezi aveau drum pe mal si mii de gauri in
pentru fotografie. Elefantul nu a fost de pana unde merg cu insistenta! nisip erau sapate. Sunt inofensivi si
acord si l-a strivit fara ezitare. Kenienii au un stil personal e a de- speriati cand te vad.
Pe drumul catre Mombasa avem numi lucrurile noi pentru lumea lor: Plecam dupa-amiaza cu un zbor
parte de o surpriza, deloc neplacuta masina = ford, ochelarii = rayban. Sadi local Mombasa-Nairobi, dupa care ne
cum ar fi trebuit sa fie. Suspensiile ne spune ca putem sa ne punem rayba- asteapta iara drumul de 8 ore pana la
masinii au fost mult solicitate incat nii pe ochi cand e soare a ne anunta el Londra. De acolo pana acasa nu mai e
au cedat. Cat Said trateaza cu localn- cand e ceva interesant de vazut. decat o aruncatura de bat.;)
icii repararea lor, noi ne cinstim cu o Mergand spre Mombasa, observ
bere la localul din sat si ii admiram pe multi negustori care merg cu roabele Hakuna matata!
cei aproape zece priceputi care repara imense si incarcate care cu te miri ce in

www.iic.ro 49 Nr. 93, Septembrie 2008


Campionatul F.R.T.S.
Trofeul “Ursul Carpatin” (Alexandra Şoglu)

Trofeul “Ursul Carpatin”


Campionatul F.R.T.S.
Text: Alexandra Şoglu (Braşov)
timpul a trecut si imi vin in minte niste
versuri : “Eram copil si nu stiam acele
doruri multe/Copil eram cand am va-
zut intaia oara-un munte “ !!!

Concursul
A inceput si sedinta tehnica unde
s-au discutat cateva probleme despre
traseul ce-l aveam de parcurs sambata.
Personal mi-a fost teama de traseu, asta
pentru ca toata lumea vorbea despre
dificultatea lui. Se parea ca urma o zi
grea, asa ca ne-am adunat cu totii langa
foc iar chitarele au inceput sa ne in-
cante sufletele de muntomani. Am can-
tat, ne-am intins la povesti si am ras pe
seama intamplarilor din ultima vreme
Echipa “Floare de Colt” Brasov (Claudia, Alexandra, Alina, Alex si Olimpiu) si uite asa timpul a trecut pe nesimtite,
Vara se duce lasand amintiri … crucea de pe Caraiman. Pentru cateva afara se crapase de ziua. M-am uitat la
daca ma uit bine in calendar suntem momente mi-am adus aminte de clipe- ceas si am fost surprinsa...era ora 06 :00.
deja in luna septembrie, asta inseamna le petrecute acum doi ani in Poiana Ta- La ora 07 :30 incepeau testele teoretice
ca mai am exact o saptamana de vacan- pului, cand am iesit pentru prima data ; de odihnit nu mai aveam cum sa ma
ta, apoi incepe greul. Am asteptat ceva la un concurs cu Floare de Colt. Atunci odihnesc asa ca am mai aruncat o pri-
timp concursul asta si iata ca a venit si am vazut ce inseamna competitie, pri- vire asupra Bucegilor. Da, muntele ma
vremea lui. Imi fac rucsacul, imi iau bo- etenie, curaj, incredere si vointa. Acum asteapta si am sa revin, ca sa-mi simta
cancii in picioare si am plecat la drum.

Sosirea
Vorbisem cu Andrei si urma ca For-
dul lui „gigantic” sa ne duca pana in
Poiana Tapului. Asa ca vineri ne-am
adunat toata trupa de fete( Carmen,
Alina, Alexandra si Claudea) si ne-am
urcat in masina. Normal ca fiecare isi
umpluse rucsacul cu noroc asa ca i-am
tinut in brate pana la destinatie. A fost
o placere sa mergem bara la bara si sa
facem aproximativ 3 ore din Brasov
pana in tabara. Am fost intampinati
cum se cuvine, cu palinca si cozonac.
Ne-am montat corturile si am intrat
incet, incet in atmosfera concursului,
reintalnindu-ne cu prietenii nostri de
la alte cluburi montane. Am avut o
clipa libera si mi-am ridicat ochii catre Valea Seaca a Caraimanului Doua generatii ...

www.iic.ro 50 Nr. 93, Septembrie 2008


Campionatul F.R.T.S.
Trofeul “Ursul Carpatin” (Alexandra Şoglu)

zut acolo sus ! Mereu imi place sa-mi


ridic privirea si zic, “uite! pe acolo am
fost”...

Tabara
Ne-am oprit la un pahar de vorba
cu prietenii nostrii de la Carpatia care
savurau niste prajituri pe terasa unei
cofetarii din Busteni. Bineinteles ca nu
ne-am putut abtine sa nu ne indulcim
si noi sufletele.
Intr-un tarziu am ajuns in tabara,
dupa 9 ore de petrecut in natura, ceea
ce ne-a inspirat pentru pregatirea cul-
turalului.
Soarele a apus iar chitarele au rasu-
nat din nou, pana cand a doua zi si-a
Proba de escalada facut aparitia, o zi buna pentru noi !
pasii ... pus pana atunci. Am ajuns la concluzia
Ne-am adunat intregul echipaj 1: ca omul are o putere extrem de mica in Premierea
Oli, Clau, Alina, Alex Paun si Alex- fata naturii, dar ea ne aseamana de cele Si cum...cine se scoala de dimineata
andra. Am intrat in teste si apoi ne- mai multe ori si tot ea ne aduna in jurul ... la cross ajunge, asa am facut si eu
am pregatit pentru traseu (Poiana ei. Usor, usor am ajuns si pe Valea Je- impreuna cu Coco si Amalia ... ne-a
Tapului-Hotel Silva –Partia de schi pilor, aducandu-mi aminte din nou de inviorat putin. Dar cine se trezeste mai
Kalinderu-Valea Seaca a Caraimanu- peripetiile de acum doi ani, cand Cap- tarziu, nu prinde cross`ul si este mai
lui-Brana Portitei-Valea Jepilor-Poiana rioara le-a spus celorlalti participanti in bine informat. Asa ca pana am ajuns
Tapului). Rucsacii ii aveam in spate, felul urmator : “ cine trece de Alexan- eu la corturi sa le povestesc FDC`istilor
la fel si voia buna. Ma cam indoiam dra, da o bere in tabara !” asa ca nici eu ce am facut la cross, am aflat ca si anul
de rezistenta mea pe traseu si nu eram nu am mai ramas ultima si nici ei nu acesta am luat “Trofeul Ursul Carpa-
singura care se indoia de asta, dar nu au mai mers rasfirati vremea nefiind de tin “ ca si acum doi ani. Da, ne-am aflat
am vrut sa arat asta, ci am vrut sa arat partea noastra. pe locul 1 in clasamentul concursului.
speranta din mine pentru ca aveam un Am ajuns cu bine in ultimul post, Alex a fost pe cea mai inalta treapta a
spectaculos traseu de urcat si vroiam
sa vad si eu cat de greu poate fi. Daca
intr-adevar am de ce sa ma tem. Nu
am avut de ce, asa ca am continuat sa
urc sub incurajarile coechipierilor mei.
Cele mai multe “batai de cap” mi le-au
creat jnepenisurile. A fost o intreaga
aventura sa te strecori printre ei si sa
urci prin noroi. Cataratul a fost punctul
forte al traseului pana in ultimul post,
iar Duracell sau 10 secunde a fost in
elementul lui, iar atunci cand dadeam
de portiuni mai grele, sfatuindu-ne si
pe noi,. In ultimul post am luat o scurta
pauza iar apoi am inceput coborarea.
Am avut parte de senzatii tari, neast-
eptate. Brana Portitei a facut deliciul
traseului si asta a meritat tot efortul de- Coltul Picaturii

www.iic.ro gloriosi si multumiti


51 de ceea ce am va- Nr. 93, Septembrie 2008
Campionatul F.R.T.S.
Trofeul “Ursul Carpatin” (Alexandra Şoglu)

Noi credem in prietenie ...


podiumului lunad locul 1 la alpinism,
Alina a fost si ea la intaltime obtinand
locul 1 la testul sanitar, si la regularitate
am excelat cu un frumos loc 1 samd.
Iata ca am reusit sa fim inaltimile, si
vorba aceea din cultural : “ de ce scrie
2 pe spatele tricoului? Ehhh ca sa stie
cei din spatele meu pe ce loc termina !!!
“)..da....., La tăţi ni-i greu!!..dar nu asta
conteaza…conteaza ca am fost alaturi
de cei dragi, am parcurs un nou traseu,
am mai acumulat o experienta de viata,
am mai prins incredere in fortele noas-
tre, dar tot ceea ce conteaza este faptul
ca ... noi credem in prietenie... !!!

Sa ne vedem cu bine la urmatorul


concurs ce va avea loc in Muntii Macin.
Au mai ramas cateva etape si din acest
campionat ... Podiumul Ursului Carpatin

www.iic.ro 52 Nr. 93, Septembrie 2008


Mountainbike
Pedalând spre sezonul alb (Laurenţiu Barză)

Pedalând spre sezonul alb


Mountainbike
Text şi fotografii: Laurenţiu Barză (Braşov)

Sambata, 20 septembrie 2008, am


participat la Semimaratonul “Piatra
Mare” cu bikeul, cursa ce s-a desfasurat
de la Danbul Morii pana la Cabana Pi-
atra Mare. Scopul a fost de a face poze
concurentilor, dar vremea foarte urata
a impiedicat o participare mai numer-
oasa.

Doar cei foarte hotarati au venit


sa concureze la zero grade. Astfel am
avut placerea sa intalnesc cunoscuti pe
care de obicei ii vad primavara, cand
coboram vaile pe skiuri sau placa.

Asadar iata-ma impreuna cu Bubu-


lu, Horatiu sau Luca band un ceai la
cabana si planuid continuarea turei:
urcarea pa varf unde sezonul alb deja
s-a instalat si coborarea pe la Tamina
(eu si Luca) iar Bubulu are o continu-
are mai “alambicata”: urcarea la Susai,
apoi Predeal, apoi 3 Brazi, apoi Ras-
noave etc... Eu in schimb ma grabeam
la deschiderea noii sali de escalada din
Brasov...

Prin urmare iata fotografiile mai jos,


intr-un decor si cu temperaturi hiver-
nale; cata dreptate aveam jos la Dambu
Morii cand l-am intrebat pe Bubulu
unde ii sunt skiurile? Dar el era ho-
tarat sa recupereze a doua zi, undeva
in Bucegi...

Despre autor: Laurenţiu Barză este


un tânăr braşovean pasionat de fotografie,
mountaineering, mountainbiking, snow-
boarding, canioning şi escaladă. Face parte
din Clubul de Turism “Floare de Colţ” din
acelaşi oraş.
Site web: http://lbarza.blogspot.com

Spre Cabana Piatra Mare, prin pădure şi prin platou

www.iic.ro 53 Nr. 93, Septembrie 2008


Mountainbike
Pedalând spre sezonul alb (Laurenţiu Barză)

www.iic.ro 54 Nr. 93, Septembrie 2008


Mountainbike
Pedalând spre sezonul alb (Laurenţiu Barză)

www.iic.ro 55 Nr. 93, Septembrie 2008


Mountainbike
Pedalând spre sezonul alb (Laurenţiu Barză)

www.iic.ro 56 Nr. 93, Septembrie 2008


Mountainbike
Pedalând spre sezonul alb (Laurenţiu Barză)

Vf. Piatra Mare (1844 m). Sursa imagini: http://lbarza.blogspot.com

www.iic.ro 57 Nr. 93, Septembrie 2008


Schi alpin
Mălinul şi schi-biciclismul (Bubulu şi Matei Laudoniu)

Mălinul Şi Schi-Biciclismul
Munţii Bucegi
Text: Bubulu şi Matei; Foto: Matei Laudoniu

În capul Văii Mălinului (cu schiurile şi bicicletele)


Fotografia de mai sus este facuta ul), adica cam cat de la cota 2000 din Nu va mai plictisesc ... mai jos puteti
in capul Vaii Malinului, si reflecta re- Sinaia pana aproape de cota 1500, la citi povestea lui Bubulu, si fiti pe faza
alitatea, nu e un colaj. Mai precis ieri Valea cu Brazi, si asta in IULIE. ca pun si filmul cat pot de repede.
pe la pranz se aflau in capul vaii doua
biciclete, doua perechi de schiuri, si doi
indivizi obscuri: Bubulu si cu mine …
Cand mi-a zis Bubulu alaltaieri ca
ar mai cobora o data pe Malin, dar ca ii
e lene sa mai care schiurile prin sarito-
rile din ultima parte a vaii, am zis:

“Ok, asta e, gata sezonul”...


Dar nu trece mult si imi aud ure-
chile cea mai traznita propunere de
tura posibila:

“Mergem cu schiurile si cu bicicletele


pana la releu, coboram Malinul, il urcam
la coltari, si apoi coboram cu schiurile in
spate pe biciclete pana in Sinaia”

Am zis c-o fi vreo gluma, dar de


fapt nea Bubulu vorbea serios. Asadar,
am luat-o ca pe o provocare interesanta
si am dat curs invitatiei, chit ca habar
nu aveam daca pot sa cobor pe bicicleta
cu rucsacul de peste 20 de kg in spate,
si cu schiurile pe el ... am costatat ca pot
sa si urc intr-o masura considerabila.
Poate credeti ca e o traznaie si atat
toata povestea, o exagerare care nu
prea are legatura cu schiul. Fratilor,
nu e chiar asa...am coborat ieri, 3 iulie,
pe zapada continua, de la 2400m pana
ceva mai jos de 2000 (masurat cu gps- Sus: Primele viraje din Mălin; Jos: Urcarea la colţari

www.iic.ro 58 Nr. 93, Septembrie 2008


Schi alpin
Mălinul şi schi-biciclismul (Bubulu şi Matei Laudoniu)

Valea Mălinului

www.iic.ro 59 Nr. 93, Septembrie 2008


Schi alpin
Mălinul şi schi-biciclismul (Bubulu şi Matei Laudoniu)

Capul Văii Mălinului

Povestea lui Bubulu


Malin, 03 iulie 2008, episod (poate
ultimul, poate nu) din seria “Mai e iarna
bre …”, cu consideratii tactice si strate-
gice (vorba lui Clausewitz) privitoare
la schi-biciclism.
De ce schi-biciclism ? Pai daca vrei sa
mergi pe Malin sau alta vale din Buce-
gi dupa ce se ia zapada pe platou am
ajuns la concluzia ca e mult mai ok sa
urci cu bicicleta, sa cobori valea, sa o
urci inapoi apoi foarte comod si relax-
ant, sa cobori prin Sinaia sau pe Dichiu,
pe bicicleta cu schiurile in spate.
1. Urcatul de la Babele la Releul
Costila mi s-a parut mult mai usor, si
sigur mai ok pentru musculatura, liga-
mente, pe bicicleta decat cu schiurile in
spate, pe picioare.
2. Urcatul vaii inapoi la coltari si
piolet e mult mai ok decat descataratul
saritorilor (si ca timp, si ca risc, si ca
solicitare pentru ligamente si muscu-
latura).
3. Coborarea pe bicicleta pana in Si-
naia, mi s-a parut foarte ok, practic am Pe platoul Bucegilor
simtit mult mai putina oboseala decat Urcarea la coltari si bete de schi du- coborat de la 2000-1400-Sinaia, practic
mersul cu schiurile in spate prin padure reaza maxim 1 ora, noi am facut vreo noaptea (la ora 23 am ajuns in Sinaia).
din poiana Costilei pana in Busteni. 1h si 40 minute ca am cam stat de pov- Concluzia ar fi ca mai dau SIGUR o
Acum iata firul povestii: urc cu esti, privind dopingul la catarat :) tura in stilul schi-biciclism pana pe 15
Matei cu cabina, apoi cu rucsaci de 25 Coborarea pana in Sinaia pe Dichiu iulie ... sa fie Tiganestiul? nu stiu, voi
kg in spate pe bicicleta, ajungem cam nu poate dura mai mult de 2 ore, iar pe vedea :)
intr-o ora la releu, in capul Malinului. la 1400 pe Drumul de Vara nu poate PS: Dupa ce am ragusit pe drum ur-
Daca te incordezi un pic sau ai niste dura mai mult de 3 ore. Acum punand land sa nu dam de domnul urs, si dupa
schiuri mai usoare, cred ca ajungi in echipatul, dezechipatul, ascunsul bici- ce l-am auzit undeva in vale rupand craci
40 min. Coboram valea, zapada mai cletelor etc, 1 ora si 30 minute , rezulta sub drum, odata ajunsi in Sinaia (centru),
putina, mai valurita si mai cu bolovani ca teoretic ca in cam 6 ore poti fi inapoi ne intalnim iara cu un domn Urs care se
decat duminica, dar, na...e totusi Iulie. in Busteni, socotind timpul de la Ba- plimba bine mersi pe bulevard.”

Se coboara bine pana pe la 2000m.


www.iic.ro 60 cam 8 ore, ca am
bele. Noi am facut Nr. 93, Septembrie 2008
Faună
Vulpea (Alexandru Hârju)

Vulpea
Faună
Text şi fotografie: Alexandru Hârju (Braşov)
si partea inferioara a picioarelor alb- Puii cand sunt mici, au o blana
Răspândire galbui, varful cozii fiind alb ; vulpea bogata cu par lung, de culoare brun-in-
La noi vulpea este intilnita din golul carabuneasa - cu pieptul, gâtul, abdo- chis pana la cenusiu si cu varful cozii
alpin pina la malul marii , in padurile menul şi vârful cozii cenuşii sau negru- alb.
din toate zonele tarii, in tufisuri, in stu- cenuşiu şi picioarele aproape negre Naparlirea la vulpi se produce de
farisuri – Delta si Lunca Dunarii, si ; vulpea cu cruce - care are o dungă la inceputul lunii aprilie, cele din zona
montana putin mai tarziu, refacandu-si
blana catre sfarsitul toamnei. Astfel in
balana de iarna pare mult mai impuna-
toare si este mai artoasa decat vara.
De aceia si sezonul de vanatoare la
vulpi corespunde acestei perioade, mai
precis intre 15 septembrie si 31 martie.

Vulpea, vulpes vulpes- latina, sau


red fox - engleza, este cea mai mare
specie din neamul vulpilor, dar cu var-
iatii de la o regiune la alta.
Astfel la vulpile de la noi din tara,
Distribuţia vulpei în lume (www.wikipedia.org) lungimea corpului cu tot cu capul var-
iaza intre 70-90 cm. , coada intre 30-50
chiar cimp deschis, fiind cel mai des inchisa pe spinare, care se încrucişează cm. , si inaltimea la greaban intre 35-45
intalnit carnivor de la noi din tara. cu cea de pe membrele anterioare, for- cm. Greutatea se incadreaza in general
Aceiasi arie de raspandire o gasim mand o cruce. Ca si la alte specii de intre 6-10 kg. si depinde de la o zona la
si la nivel global, unde vulpea are cea vanat cu par se pot intalnii si la vulpe alta si de sursele de hrana.
mai larga arie de raspandire dintre cazuri de albinism si melanism; intre Lungimea cozii ii confera balans in
toate carnivorele de pe pamant : din cele trei tipuri de culori mentionate ex- salturi si miscarile complexe pe care le
Alaska si Canada apoi in cea mai mare ista desigur si forme de tranzitie. face pentru a reusi sa-si prinda prada.
parte a SUA in toata Europa in aprope
toata Asia incluzand si Japonia in cat-
eva zone din Africa de nord iar din
secolul al XIX –lea o gasim si in sudul
Australiei.

Caracteristici.
In conditiile tarii noastre, avem o
singura specie de vulpe ( Vulpes vul-
pes L.), iar variatia de culore a blanii
este determinate de anotimp si de con-
ditiile de mediu
Parul vulpii este in general roscat
prezentand insa si cateva variatii in-
dividuale, cele mai des intalnite fiind
: vulpea rosie – cu spatele si coada
rosu viu, cu obraji, pieptul, abdomenul

www.iic.ro 61 Nr. 93, Septembrie 2008


Faună
Vulpea (Alexandru Hârju)

Imperecherea se produce in perio-


ada ianuarie – martie, mai repede la
cele din sudul tarii si zonele de campie
si mai tarziu la populatiile din zonele
montane.Actul de imperechere are loc
in vizuina sau in jurul acesteia si este
foarte scurt. Durata sarcinii este cu-
prinsa intre 50-52 de zile dupa care
femela naste, in aprilie-mai, in medie 4
sau 5 pui dar uneori pot fi si 8 – 12 pui
in vizuine bine ascunse.
Pui au la nastere in jur de 150 de
grame, sunt orbi timp de aproxima-
tiv doua saptamani si sunt alaptati de
mama circa o luna de zile dupa care ur-
meaza o perioada de aprox. 3-4 luni de
Picioarele scurte dar puternice ii foloseste iarna si cand isi creste puii si hranire mixta.
permit sa atinga viteze in jur de 50 km/ o serie de vizuini mai mici pe care le Vulpea este o mama foarte devotata,
h, ceia ce reprezinta un mare avantaj in foloseste in caz de urgenta si pentru a in primele zile dupa fatre nu paraseste
capturarea prazii si ii da posibilitatea depozita surplusul de hrana. deloc vizuina. In aceasta perioada mas-
sa evite alti pradatori. Nu are gheare Sunt foarte raspandite vizuinele cu culul asigura hrana necesara femelei.
retractile, ca pisica, ceea ce face ca aces- galeriile facute printre radacinile ar- Dupa ce puii se mai maresc parintii
tea sa se imprime clar, pe cand la pisica borilor, prefera terenul impadurit, in le aduc la vizuina diferite mamifere
nu apar. Si totusi urmele vulpii se mai lipsa acestuia, un teren acoperit cu tu- mici, pasari si insecte.
confunda uneori cu cele ale pisicii sal- fisuri, dar s-au gasit vizuine si in teren Daca sesizeaza vre-un pericol par-
batice sau in jurul localitatilor si cu a deschis (povarnisuri, dealuri, camp). intii vor muta puii la o vizuina mai
cainilor de talie mai mica. Majoritatea vizuinelor au mai multe sigura.
galeri, uneori si etajate si cel putin 3 - 4 In toamna aceluiasi an puii devin
Longevitatea la vulpi este in jur de iesiri. Uneori vulpea ocupa vizuini de independenti si isi cauta propiul terito-
10-12 ani in captivitate, fiind mult mai viezure, parasite de acestea, dar s-au riu pe care vor trai si vana .
scurta in salbaticie 3-5 ani si depinde intalnit si cazuri cand in aceiasi vizuina In primul an supravietuiesc in jur de
de conditile de viata, de bolile, si de un cotlon sa fie ocupat de vulpe si unul 40% din pui; acest procent fiind influ-
abundenta hranei. de viezure. entat de boli si de abundenta hranei.
Glasul este un latrat scurt, ragusit, Ii plac terenurile cu expozitii sudice Bolile de care sufera in mod frecvent
cu modulatii speciale atunci cand este sau S-E, pentru a-si amplasa vizuina, vulpile sunt raia si turbarea, in cazul
in pericol sau cand doi vulpoi se anga- astfel incat primele raze de soare sa in- turbarii devine agresiva.
jeaza in disputa in timpul imperecher- calzeasca locul. Cel mai mare dusman al vulpii
ii. Este un animal fidel locului de trai (dupa om ) este lupul ; in zonele unde
De asemenea comunica folosind si pastreaza cu regularitate trecatorile. sunt frecventi lupii vulpile sunt foarte
limbajul trupuli si prin marcaje olfac- putine si invers, in zonele in care aces-
tive. Vulpea ajunge la maturitate sexu- tia au disparut vulpile prospere.
Simturile cele mai dezvoltate la vul- ala in intre 10 luni si un an. Se mai intampla ca vulpile sa cada
pe sunt mirosul si auzul. In fiecare iarna se formeaza perechi prada rasilor dar aceasta se intampla
Ochii la vulpe sunt auri spre galben care var contribui impreuna la crest- rar si mai mult la sfarsitul iernii.
si au pupile cu linii verticale distinctive erea puilor, cu toate acestea sunt cuno-
similare cu ale pisicii domestice, cu scute si cazuri de poligamie (un mascul Hrana
toate acestea vazul este slab. se imperecheaza cu mai multe femele Harna la vulpi este extrem de diver-
Teritoriul unei vulpi este de aprox- si vice versa). sificata si depinde de zona unde aceasta
imativ 50 kmp, pe aceasta are mai In perioada imperecherii au loc si traieste, astfel poate consuma: soareci
multe vizuini, una mai mare pe care o batai intre masculi. (ceia ce par a fi baza), melci, soparle,

www.iic.ro 62 Nr. 93, Septembrie 2008


Faună
Vulpea (Alexandru Hârju)

lacuste, larve de insecte, omizi, rame, locul doi dupa iepure in randul mamif- Vulpea din imaginile de mai sus am
broaste, pesti (cei ce din diferite motive erelor recoltate de pe fondurile de suprins-o in ultima zi din decembrie a
ajung morti pe malurile raurilor, nu-i vanatoare. anului 2007 in M-tii Postavaru in ap-
vaneaza ea), arici, iepuri, iezi de cap- ropiere de Muntele Tampa.
rioare, marmote (s-a observat la cele Metodele cele mai practicate pentru Clasificare ştiinţifică
din Retezat si M-tii Fagaras), consuma vanatoare la noi sunt : goana, panda Regn Animalia
oua din cuiburile pasarilor si cam tot la nada – in padurile de munte, vana-
Increngatura Chordata
ce inseamna pasaret pana la marimea toarea la vizuina – cu caini dresati din
Subincrengatura Vertebrata
unei rate sau gaini, cocosi de munte rasa foxterier sau basset, vanatoarea
Clasa Mammalia
in timpul rotitului pe sol, consuma prin chematoare - cu un fluier ce imita
si cuiburi de albine (miere), prinde si glasul iepurelui sau al soarecelui. Ordin Carnivora
purcei de mistret abia fatati. De asema- De asemenea multe vulpi cad prada Familie Canidae
nea se hraneste si cu animale moarte, braconierilor … (imultirea armelor, Gen Vulpes
sau daca are ocazia fura din prada altor capcane, otrvire) Specie V. vulpes
animale. Astfel paznicii de vanatoare si cei Nume binominal:
In hrana vulpii intra cu difeite ocazii care administraza terenurile de vana- Vulpes vulpes (Carl Linne 1758)
si componente de natura vegetala : toare si padurile de la noi vorbesc in ul-
afine, struguri, mere, prune, zmeura, timul timp de o scadere semnificativa a
pere. efectivelor. Surse:
Vulpea vaneaza singura si in gener- Padurea Vanatoare si Turismul – Ste-
al noaptea, exceptie facand iarna cand Trofeul la vulpe este reprezentat de fan Ivanescu.
datorita imputinarii surselor de hrana craniu, blana este folosita ca bun per- Revista vanatorul si pescarul sportiv.
vaneaza si ziua. sonal sau comercializata catre centre Wikipedia – enciclopedia libera.
In Romania, vulpile se claseaza pe de prelucrare .

www.iic.ro 63 Nr. 93, Septembrie 2008