Sunteți pe pagina 1din 35

CUM NE ORIENTAM PE MUNTE?

1. Tipuri de trasee montane


In functie de anotimpul in care pot fi practicate, traseele sunt: de vara, accesibile tot anul, speciale de iarna

In functie de gradul de dificultate, avem: traseu cu grad mic de dificultate (durata 3 - 6 ore, diferenta de nivel 300 - 700 m, efort fizic moderat); traseu cu grad mediu de dificultate (durata 4 - 8 ore, diferenta de nivel 500 - 1000 m, efort fizic sustinut, conditie fizica si cunostinte de orientare bune); traseu cu grad mare de dificultate (durata 5 - 9 ore, diferenta de nivel 800 - 1500 m, efort fizic continuu si intens, conditie fizica buna si antrenament).
Dupa nivelul de echipare solicitat drumetilor avem: trasee care nu necesita echipament special; trasee care necesita echipament de drumetie de complexitate medie (poteci cu portiuni accidentate, grohotisuri,pante alunecoase cu grad de nclinare mediu); trasee care necesita echipament de drumetie special si complex (poteci accidentate, putin conturate si/sau portiuni fara poteca, cu pante abrupte care necesita uneori ajutorul minilor pentru ascensiune).

2. Cum se aleg potecile de marcat?


Marcarea traseelor montane n scopul ghidrii turistului este cea mai comun form de orientare turistic. Marcarea traseelor turistice este realizata si intretinuta de catre Serviciul Salvamont local. Cararea de marcat este aleasa astfel incat: sa prezinte interes turistic si sa faca legatura ntre doua sau mai multe obiective turistice; sa evite zonele favorabile producerii avalanselor de zapada, alunecarilor de teren, sau caderilor masive de pietre sau bolovani; sa nu necesite construirea a prea multe amenajari (podete, balustrade, trepte) si sa permita mbunatatirea potecii (largirea ei, acoperirea partii surpate), fara cheltuieli mari; sa nu traverseze zone ntinse de grohotisuri sau de mlastini.

3. Unde apar marcajele?


Marcajul se aplic n special pe trunchiurile copacilor, stnci, sau pe structuri realizate de oameni (ex. stlpii din golurile alpine).

Marcarea traseelor se face, n special, pe copaci sau stnci nalte pentru ca marcajul s nu fie acoperit de zpad, dar se poate face i pe pietre/stnci acolo unde relieful nu permite altfel (ex. pe creste).
Marcajul, este astfel realizat nct din dreptul unuia sa se poata vedea urmatorul, fara a face exces de marcaje, acolo unde poteca de urmat este clara si fara ramificatii.

4. Culorile marcajelor

Marcajele turistice utilizeaza culorile rou, albastru sau galben.

5. Simbolurile marcajelor turistice


Band vertical - se folosete pentru marcarea traseelor principale (a magistralelor), n special trasee de creast; Marcaj cruce - se folosete pentru marcarea traseelor de legtur; Marcaj punct - se folosete pentru marcarea traseelor circuit (trasee dus-ntors); Marcaj triunghi - se folosete pentru marcarea traseelor secundare.

6. Indicatoarele de directie
Marcajele de trasee montane sunt precedate (sau secundate) de indicatoare de direcie, plci metalice n form de sgeat, pe care sunt trecute informaii utile cum ar fi: direcia de deplasere spre un obiectiv, timpul de mers pn la acesta i semnul de marcaj. Timpul trecut pe indicatoarele de direcie este calculat n condiii de mers normale cu pauze de cinci minute dup fiecare or de mers. De cele mai multe ori timpul trecut pe indicator este compus din dou valori (ex. 1 - 1 1/2 ore), cele dou valori indic durata n timp a traseului att pentru turitii antrenai ct i pentru cei mai puin antrenai.

7. Marcajele forestiere
Band roie vertical - marcheaz limita de parcel forestier. Se ntlnete pe picioarele de munte i coboar, de obicei, ctre un curs de ap. Dou benzi orizontale roii separat de una alb (lng acest marcaj se aplic un numr)- marcaj de parcele alturate. Acest marcaj se aplic pe culme sau pe vale. Litera H roie - marcheaz limita dintre dou ocoale silvice. Acest marcaj se aplic numai pe culme i separ dou bazine hidrografice (culmea ce separa doua ape). Cunoaterea reliefului zonei respective i a marcajelor forestiere poate ajuta turistul s se orienteze cu uurin astfel nct s coboare n siguran de pe munte.

8. Cum folosim Harta


Drumetia cu ajutorul hartii pe trasee marcate sau nu presupune: orientarea hartii dupa directia N; determinarea locului n care ne aflam pe traseu la momentul n care consultam harta mentinerea marcajului din traseu, confruntat (verificat) din cnd n cnd cu cel de pe harta. Harta are rolul de a reda concentrat la maximum, ntrun singur tablou vizual, cu sau fara detalii, indicatiile esentiale cuprinse n teren si descrise n ghid.

9. Cum orientam Harta


Pentru orientarea hartii, "nordarea ei se va roti (harta) tinuta ntr-un plan ct mai orizontal, pna cnd semnul N sau "roza vnturilor" se suprapune peste directia nord aflata, folosind elemente din teren sau busola. n cazul n care harta (schita) nu contine aceste semne se considera nordul hartii partea de sus a foii, privita din fata pentru a se putea citi.

10. Cum ne localizam pozitia pe harta?


Pentru determinarea locului de statie, se orienteaza harta spre N; se aleg 2 - 3 repere distincte din teren care sunt reprezentate si pe harta si se apreciaza succesiv de la locul unde suntem opriti (punct de statie) distantele pna la reperele mentionate. Cu ajutorul scarii (din indicatorul hartii), se verifica aceste distante pe harta. De asemenea si cu ajutorul tablelor si sagetilor indicatoare si a timpului scurs de la ntlnirea lor. Daca apreciarea facuta n teren corespunde cu masuratorile facute pe harta, ati reusit sa determinati locul unde va aflati urmnd sa decideti continuarea drumului si directia n care trebuie sa va ndreptati.

11. Scara unei harti


Scara: scara arata marimea la care harta reprezinta situatia reala din teren. De exemplu, o harta cu scara de 1 la 25000 (1: 25000) reprezinta 1 km din teren, prin 4 cm de pe desen. (Obtineti cei 4 cm efectuind operatia de impartire si inmultind rezultatul cu 100.000). Cea mai buna scara pentru harti de trekking este de 1: 50000, dar este posibil sa avem nevoie de mai multe harti, cu diferite scari, in functie de tura planificata. De exemplu o harta cu scara de 1: 100000 pentru o vedere generala, a intregii zone si una sau mai multe harti cu o scara mai mare, pentru a vedea mai in amanuntime zona de tura.

12. Contururile de pe harta


Contururile: contururile sunt linii care leaga "puncte" imaginare situate la aceeasi altitudine si sunt folosite pentru a reprezenta relieful, tarmurile, lacurile. In mod obisnuit, altitudinile desemnate prin aceste linii, sunt aratate prin cifre sau coduri de culoare. Hartile obisnuite indica linia de contur din 100 in 100 de metri. (Aceste contururi pot fi imaginate ca niste taieturi perfect orizontale, formind felii suprapuse). Se mai numesc si curbe de nivel.

Exemplu

13. Culorile de pe harta


Semnificatia culorilor de pe hartile montane este urmatoarea:
Verde = zona mpadurita; Albastru = ape curgatoare sau statatoare; Maro = zone alpine, abrupturi;

Denumirile formelor de relief, cotele de altitudine sunt nscrise de obicei cu negru; cursurile de ape cu albastru, iar valorile (altitudinea) curbelor de nivel cu maro.

14. Simboluri pe harta


Legenda: este un mic tabel pentru instruirea cititorului cu privire la ce inseamna fiecare simbol, sau culoare de pe harta.

Exemplu

15. Gasirea Nordului


cu ajutorul musuroaielor: de crtita, la care intrarea este orientata spre N sau de furnici, la care intrarea este orientata spre S;

cu ajutorul brazilor la care iarna zapada se aduna mai multa n spre N si se topeste mai repede spre S; iar rasina este mai abundenta spre S;
cu ajutorul muschilor, care cresc n partea de N a copacilor, stncilor, peretilor izolati;

16. Gasirea Sudului Cu ajutorul ceasului si al soarelui

Se tine ceasul orizontal cu limba mica (cea care indica ora) ndreptata n directia n care se afla soarele. Bisectoarea unghiului format de: directia limbii mici si directia imaginara ce trece prin centrul ceasului si ora 12 de pe cadran, indica directia S. La amiaza cnd ceasul arata ora 12, limba mare acoperind pe cea mica si orientate spre soare, indica directia S;

17. Gasirea Nordului Cu ajutorul stelei Polare

n noptile senine cu ajutorul "stelei polare" care ntotdeauna indica directia N. Pentru gasirea (recunoasterea) ei pe bolta nstelata procedam astfel: cautam constelatia Carul Mare (un grup de 7 stele distincte); atentie, a nu se confunda cu Carul Mic, asemanator ca forma dar cu stele mult mai apropiate ntre ele! Prelungim imaginar de aproximativ cinci ori linia care trece prin ultimele doua stele si vom afla o stea mai stralucitoare - Steaua Polara;

18. Gasirea punctelor cardinale Cu ajutorul lunii

Faza/Ora in primul patrar (se vede jumatatea dreapta) luna plina in al doilea patrar (se vede jumatatea stanga)

18
S E nu se vede

24
V S E

06
nu se vede V S

19. Orientarea in teren nemarcat


Se poate face folosind busola si cunoscnd azimutul directiei spre care dorim sa ne ndreptam, sau daca recunoastem un obiectiv pe care dorim sa-l cercetam de aproape, tot azimutul ne permite sa ajungem la el fara sa ne ratacim. Busola are cadranul mpartit n 360 de grade, iar gradatia 0 (zero) sau 360 corespunde nordului.

20. Orientarea in teren nemarcat


Pentru aceasta se cauta n teren un obiectiv cunoscut (din descrierea ghidului sau din poza) - punct fix, pe directia respectiva la care dorim sa ajungem. Apoi stabilim directia N, acul magnetic sa fie cu vrful pe litera "N" sau "360". Din aceasta pozitie se roteste cadranul gradat pna cnd, privind cu ochiul prin catare spre naltator, se observa obiectivul ales.

Valoarea gradatiei (de pe cadran) din dreptul semnului este chiar azimutul directiei pe care dorim sa o urmam. Respectnd aceasta putem ajunge la obiectivul propus chiar daca din "drumul" nemarcat ales ad-hoc nu mai avem posibilitatea sa vedem reperul ales datorita denivelarilor de teren, a padurii sau a noptii. Trebuie totusi avut n vedere faptul ca determinarea directiei se realizeaza cu aproximatie deoarece o eroare de citire de 1 grad de pe cadran poate da o eroare de 20 de m n teren pentru fiecare km distanta.

SOS PE MUNTE

1. SOS pe munte
Este o mare obligatie sociala si de omenie ca fiecare dintre cei care urca in Carpati sa stie perfect cum se alerteaza, in fata unui pericol, o formatie Salvamont, cabanierii sau alti turisti. Pentru ca de ani de zile a fost stabilit un adevarat cod de alarma pe munte, practicat in toate tarile. Semnalele au fost preluate de la binecunoscutul S.O.S. (initialele cuvintelor din limba engleza SAVE OUR SOULS inseamna "Salvati sufletele noastre"). Alarma pe munte trebuie data, insa, cu toata seriozitatea si raspunderea cetateneasca si numai in situatii reale de nevoie de ajutor sau in caz de pericol stiut fiind ca o falsa alertare a unor formatii de salvare montana sau a unor organe de stat este pedepsita aspru de lege.

1. SOS pe munte
Un om sau un grup de oameni aflati pe munte in mare pericol - rataciti, raniti, epuizati, in neputinta de a mai inainta, atacati de rauvoitori sau de animale salbatice, surprinsi de o calamitate (foc, inundatie, alunecare de teren, avalansa) - au dreptul sa ceara ajutor lansand alarme dupa codul de semnalizare montana. Devine o obligatie sociala pentru oamenii aflati pe munte sa lanseze si in cazul cand observa ca alti semeni de-ai lor, cabane, refugii sau asezari umane au nevoie de ajutor sau sunt amenintate de pericolele mai sus enumerate.

2. Cum se da alarma?
La munte alarma (chemarea in ajutor), se face prin lansarea in spatiu a sase semnale pe minut, la intervale egale intre ele, adica un semnal la zece secunde. Semnalele lansate pot fi luminoase, acustice sau vizuale. Cele sase semnale se lanseaza fiecare la zece secunde, timp de un minut; intre ele se face o pauza de un minut-doua; semnalele de alarma se lanseaza in directia potecilor montane, a cabanelor, hotelurilor sau localitatilor apropiate.

3. Cum se raspunde la alarma?


Cand cineva zareste semnalul prin care se solicita ajutor pe munte - este obligat sa raspunda imediat celui care l-a lansat.
Confirmarea ca semnalul de alarma a fost receptionat se face prin remiterea a trei semnale pe minut - acustice, vizuale sau luminoase - fiecare lansate la douazeci de secunde unul de celalalt. Cel care cere ajutor trebuie sa continue sa dea semnale pana cei ce vin sa-l ajute ajung langa el, in acest fel accidentatul putand fi usor de reperat de salvatori.

3. Cum se raspunde la alarma?


FOARTE IMPORTANT: cel care a receptionat semnalul de chemare in ajutor este obligat - dupa ce a raspuns celui care l-a lansat - sa alerteze imediat cea mai apropiata cabana, statie meteorologica, orice alta unitate care ar putea transmite mai departe alarma sau sa anunte grupurile cele mai apropiate de turisti care la randul lor trebuie sa alerteze formatiile SALVAMONT sau, daca este cazul, vanatorii de munte.