Diverse http://www.alpinet.org/bin/articole/print.php?

lng=ro&id=371

Ghidul Drumetiilor Montane

de Mircea Lancranjan
Coperta

Acest "Ghid al drumetiilor montane" ne-a fost pus la dispozitie cu amabilitate de Dl. Mircea Lancranjan, caruia ii
multumim si pe aceasta cale. Cu toate ca publicarea lui a fost mult intarziata de lipsa acuta de timp, credem ca
veti gasi in acest ghid raspuns la multe din intrebarile pe care vi le puneti in legatura cu pregatirea unei excursii
pe munte si in timpul desfasurarii acesteia.

Va rugam sa contactati autorul in legatura cu orice intrebare, comentarii sau observatii legate de acest ghid, si va
dorim lectura placuta in continuare.

5 octombrie 2001, AlpinetTeam

Ghidul Drumetiilor Montane

Cuvânt înainte
Terminologie montana
Legile muntelui
Recomandari generale
Sfaturi practice
Notiuni de orientare turistica
Marcaje si trasee turistice
Orientarea in teren nemarcat
Deplasarea în munti, echipament si alimente necesare
Deplasarea
Echipamentul
Cazarea
Alimentatia
Notiuni meteo si indicii pentru aprecierea vremii la munte
O parte din flora si fauna muntilor
Carpatii României
Primul-ajutor
Reanimare
Pansarea
Transportul
Proceduri de tratament
In caz de arsuri - febra
In caz de intoxicatii - intepaturi
Raul de munte
Bibliografie consultata
Cuvânt de multumire

Cuvant inainte

CUVÂNT ÎNAINTE

În timpul liber al vacantelor, concediilor, sfârsitului de saptamâna sau oricând va puteti permite, îndreptati-va
pasii catre munte cu dorinta de a-i cutreiera potecile !

Am întâlnit pe cararile Carpatilor, aici unde orizontul se închide de valurile încremenite ale crestelor sau odata
ajunsi pe ele se deschide oferind o panorama ce rar ti-e dat sa întâlnesti; multi tineri, unii ca vârsta altii ca suflet,
oameni care pretuiesc asprimea si frumusetile vietii în aer liber. Asemenea lor si dumneavoastra puteti sa încercati
sa gustati din aceasta mare placere.

Drumetia înseamna miscare, iar miscarea înseamna sanatate. Când aceasta este facuta la munte, "bateria umana"
a corpului se încarca cu energie, iar mintea si sufletul cu încântare, pentru o lunga perioada de timp.

Numai aceia care au curajul sa se desprinda de cotidian, de viata sedentara citadina si sa înfrânga comoditatea,
pot beneficia gratuit de terapia complexa a muntelui în orice anotimp al anului. Tuturor, tineri sau vârstnici, le
adresez îndemnul de a drumetii, pentru a-si putea desfata privirea si sufletul cu frumusetile neasemuite ale
padurilor, poienelor, crestelor si piscurilor; florilor, izvoarelor si tuturor vietuitoarelor ce traiesc în acest areal;

1 of 72 02/19/04 15:50
Diverse http://www.alpinet.org/bin/articole/print.php?lng=ro&id=371

pentru a deveni mai buni, mai puternici si mai generosi.

Niciodata odihna activa a drumetiilor montane nu este un timp pierdut, ci un timp de recreere si relaxare activa de
care corpul nostru are nevoie ca de hrana de fiecare zi; un timp câstigat, care da viata anilor.

Mircea Lancranjan ghid de turism – cod 0135

Nota din partea Alpinet.org: Ne-am permis sa modificam forma de prezentare a materialului trimis de Dl. Mircea
Lancranjan pentru a corespunde cerintelor tehnice ale site-ului. Continutul in schimb a ramas nemodificat, pentru
orice comentariu legat de acest articol va invitam sa contactati autorul la adresa de e-mail:

alexlancranjan@yahoo.com

Terminologie Montana

"Ceea ce urmareste aceasta carte este sa-i obisnuiasca pe cei tineri, începatori în drumetie… sa guste frumusetea
muntelui …"
I.Ionescu-Dunareanu

TERMINOLOGIE MONTANA

În indicatiile ghidurilor turistice, precum si în convorbirile cu montaniarzii, întâlnim adesea termeni necunoscuti,
care desemneaza notiuni precise legate de formele de relief sau fenomene naturale, a caror lamurire ajuta la o mai
buna cunoastere a traseului, la descrierea mai amanuntita a regiunii strabatute.

Pentru a putea urmarii, lamurii si întelege capitolele care urmeaza, precum si literatura montana, parcurgeti
aceasta terminologie !

Abrupt =
Perete de munte, stâncos,puternic înclinat, format de obicei din roci tari;

Ac =
Stânca izolata cu varful ascutit;

Adapost =
Constructie facuta sa apere de intemperii;

Alpin =
Zona cea mai înalta a unui munte, începând de la 1800 m altitudine;

Alpinist-alpinism =
Persoana care face dese ascensiuni pe (munti) Alpi; ramura sportiva care cuprinde ascensiunile în munti, în special
excaladarea partilor greu accesibile;

Amonte =
În sus (în sensul spre izvor) pe cursul unei vai sau ape;

Arcada =
Element de relief în forma de arc întâlnit în general în zonele calcaroase

Areal =
Arie (zona) specifica de raspândire a unei specii (planta sau animal);

Arsita =
Panta de munte lipsita de vegetatie;

Aval =
În jos (în sensul spre varsare) pe cursul unei ape sau vai, partea încotro curge apa;

Aven-hoanca =
Groapa, adâncitura naturala în general verticala, întâlnita în zonele calcaroase, formata prin dizolvarea rocilor sau
prabusirea tavanului unei pesteri;

Azimut =
Unghiul pe care îl face directia la un obiectiv fix, la care dorim sa ajungem, cu directia nord, indicata de acul
magnetic;

Baliza =
Semnal sau instalatie de semnalizare care indica pozitia unui punct topografic;

2 of 72 02/19/04 15:50
Diverse http://www.alpinet.org/bin/articole/print.php?lng=ro&id=371

Bâtca =
Vârf de deal sau de munte nu prea înalt, rotunjit de agentii atmosferici;

Bord =
Bloc de stânca izolat sau în câmpul de bolovani;

Brâna - brâu =
Portiune plata (palier) de latime variabila, în general înierbata, care încinge ca un brâu versantul unui munte,
practicabila pentru mers;

Bulboana =
Adâncitura într-un râu unde apa formeaza un vârtej, vâltoare,bulboaca;

Bunget =
Padure deasa foarte greu de strabatut;

Burnita =
O ploaie marunta si deasa însotita de ceata;

Casa de adapost =
Constructie în general din lemn dotata cu locuri (pe priciuri), soba, masa si banci;

Carst =
Complex de fenomene naturale, întâlnite în zone calcaroase; forme de relief create prin dizolvarea calcarelor :
pesteri, doline, avene, chei, defileuri;

Canion =
Vale adânca si foarte strâmta, cu peretii abrupti si cu fundul îngustat, prin care râul curge vijelios formând
vârtejuri (în România avem doar vai tip canion);

Caldare =
Depresiune circulara cu versante prapastioase, în zona muntilor înalti;

Caldare glaciara - circ glaciar =

Caldare ramasa în urma topirii unui ghetar;

Catâni =
Zona bolovanoasa, arida;

Calauza =
Ghid montan;

Cetina =
Frunzar de ace (frunze de conifere, molid, brad, larice, tisa, zinbru, pin);

Ciopor =
Turma de capre negre;

Chei =
Sector, portiune de vale îngusta si adânca cu pereti stâncosi, aproape verticali, în trupul unui munte;

Cleant - colt =
Vârf de stânca facând parte din trupul unui munte;

Clin =
Panta cu înclinare variabila a unui munte sau a unei vai;

Concretiuni =
Forme diverse de depunere a carbonatului de calciu pe peretii unei pesteri;

Condensare =
Transformare prin racire si compensare;

Confluenta =
Locul de unire, întâlnire, a doua ape sau vai;

Cornisa =
"Streasina" de zapada întarita, (asemanatoare literei "l") de pe creasta unui munte;

Creasta-coama =
Linia de intersectie a planurilor celor doi versanti oponenti ai spinarii unui masiv muntos;

3 of 72 02/19/04 15:50
Diverse http://www.alpinet.org/bin/articole/print.php?lng=ro&id=371

Culme =
Partea cea mai de sus, prelungita orizontal, al unui munte;

Cumpana de ape =
Linia de despartire dintre doua bazine hidrografice sau doua vai învecinate, care coincide în general cu creasta
unui munte;

Curba de nivel =
Linia de pe harta (culoare maro) care uneste punctele de egala altitudine, portiuni din teren asemanatoare brârilor
pe care ne putem deplasa fara sa coborâm sau sa urcam;

Curmatura-sa- tarnita -fereastra =

Denivelare, portiune mai coborâta unde creasta unui munte este mult sub nivelul general al acesteia, îngaduind
trecerea de pe un versant pe celalalt;

Custura =
Creasta montana, ascutita, stâncoasa, îngusta si dantelata în forma unei lame de fierastrau, de obicei între doua
caldari glaciare;

Deal =
Forma de relief ca o ridicatura a scoartei pamântului mai mica decât un munte dar mai mare decât colina;

Dolina =
Adâncitura a solului în forma de pâlnie, de dimensiuni variabile, formata prin dizolvarea rocilor calcaroase de catre
ape;

Dos =
Versant de munte cu expunere spre nord, umbrit;

Drumetie montana =
Mersul pe munte din placere, pe jos sau pe schiuri,fara scop lucrativ;

Durau =
Pârâu de munte repede si zgomotos;

Duruitoare =
Cascada de apa;

Endemism =
Specie de planta sau animal care traieste într-un areal (zona) restrans;

Escalada =
Ascensiune, urcare pe un perete de munte prin catarare libera sau cu ajutorul mijloacelor tehnice specifice
(pitoane, carabiniere, coarda, etc.);

Falie =
Ruptura a scoartei terestre;

Fisura =
Crapatura, jgheab într-un abrupt muntos stâncos, ca urmare a actiunilor apelor;

Firn =
Zapada persistenta pe muntii înalti, acumulata si tasata, care trecând prin faza grauntoasa devine gheata
(portiunile rupte au forma de scânduri);

Foen =
Vânt cald, uscat si puternic care bate primavara dinspre crestele muntilor spre vai, grabind topirea zapezilor;

Freamat =
Zgomot produs de frunzele miscate de vânt;

Gavan =
Scobitura, adâncitura în stânca unui munte;

Gâlma =
Vârf de munte de înaltime modesta;

Golul alpin =
Zona situata deasupra limitei superioare a padurii, acoperita cu iarba, vegetatie pitica sau lipsita de vegetatie;

Granodiorit =

4 of 72 02/19/04 15:50
Diverse http://www.alpinet.org/bin/articole/print.php?lng=ro&id=371

Roca granulata cu structura intermediara între granit si diorit (muntii Retezat);

Greaban =
Picior de munte abrupt si stâncos;

Grohotis =
Îngramadire, masa compacta de bolovani sau sparturi de stânca, nu prea mari, provenita din degradarea unui
versant pe o panta de munte;

Grota-pestera =
Excavatie mare de masa (în general calcaroasa) pe orizontala sau în panta;

Grumaz =
Sa foarte lata;

Hatas =
Carare îngusta rezultata din trecerea repetata a animalelor printr-o regiune cu arboret si puternic înierbata;

Hidrografie =
Retea de vai si ape care strabate o anumita zona;

Horn =
Spartura îngusta, vâlcel, jgheab, în peretele de stânca, care permite ascensiunea prin el;

Huda =
Pestera;

Iezar =
Lac de munte de origine glaciara;

Interfluviu =
Portiune de teren (culme, creasta) cuprinsa între doua vai vecine;

Izbuc-exurgenta- gâlgoi =
Locul de iesire, unde apare la suprafata un curs de apa subteran, ascuns, în general în regiuni cu fenomene
carstice;

Izvor =
Locul unde apa unei pânze freatice iese la suprafata din pamânt;

Jgheab- uluc =
Scobitura, fagas, facut de suvoiul ploilor;

Lapiez =
Forma de relief rezultata din coroziunea rocilor solubile de catre apele de siroire, santuri si canale de obicei
paralele cu panta;

Marmita =
Scobitura ovala sapata în rocile din albia unui râu; apare în portiunea cascadelor;

Magura =
Forma de relief reprezentata printr-o culme împadurita;

Moletiera =
Obiect de îmbracaminte format dintr-o fâsie de stofa cu care se înfasoara pulpa piciorului (peste pantalon) de la
glezna pâna sub genunchi;

Momâie (mamâie) =
Movila mica de pietre (pamânt) facuta de mâna omului pentru a jalona, indica o poteca sau scurtatura nemarcata
(!)

Morena =
Morman de aluviuni, format din pietre, argila si nisip, ramase în urma topirii ghetarilor; adesea înierbate;

Muchie- creasta =
Linia de culme a unui munte;

Muncel =
Munte de dimensiune si altitudine modesta;

Namas- catun =
Grup de asezari montane fara biserica;

5 of 72 02/19/04 15:50
Diverse http://www.alpinet.org/bin/articole/print.php?lng=ro&id=371

Nivatie =
Actiunea de modelare a reliefului facuta de îngheturile si dezgheturile succesive la munte;

Nod orografic =
Masiv muntos din care pleaca culmi secundare;

Obcina =
Culme scurta, cu aspect montan, în general împadurita;

Obârsie =
Portiune înalta de la începutul unei vai, locul de formare a râului ce o strabate;

Padina =
Portiune inferioara a unei vai de abrupt, mai larga, cu vegetatie, în general umeda, mic platou sub forma de
gavane pe pantele unui munte;

Pas =
Punct de trecere de pe un versant pe altul folosind o curmatura sau o sa;

Periglaciar =
Regiune situata la periferia ghetarilor;

Pestera =
Grota

Picior de munte =
Culme secundara situata în partea inferioara a culmii principale; o ramificatie în general împadurita;

Piemont =
Forma de relief situata la contactul muntilor cu o câmpie sau depresiune, formata prin acumularea depunerilor
aduse de apele curgatoare la schimbarea de panta;

Pâcla =
Ceata deasa care apare de obicei dimineata si seara, negura;

Plai =
Picior de munte înierbat sau poiana pe un picior de munte;

Platou carstic =
Forma de relief sub care se înfatiseaza o zona calcaroasa;

Pod- platou =
Suprafata înalta aproape plana a unui masiv muntos;

Polie =
Depresiune închisa, mare, cu fund plat aluvionar, cu unul sau mai multe cursuri de apa, care apar în izbucuri si
dispar în ponoare;

Polita =
Terasa mica ce întrerupe un abrupt sau o panta priporoasa, abrupta;

Ponor =
Povârnis abrupt sau adâncitura formata prin prabusirea, ruperea sau alunecarea unor straturi de teren, gol carstic
prin care se scurg în subteran apele de suprafata;

Portal =
Gura de intrare, câteodata monumentala, a unei pesteri;

Preluca =
Poiana, loc lipsit de vegetatie arborescenta pe o coasta de munte;

Pripor =
Coasta de deal sau de munte, panta abrupta, povârnis;

Priza =
Orice punct, asperitate, neregularitate a stâncii sau terenului; adâncitura, muchie sau radacina care foloseste
pentru urcarea, coborârea sau traversarea unui munte;

Rafala =
Dezlantuire brusca, violenta si scurta de vânt, ploaie sau ninsoare;

6 of 72 02/19/04 15:50
Diverse http://www.alpinet.org/bin/articole/print.php?lng=ro&id=371

Ravena =
Vale strâmta cu versanti abrupti, instabili (care se prabusesc, surpa);

Reflexie =
Fenomen optic de reântoarcere partiala a luminii când întâlneste o suprafata;

Refractie =
Fenomen optic de abatere a directiei de propagare a luminii când întâlneste o suprafata de separare a doua medii;

Refugiu =
Loc de scapare, de adapostire din fata unei primejdii sau neplaceri;

Refugiu alpin =
Constructie din lemn sau metal armat cu panouri din fibra de sticla, dotata cu 8 - 12 locuri de dormit pe priciuri;

Relief carstic =
Forme specifice de relief în zone montane calcaroase;

Saritoare =
Prag înalt pe o poteca de munte;

Scurtatura =
Varianta de poteca, carare marcata sau nu, pentru scurtarea parcurgerii unor serpentine, a unei curbe de nivel;

Seninari =
Zone de stânci golase si foarte înclinate din abruptul unui masiv;

S.O.S.
Save Our Souls - salvati sufletele noastre;

Sohodol =
Vale fara apa, fenomen carstic;

Sorb-ponor =
Locul unde apa dispare în pamânt, fenomen carstic;

Spalatura =
Stânca golasa, lustruita de actiunea apei de ploaie;

Spelunca =
Pestera, grota;

Spinare-coama- creasta =
Partea cea mai înalta a unui munte vazuta în plan orizontal;

Stalagmita =
Depunere calcaroasa de forma conica pe podeaua unei pesteri sau galerii subterane;

Stalactita =
Depunere calcaroasa sub forma conica, turture, pe tavanul unei pesteri sau galerii;

Strunga =
Trecere abrupta;

Sisturi =
Roci metamorfice (care s-au transformat în conditii de temperatura si presiune) sub forma de foi sau lame

Sa =
Curmatura, fereastra, tarnita;

Sistoaica =
Jgeab, vâlcel stâncos îngust ce brazdeaza panta unui munte;

Sublimare =
Trecerea vaporilor de apa din stare gazoasa direct în stare solida (cristale)

Suspensie =
Un sistem de solid-fluid în echilibru;

Talveg =
Linia care uneste între ele punctele cele mai adânci ale albiei unei ape sau vai uscate;

7 of 72 02/19/04 15:50
Diverse http://www.alpinet.org/bin/articole/print.php?lng=ro&id=371

Tau =
Lac glaciar;

Toponimie =
Ansamblul numelor proprii de locuri, de ape, de munti, dintr-o regiune geografica;

Transhumanta =
Trecerea bianuala a turmelor de oi de la câmpie la munte (primavara) si invers (toamna);

Uluc =
Jgheab;

Urlatoare =
Cascada;

Uvale =
Depresiune închisa, mai mare decât dolina, formata prin fuzionarea mai multor doline;

Vale oarba =
Un curs de apa care se pierde într-un ponor situat la baza unui abrupt calcaros;

Vale de recul =
Un curs de apa care porneste dintr-un izbuc situat la baza unui abrupt; calcaros

Versanti =
Fetele unui masiv muntos, versantul drept si versantul stâng al unei vai; se determina asezându-ne cu fata în
directia în care curge apa existenta sau posibila prin acea vale;

Vâlcel =
Ramificatie a unei vai de munte la originea sa, rezultata din actiunea apei si a vântului;

Vârteje =
Serpentine dese pe o poteca de munte;

Vânturis =
Cascada mica;

Zanoaga-circ glaciar =
Depresiune circulara formata prin eroziunea solului de ghetarii montani la obârsia vailor, sau pe versantii acestora;

Zaton =
Lac temporar provenit din apele de primavara pe care sorbul (ponorul) nu le poate absorbii decât dupa un interval
de timp;

Legile Muntelui

"Aparati si bucurati-va de toate darurile binefacatoare ale naturii, ocrotiti puritatea frumusetilor si maretia
întregului peisaj montan românesc."

Gheorghe Suman

LEGILE MUNTELUI

Multi dintre acei care au calcat cararile muntilor sfatuiesc si îndeamna pe cei mai tineri sau începatori în ale
drumetiei sa respecte legile muntelui. Dar care sunt acestea si ce "reglementeaza" ele ?

"Cine ar fi crezut ca muntele are legi ?" ar spune un neinitiat în ale drumetiei montane si totusi "vai de acei care
nesocotindu-le va simtii pe propia piele pedeapsa muntelui !"

Învatatura muntelui s-a transmis permanent prin povetele calauzelor si sfaturile montaniarzilor, toate constituind
"legile muntelui".

Cele zece porunci ale turismului de munte

(din decalogul unei calauze celebre - Luis Trenker)

1.Sa nu întreprinzi o ascensiune ce-ti depaseste puterile. Tu trebuie sa învingi muntele, nu el pe tine; sa-ti fixezi
un obiectiv pe care sa-l poti atinge, dar de va trebui sa renunti la el sa sti sa faci stânga-mprejur cât mai este
timp. Sa nu fi grabit si sa nu încerci sa stabilesti recorduri de viteza. Sa nu ai mania piscurilor, dar sa nu ocolesti
dificultatea în variatele ei forme.

8 of 72 02/19/04 15:50
Diverse http://www.alpinet.org/bin/articole/print.php?lng=ro&id=371

2.Sa pregatesti cu de-amanuntul orice drumetie fie ca mergi singur, cu prietenii sau cu ghidul. Un ignorant sau un
neputincios care are nevoie de o guvernanta alpina este, în munti, pur si simplu ridicol. Documentarea trebuie sa
fie tot atât de completa ca si echipamentul alpin. Sa cunosti mediul în care te misti si sa-i întelegi fenomenele. Sa
nu-ti încarci stomacul si sa nu ai pretentia sa te alimentezi cu icre negre sau stridii. Idealul tau alpin sa fie acela
de a gusta cu aceeasi placere o duminica frumoasa pe un vârf de delusor, ca si cu alt prilej un abrupt din cele mai
grele. Nu este nevoie sa fi de la început desavârsit catarator. Sa nu patesti ca acela care de atâtea stânci si pereti
nu mai vedea muntele. Sa nu uiti ca muntii sunt bogati în primejdii, dar în acelas timp sa sti ca, cu prudenta,
spirit de prevedere si inteligenta îi poti învinge.

3.Sa nu uiti ca esti o fiinta civilizata. Bucuria si puterea nu se confunda cu mitocania, brutalitatea si grosolania.
Adu-ti aminte înca de la gara si din tren, ca educatia ta în general si cea sportiva în special sunt puse la încercare.
Daca poti sa iei cu asalt piscurile, sa nu faci asta în vagon. Ca sa se vada ce catarator îndracit esti nu este absolut
necesar sa faci echilibristica pe scarile sau tampoanele vagonului. Sa nu consideri frânghia si coltarii ca o emblema
a breslei tale care se cere expusa. Sa nu periclitezi cu sculele tale: schiuri, piolet, etc. ochii si hainele vecinilor si
sa nu le umplii urechile cu trancaneli si hohote de râs. Daca întâlnesti un drumet solitar saluta-l sau resaluta-l si
daca crezi ca e cazul sa-l critici fa-o cel mult atunci când nu te mai poate auzii. Nu-ti imagina ca devii alpinist
utilizând un jargon de munte artificial. De asemenea nu e cazul sa-ti stergi nasul cu degetele numai pentru ca ai
dezbracat costumul de oras.

4.Sa nu profanezi peisajul pe care-l strabati si sa nu "împodobesti" natura cu cioburi de sticla, hârtii, cutii de
conserve si alte ramasite. Aminteste-ti ca si altii dupa tine, vor voi sa bea din izvorul pe care-l murdaresti fara
rost. Tablitele de marcaj nu sunt menite drept tinta pentru proiectilele tale improvizate si nici nu trebuie sa le
schimbi asezarea dintr-o gluma deplasata. Sa nu lasi deschise portile stanelor si ale înprejmuirilor, caci poti
provoca proprietarilor pagube si arunci discredit asupra tuturor drumetilor. Din acelasi motiv, sa nu sari peste
îngradiri si nici sa nu te inviti nepoftit în claia cu fân ce o vezi în proprietatea ciuva. Cânta daca-ti face placere, dar
cu masura si acolo unde este locul. Chiuiturile se potrivesc de cele mai rare ori cu gâtlejul tau si nici nu fac
totdeauna placere semenilor tai. Nu tipa fara rost, tulburi inutil oamenii si animalele. Aprinde focul numai daca
este absolut necesar, supravegheaza-l atent si pe urma stinge-l complet. Nu arunca pietre si cauta sa mergi astfel
încât sa nu provoci caderea lor, chiar daca ai convingerea ca nu te urmeaza nimeni. Pe drumuri umblate si în
locuri expuse sa nu faci nudism si nici seminudism, altfel însa profita de aer si soare cât poti mai bine. Cum te
apropii de locurile populate urmeaza regulile convietuirii sociale.

5.Fi bun camarad. Daca esti conducator evita sa fi autoritar si încapatânat, încrezut sau îngâmfat; da dovada de
spirit de întelegere si rabdare. Nu fi zgârcit cu avutul tau, nici cu cunostintele tale. Hotarârile sa-ti fie determinate
de capacitatea de rezistenta a celui mai slab. Abandonând pe cineva în munti îl vei avea poate pe constiinta. Daca
tu esti cel condus, adapteaza-te aceluia care cunoaste mai bine locurile, sileste-te sa fi la înaltime si cauta sa
înveti. Chiar si cel mai slab dintr-o echipa îsi poate face datoria. Sa sti ca un tovaras bun este tot atât de rar ca si
un conducator bun. Orice strain care împarte cu tine dragostea pentru munti sa-ti fie camarad, mai ales atunci
când este în primejdie sau are nevoie de vreun ajutor sau o privire pe harta ta. Chiar si în ghidul pe care-l platesti
sa vezi un tovaras, un prieten. Nu fi autoritar fata de el, dar nici nu te comporta de parca ati fi mâncat de când
sunteti din aceeasi strachina.

6.Respecta cabana tot asa cum îti respecti propria ta casa. Fi modest si nu cere lucruri pe care ti le poate oferii cel
mult un hotel. Nu uita ca aici, în creierul muntilor, portmoneul tau nu mai conteaza si ca toti suntem egali.
Pioletul, schiurile, gheata, noroiul n-au ce cauta în sufrageria cabanei; leapada-te de ele prin urmare înainte de a
intra. Nu transforma locul de odihna, care este cabana, într-o cârciuma. Nu ocupa toate bancile si mesele cu
ranita, merindele, hârtile si picioarele tale. Oricât ai fi de tânar, gândeste-te ca nu este aici locul sa faci dragoste.
Lasa în pace patefonul si chelnaritele, iar pe ghitara sa nu pui mâna decât daca te pricepi. Cartea de impresii sa
n-o utilizezi pentru rime proaste sau laude. Este mult mai util sa notezi de unde vii si încotro te duci, mai ales
daca te pregatesti pentru o ascensiune grea. Urma lasata în acest fel înlesneste trimiterea la nevoie a ajutoarelor
si poate linisti pe cei îngrijorati de soarta ta. Ai dreptul sa ceri un loc de dormit si daca esti înainte sau dupa drum
sa-l alegi pe cel mai bun, dar sa nu eziti sa-l cedezi acelui care este fie epuizat, bolnav sau mai în vârsta ca tine si
are nevoie de odihna. Nu te urca încaltat în pat si nu alerga cu bocancii pe scari mai ales noaptea. Daca sforai nu
te culca în dormitorul comun. Fi prudent când umbli cu lampa si focul. Nu uita ca nu esti stapânul cabanei, iar
îngrijitorul este administratorul care îndeplineste un rol de mare interes obstesc, te vei supune deci dispozitiilor
sale. Orice loc si orice lucru ai folosit sa le lasi în aceeasi stare în care venind ai vrea sa le gasesti; mai ales în
casele de adapost sa ai grija deosebita fata de ceilalti, fie ca-ti sunt tovarasi, fie ca-ti vor urma. Gândeste-te ca
întreaga cabana, casa de adapost cu tot ce cuprinde, reprezinta un bun ce ti-a fost încredintat cu buna credinta. Fii
econom cu rezerva de lemne, adesea adusa cu mari sacrificii si ai în vedere si pe cei ce vor venii dupa tine.
Paraseste casa dupa ce ai încuiat si ai pus toate la locul lor. Închide-o bine si nu uita sa achiti taxa acolo unde este
cazul.

7.Nu fura ! Nu fura, altora nici linistea, nici singuratatea ce o cauta, nici perspectivele. Dar sa nu furi nici betele de
schi, curele, frânghii, nici fânul sau lemnele strânse cu multa truda. Nu fura nici florile pe care natura le-a creat
pentru toata lumea. Câmpul, iarba, arborii trebuie crutati; vitele si vânatul sa nu fie speriate. Nu taia jepi si arbori
pentru a-ti cheltui prinosul de energie neconsumata. Nu distruge furnicarul, nici chiar din curiozitate stiintifica, iar
melcul, sarpele sau broasca sa nu fie pentru tine fiare salbatice care trebuie stârpite. Sa vezi în munte un paradis
în care te-ai asezat ca un nou Adam; ajuta-l sa-si pastreze originalitatea si sfintenia.

8.Nu minti ! Nu exagera, nu fi laudaros. Chiar si ascensiunea cea mai dificila este putin lucru fata de alte realizari
omenesti. Nu-ti da o importanta prea mare si nu cauta sa micsorezi pe altii chiar daca sunt începatori, mosnegi
sau membrii altor cluburi. Nu critica si nu înjura timpul (vremea), gazduirea (la cabana), tovarasii de drum sau
legatura de schi. Nu trebuie sa te legi sau sa-ti bati joc de credintele, datinile locuitorilor de la munte. Adu-ti

9 of 72 02/19/04 15:50
Diverse http://www.alpinet.org/bin/articole/print.php?lng=ro&id=371

aminte ca nu esti decât un oaspete trecator pe aceste meleaguri…ca si în lumea aceasta.

9.Apara onoarea clubului tau si nu numai a aceluia a carui insigna o porti, ci si a acelei mari comunitati care ti-a
facut accesibila lumea muntilor si care serveste o mare idee, nu numai confortul tau. Fi mandru ca faci parte din
aceasta comunitate si ca poti sa participi la viata ei. Onoreaza pe cei care au creat pentru tine, pe maestrii care au
cucerit prima poteca si primele prize spre vârf, precum si pe cei care au pus ultima piatra.

10.Nu profana muntii prin mania recordurilor, ci cauta sa le intelegi sufletul !

Legile muntelui

(din Omul si muntele - Ion Preda)

1.Sa nu calatoresti niciodata de unul singur pe munte.

2.Întotdeauna la munte nu se pleaca decât cu echipament corespunzator.

3.Este contraindicat sa te avânti pe trasee necunoscute.

4.Turismul de munte nu este compatibil cu consumul de tutun si bauturi alcoolice.

5.La munte trebuie sa sti: ce, cât, cum si când sa manânci.

6.Toti pentru unul si unul pentru toti.

7.Când întâlnesti alti oameni pe munte da-le "Buna ziua!”

8. Pe munte nu se vorbeste mult, nu se tipa si nu se face zgomot.

9.Cine iubeste muntele trebuie sa-l ocroteasca.

10.Nu deteriorati indicatoarele cu marcaje turistice sau alte semne de orientare.

11.Refugiile alpine sunt loc sfânt pe munte.

12.Când ajungeti la o cabana notati în registrul de evidenta a circulatiei turistice, locul de unde ati venit, iar când
plecati, viitoarea etapa a calatoriei.

13.Regulamentul de ordine interioara al fiecarei cabane trebuie respectat cu strictete.

14.Circulati numai pe traseele marcate.

15.Iarna pe muntii acoperiti cu zapada, pericolul avalanselor este prezent în fiecare zi.

16.Începatorii într-ale drumetiei la munte sa-si faca o lunga ucenicie pe lânga montaniarzii cu mare experienta.

17.Când se cere sprijin de catre cabanier, grup de turisti sau echipa salvamont, pentru a ajuta oameni aflati în
primejdie sau a prevenii o nenorocire, oricine trebuie sa raspunda chemarii.

18.Este obligatoriu pentru orice drumet, ghid sau conducator de grup sa urmeze cu strictete sfaturile si indicatiile
salvamontistilor.

19.Codul de semnalizare in caz de pericol trebuie cunoscut si însusit de toti drumetii montani.

20.Drumetul e bine sa stie sa acorde la nevoie primul ajutor.

Recomandari Generale

Recomandari generale

(din Prevenirea accidentelor turistice în munti - SALVAMONT Brasov)

1.Nu programati o drumetie în munti daca nu dispuneti de o sanatate buna, daca nu aveti starea psihica potrivita
si daca nu v-ati asigurat toate mijloacele materiale necesare.

2.Înainte de a va hotarâ pentru o drumetie în munti consultati prima data un ghid turistic si identificati-va traseul
ales, daca acesta corespunde posibilitatilor dumneavoastra fizice si psihice.

3.Altitudinea pretinde efort si pregatire fizica.Nu neglijati antrenamentul.

4.Un echipament incomplet sau neadecvat va poate periclita viata. Sa aveti întotdeauna haine calduroase si de
schimb, în functie de anotimp si încaltaminte corespunzatoare.

5.Nu faceti drumetia singur. Chiar si în grup nu prezinta o garantie sigura pe traseu, fara o calauza experimentata.

10 of 72 02/19/04 15:50
Diverse http://www.alpinet.org/bin/articole/print.php?lng=ro&id=371

6.Încercati pe cât posibil sa va deplasati pe munti numai ziua si urmarind strict marcajele. Consultati înainte
buletinul meteo.

7.Nu ezitati sa va întoarceti din drum daca conditiile atmosferice au devenit nefavorabile.

8.La întoarcerea spre cabana, casa de adapost sau refugiu, respectati mersul în coloana. Orice alunecare sau
împiedicare la altitudine nu iarta, va pericliteaza viata.

9.Alimentati-va des, dar rational. Nu consumati bauturi alcoolice !

10.Nu va fortati pâna la epuizare. Evitati deshidratarea.

11.Fiti curajosi dar nu imprudenti, veseli dar nu galagiosi, iar pe munte si la cabana sa aveti un comportament
civilizat. Pretutindeni fiti un ocrotitor al naturii.

13.Învatati codul de alarma (semnalizare) în munti, care consta în 6 (sase) semnale luminoase sau acustice pe
minut, adica la fiecare 10 secunde câte un semnal, dupa care urmeaza un minut pauza. Semnalul de raspuns
consta în 3 (trei) semnale luminoase sau acustice pe minut si un minut pauza.

14.Respectati-va tovarasii de drum, iar în caz de pericol nu-i parasiti.

15.Nu uitati sa luati cu Dv. în rucsac o mica trusa de prim ajutor cu farmacia de excursie.

16.Foarte important este ca înainte de a pleca într-o drumetie sa aveti în rucsac polita de asigurare “turist” contra
accidentelor.

17.Nu plecati de la cabana pe trasee turistice de creasta înainte de a înscrie în registrul de evidenta ce itinerar
urmati; fiindca numai asa în caz de accident ajutati farmatiunile SALVAMONT sa intervina mai operativ.

18.Luati informatii de la cabanier, daca traseele pe care vreti sa le parcurgeti sunt practicabile, care este gradul lor
de dificultate, eventual evolutia vremii la data aceea, pentru a evita expunerea la suprasolicitare a organismului,
fapt ce conduce la extenuare fizica - epuizare.

19.Circulati numai pe traseele marcate cu semne turistice care au fondul alb. Nu urcati si nu coborâti pe
scurtaturi, riscati sa va rataciti si sa va accidentati.Daca ati fost surprinsi pe traseu de intemperii (viscol, furtuna,
ceata) este de preferat sa va înapoiati pe acelas drum la locul de unde ati pornit (cabana, casa de adapost sau
refugiu). A continua drumul în asemenea conditii înseamna o accidentare sigura.

20.Surprinsi în golul alpin pe timp de furtuna cu descarcari electrice, parasiti creasta la pas, sub sau lânga o
stânca plata. În aceleasi conditii atmosferice, daca sunteti în padure nu va adapostiti sub trunchiurile de copaci;
altfel riscati sa va electrocutati.

21.Respectati indicatiile de pe sageti si tablele de orientare (poteca accesibila numai vara, poteca interzisa iarna,
loc periculos expus declansarii avalanselor si lavinelor.

22.Iarna si primavara, chiar în zilele frumoase, senine, schiati numai dimineata pâna la ora 9 în caldarile si pe
fetele laterale ale vailor alpine, evitând zonele marcate ca periculoase prin rostogolirea avalanselor si lavinelor. Pe
zapada abundenta, prafuita, înghetata si pe ceata este interzis a schia pe fetele laterale ale caldarilor alpine toata
ziua.

23.Primavara cu vânt cald - foen, din SV si SE este foarte periculos a schia sau circula pe traseele alpine, riscând
la orice ora a zilei sau noptii sa fiti surprinsi si îngropati în avalanse.

24.Când traversati o panta cu zapada înghetata si sunteti în grup, se va pastra o distanta între drumeti de 10 m,
unul de altul, mergând pe aceeasi urma, dar nu direct pe curba de nivel, ci oblic. A traversa panta lipit unul de
altul sau în formatie evantai înseamna a taia zapada în scânduri, care va porni la vale împreuna cu dv.

Recomandari pentru drumetie

(din Publiturism)

1.Înainte de plecare în excursie sau drumetie documentati-va asupra itinerarului propus.

2.Alegeti traseele turistice în functie de experienta si pregatirea fizica.

3.Busola si harta bine utilizate va sunt de real folos, ele sunt cei mai siguri prieteni ai Dv.

4.Informati-va la cabanieri si padurari asupra starii potecilor, marcajelor pentru traseele pe care doriti sa le
strabateti.

5.Urmati cu atentie poteca, nu parasiti marcajele.

6.Calculati cu atentie timpul ce va este necesar pentru parcurgerea traseului ales în functie si de gradul Dv. de
pregatire fizica si teoretica.

11 of 72 02/19/04 15:50
Diverse http://www.alpinet.org/bin/articole/print.php?lng=ro&id=371

7.Informati-va asupra prognozei meteo pentru urmatoarele 24 de ore.

8.Nu porniti singur la drum.

9.Nu încarcati rucsacul peste limitele rezonabile de volum si greutate.

10.Nu consumati bauturi alcoolice înainte si în timpul drumetiei.

11.Nu fumati în timpul drumetiei.

12.Nu faceti focul în padure, nu aruncati chibrituri sau tigari aprinse.

13.Ocrotiti flora si fauna, monumentele naturii, apele.

14.În caz de furtuna sau ploaie însotita de descarcari electrice, parasiti imediat culmea; nu va adapostiti lânga
copaci izolati, înalti sau lânga stânci.

15.Nu patrundeti în pestera fara ghid autorizat acolo unde acesta este desemnat, sau fara un bun cunoscator al
pesterii. Asigurati-va echipament corespunzator si sursa de lumina individuala pe durata integrala a vizitei.

16.În drumetia montana luati cu Dv. o mica trusa cu medicamente.

Sfaturi Practice

Sfaturi practice pentru iubitorii de drumetii montane

(din MUNTELE spatiu de viata si lupta - Gheorghe Suman)

1.Pretuiti si iubiti muntele, frumusetile acestuia, florile, padurile, poienile, vaile, izvoarele, piscurile împreuna cu
toate vietuitoarele care le populeaza, care ne apartin, de care trebuie sa ne bucuram, pentru a devnii mai buni,
mai puternici, mai întelepti si mai generosi cu noi însine si cu cei care ne înconjoara.

2.Procurati din timp, înaintea plecarii la munte o vestimentatie adecvata. Din tinuta turistului nu trebuie sa faca
parte palaria, cravata, geamantanul, pantofii cu toc înalt; cararile muntilor strabat în special iarna, troiene de
zapada; drumetul înfrunta viscole si furtuni, strabate creste si vai adânci care presupun un echipament special, din
care nu trebuie sa lipseasca: bocancii, scurta cu gluga, flanela etc., toate acestea chiar si pe vreme buna. Pe langa
acest echipament de stricta necesitate, turistului nu trebuie sa-i lipseasca sacul de spate cu o pelerina de ploaie,
un schimb de rufe, o lanterna, o cutie de chibrituri, unele medicamente si materiale sanitare, un termos cu apa
(ceai, cafea), alimente, busola, harta, o cordelina, ciorapi de schimb, fes si manusi.

3.Evitati drumetia de unul singur; plecând pe munte de unul singur va puteti primejdui viata; mergeti pe munte
numai în grupuri de minimum 2 - 3 oameni.

4.Îngrijiti si întretineti marcajele existente pe traseele alpine si pe potecile muntilor; prin distrugerea acestora
puneti în pericol viata turistilor care se deplaseaza în urma, în special noaptea si în alte conditii dificile.

5.Manifestati grija deosebita fata de flora, fauna, fata de frumusetile naturale ale muntilor nostrii; ele nu sunt
numai ale noastre, ci si ale generatiilor viitoare.

6.Nu aruncati pe pante sau abrupturi pietre, bucati de stânca, lemne, blocuri de ghiata, bulgari de zapada sau alte
obiecte care în cadere pot sfarâma sau antrena altele, adevarate avalanse, periculoase pentru oamenii din vale
sau de la baza muntelui.

7.Admirati în liniste frumusetile noastre naturale, respirati cu nesat aerul ozonat si curat, sorbiti cu sete apa
izvoarelor cristaline; nu admiteti sub nici o forma poluarea muntelui si transformarea lui în depozit de gunoaie.

8.Nu prezentati celorlalti povesti stranii despre munte; nu exagerati întâmplarile si trairile cu care v-ati confruntat;
ele pot îngrijora pe ascultatori sau îi pot încarca de teama, le pot rapii placerea drumetiilor, le pot ucide dorinta de
a se deplasa la mari distante de zgomotele cotidiene si ale locurilor de munca.

9.Salutati si raspundeti la salutul celor care va dau binete pe trasee si poteci.

10.Ajutati cu toate fortele si priceperea pe cei aflati în dificultate pe munte, nu-i abandonati pe cei aflati în
imposibilitatea de a se deplasa, transportati-i grabnic la punctele de prim ajutor cele mai apropiate sau la cabane,
chemati (anuntati) specialistii la fata locului, pentru a acorda ajutorul calificat.

11.Folositi în mod civilizat cabanele turistice (refugiile), casele pastorale, stânele (saivanele) si alte constructii
montane; ele ne apara de stihiile naturii si de alte primejdii; nu le transformati în locuri pentru distracti (chefuri);
pastrati în permanenta curatenia, linistea si ordinea necesara atât în interior, cât si în exterior.

12.Nu transportati si nu consumati sub nici un motiv bauturi alcoolice; ele constituie mari pericole pentru toti cei
ce pleaca pe munte.

12 of 72 02/19/04 15:50
Diverse http://www.alpinet.org/bin/articole/print.php?lng=ro&id=371

13.Însusiti-va codul international de semnalizare si alarmare, pentru a putea comunica celor din preajma nevoia
de ajutor ivita în împrejurari grele.

14.Nu abandonati, nu parasiti traseele cunoscute în favoarea altora mai scurte, dar mai putin stiute; respectati
semnificatiile înscrisurilor si semnelor de avertizare de pe marcaje si indicatoare, în special pe timp de iarna si în
conditii de vizibilitate redusa.

15.Nu va angajati pe tresee turistice care depasesc puterile oamenilor din compunerea grupului din care faceti
parte; fixati-va numai obiective si itinerare care sa poata fi îndeplinite si strabatute pe timp de zi, numai cu
propriile forte.

16.Antrenati-va sistematic pentru a nu consuma excesiv apa, care duce la slabirea prematura si la epuizarea
fortelor, poate tocmai când este cea mai mare nevoie de ele.

17.Alimentati-va rational si ponderat, nu abuzati de mese copioase; consumati fructe si alimente care contin mult
zahar si grasimi.

18.Asigurati si transportati în propiile bagaje mici cantitati de zahar, ciocolata, cafea, glucoza, etc.

19.Evitati situatiile conflictuale, autoritatea excesiva, când sunteti lideri, încapatânarea rau înteleasa; în toate
situatiile dati dovada de rabdare si întelegere.

20.Stabiliti obiectivul drumetiei si traseul în functie de capacitatea de rezistenta a celor mai slabi din grup.

21.Adaptati-va la cerintele si indicatiile conducatorului de grup; nu-l sicanati, blamati si subestimati nici macar în
gluma.

22.Pastrati si îngrijiti, nu distrugeti covorul vegetal al pamântului, interziceti cu desavârsire scoaterea de brazde,
saparea de rigole, amenajarea de vetre de foc la întâmplare, împrastierea de acizi (sare), spalarea masinilor în
apele râurilor si lacurilor de munte, instalarea la întâmplare a corturilor.

23.Alegeti locul de popas în puncte care sa nu fie expuse vântului, amplsate în apropierea unor surse de apa
curgatoare, cu locul de instalare a cortului în teren orizontal, în apropierea unor surse de combustibili, lânga poteci
si drumuri de acces, în afara zonelor poluate.

24.Nu lasati la plecarea din locurile de stationare, focuri aprinse, în special în paduri, jnepenisuri, iarba uscata din
pajistile alpine sau în apropierea acestora.

25.Informati-va din toate sursele si prin toate mijloacele posibile, înainte de plecarea la drum asupra starii
timpului, traseului, locului unde veti înopta, cabanelor mai apropiate, surselor de apa si posibilitatilor de anuntare
si de salvare în caz de pericol.

HG 801/96 pentru aprobarea Normelor privind amenajarea, omologarea, întretinerea si exploatarea

pârtiilor si traseelor de schi pentru agrement (extras).

Constituie contraventii si se sanctioneaza cu amenda de la 20.000 la 100.000 lei (n.p.deocamdata) nerespectarea

regulilor de conduita ale schiorilor si a altor persoane care utilizeaza pârtiile si traseele de schi pentru agrement.

a) sa schieze în asa fel încât sa nu puna în pericol viata altui schior sau sa îi cauzeze acestuia un prejudiciu;

b) sa îsi adapteze viteza si maniera propie de a schia, conform pregatirii tehnice, conditiei fizice, starii zapezii,
gradului de dificultate a pârtiei, conditiilor atmosferice si densitatii traficului de pe pârtie;

c) sa îsi aleaga cu grija traiectoria pe care urmeaza sa coboare, în scopul protejarii schiorilor aflati în aval;

d) sa depaseasca pe schiorul aflat în aval fie pe dreapta fie pe stânga, cu conditia ca aceasta depasire sa fie
suficient de larga pentru a evita o eventuala evolutie neasteptata a celui ce urmeaza sa fie depasit;

e) sa se asigure, printr-un examen atent al traficului din amonte si al celui din aval, ca atât el, cât si alti schiori
sunt în afara oricarui pericol cu ocazia traversarii unei pârtii sau reluarii parcursului dupa o oprire temporara pe
pârtie;

f) sa evite stationarea pe pârtie, mai ales pe portiunile înguste ale acesteia sau pe cele lipsite de vizibilitate. În
cazul caderii, sa elibereze pârtia în cel mai scurt timp posibil;

g) sa utilizeze numai marginea pârtiei în cazul în care este obligat sa urce sau sa coboare pe jos;

h) sa respecte indicatoarele de semnalizare si balizele de marcare instalate pe pârtiile si traseele de schi;

i) sa anunte postul de prim ajutor, în cazul accidentarii unui schior si sa acorde sprijin la transportarea acestuia;

j) sa îsi decline identitatea în fata organelor abilitate, în cazul în care a fost martorul unui accident sau a provocat
el însusi accidentul;

k) sa nu coboare pe pârtie sau traseele de schi pentru agrement utilizând sanii sau dispozitive improvizate;

13 of 72 02/19/04 15:50
Diverse http://www.alpinet.org/bin/articole/print.php?lng=ro&id=371

l) sa nu deterioreze indicatoarele de semnalizare, panourile si balizele de marcare;

m) sa nu circule pe pârtiile sau traseele de schi cu automobile, tractoare sau orice alt tip de vehicul;

n) sa nu efectueze lucrari care ar conduce la deteriorare pârtiei sau a treseului de schi;

o) sa nu depoziteze (arunce) materiale de orice natura sau deseuri pe pârtiile si traseele de schi;

p) sa nu lipeasca (agate) materiale publicitare pe suporturile sau placutele indicatoare de semnalizare.

Toate acestea cunoscute înainte de a lua rucsacul (si schiurile) în spate si a pornii la drum, va vor ferii de
neplaceri, transformând fiecare drumetie într-un mod placut de recreere, ajutând la refacerea fizicului si psihicul
Dv.

Notiuni de Orientare Turistica

"Drumetia cere rabdare, convingere, hotarâre, pasiune … Noi nu batem recorduri. Cautam sanatate si frumusete,
aer si privelisti, lumina si libertate."

Dumitru Almas

NOTIUNI DE ORIENTARE TURISTICA

Orientarea turistica, în conditiile reliefului muntos, împadurit, de multe ori greu acesibil, cu diferente mari de nivel
si variatii meteo este mai dificila si de accea sunt necesare câteva notiuni si informatii pentru parcurgerea în
siguranta a traseului dorit.

Notiunile privesc determinarea: directiilor punctelor cardinale, în special a nordului (N), pentru a putea utiliza
harta; locului de statie, unde ne aflam la un moment dat; directiei indicate de harta sau ghid sau mentinerea
acesteia pe timpul deplasarii în cazul în care ne-am abatut de la marcajul turistic.

Orice drumetie montana începe cu dorinta de a vedea sau revedea anumite obiective turistice, frumusetile unui
munte. Acesta poate fi localizat geografic si se pot obtine informatii despre el din diverse materiale (vezi capitolul
Carpatii României). Din dorinta si informatiile culese se naste traseul sau combinatia de trasee de urmat. Pentru
ca parcurgerea lor sa se faca în siguranta este bine de retinut faptul ca orientarea începe de acasa si este la fel de
importanta ca si echipamentul si alimentele.

Deci, înainte de a porni în drumetie vom cauta si citi tot materialul documentar de care dispunem: harta turistica,
ghidul turistic, monografia montana etc., despre obiectivul ce urmeaza a fi vazut si vom consulta, daca este
posibil, pe cei care au parcurs zona. Cu cât aceasta pregatire este mai temeinica si mai complet facuta cu atât
orientarea în teren va fi mai usoara.

Trebuie stiut ca timpul necesar pentru parcurgerea unui traseu montan se compune din: timpul folosit pentru
orientare (consultare harta, ghid, busola etc.), timpul utilizat pentru "cujet" si decizii; timpul pentru pauze (de
odihna si hranire) si timpul pierdut din cauza greselilor de orientare.

Materialele de documentare turistica indica timpul de parcurgere al unui traseu pentru a ajunge la: cabana, locul
de campare sau statia (auto sau feroviara) de întoarcere spre casa. Acest timp nu include timpul pierdut din cauza
greselilor de orientare sau o prelungire prea mare a timpului de consultare a hartii, ghidului, busolei si de luare a
deciziilor, privind alegerea variantei de urmat.

De cele mai multe ori acesti "timpi pierduti" combinati cu conditii meteo nefavorabile (ceata, ploaie, lapovita) sau
chiar lasarea noptii pot pune în pericol grupul de turisti.

Poate, unii vor spune ca "timpii pierduti" pot fi recuperati prin grabirea pasului sau chiar alergare (cros montan).
Gresit ! Siguranta înaintea vitezei este o veche regula, de baza, a orientarii; nemaivorbind de pierderea imaginilor,
peisajelor montane, pentru care de fapt am strabatut atâta drum.

Pe munte distantele sunt exprimate în ore sau fractiuni de ore si nu în km; exceptie facând doar portiunile de
drum forestier care întâmplator intra în traseul ales.

Timpul de mers se calculeaza astfel:

-pe teren plat si pante mici 4 km/h (ora);

-în urcus, pe poteca amenajata 350 m diferenta de nivel/h;

-în urcus, pe poteca neamenajata 250 m diferenta de nivel/h;

-în coborâre, pe poteca amenjata 450 m diferenta de nivel/h;

-în coborâre, pe poteca neamenajata 400 m diferenta de nivel/h.

Conditiile meteo nefavorabile pot marii timpul parcurgerii traseului cu 50 %, precum tot asa, antrenamentul si o

14 of 72 02/19/04 15:50
Diverse http://www.alpinet.org/bin/articole/print.php?lng=ro&id=371

conditie fizica buna pot sa-l reduca. Atentie, întotdeauna în calcule sa includeti si o rezerva de timp !

Drumetia cu ajutorul hartii pe trasee marcate sau nu presupune: orientarea hartii dupa directia N; determinarea
locului de statie în care ne aflam pe traseu la momentul în care consultam harta si mentinerea marcajului din
traseu, confruntat (verificat) din când în când cu cel de pe harta.

Harta are rolul de a reda concentrat la maximum, într-un singur tablou vizual, cu sau fara detalii, indicatiile
esentiale cuprinse în teren si descrise în ghid.

Pentru orientarea hartii, "nordarea ei" se va roti (harta) tinuta într-un plan cât mai orizontal, pâna când semnul N
sau "roza vânturilor" se suprapune peste directia nord aflata, folosind elemente din teren sau busola. În cazul în
care harta (schita) nu contine aceste semne se considera nordul hartii partea de sus a foii, privita din fata pentru a
se putea citi.

Deci foarte inportant pentru orientare este determinarea (aflarea) directiilor punctelor cardinale, în special a
nordului. În lipsa busolei, aceasta se poate face:

-cu ajutorul musuroaielor: de cârtita, la care intrarea este orientata spre N sau de furnici, la care intrarea este
orientata spre S;

-cu ajutorul brazilor la care iarna zapada se aduna mai multa în spre N si se topeste mai repede spre S; iar rasina
este mai abundenta spre S;

-cu ajutorul muschilor, care cresc în partea de N a copacilor, stâncilor, peretilor izolati;

-cu ajutorul lamei de ras marcata cu sageata sau vârf de sageata, asezata pe suprafata unei ape linistite (chiar
într-un pahar sau cana de plastic); fiind usor magnetizata lama se va orienta indicând directia N;

-cu ajutorul pozitiei soarelui, care se afla:

pozitia/luna - ora II,III,IV,VIII,IX,X V,VI,VII XI,XII si I

la Est 6 6 nu se vede
la Sud 12 12 12
la Nord 18 18 nu se vede

-cu ajutorul ceasului (cu limbi indicatoare, nu cu afisaj electronic) si al soarelui. Se tine ceasul orizontal cu limba
mica (cea care indica ora) îndreptata în directia în care se afla soarele. Bisectoarea unghiului format de: directia
limbii mici si directia imaginara ce trece prin centrul ceasului si ora 12 de pe cadran, indica directia S.

La amiaza când ceasul arata ora 12, limba mare acoperind pe cea mica si orientate spre soare, indica directia S;

-în noptile senine cu ajutorul "stelei polare" care întotdeauna indica directia N. Pentru gasirea (recunoasterea) ei
pe bolta înstelata procedam astfel:

15 of 72 02/19/04 15:50
Diverse http://www.alpinet.org/bin/articole/print.php?lng=ro&id=371

cautam constelatia Carul Mare (un grup de 7 stele distincte); atentie, a nu se confunda cu Carul Mic, asemanator
ca forma dar cu stele mult mai apropiate între ele! Prelungim imaginar de aproximativ cinci ori linia care trece prin
ultimele doua stele si vom afla o stea mai stralucitoare - Steaua Polara;

-noaptea cu ajutorul lunii, care la orele:

Faza/Ora 18 24 06
in primul patrar
S V nu se vede
(se vede jumatatea dreapta)
luna plina E S V
in al doilea patrar
nu se vede E S
(se vede jumatatea stanga)

Cu ajutorul busolei lucrurile se simplifica, acul magnetic indicând în permanenta directia N.

Pentru determinarea locului de statie, se orienteaza harta spre N; se aleg 2 - 3 repere distincte din teren care sunt
reprezentate si pe harta si se apreciaza succesiv de la locul unde suntem opriti (punct de statie) distantele pâna la
reperele mentionate. Cu ajutorul scarii (din indicatorul hartii), se verifica aceste distante pe harta. De asemenea si
cu ajutorul tablelor si sagetilor indicatoare si a timpului scurs de la întâlnirea lor. Daca apreciarea facuta în teren
corespunde cu masuratorile facute pe harta, ati reusit sa determinati locul unde va aflati urmând sa decideti
continuarea drumului si directia în care trebuie sa va îndreptati.

În general, drumetii antrenati pot aprecia distante în teren muntos de pâna la 500 m, cu o eroare de 10 - 15 %;
peste aceasta marime erorile cresc. În apreciere se va tine seama de:

-marimea aparenta - obiectele par mai mari cu cât sunt mai apropiate, sau obiectele mai mari par mai apropiate
decât cele mai mici aflate la aceeasi distanta;

-departarea aparenta - obiectele par mai apropiate când detaliile lor sunt mai clare, sau în conditii de vizibilitate
buna si mai îndepartate la vizibilitate scazuta (caldura mare, ceata, ploaie). Obiectele luminate (creste însorite)
sau în culori deschise par mai apropiate decât cele slab luminate sau de culoare închisa la aceeasi distanta.

Se apreciaza ca simtul vazului este normal daca ochii pot vedea: figura unui om de la 500 m; mersul si miscarea
bratelor de la 750 m; trunchiurile si coroanele copacilor de la 3000 m; oameni izolati si deplasarile drumetilor pe
creste de la 1500 - 2000 m.

Distantele în teren pot fi determinate usor cu ajutorul reticulului de la binoclu care este gradat în miimi.

"Miimea" este unghiul sub care se vede 1 m la distanta de 1 km. În general valoarea unei diviziuni este de 5
miimi, adica la distanta de 1 km o lungime (înaltimea unui obiect) egala cu 5 m va fi vazuta prin binoclu exact
într-o diviziune. Daca se cunoaste marimea aproximativa a obiectului vizat (si aceasta este problema cea mai
mare pe munte), aplicand formula: D=100xH/N se poate determina distanta (D) pâna la obiectivul care ne
intereseaza de fapt. Celelalte notatii reprezinta: H=înaltimea sau latimea obiectului; N=numarul de miimi sub care
se vede obiectul.

În legatura cu marimea aproximativa a obiectului vizat (H) se apreciaza ca: un stâlp indicator cu paleta are 2 m de
la sol; un refugiu are 2,5 - 3 m de la sol; o cabana (cu parter si pod) are 6 - 7 m de la sol. Aprecierea distantelor
pe harta se face cu ajutorul "scarii", adica acel raport dintre dimensiunile reale din teren si cele redate pe harta.
Aceasta scara este înscrisa în indicatorul hartii (adica locul în care apare denumirea muntilor, autorul
hartii/ghidului turistic si legenda semnelor conventionale) sub urmatoarele forme:

a) ca fractie (1/ sau 1: la 50000; 25000 sau 20000), care arata de câte ori a fost redusa unitatea de masura din
teren;
b) ca egalitate (1 Km = 1 cm), care arata direct cu cât este egal pe harta o unitate din teren si
c) cel mai frecvent în hartile turistice,
printr-o linie marcata pe care sunt înscrise distantele

16 of 72 02/19/04 15:50
Diverse http://www.alpinet.org/bin/articole/print.php?lng=ro&id=371

care arata cu ce distanta reala din teren este egal segmentul considerat pe
harta.

Masurând cu rigla busolei, calendarului de buzunar sau apreciind din ochi,

putem afla, cu aproximatie, ce distanta este în linie dreapta în realitate, între punctul de statie si obiectivul spre
care ne îndreptam sau între doua obiective vizate.

Pe munte, în aprecierea distantelor trebuie tinut cont de gradul de înclinare a pantelor si alte dificultati naturale,
cu care se corecteaza (ca timp) distanta aproximativa de pe harta. Gradul de înclinare a pantelor se poate vedea
pe harta, dupa distanta mai apropiata (înclinare mai mare) sau mai îndepartata (înclinare mai mica) a curbelor de
nivel (linii de culoare maro pe care apare din loc in loc înscrisa valoarea altitudinii).

O alta regula de baza a orientarii spune ca cel mai scurt traseu este cel marcat. Nu doresc ca vreo împrejurare
nefericita sa aminteasca grupului aflat la ananghie aceasta regula.

Potecile (traseele montane) sunt orientate în general în lungul vailor sau picioarelor de munte pentru urcare -
coborâre, în lungul crestelor si sunt prevazute cu semne turistice de orientare sau momâi pentru jalonare.

Marcaje si Trasee Turistice

Traseul turistic montan trebuie sa îndeplineasca urmatoarele conditii:

-sa prezinte interes turistic si sa faca legatura între doua sau mai multe obiective turistice;

-sa fie accesibil atât vara cât si iarna;

-sa evite zonele favorabile producerii avalanselor de zapada, alunecarilor de teren, sau caderilor masive de pietre
sau bolovani;

-sa nu necesite construirea a prea multe amenajari (podete, balustrade, trepte) si sa permita îmbunatatirea potecii
(largirea ei, acoperirea partii surpate), fara cheltuieli mari;

-sa nu traverseze zone întinse de grohotisuri sau de mlastini.

Semnele de orientare marcheaza itinerare care prezinta interes turistic si fac legatura cu punctele de popas din
apropierea izvoarelor, cabanelor, refugiilor, locurilor de campre.

Marcajul turistic din teren este un mesaj al unui om catre alt om. Realizarea lui a cerut eforturi deosebite. El
este pus anume pentru a da siguranta drumetilor ca se afla pe drumul cel bun si ca va ajunge cu siguranta la
destinatia propusa.

În teren avem urmatoarele sisteme de marcaje:

-marcaje în grup, care au initial un parcurs comun, dupa care semnele se ramifica succesiv pe diferite trasee;

-marcaje centrifuge, cu semne care se despart chiar de la pornire pe trasee diferite;

-marcaje în circuit, care au acelas punct de plecare si sosire;

-marcaje cu ax comun, care au un traseu principal "magistrala" (în general traseu de creasta) din care se ramifica
mai multe trasee secundare;

-marcaje pentru trasee dus - întors.

Marcajul, aplicat prin vopsire pe trunchiurile copacilor, stânci, pietre, este astfel realizat încât din dreptul unuia sa
se poata vedea urmatorul, fara a face exces de marcaje, acolo unde poteca de urmat este clara si fara ramificatii.
Mai sunt trasee în care aceste conditii nu sunt îndeplinite din diverse motive si pun la încercare cunostintele de
orientre ale turistilor.

În zone defrisate sau în golul alpin unde nu exista suport (trunchiuri de copaci) sau unde suportul (pietrele) poate
fi acoperit (cu zapada), semnul turistic este marcat pe stâlpi (piloni metalici cu paleta) de orientare. Pilonul este
vopsit pe portiuni, în dungi alternative de 30 cm latime, în alb, galben sau portocaliu si negru, spre a fi usor vizibil
si de reperat, iar pleta de fond alb poate contine unul sau mai multe marcaje, orientate cu fata spre sensul de
mers.

Indicatoarele de trasee montane sunt:

-de directie (simple si duble). Sagetile indicatoare de directie vor mentiona: obiectivul cel mai apropiat, timpul de
mers pâna la acesta si semnul de marcaj. Sageta, de fapt o placa metalica în forma de sageata indica prin pozitia
în care este orientata directia de urmat. Unele contin si sigla SALVAMONT, care indica faptul ca te aflii într-o zona
"patrulata" de echipele acestei organizatii. Referitor la aceste patrulari e bine de stiut zona în care ele actioneaza,

17 of 72 02/19/04 15:50
Diverse http://www.alpinet.org/bin/articole/print.php?lng=ro&id=371

de exemplu:

a) serviciul public judetea Salvamont Brasov actioneaza în masivul Postavarul (muntii Bârsei) - pârtiile de schi;
Plaiul Foii; vârful Cristianul Mare; valea Timis si valea Seaca - Cheia;

b) serviciul public municipal Salvamont Brasov actioneaza pe pârtiile de schi Clabucet, Gârbova, Pârâul Rece,
valea Azuga si în vârful Steviei, vârful Piatra Mare, cascada Tamina, Trei Brazi, Pârâul Rece, Diham, Pichetul Rosu;

c) formatia Salvamont Sacele actioneaza pe pârtia de schi din Bonloc si în masivul Piatra Mare, Sapte scari,
Rentea , Ciucas, Babarunca, valea Berii, vârful Ciucas, Tesla, valea Dalghiului;

d) serviciul public Salvamont Râsnov actioneaza în muntii Bucegi în zonele Glajarie, Pichetul Rosu, vârful Omul si
valea Malaiesti;

e) serviciul public Salvamont Zarnesti actioneaza în masivul Piatra Craiului în zonele Gura Râului, vârful La Om,
Plaiul Foii si în muntii Fagaras în zona Rudarita, vârful Comisul;

f) serviciul public Salvamont Victoria actioneaza în muntii Fagaras în zonele muchia Tarâta, vârful Urlea, valea
Dejani;

g) formatia Salvamont a comunei Bran actioneza în valea Tiganesti, Strunga, Sirnea sat si refugiul Grind.

Apelarea (alarmarea) echipei Salvamont se face la refugiul SALVAMONT din zona respectiva. De aceea e bine de
identificat pe harta sau chiar în teren, înainte de efectuarea excursiei. Daca din nefericire membrii echipei
Salvamont nu sunt la refugiu, atunci apelarea se va face la Consiliul local al localitatii celei mai apropiate, care are
organizat un asemenea serviciu. Mai nou, cei care poseda telefon celular si acesta are acoperire în zona montana
respectiva, pot apela numarul scris sub sigla SALVAMONT, pe sagetile indicatoare din traseul respectiv.

Timpul mentionat pe sageata indica durata unui parcurs cu mers obisnuit, fara opriri mai mari de 5 minute dupa
fiecare ora de mers. În cazul în care apar doua valori (ex. 3 - 3 1/2 ore), diferenta de 1/2 ora este decalajul dintre
un drumet antrenat si unul mai putin antrenat sau dintre o deplasare în conditii atmosferice normale si una cu
ploaie, vânt etc. Atentie, deteriorarea sau schimbarea directiei acestui semn este o gluma proasta, care poate
costa viata celui care urmeaza !

-de traseu.Tablele indicatoare montate în punctele de convergenta (raspântie) a mai multor trasee turistice
montane vor cuprinde informatiile: semnele de marcaj, directiile de mers, timpul (de parcurs) si altele speciale
(drum periculos, caderi de pietre). Pe traseele montane se pot întâlni si table de avertizare pentru protejarea
rezervatiilor de flora si fauna sau pentru pericole ce le pot reprezenta: o prapastie, declansarea avalanselor (în
noiembrie, decembrie, ianuarie si februarie) sau a lavinelor (în martie, aprilie sau mai) etc.

-de documentare, vor contine informatii despre traseele turistice montane marcate si principalele puncte de
interes. La cabane exista în general, pentru orientarea drumetilor un panou-harta cu schita traseelor din
împrejurimile cabanei (sau ale statiunii), care ar trebui sa reprezinte o parte mai detaliata a unei harti turistice.

Pe cele trei feluri de indicatoare enumerate mai sus vor fi trecute si simbolul dificultatii drumetiei si anume:

A = pericol de Avalansa;

C = Cornise pe traseu;

D = Dificultati alpine (pasaje, saritori);

M = conditii Meteo care pot influenta substantial parcursul;

O = Orientare dificila;

P = Panta mare si alunecoasa.

Tablele toponimice, sunt indicatoare pentru: lacuri, râuri, monumente ale naturii, vârfuri de munte, sei
importante, alte obiective culturale si de interes turistic. Acestea sunt:

-pentru lacuri si râuri (cu litere de culoare alba pe fond de culoare albastra);

-pentru monumente ale naturii (cu litere de culoare neagra pe fond de culoare galbena);

-pentru alte obiective de interes turistic (cu litere de culore neagra pe fond de culoare alba).

La cabanele de creasta sunt asa zisele sirene de alarma, formate din tuburi metalice care la actiunea vântului
produc un zgomot specific, ajutând drumetii sa se orienteze (pe timp de ceata sau nefavorabil) spre cabana. HG
1269/96 prevede ca obligatie pentru agentii economici sa doteze cabanele turistice montane cu semnalizatoare
luminoase pentru orientarea turistilor în timpul noptii si în conditii meteorologice care prezinta pericol de
accidentare, precum si sa instaleze la cabanele de creasta mijloace de avertizare sonore, care vor fi folosite
intermitent pentru orientarea turistilor în timpul unor conditii meteorologice deosebite.

În drumetiile montane se pot întâlnii pe copaci si unele false marcaje, linii rosii sau galbene, neâncadrate pe fond
alb. Aceste semne apartin forestierilor, iar în zonele dintre judete,topometristilor si nu recomand a se urma.

18 of 72 02/19/04 15:50
Diverse http://www.alpinet.org/bin/articole/print.php?lng=ro&id=371

Informatii de un real folos putem obtine de la ciobani, padurari, lucratori forestieri, cabanieri, dar mai ales de la
salvamontistii întâlniti în traseul nostru.

Orientarea in Teren Nemarcat

Orientarea în teren nemarcat si necunoscut se poate face folosind busola si cunoscând azimutul directiei spre
care dorim sa ne îndreptam, sau daca recunoastem un obiectiv pe care dorim sa-l cercetam de aproape, tot
azimutul ne permite sa ajungem la el fara sa ne ratacim.

Busola are cadranul împartit în 360 de grade, iar gradatia 0 (zero) sau 360 corespunde nordului. Cu ea putem
determina cu usurinta directia nord si azimutul unei directii.

Pentru aceasta se cauta în teren un obiectiv cunoscut (din descrierea ghidului sau din poza) - punct fix, pe directia
respectiva la care dorim sa ajungem. Apoi stabilim directia N, acul magnetic sa fie cu vârful pe litera "N" sau
"360". Din aceasta pozitie se roteste cadranul gradat pâna când, privind cu ochiul prin catare spre înaltator, se
observa obiectivul ales. Valoarea gradatiei (de pe cadran) din dreptul semnului este chiar azimutul directiei pe
care dorim sa o urmam. Respectând aceasta putem ajunge la obiectivul propus chiar daca din "drumul" nemarcat
ales ad-hoc nu mai avem posibilitatea sa vedem reperul ales datorita denivelarilor de teren, a padurii sau a noptii.

Trebuie totusi avut în vedere faptul ca determinarea directiei se realizeaza cu aproximatie deoarece o eroare de
citire de 1 grad de pe cadran poate da o eroare de 20 de m în teren pentru fiecare km distanta.

Pe harta, reprezentarea marcajelor, a diferitelor forme de relief, ape, asezari etc., este realizata cu ajutorul
semnelor conventionale.

Marcajele din hartile turistice si din teren (Muntii Carpati) sunt figuri geometrice regulate de patru feluri: banda
verticala (dreptunghi), crucea (cu brate egale), triunghiul (echilateral) si punctul (cercul); toate realizate în trei
culori: rosu, galben si albastru si încadrate pe fond alb.

Semnificatia culorilor de pe harta este urmatoarea:

Verde = zona împadurita;

Albastru = ape curgatoare sau statatoare;

Maro = zone alpine, abrupturi;

Alb = poiene sau goluri alpine.

Denumirile formelor de relief, cotele de altitudine sunt înscrise de obicei cu negru; cursurile de ape cu albastru, iar
valorile (altitudinea) curbelor de nivel cu maro.

Pentru celelalte reprezentari, pe harta turistica se întrebuinteaza urmatoarele semne conventionale:

Localitati (orase, comune, sate) contur negru si interior

hasurat sau alb/rosu/portocaliu/galben în functie de numarul
populatiei;

Drumuri modernizate, linie continua rosie conturata de linii

subtiri negre sau linie continua, groasa, neagra

19 of 72 02/19/04 15:50
Diverse http://www.alpinet.org/bin/articole/print.php?lng=ro&id=371

Drumuri nemodernizate, linie continua galbena conturata de

linii subtiri negre sau numai conturul;
Drumuri forestiere, linie rosie sau neagra având grosimea
jumatate din cea a drumurilor modernizate;

Poteca marcata, linie rosie întrerupta, jumatate din

grosimea liniei pentru drumuri;

Poteca nemarcata, puncte rosii;

Cale ferata, alternanta alb-negru este egala;

Cale ferata îngustata (pentru mocanita), alternanta

alb-negru este mai mare în favoarea negrului;

Linie de teleferic;

Linie de telescaun;

... continuare legenda >>

Legenda (continuare 1)

20 of 72 02/19/04 15:50
Diverse http://www.alpinet.org/bin/articole/print.php?lng=ro&id=371

Loc de belvedere, de unde se poate admira panorama

din jur; de culoare rosie sau galbena;

Cabana turistica, contur negru si interior rosu, are

geam si horn;

Casa de adapost, contur rosu, are horn;

Refugiu, contur rosu. Ca si la casa de adapost forma

poate sa difere;

Loc de campare, contur rosu; sau popas turistic daca

interiorul este rosu

Stâna, saivan, "palaria" este neagra;

Cabane sau cantoane silvice, acoperis si contur rosu;

Catun, case izolate, dreptunghiuri negre;

Statie meteo, contur negru, neaparat are sageata

orizontala;

Releu TV-radio, contur negru; neaparat are sageata

verticala;

Circuri, caldari glacire, contur maro;

Sa, pas, curmatura, contur negru;

Strunga, horn, contur negru;

21 of 72 02/19/04 15:50
Diverse http://www.alpinet.org/bin/articole/print.php?lng=ro&id=371

... legenda (contiunare) >>

Legenda (continuare 2)

Chei, prapastii, defilee, contur maro;

Stânci izolate, contur negru;

Izvor, contur albastru;

Izbuc, contur albastru;

Ponor, contur albastru;

Cursuri temporare de apa, contur albastru;

Cascada, contur albastru;

Pestera, contur negru;

Aven, contur negru;

Vârf, contur negru;

... continuare legenda >>

Legenda (sfarsit)

Ruine, vestigii istorice, interior negru;

Manastire, interior negru; schit, contur negru;

22 of 72 02/19/04 15:50
Diverse http://www.alpinet.org/bin/articole/print.php?lng=ro&id=371

Arbori seculari, interior verde sau negru;

Post (refugiu) SALVAMONT, interior (intre cerc si cruce)

rosu;

Jnepenis, contur si hasur verde;

Grohotis, contur si puncte maro;

Curbe de nivel (indica altitudinea), contur maro;

Zona împadurita, interior verde (intre zona interioara - gol

alpin, pasune si cea exterioara).

Marcaje din hartile turistice, sunt îcadrate pe fond alb; cele

patru figuri geometrice au urmatoarele culori: rosu, galben si
albastru

În afara de aceste semne, hartile turistice mai pot contine si altele a caror reprezentare conventionala apare în
indicatorul (legenda) hartii.

Gradul de dificultate al traseelor turistice:

-traseu cu grad mic de dificultate (durata 3 - 6 ore, diferenta de nivel 300 - 700 m, efort fizic moderat);

-traseu cu grad mediu de dificultate (durata 4 - 8 ore, diferenta de nivel 500 - 1000 m, efort fizic sustinut, conditie
fizica si cunostinte de orientare bune);

-traseu cu grad mare de dificultate (durata 5 - 9 ore, diferenta de nivel 800 - 1500 m, efort fizic continuu si
intens, conditie fizica buna si antrenament).

Dupa nivelul de echipare solicitat drumetilor avem:

-trasee (poteci amenajate, drumuri forestiere) care nu necesita echipament special; -trasee care necesita
echipament de drumetie de complexitate medie (poteci cu portiuni accidentate, grohotisuri,pante alunecoase cu
grad de înclinare mediu);

-trasee care necesita echipamen de drumetie special si complex (poteci accidentate, putin conturate si/sau
portiuni fara poteca, cu pante abrupte care necesita uneori ajutorul mâinilor pentru ascensiune).

Exemplu de interpretare a unei portiuni (zone) de harta:

23 of 72 02/19/04 15:50
Diverse http://www.alpinet.org/bin/articole/print.php?lng=ro&id=371

drumetul (reprezentare neconventionala) parcurge un traseu marcat cu banda (de culorea …) a depasit de
aproximativ o ora un grup de case izolate si un schit. Urmeaza în amonte cursul unui pârâu (râu). Pe partea
dreapta (în sensul lui de mers) sau pe malul stâng al pârâului, o poteca (carare) nemarcata îl poate conduce la un
loc de belvedere, iar în drum, pe dreapta, se afla un izvor de unde se poate limenta cu apa. Continuând drumul în
directia V va trece pe lânga o cascada si va strabate un mic defileu (chei). La iesirea din el, orizontul se deschide
si se poate campa pe malul unui lac. În zona se mai gaseste o stâna (mai departe în dreapta) de unde se poate
aproviziona cu produse lactate, dar atentie la câini si o pestera, care merita vizitata (mai departe în stânga).

Poate cineva îsi va pune întrebarea: "De ce sunt necesare aceste notiuni daca drumetia se face într-un traseu
marcat ?" Sunt, deoarece o mare parte a traseelor omologate (descrise în ghiduri) sunt partial deteriorate sau mai
grav lipsesc marcaje pe portiuni mari, producând neliniste drumetilor. În aceste cazuri de cumpana numai
orientându-ne putem continua treseul ales.

Mai mult, din descrierea multor trasee marcate, se desprind obiective colaterale, care pentru a fi protejate de falsii
montaniarzi nu sunt marcate, ci cel mult jalonate cu momâi.

Deplasarea in munti, echipament si alimentatie

"Muntii frumosi va cheama, va asteapta sa traiti toate starile posibile ce împreuna alcatuiesc trasaturile de om al
naturii: temerar, cutezator, rezistent, iubitor de maretie si sublim."
Dan Milea

DEPLASAREA ÎN MUNTI, ECHIPAMENT SI ALIMENTE NECESARE

Drumetia montana contine doua scopuri esentiale: miscare si recreere, facute în peisajul de basm al muntilor.

Multi evita o deplasare în munti, speriati fiind de pericolele auzite sau citite. Cine spune ca nu sunt pericole în
munti glumeste, dar acestea pot fi cunoscute si evitate.

Ce pericole ne pândesc în munti ?

Iarna pericolul avalanselor consta în faptul ca pot surprinde fulgerator drumetul care traverseaza un jgeab, o
vâlcea sau excaladeaza un horn. Antrenat de o asemenea dezlantuire a naturii, drumetul risca sa sucombe,
datorita inhalarii cristalelor de zapada respectiv a "prafului de avalansa", moartea venind prin sufocare. Viteza
mare de alunecare îl poate proiecta (lovi) de stâncile laterale ale vâlcelului. Putem evita asemenea accidente,
ocolind traseele care traverseaza aceste zone. De fapt ele sunt indicate ca închise drumetiei printr-o placa de
forma dreptunghiulara cu patratele (de sah) în culori galben - negru cu inscriptia "Atentie, pericol de avalansa!";
este vorba despre traseele de vara de pe versantii sudici sau sud-vestici.

Spre deosebire de avalanse, lavinele se declanseaza primavara si pornesc prin alunecari de straturi depuse si
tasate succesiv "în scânduri". Ele nu sunt însotite de praful de avalanse, dar sunt mai dure, provocând ruperi de
membre, o presare forte mare a corpului si traumatisme grave drumetului surprins. Se pot evita respectând
aceiasi regula.

Foarte periculoase sunt desprinderile de cornise din partea superioara a hornurilor si din creasta. De aceea nu ne
vom apropia mai mult de cinci metri de marginea ei deoarece configuratia reala a crestei fiind acoperita, cornisa
ne duce în eroare, riscând sa se rupa cu noi.

La fel de periculoase sunt si podurile de ghiata.Trecerea peste ele trebuie evitata întotdeauna.

Muscatura de vipera este de temut si poate provoca mari neplaceri drumetului. În zona padurilor putem întâlnii
vipera berus (comuna) de culoare cafenie, iar pe spate cu o linie negricioasa în zig-zag, capul triunghiular, coada
scurta si conica; iar în golul alpin vipera ursinii, scurta de maxim 20 - 30 cm, subtire ca degetul mic, de culoare
neagra, cu solzi catifelati, ochi mici înconjurati de o membrana purpurie.

Viperele nu ataca omul daca nu sunt provocate! Cel muscat de vipera poate murii în cinci ore prin sufocare. Ce
trebuie retinut: totul este sa fim atenti pe unde mergem, sa nu o calcam sau lovim. La zomotul pasilor ea se
retrage si fuge.

Lacurile alpine au tentat întotdeauna drumetii, dar acestea pot fi adevarate capcane primavara sau la începutul
verii (mai - iunie) când le traversam malurile, care mai au zapada si gheata. Putem aluneca si cadea în apa rece.
Organismul fiind încalzit se produce pe loc stop cardiac, sau datorita cufundarii în apa rece corpul se raceste brusc
(hipotermie), începe sa tremure involuntar în sfortarea de a se încalzii si apoi se produce colapsul (nu mai apucam
sa ne înecam) ! Ca masura de prevedere: pozati-le mai de departe si racoriti-va cu … gândul !

Turmele de oi sunt însotite de câini ciobanesti foarte mobili în paza lor si foarte agresivi fata de drumeti. Este

24 of 72 02/19/04 15:50
Diverse http://www.alpinet.org/bin/articole/print.php?lng=ro&id=371

periculos sa circulam mai ales noaptea pe poteci ce trec prin preajma stânelor. Cum procedam daca ne ataca: nu
le vom întoarce spatele sa fugim, (sunt mai iuti ca noi !) si orice semn de slabiciune le amplifica curajul devenind
agresivi. Ne grupam spate în spate, cu rucsacul în fata si chemam ciobanii, singurii care-i pot linistii. Daca nu vin
sau nu striga sa-i potolesca, aparându-ne cu rucsacul si batul din mâna ne retragem usor din zona lor. Eventuala
muscatura trebuie tratata antirabic.

Vulpea turbata este un animal agresiv. Ataca în orice împrejurare, mergând în zig-zag cu gura deschisa. Desi
boala îi atrofiaza simtul echilibrului si vazului, mai pastreaza însa pe cel al mirosului. O putem evita prin ocolire,
venind sub vânt, adica vântul sa bata dinspre vulpe spre noi, pentru ca sa ne piarda mirosul.

Roiurile de viespi pot avea scorburile lânga traseele montane. Rascolite de ursi si iritate ele pot ataca drumetii din
zona. Mai mult de zece întepaturi pe nas, gura sau pleoape va imobilizeaza (nu se mai poate vedea sau respira) !
De aceea trebuie sa fim atenti când vedem roiul agitat. Este de preferat sa facem un ocol sub ele (dimineata) când
curentii le trag în sus si deasupra lor (seara) când curentii le trag în jos. Nu aruncam pietre în viespar si nu-l
rascolim cu batul.

Nevastuica este un animal mic, foarte vioi, plin de curiozitate si irascibil. De aceea nu este bine sa-l urmarim,
cautând sa-l scoatem din vizuina deoarece se repede fulgerator si musca. Muscatura este foarte dureroasa si
produce umflarea imediata a locului muscat.

Supranumit “sanitarul muntilor", corbul nu se sfieste sa se apropie chiar de un om ranit. Cu ciocul lui foarte
puternic ataca prima data la ochi. De aceea, cu atentie putem evita ranirile care ne pot imobiliza. Daca în golul
alpin roiesc sau croncane corbii e posibil ca un drumet ranit sa aiba nevoie de ajutor. Nu ezitati sa i-l acordati!

Pe timp urât si ceata, jnepenisurile trebuiesc evitate fiindca sunt un real pericol daca cadem în mreajele lor,
deoarece nu ne mai putem orienta. În plus escaladarea unei portiuni de jnepeni o ora echivaleza cu trei ore de
urcus greu, ori aceasta adaugata la drumul stabilit înseamna epuizare.

Ursoaica cu pui este foarte agresiva, ca orice "mama" cauta sa-si protejeze puii. Desi sunt jucausi si dragalasi ca
niste pisoi si-i putem întâlni în carare, evitati sa va apropiati de ei, niciodata nu o s-o convingeti pe ursoaica ca ati
avut cele mai bune intentii.

Pentru a evita "întâlnirile" cu animalele salbatice, în timpul mersului e bine sa loviti din când în când cu un bat
copacii sau tufele pe lânga care treceti, animalele, chiar si viperele, prevenite se retrag si fug.

Scaderea presiunii atmosferice de la mare altitudine devine periculoasa deoarece produce ameteli si dureri de cap.
La altitudini de peste 2000 m, lipsa (reducerea) oxigenului din aer poate produce la persoane neantrenate -
hipoxia, adica deteriorare capacitatii de a coordona miscarile. Erorile cresc si implicit pericolele de accidente. Cand
observam ca coechipierul (tovarasul de drumetie) nu mai vorbeste coerent e semn ca trebuiesc luate masuri de
asigurare (în coarda sau cordelina). Aici rezistenta organismului si anterenamentul îsi spun cuvântul.

Radiatiile solare pot provoca insolatie si arsuri puternice pielii, (arsuri) pe care în timpul mersului nu le simtim din
cauza vântului, doar seara când obositi trebuie sa ne odihnim. Chiar daca ne e cald, e bine sa ne acoperim capul si
corpul pentru a preveni durerile care pot sa apara în timpul noptii si nu ne vor lasa sa ne odihnim.

Când vântul depaseste 24 m/s devine furtuna si rupe copacii, smulge corturile; iar când depaseste 28 m/s devine
vijelie, distrugerile fiind mai mari. De aceea, la vânt puternic marsul trebuie oprit si ne vom adapostii. Deosebit de
periculoasa în traseele de creasta este rafala, care poate produce dezechilibrarea si rasturnarea drumetului. Iarna,
viscolul produce aceleasi nedorite neplaceri.

Umezeala sub forma de ploaie, uda drumetul prins fara pelerina, pâna la piele. Daca nu are schimburi uscate, usor
poate racii. De multe ori ploii i se asocieaza fulgerul si trasnetul, descarcari atmosferice deosebit de periculoase.
Daca ne surprinde pe creasta vom coborâ imediat sub nivelul ei. Nu ramânem în picioare sub norul oranjos, ne
vom adaposti sub stânci cât mai aproape de pamânt sub pelerina, dupa ce am "lepadat" si ne-am îndepartat de
obiectale metalice. Nu ne vom adaposti sub arbori sau claile de fân. Frigul combinat cu oboseala, alcoolul si
tutunul pot provoca molesala si somnolenta. Combinat cu lapovita si ninsoare, scade temperatura corpului,
individul devine apatic, inconstient, la primul popas adoarme si moare înghetat (înainte de a fi mâncat de lupi).
Daca a-ti ratacit drumul iarna, rotiti-va în cerc, miscati-va încet dar continuu toata noaptea si veti scapa cu viata.
De aceea, pe munte trebuie sa va echipati corespunzator chiar daca sunteti siguri ca veti cara echipament
degeaba; niciodata nu se stie cum devine vremea.

În pregatirea unei drumetii la munte, dupa ce am trecut de faza "dorinta" si de cea de "informare" si nu ne-a
scazut tot entuziasmul luând cunostinta din ghid cu dificultatile traseului de urmat, trebuie sa ne gândim la
urmatoarele:

-timpul de care dispunem;

-gradul de dificultate al traseului;

-starea de sanatate personala si a grupului;

-posibilitatile de adapostire si cazare;

-prognoza meteo pe perioada respectiva;

25 of 72 02/19/04 15:50
Diverse http://www.alpinet.org/bin/articole/print.php?lng=ro&id=371

-sa nu uitam faptul ca vârstnicii si copii pot parcurge pe jos doar 10 - 15 km pe zi fata de 30 - 40 de km cât pot
drumetii antrenati.

Componenta optima a grupului este de minim 3 (trei) si maxim 7 (sapte) persoane. Este recomandat ca viitorii
parteneri de drumetie sa se cunoasca înainte de efectuarea ei si sa se înteleaga; se vor evita cei cu conceptii
divergente sau scandalagii.

Nu vom pleca la drum obositi, lipsa somnului (odihnei) reduce capacitatea organismului la autocontrol;
întotdeauna pregatim echipamentul si alimentele cu 12 ore înainte de plecare; iar starea prosta a timpului nu
trebuie sa ne sperie.

Întâlnirea cu grupul se va face cu cel putin 15 minute înainte de ora stabilita pentru plecare. Atentie, daca a
intervenit ceva care va împiedica sa plecati, anuntati din timp mai ales daca participati cu echipament colectiv.
Colegii de drumetie se bazeaza pe Dv.; mai mult îi puteti încurca.

Deplasarea

Deplasarea

Indiferent de starea vremii sau de dificultatea traseului, o drumetie bine organizata asigura o deplasare în conditii
de siguranta si în timpul stabilit la obiectivul sau pe traseul propus; cu conditia sa stim sa ne deplasam pe munte,
echipati, informati si alimentati corespunzator.

Deplasarea pe munte include în cea mai mare parte a sa urcari si coborâri de pante cu diverse grade de înclinatie.
Mersul trebuie sa fie cât mai economic posibil, evitându-se eforturile inutile. Se va porni mai lent si mai usor
îmbracati, ajungând treptat la viteza normala de mers. Mersul se usureaza daca: nu se bea apa prea des si în
cantitate mare; nu se manânca mult; nu se bea alcool si nu se fumeaza.

Pe traseu, tot timpul, ochii vor cerceta terenul, observând locul în care se va pasii. Aceasta nu înseamna ca nu
vom putea admira peisajul, dar nici cu "capul în nori" nu e recomandat sa mergem.

Lungimea pasului va fi egala cu latimea bazinului si raportata la înclinarea pantei, adica cu cât gradul de înclinare
este mai mare cu atât aceasta lungime se va micsora. Ritmul de mers (viteza de deplasare) va fi în schimb acelas
pentru întregul grup.

La urcus, pasul trebuie sa fie rar si regulat, fara încordarea muschilor, cu încheieturile flexibile, relaxat, cu
aplecarea corpului înainte, contactul cu solul facându-se pe toata talpa. Respiratia va fi normala (pe nas, cu gura
închisa). Mersul pe vîrfuri este obositor, deoarece muschi coapsei si ai gambei sunt tot timpul încordati. Nu e de
mirare ca "bobocii" în trale drumetiei au febra musculara dupa urcus, fata de un drumet antrenat care nu simte
oboseala.

La coborâre de asemenea se calca cu toata talpa, putin cracanat, cu genunchii mai mult împinsi înainte amortizând
miscarea si cu bustul aplecat. Coborârea se face într-un ritm uniform. Pentru cine nu stie sa amortizeze "socul" ce
se produce în momentul când piciorul ia contact cu solul, oboseala la coborâre este chiar mai mare decât la urcare.

Pe pantele înierbate, înclinate, urcarea se va face în serpentine. În urcarea directa vârfurile vor fi usor departate.

La traversari se calca pe toata talpa cu vârfurile bocancilor orientate spre vale, nu se va calca niciodata pe
marginea laterala a talpii, pericol de entorse ! Se vor folosi brânele si pragurile naturale sau amenajate (podet,
pod suspendat). La cele din urma se recomanda rabdare, pentru trecerea câte unei persoane. Se va calca pe cât
posibil înspre bârnele de sustinere (lonjeroane) deoarece scândurile (traversele) pot fi crapate sau rupte; cel putin
o mâna va face priza cu balustrada sau cablul. La fel si în cazul scarilor amenajate, va urca câte o singura
persoana; daca înclinatia si lungimea scarii sunt foarte mari se recomanda asigurarea în coarda (cordelina).

Pe grohotisuri, urcarea se face pe bolovanii mari, iar coborârea pe cei marunti. Întrucât aceasta zona prezinta
pericol de alunecare si rostogolire de pietre se va evita, iar daca poteca o strabate se va merge cu atentie,
respectând regula trversarii pantelor de zapada.

În teren accidentat si înclinat se vor utiliza si mâinile pentru pastrarea echilibrului.

Ordinea de mers va fi câte unul în coloana, la intervale egale, nu prea apropiati, pentru a nu incomoda sau a fi
incomodati. Începatorii în trale drumetiei vor fi încadrati imediat dupa ghidul montan. Întregul grup trebuie sa-si
acomodeze pasul dupa al celui mai slab (la mers) fara a-i face reprosuri, dar nici a-l lasa sa se "târâie ca melcul".

Atât la urcare cât si la coborâre, vom avea grija sa nu periclitam membrii grupului, prin dislocari de pietre,
desprinderi de glii sau rostogoliri de arbori cazuti; pentru a nu avea capete sparte, corpi straini în ochi si membre
rupte. De asemenea, poteca se va calca cât mai aproape de deal, deoarece îi întareste formarea, previne
deteriorarea (prin ruperea marginii dinspre vale) si alunecarea drumetului cu toate consecintele nedorite.

Rucsacul se va mentine în pozitie cât mai ridicata, angajând în efort omoplatii si spatele si mai putin umerii. Se va
evita atârnarea si tragerea umerilor înapoi.

26 of 72 02/19/04 15:50
Diverse http://www.alpinet.org/bin/articole/print.php?lng=ro&id=371

De multe ori accidentele în deplasarile pe munte survin dupa ce s-au depasit unele dificultati mari si am rasuflat
usurati; aceasta deoarece atentia începe sa scada dupa trecerea "hopului". E bine sa poposim putin, si sa ne
linistim si apoi sa continuam drumul. La mare altitudine orice alunecare ne poate costa viata.

Obstacolele mari sau mici, ivite în drum, se vor ocolii. Daca aceasta nu este posibil, se va calca pe ele îndoind
piciorul si cu toata talpa.

Trecerea unui râu de munte în cazul ca nu are punte (podet) amenajata sau un trunchi de copac pravalit peste,
sau bolovani mari pe care sa se poata pasii, se va face prin vad, cu atentie la pietrele ascutite si alunecoase. E
bine ca piciorul sa fie încaltat în pantof de tenis, care apoi se va usca. Apa rece îngeata piciorul, iar vârtejurile si
gropile fac pasul nesigur; pentru aceasta ne vom sprijinii într-un bat cu care verificam si adâncimea apei. Se poate
face asigurarea cu cordelina. Pentru cei care stau mai rau cu echilibrul, trecerea peste eventualul trunchi de copac
doborât peste cursul râului se va face în pozitia încalecat, sau cu sprijin într-un bat (prajina).

Dupa primele 20 - 30 de minute de mers (cam acesta ar fi timpul de acomodare si acordare a pasului grupului), se
va crea un moment de relaxare, dupa care se va intra în "viteza normala".

Opririle se vor face lânga adaposturi naturale. Daca nu sunt necesare, opririle pot fi evitate. Pe timpul lor se va
îmbraca ceva calduros sau hanoracul. Se pot consuma dulciuri: zahar cubic, glucoza, dropsuri dulci - acrisoare,
miere de albine. Se va evita pe cât posibil fumatul. Apa se bea la sfârsitul pauzelor, înainte de plecare. Haltele
(statiile) se fac daca este posibil la piciorul pantelor (nu în vârf), dar dupa ce am urcat putin.

Nu se face baie în traseu, în apele reci de munte, dar daca timpul permite o zi de repaus, racoriti-va cu apa lor !

Dupa 3 - 4 ore de drum se poate face o pauza mai mare (30 - 60 min) pentru hranire.

În orice situatie, membrii grupului nu se vor departa (de grup) la o distanta mai mare decât aceea care sa le
permita legatura prin viu grai, fara a striga.

Traseele montane prezinta portiuni de urcare sau coborâre în care deplasarea se face prin catarare libera, aceasta
reprezentând mersul prin vai sau creste abrupte si cu ajutorul mâinilor. Se vor pastra în permanenta trei puncte
de sprijin, fie pe ambele piciore si o mâna, fie cu ambele mâini si pe un picior. Nu este recomandat cataratul
numai cu ajutorul fortei bratelor.

O catarare corect executata presupune: calm, abilitate, prevederea fiecarei miscari si pastrarea unei doze de forta
necesara pentru momente critice.

În conditii de ploaie sau lapovita se vor evita trseele cu portiuni de catarare libera datorita slabei aderente a
prizelor.

Coborârea libera a portiunilor accidentate de panta se poate face atât cu fata orientata spre stânca cât si cu
spatele la ea. Pe timpul coborârii privirea cerceteaza cu atentie prizele, iar picioarele le vor "pipai", echilibrul
asigurându-se cu mâinile. Nu se permite renuntarea simultana la prizele de mâna si picior (salturile).

În general coborârea cu spatele la stânca se face atunci când terenul are aspect de trepte, este bolovanos sau
acoperit cu muschi, iar suprafetele pe care se calca ofera suport sigur pentru toata suprafata talpii. Cu cât gradul
de înclinare a pantei creste, coborârea se va face numai cu fata la stânca.

Deplasarea pe zapada si gheata impune cunostinte noi fata de mersul obisnuit pe teren uscat.

În zapada pufoasa se calca de sus, în asa fel încât urma lasata sa fie ca o treapta. Distanta dintre urme va fi
suficienta pentru cei care urmeaza ca sa nu strice treapta. În acest fel se va forma o poteca de trepte.

În zapada tare si în firn se bat sau se calca urme cu marginea talpii sau vârful bocancului, în asa fel încât ele sa fie
înclinate spre interiorul pantei si sa constituie sprijin pentru toata talpa. Urcarea se face în serpentine. Daca locul
nu permite decât o urcare în linie dreapta, treptele realizate vor trebui sa sprijine cel putin jumatate din talpa
bocancului. Distantele dintre ele vor fi egale cu latimea bazinului (soldurilor).

Pe o panta înclinata, coborârea se face cu spatele spre vale, folosind treptele superioare drept prize pentru mâini.
Pe pantele medii se coboara cu fata spre vale si cu genunchi îndoiti. La coborâre, treptele se fac prin înfigerea
calcâielor bocancilor, mentinând ridicate vârfurile.

Nu se recomanda coborârea prin alunecare voita nici în picioare, nici în sezut, deoarece în primul caz va puteti
dezechilibra si cadea fara a mai putea controla alunecarea; iar în al doilea caz, ca si în primul, nu puteti sti ce colti
ascunde stratul de zapada. Daca totusi doriti va recomand alunecarea pe schiuri.

În cazul alunecarii accidentale, indiferent de felul cum s-a produs (neatentie, prabusire, rafala) corpul trebuie
dirijat în pozitia în care putem frâna cel mai bine. Aceasta pozitie este pe burta cu capul spre deal si picioarele
departate, spre vale. Frânarea se executa cu vârful bocancilor, cu bratele si vârful pioletului. În firn se frâneaza cu
"sapa" pioletului.

27 of 72 02/19/04 15:50
Diverse http://www.alpinet.org/bin/articole/print.php?lng=ro&id=371

Pentru a evita asemenea evenimente nedorite, coltarii si pioletul reprezinta cel mai bun mijloc si mai important
cuplu în deplasarea pe zapada.

Potrivirea si fixarea corecta a coltarilor pe bocanci reprezinta conditia esentiala a unui mers sigur. Coltarii stantati
(din tabla de otel) sunt indicati pentru firn si zapada înghetata datorita latimii coltilor, iar cei forjati (din otel) cu
sectiune patrata sunt indicati pentru ghiata.

Mersul cu coltarii pe drumul orizontal se aseamana cu mersul normal, cu completarea ca pasirea se face prin
ridicarea suficienta a picioarelor pentru a nu ne împiedica, iar piciorele sunt departate între ele cu cel putin un lat
de palma pentru a nu ne agata si lovii.

Pasul se face prin înfigerea tuturor coltilor si o apasare uniforma pe întreaga suprafata a talpii.

Înainte de a pleca în treseu, daca nu ati mai mers pe coltari e bine sa exersati mersul pe zapada pe cel mai
apropiat loc care are si denivelari. Nu uitati pioletul !

În traseu, pe pante cu înclinatie mare, pioletul are un dublu rol: de sprijin si de asigurare.

Pe traseu în timpul iernii, observarea reciproca, frectionarea mâinilor, fetei, urechilor, care vin în contact direct cu
frigul este cel mai bun remediu împotriva degeraturilor. Nu se admit ramâneri în urma !

Înaintea traversarii zonelor în care este posibila o avalanse, fata se va acoperii cu un fular sau tifon, iar de mijloc
se va lega capatul unei cordeline colorata aprins (rosu), de 10 - 15 m, celalalt capat urmând a fi lasat liber.
Culorea aprinsa are rolul de a localiza drumetul prins în zapada. La traversare se va pastra o distanta de 50 - 60 m
între membrii grupului si aceasta se va face fara opriri, discutii, fluieraturi sau alte zgomote pentru a nu produce o
avalansa. Deplasarea se poate face si prin asigurare în coarda.

În cazul declansarii unei avalanse, persoana surprinsa, daca nu gaseste o solutie de a iesi rapid din zona (catarare,
prindere de ceva, înfigerea pioletului adânc în teren încercând o mentinere în loc) se va lasa în alunecare libera.
Daca a fost acoperit de zapada, sa nu-si piarda cumpatul si imediat dupa dezmeticire sa scuipe (iertata imi fie
expresia) în locul unde se afla. Daca ceea ce va reusii sa scoata din gura nu-i cade pe fata înseamna ca e cu capul
în jos si trebuie sa se întoarca imediat; în caz contrar e în pozitie buna si cu pioletul si mâna întinsa va încerca sa
faca o gaura în sus pentru aer. Va începe sa sape în zapada încercând sa iasa la suprafata. Nu se va trage de
cordelina ! Secundele sunt vitale, dar fara a se impacienta, cu sânge rece si putin noroc va avea sansa sa iasa cald
din zapada, urmând apoi sa "cujete" când si ce anume a gresit.

Pentru cazul în care trebuie sa coboare într-o prapastie, cel care coboara se va lega în jurul pieptului cu o coarda
sau cu un manunchi de 2 - 3 cordeline cu nod dublu. În lungul lor se vor face noduri simple la distanta de un brat.
Atentie, o cordelina adevarata (nu aceea pentru întins rufe) poate sustine doar un drumet de greutate medie,
static agatat, deci fara socuri sau caderi bruste ! Chiar daca la coborâre nu cedeaza, riscati la urcare sa ramâneti
în prapastie. Celalalt capat se va lega de un trunchi de copac sau o stânca fara colturi care sa-i produca taierea.

Tinând cordelinele cu mâna dinspre partea fixata în deal, coborâm "pasind" cu mâinile pe cordeline (în nici un caz
prin alunecare) încet, sprijinind corpul cu picioarele de peretele stâncii. Mult mai usor este daca aveti cine sa va
lase treptat si încet în jos. În cazuri extreme (surplombe), daca nu este alta posibilitate, se va folosi numai forta
bratelor. Atentie, daca nu sunteti antrenat nu va hazardati !

Multi poate îsi vor pune întrebarea: de ce nu folosim rapelul (tehnica de coborâre alpina) ? Pentru simplul motiv ca
nu facem alpinism fara cunostintele necesare, iar acest ghid nu-si propune acest domeniu.

Pentru urcare se va proceda în mod similar, dar tragând de manunchiul de cordeline. Daca dupa 2 - 3 m de
"catarare" pe cordeline nu va tin puterile, nu ezitati sa cereti ajutor celor de sus sa va traga afara; cu atât mai
mult daca la capatul de jos ati fixat un drumet cazut. La ridicare cei de sus vor avea grija sa nu produca ruperea
cordelinelor prin frecare de stânca. Locul de contact e bine sa se faca pe un lemn, coada pioletului.

Nu uitati, masurati înainte adâncimea locului unde coborâti; pentru a va asigura ca va ajunge (ca lungime)
cordelina.

Conform terminologiei, drumetia cuprinde si deplasarea pe schiuri. Tehnica deplasarii pe schiuri este îndragita si
practicata de foarte multi drumeti tineri sau cu suflet tânar; literatura de specialitate având multe lucrari în acest
sens. Amintesc doar urmatoarele probleme pe care le ridica aceasta: însusirea deprinderii de alunecare si
achizitionarea unui echipament minim (schiuri, legaturi, clapari - bocanci de schi si bete).

Daca ati procurat echipamentul necesar, încercati sa-l cunoasteti mai îndeaproape; încaltati claparii chiar în
sufragerie, apoi încercati sa fixati si schiurile cu ajutorul legaturilor, dar si sa le desprindeti. Pe pârtie va trebui sa
o faceti singur(a).

Ca "aperitiv" va prezint prima lectie a multiplului campion olimpic si mondial Jean-Claude Killy si întrucât "pofta
vine mâncând", sunt sigur ca multi dintre dumneavoastra vor îndragii schiul ca forma de drumetie.

28 of 72 02/19/04 15:50
Diverse http://www.alpinet.org/bin/articole/print.php?lng=ro&id=371

"Alegeti un loc fara panta. Încercati sa mergeti fara sa va sprijiniti în bete, ca sa va puteti concentra la ce faceti cu
picioarele si schiurile. E bine ca între clapari sa fie o departare de o schioapa, iar schiurile paralele.

Deplasati un schiu în fata si urmati cu celalalt în ritm normal. Nu ridicati schiul din zapada pentru a va deplasa
piciorul, încercati sa alunecati printr-o miscare de împingere.

Dupa ce ati constatat ca puteti pasii alunecând destul de bine, încercati sa folositi betele. Va vor ajuta sa va
împingeti în fata si sa va tineti mai bine echilibrul. Pentru aceasta puneti în fata, în zapada, batul opus piciorului
care este înainte, aproximativ în dreptul calcâiului acestuia. Pozitia batului este usor înclinata spre fata. Îpingeti în
zapada cu acest bat si deplasati în fata piciorul din dreptul lui, punând în zapada celalalt bat, în modul descris mai
înainte. Este alternanta bat - picior pe care o folositi si în mersul pe "uscat" ca alternanta picior - brat.

Veti constata ca mersul pe schiuri nu numai ca e simplu, dar este si amuzant.

Orice schior cade, cad si eu. Important este sa cadeti în asa fel încât sa evitati ranirile. Începeti prin a va îndoi ca
si cum ati dorii sa va asezati pe saun. Tine-ti bratele în sus cu vârful betelor orientate spre spate. Îninte de a va
aseza, deplsati-va fundul spre stânga sau dreapta si lasati-va în zapada. Ati reusit o cazatura !

Caderea în conditii de siguranta face minuni pentru încrederea pe care o veti avea si fieare schior are nevoie de
multa încredere.

La început este greu sa va ridicati din zapada. Schiurile vor începe sa fuga, chiar si pe o suprafata dreapta. Aduceti
schiurile si puneti-le perpendicular pe panta, în cazul nostru pe urmele lasate. Asa nu vor pleca la vale când va
veti ridica.

Acum aduceti picioarele sub coapse astfel încât greutatea sa fie pe ele. Înfigeti betele în zapada, în partea unde
aveti fundul, de o parte si de alta a corpului si cât mai aproape de el. Când va împingeti în ele aduceti din nou
greutatea corpului deasupra schiurilor. Ati reusit !

a=pozitia de coborâre; b=coborâre usoara; c=schimbare de directie prin pasi; d=alternanta "bat - picior";
e=urcare în foarfeca sau brad întors; f=urcare în scara sau trepte; g=diverse inclinari ale pantei.

Repetati exercitiul pe o panta usor înclinata pentru a va lamuri de ce, indiferent în ce pozitie ati cazut trebuie sa
va rotiti pe fund sau spate cu schiurile ridicate în asa fel ca ele (schiurile) sa fie spre vale si perpendicular pe
directia de coborâre."

În continuare încercati o coborâre ca în figura de mai sus. Pe masura ce reusiti sa alunecati fara probleme mariti
panta (în jos pâna la cea de-a patra linie imaginara din figura).

Daca totusi doriti ca incursiunea dumneavoastra sa fie solitara, nu uitati:

-lasati o schita de traseu si data când prevedeti întoarcerea, la o cunostinta care sa poata alarma echipa
SALVAMONT din zona în maxim 48 de ore în caz ca nu ati revenit la domiciliu;

-neaparat pulovarul, hanoracul sau pelerina sa fie dintr-un material a carui culoare sa poata fi distinsa de la mare
distanta (de exemplu portocaliu), în nici un caz din material de camunflaj;

-daca v-ati accidentat încercati sa va acordati primul ajutor si de asemenea încercati din toate puterile sa va
apropiati de o poteca marcata sau un punct de belvedere de unde sa transmiteti semnale de alarmare;

-eu totusi nu va recomand drumetia de unul singur.

Echipamentul

Echipamentul

29 of 72 02/19/04 15:50
Diverse http://www.alpinet.org/bin/articole/print.php?lng=ro&id=371

O alta retinere în efectuarea unei drumetii este echipamentul. "As merge, dar nu am echipamentul necesar !"-
spun foarte multi. Orcine îsi doreste un echipament cât mai modern, dar sa nu uitam ca nu pentru a ne etala
vestimentatia ne ducem la munte. Daca hainele pe care le avem la îndemâna îndeplinesc conditiile ce vor fi expuse
în continuare, înseamna ca ceea ce aveti se poate îmbraca pe munte.

Echipamentul drumetului care strabate regiuni muntoase trebuie sa fie:

-suficient de calduros fara a împiedica o transpiratie normala a corpului;

-usor, impermeabil si sa se închida - deschida fara probleme, de preferat cu nasturi;

-redus la minimul necesar (ca numar de piese), dar suficient;

-sa permita libertatea de miscare a corpului fara a îngreuna mersul sau a cauza rosaturi.

Ca material, tesaturile de lâna îsi mentin suprematia, deoarece permit un schimb normal de caldura între corp si
mediu, retin apa fara a le simti ude si cel mai important este faptul ca sunt calduroase.

Lenjeria de corp va fi usoara si de preferinta din bumbac.

Capul si mâinile vor fi protejate cu fes din lâna sau palarie din pânza de doc si manusi; de soare, frig si vânt; iar
picioarele cu bocanci de asprimea drumului.

În perioada de pregatire a unei drumetii se va gasi timp si pentru inventarierea echipamentului necesar în functie
de durata (drumetiei), particularitatile zonei si anotimpul ales. Lista - inventar va cuprinde echipament individual
si colectiv.

Toate cele necesare pregatite din timp, vor fi depozitate în acelas loc, pe cât posibil si verificate dupa inventar
(acesta sau altul facut de Dv.). astfel exista garantia ca nu se uita nimic esential.

Lista - inventar pentru echipamentul minim necesar:

(explicitarea prescurtarilor si echivalarilor folosite:

(V=vara);

V1=echipament pentru o zi sau ascensiune de o zi, fara cazare;

V2=echipament pentru mai multe zile, cu cazare în:
V21=cabana;
V211=în camera;
V212=în sufragerie/sala de mese;
V22=casa de adapost;
V23=refugiu;
V24=adapost improvizat;
V25=cort;
V3=echipament pentru o zi sau mai multe zile cu sau fara cazare, la peste 1800 m;

(I=iarna);

I1=pentru o zi sau ascensiuni de o zi, fara cazare;

I2=pentru mai multe zile, cu cazare în:
I21=cabana;
I211=camera;
I212=sufragerie/sala de mese;
I22 = casa de adapost;

(cabana forestiera = cabana; stâna = casa de adapost; grota = adapost improvizat).

Vara Iarna
v2 i2
Necesar Observatii
v1 v21 v3 i1 i21 i22
v22 v23 v24 v25
v211 v212 i211 i212
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14
Echipament pe drumet
Fes
si palarie de
(tricotat/crosetat * * * * * * * * * * * *
soare (din doc)
din lana)
Ochelari de soare * * * * pentru zapada
Fular * * * *
Acte de identitate * * * * * * * * * * * * si bani

30 of 72 02/19/04 15:50
Diverse http://www.alpinet.org/bin/articole/print.php?lng=ro&id=371

echipament
Fluier * * * * * * * * * * * *
colectiv
echipament
Busola * * * * * * * * * * * *
colectiv
Lenjerie de corp * * * * * * * * * * * *
Flanela si
* * * * *
indispensabili
Camasa * * * * * * * * * * * * din finet
sau scurta de
Hanorac * * * * * * * * * * * *
fâs/doc/tercot
Pantalon lung sau
* * * * * * * * * * * *
trei sferturi
Jambiere sau
* * * * * * * * * * * *
parazapezi
Ciorapi si sosete de
* * * * * * * * * * * *
lana
sa fixeze bine
Bocanci * * * * * * * * * * * *
glezna
Espadrile/ghete * * * * * * * ca inlocuitori
Echipament in rucsac
Lenjerie de corp * * * * * * * * * * * *
Tricou * * * * * * * * * * * *
Sireturi * * * * * * * * * * * *
Pulovar * * * * * * * * * * * *
Manusi * * * * *
sau mesada de
Pufoaica * * * * *
la hanorac
Trening * * * * * * * * * * sau inlocuitor
Tenisi / adidasi * * * * * * sau inlocuitori
sau sac de
Pelerina de ploaie * * * * * * * * * * * *
plastic
Bidon pentru apa * * * * * * * * * * * * minim 700 ml
Briceag / cutit * * * * * * * * * * * * ascutit, cu varf
cu bec si baterii
Lanterna * * * * * * * * * * * *
de rezerva
Cordelina * * * * * * * * * * * *
Trusa personala de
* * * * * * * * * *
toaleta
echipament
Trusa medicala * * * * * * * * * * * *
colectiv
Trusa intretinere echipament
* * * * * * * * * * * *
echipament colectiv
Vesela individuala * * * * * *
Vesela colectiva * * * * * *
Spirtiera /primus /
aragaz, cu echipament
* * * * * *
combustibilul colectiv.
respectiv
Sac de dormit * * * * * * * * * sau patura
echipament
Folie de
* * * * * * * colectiv,
supravietuire
suplimentar
Saltea (izopren) * * * * * * * * * sau inlocuitor
echipament
Cort *
colectiv
Folie de plastic *

31 of 72 02/19/04 15:50
Diverse http://www.alpinet.org/bin/articole/print.php?lng=ro&id=371

echipament
Toporas * * * * * *
colectiv
Inclusiv extras
Harta (si) ghid din mersul
* * * * * * * * * * * *
turistic trenurilor si
autobuselor
Carnet si pix /
* * * * * * * * * * * *
creion
Aparat foto (si
* * * * * * * * * * * *
filme)
echipament
Un joc (carti) * * * * * * * * * *
colectiv
Una sau mai multe echipament
* * * * * *
lumanari colectiv
Piolet * * * *
Coltari * * * *
in punga de
Chibrituri * * * * * * * * * * * *
plastic

Orientativ, greutatea totala a echipamentului de pe noi si din rucsac (inclusiv el), plus alimentele, nu trebuie sa
depaseasca 30% din greutatea corpului. Greutatea fiecarui articol în parte de echipament sau aliment trebuie sa
fie cât mai mica posibil.

Pentru a preveni udarea echipamentului si alimentelor, acestea se vor ambala si în pungi de plastic.

Echipamentul si alimentele necesare, pe munte, se transporta în spate. Pentru aceasta se va folosi un rucsac
clasic, sau unul cu cadru, sau unul modern din noua generatie.

Rucsacul trebuie sa fie:

-suficient de încapator pentru a include echipamentul si alimentele necesare;

-dintr-un material rezistent, usor si impermeabil;

-usor de reglat pentru o fixare comoda pe spate.

Rucsacul clasic cu un compartiment mare închis cu snur si clapa, cu doua - trei buzunare a fost si ramâne bun
pentru drumetii, acoperind aproape toate necesitatile de depozitate. Are însa urmatoarele dezavantaje:

-greutatea transportata atârna, tragând umerii;

-reglarea fixarii pe spate este partiala si se face din cele doua curele late;

-datorita contactului direct cu spatele favorizeaza o transpiratie marita, periculoasa la opriri;

-poate produce dezechilibrarea drumetului ca urmare a alunecarii laterale a încarcaturii.

Rucsacul cu cadru, este o combinatie care asigura pe lânga facilitatile oferite de cel clasic si posibilitatea de
transport a unor echipamente suplimentare necesare camparii: cort, sac de dormit, saltea, pe care un rucsc
obisnuit nu le pote cuprinde. De asemenea, permite ca greutatile mari sa le avem în zona umeri - omoplati.
Reduce dezechilibrarea, ca urmare a alunecarilor laterale, prin fixarea cadrului de mijlocul corpului. Reglarea lui
este partiala si se face din cele trei curele late (doua pe umeri si una la mijlocul corpului drumetului). Mai mult
permite montarea unor buzunare suplimentare si împartirea pe orizontala a compartimentului central. Tot el
pastreaza o distanta suficienta fata de spate care permite circulatia aerului si evaporarea transpiratiei. În schimb:

-greutatea este mare, chiar folosind o structura (cadru) de aluminiu;

-ramâne în contact direct cu partea lombara a corpului, favorizând o transpiratie marita.

Rucscul modern (gen banana) pastreaza miniaturizat cadrul, combina cu succes avantajele prezentate mai sus si
contine elemente suplimentare ca:

-fixarea greutatilor mari în zona omoplatilor;

-transportul unor echipamente suplimentare în el sau pe el;

-fixarea pe corp este mult îmbunatatita datorita centurii care permite o repartitie a greutatii si pe solduri;

-fata de celelalte reglari ale fixarii, la acesta apare si fixarea si reglarea la piept;

32 of 72 02/19/04 15:50
Diverse http://www.alpinet.org/bin/articole/print.php?lng=ro&id=371

-permite o supraânaltare a compartimentului central, care la rândul lui poate fi împartit sau nu în functie de
marimea echipamentului transportat si permite de asemenea accesul din ambele parti la interiorul lui;

-mai mult, pote avea cuplat un rucsac mic, necesar pentru ascensiuni, care-i mareste capacitatea de depozitare.

Are în schimb si doua mici neajunsuri:

-datorita contactului direct si pe o suprafata marita cu spatele, perpetueaza dezavantajul rucsacului clasic privind
transpiratia;

-cuprinde mai greu echipamentul suplimentar (cort, sac de dormit, saltea, etc.) realizate actualmente la noi.

Foarte importante într-o drumetie sunt încaltarile. De preferat sunt bocancii de piele,
careabsorb transpiratia, pot fi protejati cu crema contra umezelii si au talpa izolatoare
din cauciuc cu rizuri. Cei mai potriviti sunt cu rama cusuta. Acestia confera rezistenta
la desprinderea talpii, iar rama înlesneste fixarea coltarilor.

Încaltamintea noua trebuie sa fie comoda si purtata cel putin trei zile înainte de a o
încalta pentru a porni la drum, în caz contrar în prima faza apar rosaturile, iar apoi
continuarea traseului va fi un chin.

Expadrilele sunt mai usoare, au talpa cu proeminente pentru aderenta, de forma unor
ventuze.

Jambierele protejeaza picioarele de frig, zgârieturi, urzicari si permit o aerisire mai

buna a piciorului decât pantalonul lung; iar parazapezii apara picioarele si interiorul
bocancului de zapada, pietricele sau ploaie.

Buletinul de identitate/pasaportul (necesare pentru cazare), banii, biletele de calatorie

(în circuit) si alte acte se vor pastra într-un portmoneu dublat de o punga de plastic.
Ele vor fi tinute la gât sau daca jeneaza, într-un buzunar închis si asigurat cu doua ace
de siguranta.

Pantalonii vor fi de preferinta dintr-un material rezistent, calduros si daca este posibil vor avea buzunarele pe
laterala (vipusca).

Pulovarul va fi de preferinta din lâna si putin mai lung decât cel obisnuit.

Hanoracul va fi de preferinta dintr-un material usor si rezistent (fâs, doc, tercot) cu gluga si buzunar la piept.

Cazarea

În cazul drumetiilor mai lungi de o zi o problema importanta devine cazarea peste noapte.

Ordinul ANT nr.61/99 reglementeaza structurile de primire turistice (cu functiuni de cazare si de alimentatie
publica). În toate structurile de primire turistice este obligatorie pastrarea ordinii, linistii publice, moralitatii,
curateniei, respectarea cu strictete a normelor sanitre, a celor de prevenire si stingere a incendiilor.

De asemenea este obligatorie afisarea la loc vizibil pentru turisti a numerelor de telefon ale conducerii agentului
economic care detine sau administreaza structura în cauza precum si de la reprezentanta zonala a OACT (Oficiul
de Autorizare si Control în Turism), pentru eventualele nemultumiri cu privire la serviciile oferite.

Despre cabane turistice (de una sau doua stele situate în zone greu accesibile), care asigura cazarea, alimentatia
si alte servicii specifice pentru turistii aflati în drumetie.

[...]

Bufetul-bar ofera un sortiment restrâns de preparate calde si reci (gustari, sandviciuri, minuturi, mâncaruri,
produse de patiserie) pregatite în bucataria proprie sau aduse din afara, bauturi nealcoolice calde si reci, bauturi
alcoolice (aperitive), bere, vinuri, la pahar.
(În local muzica va fi difuzata la o tonalitate care sa permita conversatia la masa si sa nu deranjeze persoanele
cazate.)

In cazul ca ati cumparat de la o agentie de turism un pachet de servicii turistice compus din: transport, cazare si
alimentatie (la una sau mai multe cabane/ pensiuni agro-turistice) si agrement (drumetie montana in zonele
naturale protejate de interes national si/sau local, e bine sa stiti ca bonul de comanda si/sau contractul de
calatorie turistica, conform O.G.R 107/ 1999, trebuie sa contina urmatoarele informatii:

- destinatia, durata si datele de sosire si de plecare;

- mijloacele de transport utilizate, caracteristicile si categoria de clasificare, datele, orele si locurile de plecare/

33 of 72 02/19/04 15:50
Diverse http://www.alpinet.org/bin/articole/print.php?lng=ro&id=371

sosire, la ducere si la intoarcere;

- caracteristicile si categoria de clasificare a structurilor de primire turistice in care se face cazarea;

- serviciile de masa furnizate – pensiune completa, demipensiune, mic dejun – si categoria de clasificare a
unitatilor de alimentatie;

- daca realizarea serviciului turistic (calatoriei turistice) necesita un numar minim de persoane, data limita de
infornare a Dv. privind anularea excursiei comandate;

- ruta (traseul – gradul de dificultate);

- ce alte servicii sunt incluse in pretul total convenit;

- numele si adresa agentiei de turism organizatoare;

- pretul pachetului de servicii, cu indicarea cazurilor in care acesta poate fi modificat si preturile pentru anumite
servicii care nu sunt incluse in pachet;

- termenele si modalitatea de plata;

- solicitarile speciale ale Dv. facute agentiei de turism in momentul efectuarii comenzii si acceptate de ambele
parti;

- termenele in care Dv. puteti transmite o eventuala reclamatie (agentiei de turism) pentru neexecutarea sau
executarea necorespunzatoare a contractului de calatorie turistica;

- conditiile de reziliere a contractului (din vina Dv.) si valoarea despagubirii (maxime) agentiei de turism, pe care
trebuie sa o suportati;

- obligatiile agentiei de turism in cazul anularii calatoriei turistice (din vina acesteia), despagubirea se poate ridica
la maximum pretul calatoriei turistice.

În toate cazurile pentru reclamatii si sesizari va puteti adresa: Oficiului judetean pentru protectia consumatorilor si
Directiei generale a clasificarii, brevetarii, licentierii si controlului serviciilor turistice din Ministerului Turismului
cod.70663 Bucuresti sector 5 str. Apolodor nr.17. Pentru reclama buna sau proasta va puteti adresa
www.alpinet.org sau revistei "Muntii Carpati" cod.70176 Bucuresti sector 1, calea Victoriei nr.63 – 81 sc. C1 – C2,
ap. 15 – 16 … si vai de mama lor!

Spre deosebire de unitatile de cazare, cortul are urmatoarele avantaje:

-ne scapa de stresul întrebarii " mai gasim sau nu locuri la cabana ?";

-ne permite sa campam în zone deosebit de pitoresti;

-ne permite sa campam în traseu, fara a mai fi nevoiti sa deviem sau sa coborâm din creasta spre cabana;

-ne permite abordarea traseelor în muntii care nu au alte posibilitati de cazare;

-montarea lui relativ usoara si rapida realizeaza un adapost într-un timp mai scurt decât timpul necesar realizarii
unui adapost improvizat si ofera conditii mai bune;

-ne da senzatia de libertate.

Are dezavantajul ca … trebuie carat în spate.

Este de preferat cortul izoterm, care pastreaza între cele doua straturi ale sale un spatiu de aer izolant.

Corturile pot fi de forma triunghiulara (prisma), semicirculara (hangar) sau semisferice (iglu). Marirea spatiului
interior, la ultimele doua, se datoreaza folosirii fibrei pentru structura de rezistenta.

În general cortul este important sa fie: cât mai usor (ca greutate) si împachetat cât mai mic (ca volum), iar
deschis (montat) cât mai spatios la interior; sa protejeze drumetii cât mai bine de frig si intemprerii si sa se poata
monta si demonta usor.

Înainte de plecare în drumetie, ca si de fiecare data când se strânge cortul, vom verifica daca sunt toate piesele
componente.

34 of 72 02/19/04 15:50
Diverse http://www.alpinet.org/bin/articole/print.php?lng=ro&id=371

Micile defecte aparute în timpul drumetiei se vor remedia imediat ce au fost observate si nu seara înainte de
montare.

Camparea în cort presupune înca doua piese importante: salteaua si sacul de dormit. Acestea trebuie sa aiba
urmatoarele calitati: sa fie izolatoare, calduroase, usoare si pe cât posibil (împachetate) sa aiba un volum si o
greutate cât mai mica. De asemenea, tot camparea mai presupune si câteva conditii necesare pentru asezarea
taberei:

-locul ales sa fie neted, uscat, în apropierea unei surse de apa, lemne de foc si cât mai ferit de curentii de aer;
-locul ales se va curata de pietre sau lemne, iar în portiunea cortului propriu-zis se pot aseza ramuri de brad,
frunze de feriga sau fân, marind astfel stratul izolator;
-montarea cortului se va face în asa fel încât sa fie orientat cu partea închisa spre directia din care bate vântul;
-nu se va campa niciodata chiar în cresta sau în locurile unde sunt posibile caderi de pietre sau avalanse;
-montarea cortului e bine sa se faca cu cel putin doua ore înainte de lasarea întunericului.

Pentru o odihna deplina si binemeritata, când sunteti cu cortul, nu uitati:

-improvizati si folositi întotdeauna o perna;
-nu dormiti în hainele pe care le-ati purtat ziua;
-chiar daca va pare frig, lasati un loc pe unde sa patrunda aerul curat în cort;
-cu cel putin doua-trei ore înainte de culcare nu consumati: cacao, ciocolata, cafea;
-nu aprindeti lanterna în cort decât dupa ce e închis, pentru a evita intrarea insectelor;
-insectele va vor ocoli daca asterneti în cort frunze de pelin sau izma (menta);
-daca în apropiere mai sunt si alte corturi, pastrati linistea !

Când se merge cu cortul la munte ? Un proverb popular spune: "sa nu stai jos în lunile cu R, iar în mai sa mai stai"
(în sensul sa nu te asezi înca). Deci daca nu posedati o saltea izoterma, e bine sa respectati proverbul; iar daca
aveti echipamentul corespunzator puteti prelungii sezonul (în fata si spate) cu înca una, doua luni. Chiar
respectându-l (proverbul), este posibil ca la altitudini de peste 1800 m, când iesiti dimineata din cort sa calcati …
în zapada.

Adapostul improvizat, în general nu este de dorit, dar daca împrejurarile va obliga e bine sa stiti sa-l amenajati.
Cu trei, patru crengi (nuiele) de alun folia de plastic si sfoara puteti încropi un adapost semicircular (vezi figura).
La fel puteti proceda si în cazul unui adapost prismatic (vezi figura). În lipsa foliei de plastic puteti utiliza crengi de
fag sau brad împletite în structura de rezistenta a adapostului. În ambele situatii pentru a evita o raceala nedorita
va trebui sa amenajati în interior "culcusul" din ramuri, feriga si fân peste care puneti pelerina si câteva ziare
(daca aveti la îndemâna). Întrucât aerul rece "curge" la fel ca apa; pentru a-l elimina din adapost e necesara
construirea unui sant în jurul culcusului cu scurgerea în afara adapostului. Pe timp ploios el serveste si la
eliminarea apei.

În "tabara" toti membrii grupului participa în mod egal la toate activitatile. Daca grupul include si domnisoare sau
doamne, vor fi tratate ca partenere egale, având fata de ele un comportament civilizat.

35 of 72 02/19/04 15:50
Diverse http://www.alpinet.org/bin/articole/print.php?lng=ro&id=371

Focul în padure este interzis prin lege. Deci nu faceti focul daca nu este necesar!
Daca totusi sunteti uzi, va este frig sau nu aveti alta sursa de încalzit, pregatit
mâncarea sau purificat apa, un foc este binevenit în umatoarele conditii:

-nu se va aprine pe vânt puternic;

-vatra focului nu se va aseza aproape de cort si nici de liziera padurii;
-întotdeauna se va pastra un vas (bidon) cu apa lânga foc pentru orice pericol;
-la plecare mai verificati o data daca jarul e stins, scurmând cu un bat vatra.

Pentru încalzirea, uscarea echipamentului, prepararea hranei, obtinerea apei din

zapada sau purificarea ei prin fierbere folositi focul cu vatra în groapa sau sant.
Este avantajos deoarece arde lent si pastreaza jarul, putând încalzi cu lemne (vreascuri) putine.

Daca nu aveti cu ce face vatra sau santul, puteti utiliza câteva pietre. Atentie, nu vor fi umede din râu, pericol de
explozie!, veti avea un foc cu vatra între pietre cu aceleasi avantaje.

În cazul în care doriti sa semnalizati prezenta Dv. puteti face un foc haiducesc, care produce multa caldura si
lumina, dar cu consum de lemne pe masura. Este de fapt un "mini-foc de tabara".

De retinut: focul înspaimânta toate anialele, iar racoarea noptii goneste serpii.

Focul se poate transporta sub forma de jar (carbuni aprinsi) într-o cutie de conserva. Atentie, se încinge si va
puteti arde, deci folositi-va de un mic mâner izolator!

Mult mai repede si cu eficienta marita "lucreaza" primusul, aragazul sau spirtiera. Un avantaj în plus, manevrate
cu atentie acestea pot fi utilizate pe vreme rea chiar si în cort.

La parasirea locului de campare toate resturile, hârtiile, pungile de plastic, pet-urile, cutiile de conserva, etc. se
vor strânge, arde si îngropa. Daca nu puteti face aceste operatii, bagati-le într-o punga de plastic si aduceti-le jos
la cabana la groapa de gunoi. Locul trebuie sa ramâna curat, asa cum l-ati gasit la venire!

Mizeria pe munte se datoreaza acelora cu lacune de educatie, care nu au înteles si nu apreciaza frumosul din
natura, discreditând prin faptele lor drumetia montana.

Mai e necesar de precizat ce continut minim poate avea:

1.trusa medicala (vezi capitolul "Primul ajutor");

2.trusa personala de toaleta: sapun, prosop, pasta si periuta de dinti, o crema pentru fata si mâini, unghiera, iar
pentru barbati – trusa de barbierit;
3.trusa pentru întretinerea echipamentului: ata de diverse culori, ace de cusut, ace de siguranta, câtiva nasturi,
capse, copcii, un fermoar de rezerva pentru slit, sfoara, sârma (care sa poata fi îndoita cu mâna), adeziv (pentru
cauciuc), câteva cuie mici si mari, câteva curele de piele, naylon, cauciuc dintr-o camera de bicicleta, crema de
ghete si o perie mica.

La ridicarea cortului, la realizarea unei scari din cordeline, la prinderea acesteia de copaci sau stânci se folosesc
diverse noduri. În figura urmatoare sunt prezentate mai multe tipuri si modul de realizare a acestora:

1.bucla se obtine alaturându-se un capat al cordelinei de celalalt, fara a le încrucisa;

2.ochiul se obtine prin încrucisarea capetelor;
3.pentru nodul simplu, se face un ochi, se introduce pe deasupra capatul de dedesubt sau invers si se strânge de
ambele capete. Daca înconjuram înca o data cu cordelina trecând prin acelas ochi se obtine nodul dublu;
4.nodul simplu cu bucla se foloseste la priponiri. Se strânge nodul tragând de bucla si de capatul liber;
5.se foloseste la legarea frânghiilor de ancora facuta dintr-un trunchi de copac cu crengi laterale si se utilizeaza la
catarare;
6.nodul drept se foloseste pentru legarea între ele a doua cordeline;
7.nodul drept cu bucla;
8.nodul "tesatorului";
9.nodul în "8" si
l0.nodul "luntrasului”.

36 of 72 02/19/04 15:50
Diverse http://www.alpinet.org/bin/articole/print.php?lng=ro&id=371

Alimentatia

Alimente necesare

Cu ocazia pregatirii unei drumetii, a treia problema importanta este legata de alimente. Cele necesare hranirii
trebuie sa fie: bogate în calorii, usor digerabile, greu alterabile, cu greutate si volum redus.

De ce toate acestea? Pentru ca mersul pe jos, pe munte, solicita organismul, iar pentru a face fata cu succes avem
nevoie de mai multe calorii decât pentru o activitate normala: între 3500 si 5000 (de calorii) pe zi.

Caldura, frigul, oboseala si altitudinea genereaza unele deranjamente ale procesului digestiv, de aceea alimentele
luate în rucsac trebuie sa fie usor digerabile si greu alterabile, pentru a nu produce toxiinfectii alimentare, care pot
scoate drumetul din circuit temporar sau pentru tot timpul drumetiei.

Pentru alcatuirea unei rezerve alimentare, tinând cont de necesarul de calorii, amintesc principalele alimente si
"ratia" pentru o perioada de pâna la o saptamâna:

Nr.
Alimentul Ratia / zi Calorii
zile
Carne de porc (la conserva sau prajita in untura) 3 250g 2850
Carne de vita (la conserva) 3 250g 975
Carne de pasare/peste (la conserva) 3 250g 1500/1618
Lapte (praf) 7 300 ml 1340
300 g
Branzeturi (cascaval) 3 (7) 960/2800
(100g)
Oua (fierte, tin max. 2 zile) 7 1-2 buc. 830 - 1660
Paine 7 500g 7524
Paste fainoase 7 50g 1432
Biscuiti 7 100g 3010
Orez (cu pauza de o zi intre mese) 4 50g 610
Cartofi (fulgi) 7 300g 1860
Fasole (fulgi) 7 300g 1720
Cereale (fulgi) 7 300g 1850
Fructe 7 250-300g 870-1940
Lamaie 7 30g 23
Legume (ridichi, ceapa, castraveti, ardei) 7 250-300g 800-1600
Usturoi 7 30g 135
Zahar (de preferat cubic, pentru a fi folosit si ca energizant
7 50g 1368
in traseu)
Gem (macese, caise, visine, prune, afine) 7 100g 990-1155
Dulciuri (glucoza, dropsuri, mai putin ciocolata) 7 100g 2170

37 of 72 02/19/04 15:50
Diverse http://www.alpinet.org/bin/articole/print.php?lng=ro&id=371

Miere de albine 7 100g 2030

Cafea/cacao (fara zahar) 3 20g 112-240
Ceai (fara zahar) 7 20g 0
Ulei (untura) 7 30ml (g) 1850
Slanina sau kaizer (sarata si afumata) 7 50-100g 2408-4816
Nuci (alune) 7 50g 1005
Salam uscat 7 100-150g 3626-6440
Supa (concentrata) 7 300 ml 150

Nota: textul din paranteza prezinta un aliment înlocuitor sau o explicatie la alimentul mentionat. Necesarul
cantitativ zilnic de mâncare gatita sau conservata este de aproximativ 2 kg, inclusiv apa necesara pentru preparat.

Urmeaza ca dumneavostra sa alegeti, în functie de preferinte si de ce ati reusit sa carati în rucsac pâna sus în
munte, ce meniu veti servi.

Va recomand:

-sa nu doriti sa pierdeti inutil energia printr-o digestie groaie, datorata alimentelor. Digestia cheltuie mai multa
energie decat: alergarea, inotul sau mersul pe bicicleta. (Grasimile furnizeaza energie, dar descompunerea lor este
foarte greoaie si mai putin eficienta. Cand consumul energetic este mare si are loc in timp scurt, va recomand
consumarea glucidelor – principalul combustibil al organismului si in special al muschilor. Pe langa produsele de
panificatie si paste fainoase, miere si produse zaharoase, inclusiv dulceturi si gemuri se pot folosii: fulgi de ovaz,
orez, mazare verde, lactate, ciocolata amaruie, arahide, fructe si legume din abundenta. Fructele contin fructoza
care se transforma in glicogen – energie 100 %, disponibila rapid. Este de preferat sa fie mancate cu cel putin o
ora inainte de pranz.);

- sa mancam acele alimente care sa stea maxim 3 ore in stomac si sa treaca repede, maxim 20 de ore si eficient
prin intestine. (Mararul impiedica balonarile, stimuleaza digestia si este bogat in vitamina C.);

Va reamintesc:

- aportul alimentar (mancarea si digestia) tine de la 12:00 (pranz) pana la ora 20:00. Intre orele 16 si 20 se pot
consuma alimente mai greu digerabile (grasimi, conserve). Dupa orele 20 nu e indicat sa se consume mancare;

- asimilarea (absorbtia si folosirea nutrientilor) tine de la ora 20:00 la 04:00 (dimineata);

- eliminarea rezidurilor de mancare tine de la 04:00 pana la ora 12:00. Toxemia poate fi provocata si de
alimentele nedigerate si rezidurile neeliminate.

Daca o întâmplare nefericita va "rapeste" toata cantitatea de alimente, nu este cazul sa disperati. Natura va ofera
o alternativa de hrana pentru a iesi din impas. Ce se poate face în acest caz? Va trebui sa va decideti între a
devenii vânator, pescar sau culegator.

Carnea multor animale, pasari si pesti este deosebit de buna, cu conditia sa reusiti sa le prindeti si sa stiti sa le
preparati pentru a fi mâncata. Daca aceasta vi se pare prea greu, plantele din flora spontana pot sa constituie o
sursa de hrana, dar si în acest caz este necesar un mic efort de identificare, culegere si preparare.

Acolo unde cresc mesteceni tineri, se îndeparteaza coja alba exterioara, apoi se decojeste cea interioara (cambiu)
se taie în fâsii înguste si se fierbe, rezulta o mâncare gustoasa si hranitoare.

Majoritatea lichenilor, plante care se catara direct pe stânci si au culoarea pielii închise si forma unei frunze botite
de potbal, se pot consuma fierti, înlocuind legumele.

"Leguma" cea mai la îndemâna este urzica; aceasta se poate oparii si pregati ca spanacul.

Va prezint în continuare plante ale caror fructe, seminte si frunze pot fi folosite în alimentatie în conditii de izolare
si lipsa de hrana. Pentru identificarea lor se va consulta capitolul "O parte din flora si fauna muntilor":

Denumirea Partea folosita Forma sub care se consuma Lunile in care se recolteaza
afinul fructe naturala, compot iunie - august
alunul seminte naturala august - octombrie
ciresul salbatic fructe naturala, compot iunie - iulie
catina fructe naturala iunie - iulie
fagul seminte naturala august - octombrie
fragul fructe naturala iunie - iulie
ienuparul fructe naturala iunie - octombrie
macesul fructe decoct august - octombrie

38 of 72 02/19/04 15:50
Diverse http://www.alpinet.org/bin/articole/print.php?lng=ro&id=371

marul salbatic fructe naturala, copt, compot august - octombrie

merisorul fructe naturala, compot august - octombrie
murul fructe naturala august - octombrie
parul salbatic fructe naturala, compot august - octombrie
paducelul fructe naturala iulie - octombrie
socul fructe naturala, decoct iulie - august
stejarul seminte fierte august - octombrie
zmeurul fructe naturala iulie - august
leurda frunze naturala, fiertura aprilie - iunie
macrisul iepurelui frunze naturala, salata iunie - septembrie
papadia frunze salata, fiertura aprilie - iunie
potbal frunze salata, fiertura aprilie - iunie
urzica frunze fiertura aprilie - august

Un lichid dulce asemanator zaharului poate fi obtinut (în doua-trei zile) prin captarea a ceea ce se scurge în urma
unei incizi facute în trunchiurile tinere de mesteacan si paltin.

Foarte multe ciuperici sunt comestibile, a se vedea capitolul "O parte din flora si fauna muntilor", dar nu uitati,
trebuiesc foarte bine cunoscute !

Ouale de pasari pot de asemenea constitui o sursa de hrana.

Orice s-ar întâmpla, important este sa nu intrati în panica. Nimeni nu a murit, chiar daca n-a mâncat nimic câteva
zile, timp suficient pentru a ajunge într-o localitate. Mai mult, cine iubeste libertatea si salbaticia muntilor si are
cunostintele necesare, nu are de ce se teme. Muntele, a fost si va ramâne întotdeauna bun prieten.

În final, foarte important este sa nu uitati amintirile din fiecare drumetie. Pe lânga imaginile vizualizate si
memorate, seara înainte de culcare e bine sa va notati impresiile si întâmplarile de peste zi. Daca aveti un aprat
de fotografiat, încercati sa imortalizati cât mai multe secvente ale drumetiei. O camera video ar fi nemaipomenita.
Acasa, peste timp, va veti aminti si bucura de clipele frumoase petrecute în munti.

Din orice drumetie, nu trebuie sa lipseasca din sufletul fiecaruia: entuziasmul, voia buna, cântecul, gluma,
prietenia dezinteresata, spiritul de înrajutorare si politetea !

Notiuni meteo si indicii pentru aprecierea vremii la munte

"Când e bine sa te duci la munte? Întotdeauna! Nu este anotimp care sa-ti închida drumul spre înaltimi. Adevaratul
drumet stie sa iubeasca natura sub toate înfatisarile ei.”
Bucura Dumbrava

NOTIUNI METEO SI INDICII PENTRU APRECIEREA VREMII LA MUNTE

Notiuni meteo

Meteorologia se ocupa cu studiul proprietatilor atmosferei, al proceselor si fenomenelor ce se produc în ea, în

strânsa legatura cu suprafata Pamântului.

Principalele elemente meteorologice si fenomene folosite în caracterizarea starii atmosferice sunt: temperatura
aerului, presiunea atmosferica, umezeala aerului, nebulozitatea, directia si viteza vântului precum si precipitatiile
atmosferice.

Starea atmosferei la un moment dat sau într-un interval scurt de timp determinata de complexul proceselor si
fenomenelor atmosferice si caracterizata prin totalitatea elementelor meteorologice se numeste timp sau vreme.

Clima este regimul multianual al vremii, caracteristic regiunii sau locului respectiv. Clima muntilor caracterizeaza
relieful muntos cu altitudini mai mari de 800 m. Ea se formeaza sub influenta circulatiei dominante dinspre vest si
a modificarilor locale impuse de culmile muntilor. Aceste modificari determina o repartitie neuniforma a climei la
diferitele altitudini si versanti.

Clima muntilor mijlocii este specifica regiunilor cuprinse între altitudinea de 800 si 1900 m în sud si între 600 si
1750 m în nord (aceste valori sunt legate de clima si nu de categoria muntilor mijlocii sau înalti).

Temperatura medie anuala este pozitiva, ea scade în medie iarna cu 0,4 0C/100 m, iar vara cu 0,6 – 0,7 0C/100
m altitudine.

Cantitatile de precipitatii sunt mai mari pe versantii NV, V si SV-ici, decât pe cei adapostiti si cu procese de foen.

39 of 72 02/19/04 15:50
Diverse http://www.alpinet.org/bin/articole/print.php?lng=ro&id=371

Clima muntilor înalti este localizata pe crestele Carpatilor deasupra altitudinii de 1900 m în sus si 1970 m în nord.
Ea este aspra si umeda, nefavorabila padurilor. Temperatura medie anuala are valori negative, iar media lunii celei
mai calde nu depaseste 10 0C, date de retinut pentru cei care strabat si campeaza în aceste zone.

În functie de conditiile de racire a aerului, pe suprafata terestra, pe plante, pamânt sau diferite obiecte se pot
forma sau depune:

Roua, se formeaza în timpul noptilor senine, în perioada calda a anului si este alcatuita din picaturi forte fine de
apa care, unindu-se prin condensare dau picaturi mari, vizibile;

Bruma, este alcatuita din cristale foarte fine de ghiata sub forma unui strat albicios cu aspect catifelat, care se
depune pe suprafata solului si plantelor când aceasta se raceste sub 0oC. Cristalele fine de ghiata iau nastere prin
sublimarea vaporilor de apa. La depunerea de bruma plantele sunt în pericol, deci nu mai prezinta valore pentru
recoltare;

Chiciura, este o depunere solida. Cea cristalina este formata din cristale fine de ghiata dispuse direct pe ramurile
arborilor formând un manson care se scutura usor, prafuindu-se. Cea granulata este o depunere afânata care se
formeaza prin înghetarea picaturilor de ceata supraracite, purtate de vânt. Aceasta da naturii o înfatisare de basm;

Poleiul, este o depunere solida sub forma unui strat de ghiata omogen si transparent, format în urma înghetarii
picaturilor de ploaie sau burnita pe suprafata racita a solului. Poteca devine alunecoasa, prizele pentru catarare de
asemenea!;

Ceata (negura, pâcla), este formata din particule rezultate din vaporizarea apei aflate în suspensie în atmosfera la
suprafata solului si care îngreuneaza vizibilitatea. Nu se recomanda parcurgerea traseelor prin ceata deoarece pe
lânga faptul ca nu se poate admira nimic din zona strabatuta, exista pericolul real de ratacire;

Norii, sunt mase de vapori sau picaturi de apa, de cristale de ghiata aflate în suspensie în atmosfera .

Atât ceata cât si norii pot fi purtati usor de vânt. Prin cunosterea norilor se pot face aprecieri asupra evolutiei
vremii în regiunea respectiva.

Norii au urmatoarele forme: de gramezi izolate – cumulus, de pânze continue – stratus, de gramezi compacte –
stratocumulus si de filamente – cirus.

Atmosfera inferioara în care se formeza si se dezvolta norii se împarte în trei etaje de altitudine: etajul superior
între 5 si 13 km, mijlociu între 2 si 7 km si inferior între 0 si 2 km. Ea grupeaza zece genuri de nori: cirus,
cirocumulus, cirostratus, nimbostratus, stratocumulus, stratus, cumulus, cumulonimbus, altocumulus si
altostratus.

Norii cirus, albi, subtiri si transparenti, de ghiata (din etajul superior) prevestesc înrautatirea vremii într-o
perioada de maxim trei zile.

40 of 72 02/19/04 15:50
Diverse http://www.alpinet.org/bin/articole/print.php?lng=ro&id=371

Norii cirostratus (din acelasi etaj) care produc fenomenul optic de halo (un cerc luminos, colorat care apare în jurul
soarelui sau lunii, datorat reflexiei si refractiei luminii în cristalele de ghiata) vestesc ploaie în 24 de ore.

Norii altocumulus, cenusii sau albi si fara umbre anunta ploaie si descarcari electrice.

Norii cumulus se dezvolta pe verticala, având baza orizontala cenusie, situata în etajul inferior si vârful în forma de
cupole sau turnuri, întotdeauna albe, masive si stralucitoare, situate în etajul superior. Daca apar spre prânz si
dispar spre seara prevestesc vreme buna.

Norii nimbostratus în forma de benzi sau valuri cenusii, din etajul inferior anunta furtuna si ploaie.

Norii stratocumulus, translucizi, care trec dimineata, anunta timp frumos în timpul zilei (a) iar seara coloreaza
cerul la apus în galben-portocaliu. Daca soarele apune mascat între acesti nori (b) a doua zi va ploua.

Norii cumulonimbus cu vârful în forma de nicovala arata ca furtuna si ploaia sunt aproape, iar ploaia poate începe

41 of 72 02/19/04 15:50
Diverse http://www.alpinet.org/bin/articole/print.php?lng=ro&id=371

cu grindina.

Relieful muntos imprima proceselor generatoare de nori unele particularitati locale astfel: circulatia aerului umed
si cald din vai spre culmile muntoase formeaza norii de briza, care apar însirati deasupra culmilor, ca adevarate
salbe de nori albi, stralucitori, indicând timp frumos si stabil. Alteori, când curentii ascendenti de aer sunt mai
puternici, norii îmbraca vârfurile izolate, dominante în zona, ca o caciula, boaghe, prevestind timp ploios.

Sub vârful muntilor de mare altitudine, la peste 2000 m, în partea opusa vântului se desfasoara formatii noroase
orizontale – steaguri de nori, care sunt de fapt mase de ceata. Uneori ele anunta timp ploios.

La adapostul culmilor de mare altitudine se observa formatii noroase de forme ovoid-alungite, relativ plate, care
dispar brusc, numite ochiul furtunii si care prevestesc înrautatirea vremii.

Nebulozitatea reprezinta gradul de acoperire a cerului cu nori. Daca cerul este senin avem nebulozitate zero, iar
daca este complet acoperit, nebulozitatea este zece.

Vântul este un alt element meteorologic important care caracterizeaza starea atmosferei. Intensitatea lui se
exprima prin urmatoarele stari:

-calm, când viteza medie a aerului este sub 0,7 m/s, iarba sta nemiscata, iar chibritul aprins nu se stinge;

-adiere slaba, când viteza medie a aerului este de 2 – 3 m/s, frunze si ramuri subtiri se misca usor, flacara
chibritului se stinge, iarba se leagana;

-moderat/potrivit, când viteza medie a aerului este de 4 – 6 m/s, iarba se înclina pâna la pamânt, frunzele se
zbat, crengile subtiri se îndoaie;

-puternic, când viteza medie a aerului este de 8 – 12 m/s, copacii se clatina si vuiesc, iar corturile sunt puternic
zguduite;

-furtuna, când viteza medie a aerului este de 24 m/s, copacii se frâng, corturile se smulg;

-vijelie, când viteza medie a aerului este de 28 m/s, sunt provocate distrugeri mari, crestele devin inaccesibile.

De retinut faptul ca vântul amplifica efortul drumetilor în tipul deplasarii si sporeste de pâna la zece ori efectul
frigului, creând stari de nesiguranta. Însotit de ploaie, îngreuneaza miscarile prin efectul pe care-l are asupra
echipamentului.

Atunci când se parcurg portiuni de creasta sau în care stabilitatea este foarte redusa, drumetii trebuie sa
manifeste vigilenta la rafala de vânt, care este deosebit de periculoasa, deoarece produce dezechilibrarea.

Brizele de munte si vale sunt vânturi locale, periodice, îndreptate ziua dinspre vale spre versanti, iar noaptea
invers. Atentie deci la pozitia intrarii în cort!

Prin precipitatii se întelege apa în stare lichida sau solida care cade din nori pe suprafata Pamântului.

Ploaia are diametrul picaturilor mai mare de 0,5 mm. Când este de scurta durata se numeste aversa, iar când
depaseste trei ore se considera torentiala. Ea cade din nori Cumulonimbus.

Burnita are diametrul picaturilor sub 0,5 mm, iar caderea lor este atât de înceata încât parca plutesc în aer. Ea se
formeaza din nori Stratus.

Zapada reprezinta precipitatii sub forma solida – cristale (fulgi) de ghiata. Obisnuit cade din nori Nimbostratus dar
în lunile de vara, la munte, când este sub forma de aversa cade din nori Cumulonimbus.

Lapovita reprezinta caderea simultana a fulgilor de zapada si a picaturilor de apa.

42 of 72 02/19/04 15:50
Diverse http://www.alpinet.org/bin/articole/print.php?lng=ro&id=371

Mazarichea reprezinta cristale de ghiata alb-opace. Ea cade vara din nori Cumulonimbus.

Grindina provine din dezvoltarea boabelor de mazariche pâna la diamerul de câtiva centimetrii. Ea cade din nori
Cumulonimbus.

Observând direct si în timp norii din care cad precipitatiile, veti putea sa deosebiti cele zece genuri enumerate
anterior si sa folositi informatiile pentru a decide continuarea drumului sau adapostirea.

Indicii pentru aprecierea vremii la munte

Culoarea cerului arata gradul de umiditate atmosferica: verdele indica un aer foarte umed, galbenul indica un aer
umed (galben-auriu indica o zi frumoasa, iar galben-pal arata ca timpul va deveni ploios), rozul indica aer uscat
(înainte de rasaritul soarelui indica timp frumos, iar rosu-violet atât la rasarit cât si la apus arta vreme rea sau
chiar furtuna), alburiu, putin încetosat cu soare arzator indica aer foarte uscat (anunta furtuna cu descarcari
electrice).

Directia si intensitatea vântului: adiere slaba din orice directie asociata cu cer senin sau putin noros, dimineata,
indica timp frumos; vânt din NV care sufla puternic pe creasta arata ca vremea se strica în zilele urmatoare (daca
ploua, timpul urât se mentine în continuare); vânt din N moderat înseamna câteva zile de timp frumos; vânt
puternic din S indica vreme în schimbare (ploaie sau ninsoare, iar daca vremea este deja rea ea se va mentine mai
multe zile); vânt din E sau SE indica vreme frumoasa care va ramâne în continuare; vântul oprit brusc în timpul
zilei urmat de acalmie este semn ca începe furtuna cu ploaie torentiala, iar oprit odata cu înoptarea prevesteste
timp frumos a doua zi. Daca vântul bate la poalele muntelui dintr-o directie, iar pe creasta din directia opusa
vremea se va strica repede.

Alte semne privind starea timpului

Vreme frumoasa si cer senin:

-dimineata aerul este rece iar vântul bate moderat;
-albinele si furnicile sunt în plina activitate;
-turmele de oi si vite pasc linistite pe culmi si vai;
-vulturul planeaza la mari înaltimi;
-rândunele zboara foarte sus;
-vânt sub 0,7 m/s;
-timp rece noaptea si dimineata roua;
-ceata se risipeste la rasaritul soarelui sau apare seara pe vai;
-soarele apune pe un cer albastru si senin;
-norii au culoarea purpurie la apusul soarelui;
-nori albi în forma de baloturi (cumulus), care apar dimineata si dispar spre seara;
-luna si stelele stralucesc viu.

Vreme instabila:

-daca norii cumulus acopera tot cerul seara;

-daca soarele apune între nori stratocumulus (sub forma de dungi);
-pe vârfurile si piscurile izolate apar nori densi care se deplaseaza cu repeziciune pe verticala;
-cer acoperit cu nori cenusii care se deplseaza în directie contrara vântului;
-daca seara ceata în loc sa coboare spre vale urca spre creste;
-fumul se lasa jos si se rasfira;
-rândunelele zboara la suprafata solului;
-corbii roiesc în stol si croncane des;
-caprioarele coboara si se afunda în padure;
-vântul bate noptea dinspre vale spre înaltimi;
-noaptea se mentine calda, înabusitoare;
-soarele rasare în ceata, în jurul lui sau a lunii apare haloul;
-aerul este mai transparent, observându-se mai clar anumite detalii ale crestelor;
-stelele par mai mari ca de obicei;
-furnicile intra în musuroaie;
-mustele, tântari, taunii devin mai agresivi.

Semne de furtuna:

-în serile calduroase cerul ce acopera cu o ceata deasa;

-orizontul se întuneca treptat de nori negrii;
-în cursul zilei e zapuseala mare si iarba (nu fânul) miroase puternic;
-nori împrastiati pe cer, altocumulus denumiti popular “oite” care apar în dupa-amiezile de vara.

Furtunile la munte sunt uneori de o violenta nebanuita. S-au vazut rafale de vânt care au doborât copaci,
despadurind versanti. Când sunteti surprinsi cel mai indicat lucru este sa va adapostiti dupa o cresta ferit de
bataia vântului. O stâna, pestera sau refugiu sunt binevenite în asemenea împrejurari.

Apele unei ploi navalnice formeza torente repezi care pot târâ în vârtejul lor pe cei ce încearca sa le treca. Atentie,
la traseele prin vâlcele în asemenea conditii, din seci, apa vine ca la inundatii antrenând bolovani si arbori, nimic
nu-i poate sta în cale! Se recomanda o catarare laterala urgenta.

43 of 72 02/19/04 15:50
Diverse http://www.alpinet.org/bin/articole/print.php?lng=ro&id=371

Contra trasnetelor care însotesc furtunile si ploile ne putem apara evitând crestele, arborii înalti si obiectele
metalice. Trasnetul este atras îndeosebi de: stejari si molizi (plopi, ulmi si nuci). Foarte rare sunt cazurile când
loveste fagul (teiul, artarul sau mesteacanul).

Daca ceata va surprinde pe cresta, ramâneti pe loc pânâ se risipeste, pricolul unui pas gresit cu urmari nedorite
este iminent.

Cabanierii au obligatia sa dea relatii în legatura cu schimbarea vremii. Ciobanii se pricep de asemenea, dar mai
bine este sa stim noi.

O parte din flora si fauna muntilor

"Sa facem însa sa nu dispara linistea atât de necesara vietuitoarelor,…sa crutam gingasia garofitelor si a florii de
colt, sa pretuim covorul aprins al smârdarului si sa nu întinam frumusetea locurilor…”
Ion Coman

O PARTE DIN FLORA SI FAUNA MUNTILOR

Dintre toate frumusetile naturale ale tarii nostre, muntii ofera cele mai grandioase si variate privelisti. Specificul
peisajului zonei montane este în mare masura determinat de flora si fauna bogata si variata care populeaza aceste
plaiuri, începând cu padurile de la poale si pâna la crestele cele mai înalte.

Comprimând cat mai multe date despre flora montana, am considerat necesar folosirea unor abrevieri si anume:
PM=planta medicinala; PA=planta folosita în alimentatie, în conditii de izolare; PO=planta rara, ocrotita,
monument al naturii si AO=arbore ocrotit, monument al naturii.

Prin monument al naturii se intelege specii de plante si animale rare, formatiuni si structuri geologice de interes
stiintific sau peisagistic.

Pentru recunoasterea arborilor am considerat suficient prezentarea imaginii frunzelor si florilor sau fructelor care ii
caracterizeaza.

Prezentarea binecunoscuta a imaginii animalelor prin asociere cu imaginea urmei lasate, am considerat-o
necesara, pentru o fixare mai usoara în memorie a acesteia din urma.

A iubi natura înseamna a o cunoaste în toata diversitatea sa, iar drumetia înlesneste aceasta în cel mai înalt grad.
Pentru a proteja zonele ale caror flora si fauna prezinta caractere deosebite au fost înfiintate rezervatiile (naturale,
stiintifice, forestiere, geologice), iar anumite plante si animale au fost declarate monumente ale naturii si puse sub
ocrotirea legii, astfel încat distrugerea lor sa fie cu desavârsire oprita.

Zonele naturale protejate de interes national si monumente ale naturii sunt clasificate conform Legii 5 din 2000.

Prin zone protejate se intelege ariile naturale sau construite, delimitate geografic sa/sau topografic, care cuprind
valori de patrimoniu natural si/sau cultural si sunt declarate ca atare pentru atingerea obiectivelor specifice de
conservare a valorilor de patrimoniu.

Ca rezervarii ale biosferei, parcuri nationale sau naturale avem:

Denumirea Localizarea teritoriala Localizarea geografica

Delta Dunarii Tulcea, Constanta Delta Dunarii
Domogled - Valea Cernei Caras-Severin, Gorj, Mehedinti Carpatii Meridionali
Retezat Hunedoara Carpatii Meridionali
Portile de Fier Caras-Severin, Mehedinti Carpatii Occidentali
Cheile Nerei - Beusnita Caras-Severin Carpatii Occidentali
Bistrita-Nasaud, Maramures,
Rodna Carpatii Orientali
Suceava
Bucegi Arges, Brasov, Dambovita, Prahova Carpatii Orientali
Cheile Bicazului, Hasmas Harghita, Neamt Carpatii Orientali
Ceahlau Neamt Carpatii Orientali
Calimani Bistrita-Nasaud, Mures, Suceava Carpatii Orientali
Cozia Valcea Carpatii Meridionali
Piatra Craiului Arges, Brasov Carpatii Meridionali
Gradistea Muncelului -
Hunedoara Carpatii Meridionali
Cioclovina
Semenic - Cheile Carasului Caras Severin Carpatii Occidentali

44 of 72 02/19/04 15:50
Diverse http://www.alpinet.org/bin/articole/print.php?lng=ro&id=371

Muntii (podisul)
Muntii Macinului Tulcea
Dobrogei
Balta Mica a Brailei Braila Lunca Dunarii

Sunt locuri care merita vizitate intr-o viata de om !

Vegetatia montana cuprinde: arbori, arbusti si plante. Arborii (copacii) sunt plante lemnoase care pot atinge
înaltimi de peste 7 m. Arbustii sunt de talie mai mica si cresc sub forma de tufe. Vegetatia este în cea mai mare
parte ocupata de paduri ale caror specii se înalta (gasesc) pâna la 1500 - 1800 m altitudine si au o importanta
influienta asupra climatului zonei, asupra puritatii aerului, reprezentând plamânul verde al naturii.

Inegalabila este frumusetea padurilor de foioase primavara când etaleaza deosebite nuante de verde si toamna în
pastelul multicolor.

Regiunile montane cuprind trei zone distincte: cea a fagetelor, a molidisurilor si cea alpina.

Primii pasi ai unei drumetii pe care îi facem spre culmi ne conduc întotdeauna prin padurile de la poalele muntilor.
Aici preponderent este fagul, cu flori mici albe, PM-infuzie din frunze astringent si dezinfectant, PA-samânta.

În partea inferioara fagetelor (cenusii - albicioase, cu trunchiuri înalte si drepte) se gasesc specii de:

-arin cu flori alb-verzui;

-carpen cu flori galben-verzui;
-paltin-artar cu flori galben-verzui;
-stejar si gorun cu flori alb-verzui, PM-decoct din coaja astringent si PA-fructul;
-salcâm cu flori albe, PM-infuzie din flori, antiseptic si scade aciditatea gastrica;
-plop negru si plopul de munte cu flori albe, PM-infuzie de muguri antiseptic, propietati balsamice si calmant al
cailor urinare;
-ulm cu flori albe;
-cires salbatic cu flori albe, PM-decoct de codite astringent si creste diureza; fructul diuretic, antiinflamator,
sedativ, depurativ, laxativ si PA;
-par salbatic cu flori albe, PM-decoct din fructe, diuretic, depurativ si astringent, PA-fructul;
-mar salbatic cu flori albe, PM-decoct din fructe tonic muscular, diuretic, depurativ, antireumatismal,
racoritor,antiseptic intestinal, laxativ, PA-fructul;
-tei cu flori galbene, PM-infuzie din flori neurosedativ, antispastic, sudorific, antiinflamator al cailor respiratorii,
emolient bronsic.

În aceeasi zona printre arborii enumerati mai sus se gasesc arbustii;

-maces-trandafir salbatic cu flori roz, PM-decoct de fructe avitaminoze, enterocolite, calculoza renala, tulburari de
circulatie periferica, PA-fructul;

45 of 72 02/19/04 15:50
Diverse http://www.alpinet.org/bin/articole/print.php?lng=ro&id=371

-porumbar-spinul cerbului cu flori albe, PM-infuzie din flori si decoct din fructe diuretic, depurativ, sedativ,
antiseptic, PA-fructul;
-paducel-maracine cu flori albe, PM-infuzie din flori, frunze sau fructe vasodilatator, creste permeabilitatea
vasculara, scade tensiunea arteriala, sedativ nervos, PA-fructul;
-soc negru cu flori albe, PM-infuzie din flori, sudorific,
antiinflamator, PA-fructele;
-alunul cu flori verzui, PA-fructul foarte nutritiv si energetic.

Din primavara si pâna toamna târziu sub cupola frunzisului

padurii sau în poienele din interiorul ei înfloresc si se sting o
multime de flori.

În general florile sunt de cinci culori: albe, albastre,

liliachi-violete, rosii si galbene; în functie de planta si anotimpul
în care înfloresc. Primavara padurea se trezeste la viata o data
cu înflorirea alunului care îsi scutura polenul mâtisorilor. În
acelasi timp apare si vestitorul primaverii - ghiocelul cu floarea
de culoare alba. În continuare toata primavara si vara o multime
de plante cu flori înfrumuseteaza covorul verde al muntilor din
zona fagetelor. În ordine alfabetica o parte din acestea sunt:

-anghinare cu flori galbene, PM-infuzie din frunze, excita secretiile biliare, scade zaharul si colesterolul din sânge;

46 of 72 02/19/04 15:50
Diverse http://www.alpinet.org/bin/articole/print.php?lng=ro&id=371

-brebenel cu flori liliachii-violete;

-brândusa de primavara cu floarea violeta si brândusa alba-PO, de asemenea brândusa galbena-PO; toate sunt
plante otravitoare !;
-bujor cu floare rosie-PO;
-cerentel-ridichioara cu flori galbene, PM-infuzie sau decoct de radacina dezinfectant si calmant intestinal,
astringent, PA-frunza;
-cicoare-andiva cu flori albastre, PM-decoct din radacina creste diureza, colagog;
-cimbrisor cu flori roz, PM-infizie din toata planta, antiseptic si antispastic intestinal si al cailor respiratorii,
colagog, amelioreaza functiile ficatului si rinichilor;
-ciumafaie cu flori albe, planta foarte otravitoare !;
-clopotei cu flori albastre (din familia campanulelor);
-coada calului, PM-decoct din toata planta, antimicrobian, antiseptic urinar, remineralizant puternic;
-coada racului-angelica cu flori galbene, PM-decoct din toata planta, astringent, favorizeaza coagularea sângelui;
-coada soricelului (de munte) cu flori albe, PM-infuzie din flori, bronhodilatator, antiseptic, expectorant,
antispastic, antiinflamator gastro-intestinal, hemostatic, antispasmotic al cailor biliare;
-coltunii popii cu flori liliachi-violete;
-crucea voinicului cu flori albastre,PO;

47 of 72 02/19/04 15:50
Diverse http://www.alpinet.org/bin/articole/print.php?lng=ro&id=371

-cupe cu flori albastre (din familia gentienelor);

-degetel cu flori rosii;
-degetarele cu flori liliachi;
-ferigile, îmbogatesc vegetatia ierboasa;
-fraguta cu flori albe, PM-infuzie de frunze, astringent, antidiareic, diuretic, dezinfectant, PA-fructul;

-frasânel cu flori liliachi;

-ghintura galbena-fierea pamântului cu flori galbene, PM-decoct de radacina excita secretiile gastrice si mareste
secretia biliara (din familia gentienelor);
-ghintura de primavara cu flori albastre (din familia gentienelor);
-iarba fiarelor cu flori albe, planta otravitoare !;

-iedera si iedera alba-PO;

-izma-menta cu flori liliachi, PM-infuzie de frunze, bacteriostatic, expectorant, calmant în boli hepatice, astringent;

48 of 72 02/19/04 15:50
Diverse http://www.alpinet.org/bin/articole/print.php?lng=ro&id=371

-lacramioare cu flori albe;

-leurda cu flori albe, PM-tictura din frunze, depurativ si PA-frunza;
-lumânarica cu flori galbene, PM-infuzia de flori, emolient bronsic si expectorant;
-lumânarica pamântului cu flori albastre (din familia gentienelor);
-mac de munte cu floare galbena, PM-infuzie de flori, emolient bronsic si antitusiv;

-margareta cu flori albe;

-maselarita cu flori galbene, planta toxica ! PM-decoct de frunze în amestec cu ulei folosit la "spalarea" ranilor
provocate de muscatura de sarpe (vipera);
-micsunea cu flori albastre;
-matraguna cu flori liliachii, planta otravitoare !
-muma padurii cu flori liliachii, planta parazita;
-mur cu flori albe, PM-infuzie de frunze, astringent, antidiareic, antiseptic, tonic si PA-fructul;
-omagul veninos cu flori albastre, planta toxica!
-papadie-laptuca cu flori galbene, PM-infuzia din frunze mareste diureza, iar din radacina mareste secretia biliara,
astringent, PA-frunze tinere;
-patlagina-limba oii si patlagina îngusta cu flori roz, PM-infuzia din frunze, emolient, scade colesterolul, antidiareic
si hemostatic;
-pelin de munte cu flori galbene;
-potbal-brusturel cu flori galbene, PM-infuzie si decoct din frunze si flori colagog si diuretic, emolient, antispastic si
antiseptic al aparatului respirator, PA-frunza;
-rachitan-floarea zânei cu flori liliachii, PM-infuzia din toata planta împiedica fermentatiile intestinale, antiseptic,
hemostatic si antibiotic;
-rostopasca cu flori liliachii-violete, PM-infuzie din toata planta, antispastic, hematopoetic;
-romanita de munte-musetel cu flori galbene si petale albe, PM-infuzie de flori, antiseptic, anestezic, dezinfectant
puternic, antiinflamator, antiseptic si bacteriostatic;
-salvia cu flori liliachii-violete, PM-infuzie de frunze, scade febra, mareste secretia bilei, antiinflamator intestinal,
carminativ, antiseptic, calmant al sistemului nervos;
-sângele voinicului cu flori rosii-liliachii, PO;

49 of 72 02/19/04 15:50
Diverse http://www.alpinet.org/bin/articole/print.php?lng=ro&id=371

-sisieni de munte-deditei cu flori de culoare liliachie sau galbena;

-stevia stânelor cu flori albe, PA-frunza;
-stânjenei cu floare galbena;

-sunatoare-pojarnita cu flori galbene, PM-infuzie din toata planta, antiinflamator hepatic si intestinal, astringent,
cicatrizant, antiseptic;
-trâmbita ciobanului cu flori albastre (din familia geatienelor);
-tataneasa-iarba întaritoare cu flori liliachii;
-traista ciobanului, PM-infuzie din toata planta, astringent, vasodilatator, hemostatic;
-urzica si urzica moarta cu flori albe si galbene, PM-infuzie de frunze si flori, emolient, expectorant, activeaza
circulatia sângelui, elimina acidul uric, hemostatic, antiseptic, PA-frunza tânara;

50 of 72 02/19/04 15:50
Diverse http://www.alpinet.org/bin/articole/print.php?lng=ro&id=371

-vinetele-albastrele cu flori albastre, PM-infuzie de flori, astringent, calmant, creste diureza;

-viorele cu flori liliachi-violete;
-volbura-rochita rândunicii cu flori albe sau roz, PM-tinctura din toata planta, purgativ si colagog;

-zmeur cu flori albe, PM-infuzie de frunze, astringent, dezinfectant si PA-fructul.

Flora si fauna, continuare

Padurea ofera un excelent cadru de dezvoltare pentru animale, care gasesc aici nu numai hrana bogata, dar si un
adapost sigur precum si un mediu prielnic pentru perpetuarea speciilor. O vegetatie bogata atrage o fauna pe
masura.

În general, drumetii vin mai rar în contact cu animalele salbatice, fiindca acestea, datorita mirosului si auzului
foarte fin, percep de la sute de metrii omul si dispar în negura padurii.

La întâlnirile întâmplatoare, e bine de retinut ca nici un animal salbatic de la noi nu ataca omul, decat daca: este
provocat, ranit sau turbat. Exceptie face haita de lupi iarna. De asemenea, noaptea, animalele padurii sunt
sensibile la lumina lanternei, se opresc brusc, buimacite si se retrag repede.

51 of 72 02/19/04 15:50
Diverse http://www.alpinet.org/bin/articole/print.php?lng=ro&id=371

Atât în zona fagetelor, pâna la 1300 – 1400 m altitudine, cât si peste, în zona molidisurilor putem întâlnii:

-capriorul sau tapul rosu care are în timpul verii o blana rosie-bruna, iar iarna cenusiu-închisa;

-cerbul, mândria padurilor în Muntii Carpati, are blana roscata vara, în jumatatea superioara a corpului si galbuie
pe abdomen. În regiunea cozii are o pata deschisa la culoare care se observa cu usurinta de la mare distanta.
Iarna culoarea blanii se închide spre cenusiu;
-mistretul are blana brun-închis-negricioasa cu vârful perilor auriu-argintiu. Urmele seamana cu cele lasate de cerb
la care se imprima putin lateral si pintenii, iar lungimea pasului este mai mica.Atentie, scroafa cu purcei este la fel
de periculoasa ca si ursoaica cu pui !

-iepurele are blana cenusiu-deschis;

-nevastuica, mica si deosebit de vioaie, are blana brun-roscata si alba pe gât si abdomen;
-ursul are blana brun-cenusie pâna la negru cu peri lungi si moi. Surprins, scoare un pufait, deranjat de la
mâncare (zmeuris) mormaie. Calca cu piciorul din spate în urma piciorului din fata;

52 of 72 02/19/04 15:50
Diverse http://www.alpinet.org/bin/articole/print.php?lng=ro&id=371

-lupul are vara blana de culoare galben-cenusie si iarna cenusiu-negricioasa. “Glasul” lupului este un urlet prelung.
Lasa o “urma pârtie” specifica spre deosebire de câine care are urma în zig-zag;
-vulpea are culoarea blanii roscata spre cenusiu. În partile laterale apar fire cu vârful alb. “Glasul” vulpii este un
latrat scurt, “încoltita” mârâie.

Dintre pasarile din acesta zona amintesc ciocanitoarea, dintre insecte radasca, iar dintre fluturi ochi de paun, de
un colorit deosebit.

În zona superioara fagetele se învecineaza cu coniferele. Cel mai reprezentativ dintre ele este molidul cu flori rosii,
care domina si denumeste zona (molidisurilor) si care îsi ridica tulpina svelta spre cer pâna la 1600 – 1800 m.

Alaturi de el mai deosebim:

-bradul cu floare rosie-rozie;

-laricele-zada, AO;
-zimbrul, AO;
-tisa, AO;

53 of 72 02/19/04 15:50
Diverse http://www.alpinet.org/bin/articole/print.php?lng=ro&id=371

-mesteacanul pitic, AO, trunchiul are coaja alba, PA-coaja.

Monotonia solului padurilor de molid este înviorata de macrisul iepurelui, un trifoi cu flori alb-rozii, PM-infuzie de
frunze, contra tulburarilor hepatice si digestive, PA-frunza.

Clopoteii (din familia campanulelor) cu flori albastre si multe alte flori împreuna cu numeroase specii de feriga dau
viata covorului de cetina (acida) din molidisuri.

Tot în aceasta zona, cu putin noroc, putem întâlnii cocosul de munte. Masculul are penajul negru-verzui, iar
gainusa gri-roscat.

Asa dupa cum am mentionat, mamiferele din zona fagetelor pot fi întâlnite si în aceasta zona.

La limita superioara a molidisurilor, în apropierea stâncariilor putem întâlni “pantera Carpatilor” – râsul, cel mai
crud vânator. Are blana roscata cu pete ruginii, iar pe abdomen este alb-galbuie. Urechile se termina cu smocuri
de peri lungi si negrii. Pe maxilarul inferior îi atârna parul sub forma de favoriti (perciuni). Am dat aceste detalii
spre a-l deosebi de pisica salbatica, care este ceva mai mare decat cea domestica, are blana galbui-cenusie
brazdata de dungi negre si o coada stufoasa.

Tot în acesta zona întâlnim si o mare varietate de ciuperci comestibile si necomestibile. Pe acestea din urma,

54 of 72 02/19/04 15:50
Diverse http://www.alpinet.org/bin/articole/print.php?lng=ro&id=371

pentru a nu încarca memoria drumetilor sau a da nastere la confuzii, le-am omis. În general ciupercile se
deosebesc dupa:

-miros, cele bune au miros placut, proaspat, iar cele veninoase (otravitoare), au miros gretos de iarba (fân)
putreda;
-consistenta “carnii” la cele comestibile este tare, se sfarâma la apasare si nu-si pierde culoarea alba la taiere, pe
când a celor otravitoare este moale, flasca si îsi schimba culoarea la taiere;

-dupa suprafata “palariutei”, la cele bune este neteda fara luciu, iar la cele otravitoare este scortoasa si
stralucitoare;
-dupa lamele (nervurile de sub palariuta), la cele bune culoarea este roz-roscat, iar la cele veninoase alba.

Ciuperci comestibile:

1.craita de culoare rosie;

2.iutari de culoare alba;
3.burete serpesc cu pete maroni-cenusii;
4.burete cu peruca de culoare alba;
5.urechiusa de culoare galbena;
6.pastrav de fag de culoare galbui-maronie;
7.ciuperca alba de padure;
8.râscov de culoare maroniu-roscat;
9.nicoreti de culoare alba;
10.zbârciog de culoare maroniu-roscat;
11.buretii vineti de culoare rosiu-vinetiu;
12.mânatarca de culoare maronie;
13.creasta cocosului de culoare galbui-rosiatica;
14.ciuperca de balegar de culoare alba si
15.ghebele de culoare maroniu-galbuie.

Ca recomandari:

-înainte de a fi consumate se va gusta o cantitate foarte mica dintr-o ciuperca, din cele culese de acelas fel, prin
mestecare si tinere în gura 3 – 5 minute. Daca gustul este bun se pot mânca. Exceptie fac iutarii, cu gust piperat;
-pentru consum cel mai indicat este ca ciupercile sa se prepare (obligatoriu) termic prin fierbere, prajire sau
coacere.

Atentie, ciupercile otravitoare (frumos colorate) în contact cu mâna pot transmite cu usurinta otrava, deci
multuniti-va cu privitul ! Nu culegeti si nu consumati ciuperci daca nu le cunoasteti, deoarece intoxicatia lor este o
bomba cu dublu efect si anume:

-prima agresiune se manifesta la 12 ore, dupa ce au fost consumate, prin diaree si voma;
-dupa 2 – 3 zile survine a doua agresiune – hepatita toxica.

55 of 72 02/19/04 15:50
Diverse http://www.alpinet.org/bin/articole/print.php?lng=ro&id=371

Crestele si plaiurile cele mai înalte situate deasupra padurilor formeaza zona alpina. Conditiile climatice ca:
temperaturi scazute, vânturi puternice, ploi si zapezi abundente reduc perioada de vegetatie. La toate acestea
concura si solurile acide si sarace în substante nutritive.

Datorita acestor conditii vitrege numai speciile care suporta limite mari de temperatura pot rezista pe culmile
alpine. Catre limita superioara a molidisurilor padurea se rareste, brazii devin mai scunzi, iar printre aceste raristi
se întind tufarisuri de:

-jneapan care alcatuiesc desisuri greu de strabatut;

-ienupar ale carui seminte sunt verzi în primul an si albastrui-brumarii si foarte aromate în al doilea când se coc,
PM-fructele macerate diuretic, PA-fructul;
-arin pitic asemanator la frunza cu cel din zona fagetelor, formeaza tufarisuri dese;
-salcia pitica, o planta lemnoasa deosebit de rezistenta pe care o întâlnim de la câmpie pâna pe vârf de munte,
PM-decoct de coaja, astringent, antireumatic, hemostatic, analgetic, sedativ, antitermic si vasodilatator;
-smârdarul cu flori rosii-violacee, formeaza pe creste cele mai pretioase “covoare” ale Carpatilor. Ceaiul din aceste
flori este deosebit de aromat.

În general, vegetatia care domina golurile alpine este cea ierboasa, formând întinse pasuni. În aceasta
predominanta este paiusca si teposica. Mai întâlnim:

-sovârvul cu flori liliachi, PM-infuzie din toata planta utila la gastrite, bronsite si tuse convulsiva;
-tulichina-liliac salbatic cu flori liliachii;
-coada zmeului cu flori albe, PO;

sau reântâlnim: cimbrisorul si ochincele cu flori albastre (din familia gentienelor).

Brânele si coastele abrupte ale muntilor, formate din roci calcaroase, expun adevarate gradinite suspendate din
plante de stanca, care se dezvolta în mici crapaturi, acolo unde exista putin pamânt roditor:

-garofita de munte;
-garofita Pietrei Craiului, PO;
-garofita pitica, toate cu flori rosii-liliachi;

56 of 72 02/19/04 15:50
Diverse http://www.alpinet.org/bin/articole/print.php?lng=ro&id=371

-vulturica de stânci cu flori galben-portocalii;

-floarea de colt-albumita cu flori galbene, adevarata emblema a muntilor, visul oricarui drumet de a o admira;
-muschiul de piatra, PM-infuzie din toata planta, antibiotic puternic, emolient si calmant al aparatului digestiv, PA;
-iarba rosioara cu flori roz aprins;
-toporasii de stânca cu flori albastru-violet si
-clopoteii pitici de stânca cu flori de culoare albastru deschis (din familia campanulelor).

Dupa cum este si titlul capitolului, plantele prezentare aici reprezinta doar o parte din multitudinea de specii care
populeaza muntii nostrii, unele fiind medicinale, altele “alimentare” iar cele mai multe deosebit de frumoase , pe
lângâ care nu poti trece indiferent fara a te opri sa le admiri.

Sa nu uitam ca florile muntilor nu sunt nicaieri mai frumoase decât acolo unde se gasesc. Smulgându-le pentru un
moft sau o desfatare trecatoare, putem sa le primejduim chiar existenta.

Fauna zonelor alpine este saraca în mamifere

reprezentative, doar capra neagra AO, îsi are aicisalasul.
În timpul verii blana este cenusiu-galbuie, iar iarna
brun-închis spre negru. Are capul alb-galbui brazdat de
doua dungi cenusiu-închise, ce pleaca de la urechi, peste
ochi spre varful botului. Pe spate poarta o coama de
culoare închisa. Atât tapul cât si capra au
coarne scurte cu vârful usor curbat spre spate.

Crestele muntilor reprezinta raiul pasarilor rapitoare.

Dintre acestea amintesc: vulturul barbos sau zaganul si
acvila de stânca, cea mai puternica rapitoare.

57 of 72 02/19/04 15:50
Diverse http://www.alpinet.org/bin/articole/print.php?lng=ro&id=371

Reptilele care traiesc în aceasta zona de munte sunt vipera si sopârla de munte.

Cu ocazia drumetiilor montane, sansa de a vedea si cu putin noroc de a fotografia animale din cele descrise mai
sus creste daca: plecam foarte devreme la drum, nu facem zgomot, înaintam atent fara sa vorbim, sa calcam pe
vreascuri sau sa rostogolim pietre. Este de preferat sa avem vântul din fata.

Nota; pentru expresiile folosite dupa prescurtarea PM (planta medicinala) se cuvin urmatoarele lamuriri privind
termenii folositi:

-analgezic=care suprima temporar durerea;

-anestezic=care suprima temporar sensibilitatea dureroasa;
-anti=contra, indica faptul ca este folosit contra unei maladi, boli;
-antibiotic=impiedica înmultirea microbilor, actionând asupra lor;
-antidiareic=contra diareei;
-antiemetic=contra greturilor si varsaturilor;
-antiseptic=împiedica sau previne infectiile microbiene;
-antispastic=împotriva spasmelor muschilor;
-antisudorific=împotriva transpiratiei;
-antitermic=despre o substanta care scade febra;
-anxietate=stare de neliniste, teama;
-astringent=care provoaca strângerea tesuturilor si usureaza cicatrizarea;
-avitaminoza=lipsa uneia sau a mai multor vitamine;
-bactericid=distruge microbii;
-bacteriostatic=împiedica înmultirea microbilor;
-bronhodilatator=care dilata;
-carminativ=ajuta la închiderea ranilor;
-colagog=stimuleaza contractia vezicii biliare, provocând golirea continutului;
-colici=durere abdominala puternica;
-congestie=aflux excesiv de sânge într-o parte a corpului;
-conjunctivita=inflamatia conjunctivei ochiului;
-contuzie= traumatism constând în strivirea tesuturilor, datorat lovirii;
-depurativ=ajuta la eliminarea unor substante toxice din organism;
-dezinfectant=care omoara microbii;
-diuretic=creste volumul de urina eliminata;
-emolient=agent care înmoaie pielea si atenueaza procesele inflamatorii;
-expectorant=care usureaza expectoratia;
-hemostatic=usureaza coagularea sângelui;
-hematopoetic=ajuta la formarea sângelui;
-laxativ=purgativ usor, ajuta la evacuarea continutului intestinal;
-revulsiv=activeaza circulatia sângelui;
-sedativ=calmant nervos;
-sudorific=care provoaca transpiratia;
-stomahic=care favorizeaza digestia;
-tonifiant=întaritor;
-vasodilatator=care dilata vasale de sânge;

cu unii dintre acesti termeni ne vom întâlni si în capitolul “Primul – ajutor”.

Carpatii Romaniei

"Când te vezi aici…parc-ai fi gata sa zbori…privesti uimit în toate partile, respiri adânc din aerul acesta proaspat,
iar ochi tai sorb cu nesat departarile.”
Alexandru Vlahuta

CARPATII ROMÂNIEI

Ca o mare regiune de interes turistic, Muntii Carpati ofera tablouri de o rara frumusete si încântare. Daca te avânti
pe creste, în oricare parte, îti va aparea înaintea ochilor un peisaj de basm: masive de stânci golase sau acoperite
se înalta spre cer din brâul verde nuantat al padurilor de foioase si conifere.

Unele zone muntoase exercita o putere de atractie mai mare, fie prin înaltime si salbaticie, fie prin farmecul

58 of 72 02/19/04 15:50
Diverse http://www.alpinet.org/bin/articole/print.php?lng=ro&id=371

înfricosetor al abrupturilor.

Regiunile muntoase sunt considerate zonele a caror altitudine depasesc 500 m deasupra nivelului marii.

Din punct de vedere petrografic rocile care alcatuiesc masivele muntoase din Carpati sunt: eruptive (vulcanice),
mai raspândite granitele si bazaltele; sedimentare (flisurile), mai raspândite conglomeratele, calcarele, argilele,
marnele si metamorfice, mai raspândite sisturile cristaline.

Zona muntilor mici se ridica pâna la altitudinea de 800 m, nedeosebindu-se prea mult de regiunile deluroase.

Zona muntilor mijlocii este cuprinsa între altitudinile de 800 si 1800 m si include majoritatea masivelor muntoase.
Aici întâlnim toate speciile de flora si fauna caracteristice Carpatilor. Este zona cu cel mai dezvoltat bazin
hidrografic.

Zona muntilor înalti este peste 1800 m altitudine si cuprinde masive din Carpatii Meridionali si unele grupe din
partea nordica a Carpatilor Orientali. Lipsita aproape complet de paduri aceasta zona este acoperita cu pasuni si
vegetatie alpina.

Spre deosebire de zona muntilor mijlocii în care potecile montane sunt rare, cu rol de acces; zona muntilor înalti
este strabatuta de un paienjenis de poteci. Despre toate acestea si multe altele, puteti gasi informatii utile în
ghidurile montane:

Colectia Muntii Primul Autor Editura, anul Observatii

Carpatii Orientali
Prima ascensiune consemnata dateaza din 1809, cand Mitropolitul Moldovei, Veniamin
Costache a urcat pe Ceahlau.
HTJ - HTJ = harta turistica judeteana
Oas
SM, GT Satu Mare. GT = ghid turistic

MN = Muntii Nostri;
Istvan Sport Turism,
MN45 Gutai Cel mai inalt varf: Gutai, 1443m;
Dumitru 1990
Statiunea climaterica Izvoarele
HTJ -MM Tibles
HTJ -MM Maramures Statiunea climaterica Borsa

59 of 72 02/19/04 15:50
Diverse http://www.alpinet.org/bin/articole/print.php?lng=ro&id=371

Obcina Mare, Feredeu, Mestecanis.

Zona a manastirilor de la Voronet,
Humor, Sucevita si Arbore,
Obcinele Nicolae Sport Turism, apreciate ca si cele mai desavarsite
MN39
Bucovinei Barbu 1987 intruchipari ale artei poulare
romanesti si incluse de UNESCO
intre capodoperele artisitice
universale
MM = colectia de monografii
montane
MN20, Bratu Iuliu, Sport Turism, Cel mai inalt varf: Pietrosu Mare,
Rodnei
MM Sarcu Ioan 1979, 1978 2303m; rezervatie a biosferei,
Statiunea balneo-climaterica
Sangeorz-Bai.
Sport Turism,
MN42,
Bargau Traian Naum 1987, CNEFS
CT
1969
Popescu Sport Turism, Cel mai inalt Varf: Omu, 1932m;
MN26 Suhard
Argesel 1983 Cabana Suhard, 1107 m.
Cel mai inalt varf: Giumalau
Oancea Sport Turism, 1857m, Cabana Giumalau 1600m,
MN27 Rarau-Giumalau
Dimitrie 1983 Statiunea balneoclimaterica Vatra
Dornei.
CT = Calauza Turistului;
Sport Turism,
Cel mai inalt varf Pietrosul
MM, CT Calimani Traian Naum 1989, CNEFS
Calimaniului 2102m; Rezervatia
1969
Geologica 12 apostoli.
HTJ SV Stanisoarei Jud. Suceava
Uniunea de Cultura Fizica si Sport
Vasilescu
CT Gurghiu UCFS 1964 Cel mai inalt varf: Tatarca 1776m
Alexandru
Statiunea balneoclimaterica Sovata
Sport Turism Cel mai inalt varf: Tataru 1036m;
MN7 Giurgeu Marcu Ovidiu
1974 Statiunea balneoclimaterica Borsec
Cel mai inalt varf: Piatra
Emilian Sport Turism Singuratica 1608m; Cabana Piatra
MN16 Hasmas
Cristea 1978 Singuratica 1430m; Statiunea
climaterica Lacul Rosu
Cel mai inalt varf Ocolasul Mare
Stanescu Sport Turism 1907m; Cabana Dochia 1828m;
MN12 Ceahlau
Ioan 1976 Complexul Turistic montan
Durau-Ceahlau
Sport Turism
MN43 Tarcau C. Brancus Cel mai inalt varf: Ardeluta 1589m
1987
Cel mai inalt varf Madaras 1801m
Sport Turism
MN37 Harghita Marcu Ovidiu Cabana Madaras 1623m; Statiunea
1986
balneoclimaterica Baile Tusnad
Jud. Covasna; Statiunea
HTJ CV Bodoc
balneoclimaterica Balvanyos
Rusu
GT Ciuc Albeona 1992 Cel mai inalt varf: Viscol 1483m
Constantin
Jud. Covasna; Statiunile
HTJ CV Baraolt balneoclimaterice Malnas Bai si
Valcele
Sport Turism
MN22 Persani Mihai Albota
1980
Cel mai inalt varf Nemira Mare
Sport Turism
MN29 Nemira Mihai Albota 1649m; Statiunea
1983
balneoclimaterica Slanic Moldova
Cel mai inalt varf Goru 1785m;
Sport Turism Statiunea climaterica Soveja;
MN47 Vrancei Florin Roman
1989 Statiunea balneoclimaterica
Covasna
HTJ CV Intorsurii Jud. Covasna

60 of 72 02/19/04 15:50
Diverse http://www.alpinet.org/bin/articole/print.php?lng=ro&id=371

HT= harta turistica;

HT Penteleu Turism 1991
Cel mai inalt varf Penteleu 1772m
Posea Sport Turism
MN13 Buzaului
Grigore 1977
HTJ BZ Siriului Jud. Covasna si Buzau
Cel mai inalt varf: Ciucas 1954 m;
MN14, Maria Sport Turism
Ciucas Cabana Ciucas 1550m
MN34 Niculescu 1977, 1986
Statiunea climaterica Cheia
Garbova
Cel mai inalt varf Baiul Mare
Sport Turism 1895m
MN31 Baiului Ielenicz Mihai
1984 Hotel Clabucet-Plecare 1456m
Statiunile climaterice: Predeal,
Busteni, Sinaia
Cel mai inalt varf: Piatra Mare
Sport Turism
MN10 Piatra Mare Balteanu Dan 1849m;
1975
Cabana Bunloc 1000m.
Cel mai inalt varf: Postavarul
1802m
Sport Turism
MN23 Postavaru Balteanu Dan Cabana Cristianul Mare 1705m
1980
Statiunea climaterica Poiana
Brasov
Carpatii Meridionali
In 1700 un grup invitat de familia Teleki au facut o incursiune de vanatoare in zona lacului
Balea din muntii Fagarasului
Cel mai inalt varf: Omul 2507m;
Cabana Omul, la cea mai mare
Velcea Sport Turism
MN2 Bucegi altitudine din tara: 2504m;
Valeria 1974
Statiunile climaterice: Paraul Rece,
Busteni, Sinaia
Cel mai inalt varf Leaota 2133m
CT Leaota Stefanescu I UCFS 1967
Cabana Leaota 1370m

61 of 72 02/19/04 15:50
Diverse http://www.alpinet.org/bin/articole/print.php?lng=ro&id=371

Ionescu
MN9, Sport Turism Cel mai inalt varf: "La Om"
Dunareanu,
MN38, Piatra Craiului 1975, 1986, (Baciului) 2238m;
Emilian
MM 1984 Cabana Curmatura 1470m
Cristea
Ionescu Sport-Turism Cel mai inalt varf: Iezerul Mare
MN33 Iezer
Dunareanu 1984 2462m;
Sport Turism
MN8 Iezer Papusa Oprescu Dan Cel mai inalt varf Papusa 2391m;
1975
Cel mai inalt varf din tara -
Moldoveanu 2543m
MN1, Valentin Sport Turism Al doilea varf din tara - Negoiu
Fagaras
MN32 Balaceanu 1974, 1984 2535m
Cabana Podragu, 2136m la cea mai
inalta altitudine din acesti munti
Nicolae Sport Turism Cel mai inalt varf Cozia 1668m;
MN40 Cozia
Popescu 1987 Cabana Cozia 1570m.
HTJ Fruntii Jud. Arges
HTJ Ghitu Jud Arges
Cel mai inalt varf: Ursu 2124m;
Sport Turism
MN15 Capatanii Popescu Nae Statiunea balneoclimaterica
1977
Calimanesti Caciulata
Cel mai inalt varf: Steflesti 2242m;
CT Lotrului Mujicicon N. Stadion 1970
Cabana Prejba 1630m.
Sport Turism
MN44 Latoritei Gh. Ploaie
1987
Cel mai inalt varf: Parangul Mare
MN3, Popescu Sport Turism
Parang 2519m;
MN35 Nicolae 1974, 1986
Statiunea climaterica Ranca
Popescu Sport Turism Cel mai inalt varf: Straja 1870m
MN21 Valcan
Nicolae 1979 Cabana Straja 1445 m.
Cibin
MN11, Sport Turism Cel mai inalt varf: Candrel 2244m
Candrel Buza Mircea
MN28 1975, 1983 Cabana Fantanele 1257m
Statiunea climaterica Paltinis
Sebesului
Cel mai inalt varf: Varful lui Patru
Tufas Sport Turism
MN36 Sureanu 2130m
Constanta 1986
Zona vestitelor cetati dacice-
cabana Costesti
Cel mai inalt varf: Peleaga 2509m;
Parcul National Retezat - rezervatie
MN6, E. Iliescu, Sport Turism a biosferei
Retezat
MN25 Popescu Nae 1974, 1982 Cel mai mare lac montan din tara -
Bucura
Cabana Pietrele 1480m
(Drumetind prin Mehedinti)
Cel mai inalt varf: Varful lui Stan
Lascu Sport Turism
GT Mehedinti 1455m
Cristian 1982
Statiunea balneoclimaterica
Herculane
Jud. Caras Severin;
Cel mai inalt varf: Dobri 1928 m.
HTJ Cernei
Statiunea balneoclimaterica
Herculane

62 of 72 02/19/04 15:50
Diverse http://www.alpinet.org/bin/articole/print.php?lng=ro&id=371

Muntele Sport Turism Cel mai inalt varf: Tarcu 2190m

MN51 Gh. Niculescu
Mic-Tarcu 1990 Complexul turistic Muntele Mic.
Jud. Caras Severin
HTJ Godeanu
Cel mai inalt varf: Gugu 2291m

Carpatii Occidentali
In 1877 directorul revistei "Familia", Iosif Vulcan a calatorit in muntii Apuseni
HTJ Plopis (Ses) Jud. Bihor, Salaj
HTJ Meses Jud. Salaj
Sport Turism
MN19 Padurea Craiului S. Bordea
1978
Cel mai inalt varf Vladeasa 1835m;
MN4-5, Marcian Sport Turism, Cabana Vladeasa 1430m
Vladeasa
MM Bleahu 1974, 1981 Statiunea climaterica Stana de
Vale.
Marcian Sport Turism Cel mai inalt varf: Izoi 1907m
MN18 Codru-Moma
Bleahu 1978 Statiunea climaterica Moneasa

63 of 72 02/19/04 15:50
Diverse http://www.alpinet.org/bin/articole/print.php?lng=ro&id=371

Cel mai inalt varf Cucurbata

(Bihorul Mare) 1849m, cel mai
inalt din Apuseni.
MN4-5, Marcian Sport Turism, Cabana Padis, 1280m
Bihor
MM Bleahu 1974, 1981 Cetatile Ponorului, Cheile Galbenei,
Cetatea Radesei
Cel mai mare ghetar din tara -
Scarisoara
Jud. Cluj
HTJ Gilau
Cabana Baisoara 1385m
Jud. Cluj
HTJ Muntele Mare Cel mai inalt varf: Muntele Mare,
1826m.
Jud. Alba
HTJ Gaina
Celebrul "Targ de fete"
Jud. Arad
Cabana Sasa 780m
HTJ Zarand
Statiunea balneoclimaterica Vata
de Jos
HTJ Metaliferi Jud. Hunedoara
Jud. Alba
HTJ Trascau Cele 2 detunate din roci bazaltice
Cabana Cheile Turzii 450m.
Sport Turism
MN30 Poiana Rusca Krautner G
1984
HTJ Dognecea Jud. Caras Severin
Sport Turism
MN17 Aninei Sencu Vasile Cheile Nerei - Beusnita
1978
MN24, Sport Turism Statiunile climaterice Semenic si
Semenic Mihai Grigore
MN49 1981, 1990 Crivaia
HTJ Locvei Jud. Caras Severin
HTJ Almajului Jud Caras-Severin
Muntii Dobrogei
Gabriel Sport Turism
MN41 Macin
Albota 1987

Nota: 1) În functie de amplasamentul lor cabanele pot fi: a) situate în zone usor accesibile (altitudine sub 1000 m,
cu acces auto pe drumuri publice) si b) situate în zone greu accesibile (zone montane de creasta, izolate, fara
acces pe drumuri publice. Exemplele date au luat în considerare pe acestea din urma. Dupa 1989 unele dintre ele
au ars, altele au fost preluate de MApN, altele si-au schimbat denumirea prin privatizare si poate mai grav …
destinatia.

2) Statiunile climaterice si balneo-climaterice montane merita vizitate, cu ocazia drumetiei în zona respectiva.

În acest succint tabel am amintit o mica parte din punctele de atractie din Carpati, restul îl veti gasi în ghidurile
indicate sau altele care descriu frumusetea muntilor nostri.

Primul Ajutor

"Miscarea, mersul pe munte

curata toate ungherele
organismului de toxine, este
longevitate si da viata anilor."
Arcadie Percek

PRIMUL - AJUTOR

Desi nedorite, accidentele de orice fel pot sa se produca si în timpul unei drumetii montane. Accidentele în munti
se datoresc:

lipsei de cunostinte si deprinderi;

alegerii gresite a itinerarului;
studierii superficiale a ghidurilor montane;
lipsei simtului de orientare;

64 of 72 02/19/04 15:50
Diverse http://www.alpinet.org/bin/articole/print.php?lng=ro&id=371

ignorarii semnelor de schimbare a vremii;

conditiilor meteo nefavorabile si fenomenelor naturale nocive;
calcularii gresite a timpului de deplasare;
asigurarii materiale (echipament si alimente) incomplete sau necorespunzatoare;
lipsei unui antrenament fizic minim;
deficientelor fizice (ascunse, din dorinta de a fi cu grupul de prieteni pe munte);
imprudentei, neatentiei, grabei nejustificate;
oboselii si consumului de alcool si tutun;
ramânerii în urma coloanei (grupului) si ratacirii;
fricii si altor cauze.

Pentru a putea acorda primul-ajutor în caz de accident e bine sa cunoastem câteva tehnici si metode în acest sens.

Aflarea si aprecierea temperaturii corpului: în lipsa termometrului o putem face cu dosul palmei aplicat pe pieptul
sau spatele celui bolnav. Pentru eliminarea erorii datorata mâinii reci a celui care examineaza, se va face
comparatia prin aceeasi metoda cu temperatura unei persoane sanatoase din grup.

O data cu aprecierea temperaturii se ia si pulsul care de obicei creste

concomitent cu temperatura. Cu trei degete ale mâinii drepte cel
care examineaza apasa "santul" din apropierea încheieturii mâinii
pâna simte pulsatiile arterei radiale.

La un adult sanatos numarul acestora este de 70 - 80 pulsatii pe

minut în stare de repaus. Efortul fizic creste frecventa pulsului. În
lipsa unui ceas cu secundar, un membru al grupului va numara în
gând de la 21 la 80, anuntând cu voce tare când a ajuns la aceasta
cifra. În cazul unor boli (infectii, intoxicatii) pulsul poate depasii 140 batai pe minut.

Constatarea respiratiei se face cu o oglinda sau lingura rece. Aduse în fata gurii si nasului, în contact cu expiratia
bolnavului acestea se aburesc, daca exista respiratie.

În situatia de accident, când functiile vitale ale corpului: respiratia si circulatia (pulsul) sângelui sunt oprite, viata
drumetului este în mare pericol.Reanimarea trebuie facuta rapid, deoarece în lipsa alimentarii creierului cu oxigen
se instaleaza moartea.

Reanimare

Pentru reanimarea respiratorie accidentatul se descheie la gât si piept (chiar dezbraca, vara), astfel încât
cavitatea toracica (pieptul) sa fie libera. Cu degetele i se va curata gura de pamânt, varsaturi, mucozitati. Sub
spate i se pun hainele împaturite, în asa fel încât pieptul sa fie mai ridicat decât capul.

În cazul drumetiei în doi pe munte, cel care face reanimarea se asaza în genunchi la capatul coleguluiaccidentat, îi
apuca bratele si le duce lateral si în sus (de o
parte si de alta a corpului). În acest timp
toracele se destinde si aspira aer în plamâni.
Apoi bratele se duc înapoi astfel încât
antebratele sa fie asezate pe pieptul
accidentatului, apasându-le moderat. Prin
apasare aerul este expulzat. Se reia procedeul
în ritm de 16 – 18 miscari pe minut. (Aceasta
miscare poate fi considerata reanimare
cardiorespiratorie).

Pentru reanimarea cardiaca (a inimii)

accidentatul se aseaza pe spate direct pe sol,
cu picioarele mai sus decât restul corpului pentru ca sangele sa se scurga (natural) spre inima si cap.

Mai eficienta este reanimarea facuta de doua

persoane concomitent: primul se va ocupa de
respiratia gura la gura, introducând în gura
accidentatului aer din plamânii sai, în acelas
ritm ca mai sus, iar al doilea va masa prin
apasare cu palmele, asezate încrucisat una
peste alta, treimea inferioara a osului stern, în
jos, cu grija, puternic dar nu fortat, pe cutia
taracica pâna când aceasta se turteste cu 3 –
4 cm, pentru a pompa sângele din inima. Apoi
mâinile se retrag pentru ca inima sa se
reumple cu sânge. Se procedeaza în acest fel

65 of 72 02/19/04 15:50
Diverse http://www.alpinet.org/bin/articole/print.php?lng=ro&id=371

de 70 de ori pe minut pâna accidentatul îsi

reia pulsul.

Deci în cazul caderii de pe stânca, accidentatul

va fi recuperat în timpul cel mai scurt posibil.
Toate miscarile cu accidentatul trebuie sa se
faca cu grija si fara bruscari. Cele dintâi
masuri de prim ajutor, dupa cum au fost
expuse mai sus, constau în controlarea
existentei respiratiei si a batailor inimii chiar
daca aparent accidentatul pare decedat.

Dupa revenirea functiilor vitale ca urmare a procedurilor descrise mai sus, se vor opri hemoragiile si pansa ranile
în ordinea marimii lor, în final rezolvându-se fracturile, luxatiile si entorsele.

Daca nu se mai poate deplasa singur sau sprijinit si terenul este foarte accidentat, se va transporta într-un loc ferit
si se va acoperii sau introduce în sacul de dormit. O persoana va ramâne cu el, iar cealalta va anunta
SALVAMONT-ul sau va emite semnale de alarmare.

La scoatere accidentatului dintre peretii stâncosi si abrupti nu este indicata folosirea mijloacelor improvizate.
Echipa SALVAMONT are dotarea necesara. O încercare nereusita poate fi fatala accidentatului.

Pansarea

Cel care face pansarea ranilor (plagilor) se va spala pe mâini cu apa si sapun.

Când rana este mare, adânca si sângereaza abundent se va oprii mai întâi hamoragia si apoi se va pansa. Când
rana este murdara se va spala cu o solutie dezinfectanta (apa oxigenata, betadina-gel, cloramina) îndepartând cu
o compresa sterila corpurile straine. La nevoie se poate folosi sapun, apa fiarta si racita. Marginea ranii va fi
stearsa cu tinctura de iod sau spirt; apoi pe rana se aplica o compresa sterila si un tampon de vata peste care se
înfasoara un pansament (fase). Daca avem la dispozitie, se poate presara praf de antibiotic pe rana. Nu se
recomanda unguente.

Daca nu avem la îndemâna fese, fixarea compresei se poate face cu leucoplast, pânza rupta din camasa sau
sfoara.

Când hemoragia este mica, datorata unei rani superficiale, se curata si se panseaza rana cu un plasture cu
pansament steril. Când hemoragia este mare se va face o compresiune astfel: pentru membre cu garoul sau cu o
curea, sfoara sau batista, cât mai aproape de rana, deasupra ei si nu va fi tinuta mai mult de 20 de minute. Dupa
o pauza de 5 minute (dezlegat, liber) se poate aplica din nou, dar nu în acelasi loc.

Pansarea ranilor si a hemoragiilor mici se face imediat dupa accidentare, (chiar daca se opreste grupul) înaintea
închiderii pe cale naturala a ranii, deoarece aceasta din urma poate îngloba microbi care sa infecteze (rana închisa,
cicatrizata).

O fractura deschisa se recunoaste dupa:

-durere puternica si spontana în locul în care s-a produs. Fractura coastelor da dureri de respiratie;
-deformarea regiunii corpului, datorata osului rupt sau iesirii sângelui sub piele (hematon);
-membrul fracturat nu mai poate calca (picior) sau apuca (mâna);
-în cazul fracturii coloanei vertebrale se simte amortirea si furnicarea picioarelor pe care nu se mai poate sustine
pentru a se deplasa. Ranitul urineaza necontrolat. Atentie,transportul în acest caz se face pe o targa, culcat pe
spate. Targa va avea neaparat o suprafata dura formata din bete zdravene legate între ele ca o scara, dar mai
dese. Fractura poate taia maduva spinarii producând paralizie definitiva !

Întâi se vor pansa steril plagile (daca sunt) si apoi se imobilizeaza membrul fracturat. În lipsa atelelor,
imobilizarea se face cu crengi suficient de lungi si de rezistente pentru a bloca articulatiile deasupra si dedesubtul
fracturii. “Atelele” improvizate învelite în prosop sau maieu vor fixa osul fracturat deoparte si de alta, peste ele se
înfasoara strâns o fase sau o sfoara.

Transportul

Pentru transportul accidentatului , o targa se poate improviza si din doi pari, prajini (trunchiuri de copaci tineri)
legati între ei cu o cordelina sau haine (hanorace) încheiate.

66 of 72 02/19/04 15:50
Diverse http://www.alpinet.org/bin/articole/print.php?lng=ro&id=371

Cel ranit, bine fixat de targa, poate fi transportat si prin târâre daca poteca o permite sau ati omis articolul din
“legea muntelui” – minim trei drumeti. Pentru acest nefericit caz accidentatul se poate transporta si în spate.

Proceduri de tratament

Alte proceduri si mijloace de tratament:

Compresele se fac din batista sau prosop împaturite si înmuiate în apa rece sau calda (dupa caz), se storc usor si
se aplica pe locul bolnav. Dupa 10 minute se vor schimba. Cele reci scad temperatura crescuta a tesuturilor
inflamate, îngusteaza vasele sangvine favorizând oprirea hemoragiei si calmarea durerilor. Se aplica la striviri,
entorse, loviri si stare febrila. Cele calde (în apa de înmuiat încalzita sa se poata baga cotul) dilata vasele de
sânge. Spirtul medicinal stropit peste compresa îi întareste efectul.

Frectiile , daca sunt necesare, se vor face direct pe piele folosind spirt sanitar diluat (îndoit cu apa) sau
unguiente.

Masajul se executa prin miscari de apasare si alunecare a palmei pe regiunea dureroasa. Pielea trebuie unsa cu
unguiente sau pudra de talc. El învioreza, având rol antiinflamator si de calmare a durerilor.

Gargara are efect calmant si dezinfectant în faringita, amigdalita, stomatita si gingivita si se face cu solutii
dezinfectante sau infuzie de musetel sau cimbrisor.

Pentru spalarea oculara accidentatul se aseaza pe spate. Cu doua degete (curate) se îndeparteaza pleoapele
ochiului accidentat, iar cu o compresa sterila îmbibata în infuzie de musetel sau coada soricelului se picura în
coltul intern (dinspre nas) al ochiului, dupa care se va lasa sa clipeasca, pentru a se curata ochiul.

Trusa medicala a drumetului e bine sa cuprinda cel putin câte unul din urmatoarele medicamente, într-o cantitate
de 6 – 12 bucati. În lipsa (fortuita) a acestora plantele medicinale din flora montana pot sa le înlocuiasca:

Mod de actiune Denumirea Utilizabile la

calmante ale durerii aspirina, antinevralgic,
algocalmin,
paracetamol, (coada
soricelului, musetel,
sunatoare).
scade febra aspirina, paracetamol,
carmol, biseptol,
(ghintura, salcie)
contra greturilor emetiral
ameteli (de altitudine) cofeina
dureri de cap, dinti,
articulatii, muschi, stari
febrile, guturai, plagi,
arsuri, traumatisme.
boli infectioase
contactate.
greturi, varsaturi.
rau de înaltime.

67 of 72 02/19/04 15:50
Diverse http://www.alpinet.org/bin/articole/print.php?lng=ro&id=371

calmante ale tusei codeina fosfatata, tuse seaca, bronsita

(coada soricelului,
cimbrisor, pin,
ienupar).
contra alergiei feniramin, nilfan, eruptii alergice
(provoaca somnolenta (alimentare), urticare,
!), (mesteacan, izma) întepaturi de insecte.
contra diareei saprosan, furazolidon, diaree, intoxicatii
(orez boabe, afine, alimentare
albastrele, coada
calului, frgul, izma,
urzica, zmeur).
laxative ciocolax, (anghinare, constipatii, balonari.
cicoare, papadie, soc,
tei).
oprirea sângerarilor fitometadion (vitamina hemoragii
K), adrenostazin,
(lamâie, stejar, mur,
musetel, urzica)
contra infectiilor oxacilina, penicilina, infectii locale si
tetraciclina, ampicilina, generale produse de
eritromicina, (muschiul microbi.
de piatra; pentru plagi:
cimbrisor, frasin, plop,
sunatoare).
dezinfectante ale gurii, faringosept, bixtonim, gura. nas, urechi.
nasului, urechilor. boramid, (musetel).
unguente boicil, fenilbutazona, dureri reumatismale,
fluoncinolon. întepaturi de insecte.
sprey bioxiteracol, (coada arsuri (de foc sau
soricelului, frasin, soare), degeraturi.
musetel, plop, stejar
substante dezinfectante apa oxigenata, dezinfectarea plagilor si
si altele betadina gel, pansarea lor.
cloramina,
solutie rivanol, spirt medicinal, tinctura de iod, bicarbonat de sodiu,
carbocif, comprese sterile, vata, leucoplast, romplast, garou (tub de
cauciuc), pastile Burow, pensa, forfecuta, siringa cu 2 ace (de unica
folosinta), ser antiviperin, fese din tifon, fese elastice, talc mentolat.

In caz de arsuri - febra

Arsurile sunt leziuni ale pielii, produse de foc (termic) si ale mucoaselor, produse de substante chimice. Cele
termice pot fi: usoare , când pielea se înroseste, devine fierbinte si dureroasa; medii , în care pe piele apar
basicute si grave, când arsura a strapuns pielea, a ajuns la muschi si vase de sânge. Gravitatea arsurii poate
depinde si de suprafata ei, chiar daca este usoara sau medie. Primul-ajutor consta în stingerea focului de pe
accidentat cu o haina, crengi cu frunze, patura; îndepartarea hainelor, iar în functie de felul arsurii se va proceda
astfel:
a) pentru arsuri usoare – comprese cu apa rece, spirt sanitar sau cloramina, durerea se calmeaza cu algocalmin;
b) pentru cele medii – leziunile se dezinfecteaza cu betadina sau cloramina, (atentie, nu se sparg basicile !), se
panseaza steril;
c) pentru cele grave sau datorate suprafetei mari (peste 10 % din suprafata corpului) accidentatul se va acoperii
cu un prosop curat si se va transporta cât mai repede la spital. Pentru calmarea durerilor se va administra
algocalmin fiole.

Poate va întrebati de unde pot proveni asemenea cazuri pe munte; de la foc lasat nesupravegheat peste noapre
lânga cort sau adapost improvizat, de la folosirea benzinei, neofalinei etc., la aprinderea focului.

Contuziile sunt leziuni ale pielii datorate lovirii sau strivirii la care nu apar rani deschise sau hemoragie. Pe lânga
durere si umflatura se produce si o învinetire a pielii. Pe zona lovita, strivita se vor aplica comprese cu apa rece
sau solutie cu pastile Burow. Calmarea durerilor se va face cu antinevralgic sau algocalmin.

Crampele musculare se întâlnesc la muschii membrelor. Ele apar în urma unui efort intens sau brusc. Daca
muschiul contractat ramâne blocat se va pune o compresa calda si se va masa usor. Calciul si dulciurile
favorizeaza “hranirea” muschilor prevenind crampele.

Degeraturile apar la picioare, mâini, nas, urechi, ca urmare a expunerii îndelungate la frig a corpului. Se

68 of 72 02/19/04 15:50
Diverse http://www.alpinet.org/bin/articole/print.php?lng=ro&id=371

manifesta si au gravitate ca si arsurile. Partile înghetate se vor încalzi treptat prin introducerea membrului degerat
în apa de baut la care i se creste treptat temperatura pâna la cea suportata de cotul mâinii. Frectiile usoare cu
spirt sanitar au acelasi efect. Se va pansa steril. Iarna, la drum se va evita consumul de bauturi alcoolice,
deoarece efectul caloric (de încalzire) este înselator si de scurta durata.

Degetele, nasul, urechile, unse cu o solutie de: o parte glicerina si doua parti camfor înlatura degerarea lor.
Picioarele frecate cu sare umeda evita degerarea. La drum lung se va evita transpirarea picioarelor si
îmbracamintea impermeabila.

Entorsele sunt traumatisme care duc la întinderea sau ruperea ligamentelor sau tendoanelor. Ele pot aparea la
rasuciri bruste, calcare gresita, caderi, eforturi mari. Imediat se simte o durere în articulatie, apare umflatura,
pielea se înroseste sau se învineteste, nu se mai poate calca pe picior.

Pe articulatii se pun comprese reci cu apa, sau solutie din pastile Burow. Peste umflatura se aplica un bandaj
elastic. Articulatia se va pune în repaus total. Durerea se combate cu algocalmin. Atentie, sub masca unei entorse
poate fi o fractura ! Deci e necesar cât mai curând o radiografie. Nu se maseaza, deoarece se risca deplasarea
oaselor în cazul unei posibile fracturi.

Epistaxisul (curgerea sângelui din nas) poate fi cauzata de lovire sau dupa un efort intens în sezonul cald. În
general hemoragia se opreste singura; daca accidentatului i se vor pune comprese reci la radacina nasului (lângâ
ochi) si va sta culcat, sau i se vor introduce în nara sângerânda tampon de tifon. Sângerarile mici si repetate vor fi
tratate cu calciu si vitamina C.

Escoriatiile (julituri si zgârieturi) se trateaza ca plagile.

Febra reprezinta o crestere a temperaturii corpului peste cea normala (37o C). De obicei este precedata de
frisoane (senzatia de frig si tremuraturi). Ea constituie semnalul de alarma ca o infectie a patruns în organism.
Dupa ce i sa constatat prezenta, bolnavul va sta culcat, la adapost, i se vor aplica comprese cu apa rece pe frunte
si piept sau frectii cu carmol pe spate. Daca arde (aproximativ 39 – 40 o C) se va începe un tratament contra
infectiilor (vezi tabelul prezentat mai înainte). Alimentatia va fi în general lichida pentru a compensa
deshidratarea; multe ceaiuri îndulcite si cu lamâie. Daca febra nu cedeaza într-o zi si se mentine ridicata, drumetia
trebuie întrerupta si urgent consultat un medic. Algocalminul este un antipiretic rapid si eficace.

In caz de intoxicatii - intepaturi

Intoxicatiile alimentare (toxinfectiile) se datoresc consumului de alimente alterate. Alimentele cu risc mare
sunt: preparatele din carne tocata (micii), din lapte, din oua, pateul, conservele de legume si cele de carne în
sosuri tomate. E de preferat pâine uscata si apa de izvor decât o toxinfectie. Primele semne apar dupa 3 – 16 ore
si constau în greata, varsaturi, colici, diaree, transpiratie, dureri de cap cu sau fara febra. Celui bolnav i se vor
provoca varsaturi, apoi i se va da carbocif. Febra se va trata cu biseptol. Pierderea de apa din corp se va
compensa cu ceaiuri de menta si musetel neândulcite. Drumetia se va întrerupe si se va consulta un medic.

Gravitatea intoxicatiei cu ciuperci depinde de specia si cantitatea consumata (vezi capitolul “O parte din flora si
fauna muntilor”). Intoxicatului i se vor provoca varsaturi si i se vor da sa bea apa cu carbune medicinal (10
tablete), dupa care se repeta provocarea varsaturilor. Drumetia se întrerupe si se va consulta un medic.

Unele frunze, fructe, seminte sau radacini de plante sunt toxice; consumate din greseala, ele produc intoxicatii.
Tratarea lor este similara intoxicatiei cu ciuperci.

Înghetul (hipotermia) este o racire generala a corpului. A nu se confunda cu degeratura. Vântul, alunecarea în
lacurile montane, hainele ude, lipsa de miscare, altitudinea, combinate cu consumul de tutun si alcool predispun la
înghet. Cel înghetat se scoate repede din apa sau zapada. Se va reâncalzii progresiv prin introducerea într-un sac
de dormit cu o persoana sanatoasa. Nu se recomanda încalzirea la foc deoarece este neuniforma si produce
necroze. Victimei i se vor da lichide calde, îndulcite. Daca exista degeraturi se vor trata ca atare, iar în cazul
tulburarilor de respiratie se va face reanimare respiratorie "gura la gura".

Durerile musculare apar dupa o ascensiune mai grea la persoanele neantrenate. Pentru a scapa de aceasta
neplacere se vor pune muschii în repaus activ, se vor aplica comprese calde, se va face masaj usor cu carmol si se
va administra si o aspirina (tamponata). E de preferat ca dupa un efort mare sa nu ne asezam imediat jos în
repaus, ci sa mai continuam micarea usor, chiar pe loc.

Muscaturile si întepaturile sunt periculoase datorita faptului ca pe lânga rana si hemoragia pe care o produc,
pot infecta si provoca diferite boli. Astfel muscatura câinilor ciobanesti si a celorlalte animale transmit prin rana
turbarea. Majoritatea speciilor de serpi nu sunt veninosi, în afara de vipere. Semnul muscaturii consta în doua
întepaturi la o distanta de ˝ cm si se simte imediat o durere sub forma de arsura, urmata dupa circa o ora de o
roseata si o umflatura. Apare teama, transpiratia, ameteala la care se adauga greturi si varsaturi. Daca nu este
posibil ca în circa 30 de minute cel muscat sa fie transportat la un spital pentru o injectie cu ser antiviperin se va
proceda astfel:

-se va aplica garoul imediat dupa ce a simtit muscatura, la trei degete deasupra ei;

69 of 72 02/19/04 15:50
Diverse http://www.alpinet.org/bin/articole/print.php?lng=ro&id=371

-se va imobiliza membrul muscat;

-cu o lama de cutit, briceag sau de barbierit, flambata la flacara, se va face o taietura între cele doua întepaturi (1
– 2 cm lungime, 1 cm adâncime) pentru a se scurge sângele cu veninul “injectat”;

-o persoana care nu are rani în gura va suge sângele din rana si-l va scuipa, sau va aplica o ventuza improvizata
dintr-un borcanel;

Atentie, toate aceste operatii trebuiesc facute cât mai urgent posibil (în primele 15 minute). De asemenea, garoul
se va tine strâns maxim 20 de minute, dupa care se îndeparteaza 5 minute si se repune din nou mai sus cu un
deget.

-dupa ce s-a oprit sângerarea se dezinfecteaza plaga se pune o copcie si panseaza steril. Cel muscat se va aseza
pe o targa si se va transporta la cel mai apropiat spital. Se interzic bauturile alcoolice. Durerile se vor calma cu
algocalmin.

Întepaturile de viespi, albine si bondari nu sunt periculoase cu conditia sa nu fie în numar mare sau în zona:
nas, gura, gât, deoarece umflatura astupa caile respiratorii producând asfixia sau soc toxic. Celui întepat i se vor
extrage acele si i se vor aplica comprese cu apa rece si sare.

In caz de rau de munte

La ranile (plagile) de orice fel produse prin întepare, zdrobire, taiere, muscatura, ranire, arsura, se va oprii
hamoragia, se va dezinfecta rana si pansa steril.

Raul de munte (de înaltime) se datoreaza scaderii presiunii. În acest caz se va incetinii ritmul de mers; celui
bolnav i se va lua rucsacul din spate si i se va da cofeina. Daca masurile nu sunt suficiente se va face o pauza.
Antrenat treptat, organismul se poate adapta cu succes.

Rosaturile , datorate încaltamintei necorespunzatoare sau ciorapilor, se vor dezinfecta, dupa care se aplica un
praf de sulfamida, biseptol, sau antibiotic si un pansament steril. Basicutele se sparg cu un ac (sterilizat) cu ata
fara a îndeparta pielea.

Atentie, revin, nu se va lua niciodata o încaltaminte nepurtata, pentru o drumetie la munte !

Descarcarile electrice datorate trasnetului produc arsuri grave si electrocutari cu oprirea respiratiei si a inimii.
Victimei i se va face reanimare cardiorespiratorie timp îndelungat, apoi se vor trata arsurile.

Urticarea (blândele) apar sub forma de eruptii rosietice la suprafata pielii si provoaca mâncarimi puternice. Se
pot datora: alimentelor, medicamentelor, întepaturilor de insecte, transpiratiei dupa efort în caldura sau frig.
Mâncarimile se combat cu spirt sau pudra mentolata; apoi se maseaza cu fluoncinolon. Se recomanda calciu si
vitamina C.

Vertijul (ameteala înaltimilor) se manifesta prin repulsia sau atractia fata de vidul (haul) prapastiei. El apare la
persoanele lipsite de antrenament. Insuflându-le încredere si distragându-le atentia în zona periculoasa, teama
dispare. Atentie, persoanele cu nervii slabiti nu vor aborda trasee dificile !

Având în vedere accidentele care se pot produce pe munte, într-o drumetie e bine sa nu se plece niciodata de unul
singur, iar trusa de medicamente (minime) sa nu lipseasca din nici un rucsac.

Persoanele suferinde (bolnavii cronici) de diferite afectiuni, care-si cunosc boala, vor avea obligatoriu asupra lor
medicamentele specifice necesare si vor înstiinta de aceasta si modul lor de administrare (în caz de criza) pe
liderul grupului sau ghidul montan înaintea plecarii în drumetie ! În caz contrar risca sa-si puna viata în pericol,
fara a mai vorbi de esecul drumetiei.

Pregatite cu atentie: cunostintele si trusa medicala, va vor fi de mare folos.

Bibilografie

BIBLIOGRAFIE CONSULTATA

Ion Coman, Am îndragit muntii, Editura CCFS, 1963;

Lucia si Vasile Tanasescu, Drumetie, Editura CNEFS, 1968;
Beldie Alexandru, Flori din muntii nostrii, Editura Stiintifica 1969;
Bucura Dumbrava, Cartea muntilor, Editura Stadion, 1970;
Gheorghe Epuran, Ghidul cabanelor, Editura Stadion, 1970;
Andrei Firica, Sa acordam corect primul ajutor, Editura Medicala 1971;
*** Colectia “Muntii nostrii”, Editura Sport-Turism 1974 – 1990;

70 of 72 02/19/04 15:50
Diverse http://www.alpinet.org/bin/articole/print.php?lng=ro&id=371

Tudor Toader si Constantin Nitu, Invitatie la drumetie, Editura Ceres, 1974;

I. Ionescu Dunareanu, Cartea drumetiei, Editura Stadion, 1975;
*** Dictionarul explicativ al limbii române, Editura Academiei, 1975;
E.G.Neculescu si V. Stanescu, Dendrologia, cultura si protectia padurilor, Universitatea Transilvania Brasov, 1976;
Constantin Alexandrescu, Alimentatia sportivului, Editura Sport-Turism, 1976;
Ioan Stancescu si Sergiu Ballif, Meteorologie si drumetie, Editura Sport-Turism, 1976;
Opris Tudor, Cu rucsacul în lumea animalelor, Editura Sport-Turism, 1977;
Maria Alexandriu – Peiulescu si Horia Popescu, Plante medicinale în terapia moderna, Editura Ceres, 1978;
Ionel si Mihai Tugui, Ghidul medical al turistului, Editura Sport-Turism 1978;
*** Colectia “Monografii montane”, Editura Sport-Turism, 1978 – 1984;
Aristide Stavros, Muntii judetului Brasov, CPJB, 1979;
Viniciu Gafita si Petre Nedel, Pe carari de munte, Editura Ceres, 1980;
Claudiu Voda si Nicolae Predescu, Drumetind prin drumetie, Editura Albatros, 1981;
Marin Marcu, Meteorologie si climatologie forestiera, Universitatea Transilvania Brasov, 1982;
Radu Teodoru si Marin Dragu, Carpatii românesti cetate si drumetie, 1983;
I. Simionescu, Fauna României, Editura Albatros, 1983
Ioan Nastoiu, ABC-ul primului ajutor, Editura Ceres, 1989;
Gheorghe Suman, Muntele spatiu de viata si lupta, Editura Militara, 1990;
Raducanu si Ecaterina Dumitru, Terapia naturista, Editura Stiintifica, 1992.

Cuvant de multumire

CUVÂNT DE MULTUMIRE

Rememorând anii copilariei, aduc cuvânt de multumire parintilor mei Florica si Constantin, de mult adormiti întru
Domnul, cu care am facut primele drumetii în muntii Sureanu si în imprejurimile orasului natal, Sebes-Alba. Aduc
de asemenea cuvânt de mulumire fratilor mei Rodica si Constantin care, în vacantele de iarna m-au ajutat sa
deprind tainele patinajului si alunecarii pe schiuri precum si profesoarei de geografie, dna.Câmpianu, care mi-a
cultivat gustul pentru excursii si drumetie. În aceasta perioada am cunoscut o parte din muntii: Apuseni, Cernei si
Bucegi.

Contactul mai apropiat cu muntele îl datorez pasiunii pentru automobile si mamei care, m-a sustinut moral si
material în anii de liceu petrecuti în orasul de la poalele Tâmpei. Cu drag îmi aduc aminte si aduc cuvânt de
multumire colegilor din primul grup cu care am urcat în Piatra Mare (toamna), în Postavarul (iarna) si în Bucegi
(primavara).

Anii de studentie au constituit pentru mine o perioada de ragaz în drumetiile montane, datorita timpului extrem de
limitat; mi-am întemeiat o familie. Aduc cuvânt de multumire sotiei mele Constanta cu care în putinul timp liber
am cutreierat împrejurimile montane ale Brasovului.

Perioada armatei mi-a purtat pasii la poalele muntilor Zarandului. Aici am învatat orientarea si am utilizat o harta,
busola si un binoclu – performant. Aduc cuvânt de multumire comandantului “companiei a 7-a”, dlui.maior
Cherciu.

În anii ce au urmat, împreuna cu sotia si cei doi copii Mircea si Alexandra am petrecut multe clipe frumoase în
muntii Bârsei, pe clabucetele Predealului, în muntii Ciucas, Bucegi, Gurghiu, Harghitei si Stânisoarei, în masivul
Ceahlau si mai târziu în muntii Fagaras.

Drumetii de lunga durata, cu campare în natura le-am facut si sper sa le mai fac alaturi de colegii din INAR. Aduc
pe aceasta cale cuvânt de multumire dlor. ingineri Buzdugan si Puscas, inimosi oameni de munte, cu a caror
“echipa” am cutreierat muntii: Baiului, Nemira, Aninei, Retezat, Bucegi (prin Bran) si masivele: Rarau, Giumalau,
Ceahlau si Piatra Craiului. Dupa ani am revenit în mirifica lume a Retezatului si a taurilor sale; am strabatut
“marele drum pastoral”: Retezat, Godeanu, Tarcu si Muntele Mic. De asemenea ampetrecut zile insorite de
decembrie in Fagaras.

Cu baiatul, nora mea Ana si actualul salvamontist Voicu, am cutreierat muntii Vrancei; iar cu toata familia am
revenit la mult îndragitul Crai.

Alaturi de clubul de turism montan “Calauza” am redescoperit cântecele mai vechi si mai noi de munte, precum si
bucuria din jurul focului de tabara în muntii: Bucegi, Baiului si Calimani. Salut cu aceasta ocazie si aduc cuvânt de
multumire inimosilor fondatori si mai tinerilor membrii pentru ca m-au acceptat sa le fiu coleg.

Am revenit cu o parte a familiei în mirifica lume a fenomenelor carstice din zona muntilor Bihor – Vladeasa si din
nou în Piatra Craiului.

71 of 72 02/19/04 15:50
Diverse http://www.alpinet.org/bin/articole/print.php?lng=ro&id=371

Pentru sprijinul acordat la “editarea” acestui ghid, aduc cuvânt de multumire administratorilor alpinet.

Daca din continutul lui a-ti gasit raspuns la nelamuririle legate de drumetia montana si acesta v-a fost de folos,
simti-voi si eu “cuvânt de multumire”.

Brasov, septembrie 1995

adaugita în mai 2000.

72 of 72 02/19/04 15:50