Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Orientarea în spațiu
2 Tipuri de Orientare..............................................................................................................4
Bibliografie...............................................................................................................................11
1 Definiția orientării
La baza orientării stă priceperea de a alege în teren reperele și folosirea lor în calitate
de faruri care indică direcțiile, punctele și hotarele necesare. Ca reper poate servi orice obiect,
care atrage imediat atenția la privirea spre teren conform posibilităților, reperele se aleg
uniform în sensul frontului și în adâncime pentru a asigura mai exact și mai rapid indicarea
țintei care a apărut în orice loc. Reperele stabilite se selectează de la dreapta spre stânga și pe.
Orientarea după semnele naturii are în vedere în principal un element foarte simplu - Soarele
și în special căldura și lumina emise de acesta (sau lipsa lor) care influențează elementele
naturii și pe care plantele și animalele au nevoie să o capteze cât mai mult. Multe dintre aceste
metode sunt valabile doar în emisfera nordică [ CITATION Bla16 \l 1048 ] .
Se numesc puncte cardinale cele patru puncte cunoscute sub denumirea de nord
(miazănoapte), est (răsărit), sud (miazăzi) si vest (apus) : în afara acestora mai sunt și alte
puncte intermediare ale căror dispuneri și denumiri prescurtate sunt redate în Fig. 1. Acestea
din urmă sunt necesare pentru orientarea cât mai exacta în situația în care direcțiile spre
anumite detalii din teren nu coincid cu punctele cardinale.[CITATION Wik \l 1048 ]
3
2 Tipuri de Orientare
Din prima categorie sunt acele metode care au o garanție și o exactitate mult mai
ridicată. Necesită în principal prezența unei busole și a unei hârți cât și un pachet de
cunoștințe pentru citirea datelor obținute.
În schimb cele naturale nu necesită aceste obiecte însă necesită un bagaj de cunoștințe
vast, pentru a putea să ne orientăm fără să ne ajutăm de alte obiecte, si strict cu lucrurile din
natura pe baza informațiilor cunoscute.
Aceste instrumente sunt unele dintre cele mai cunoscute și folosite care dacă sunt
folosite bine sunt și cele mai sigure.
Busola
Acest instrument este folosit pentru navigație cu scopul de a determina direcția relativă
a polilor magnetici ai Pământului. Cadranul busolei prezintă Polul Nord și Polul sud, precum
și direcțiile intermediare.
1
AZIMÚT s. n. Unghi format de planul meridianului unui loc cu planul vertical care trece prin locul respectiv și
printr-un punct dat
4
posibilitatea să vedem reperul ales datorită denivelărilor de teren, a pădurii, a ceții, a nopții,
etc. [CITATION Doc \l 1048 ]
Harta
Harta este o reprezentare în plan, micșorată și generalizată a suprafeței Pământului
(Fig. 3 Hartă).
Orientarea folosind harta se poate face prin determinarea a unor repere pe care le
putem recunoaște pe hartă (un vârf, o stâncă, o cabană, etc.). Vom avea nevoie de minim două
repere recunoscute în teren și reprezentate pe hartă.
După detectarea poziției lor pe harta, vom mișca harta astfel încât poziția reperelor
alese din jurul nostru să corespundă cu poziția lor de pe hartă (reorientată în nouă poziție). De
exemplu, dacă recunoaștem două vârfuri în teren, trecute și pe harta, poziționăm harta astfel
încât linia imaginară care în teren unește cele două vârfuri să fie paralelă cu linia imaginară
care le unește pe hartă. Astfel, nordul hârții va indică nordul geografic și vom ști punctele
cardinale.
Mai departe vom stabili poziția noastră prin aproximarea distanței față de repere,
ținând harta conform punctelor cardinale. Dacă recunoaștem locul unde ne aflam și un alt
reper din teren, un vârf de exemplu, poziționăm harta astfel încât vârful menționat pe harta să
fie pe direcția vârfului văzut în teren, față de poziția unde ne aflăm. Odată poziționată harta în
funcție de teren, obținem punctele cardinale și ca să aflăm în ce direcție trebuie să mergem e
de ajuns să urmăm direcția dintre locul unde ne aflăm pe hartă și locul unde trebuie să
GPS
6
2.2 Orientarea prin elemente naturale
Orientarea se poate face și prin alte metode folosind mijloace naturale cum ar fi
Soarele sau Luna, chiar dacă acestea nu au o precizie așa de mare.
Soarele
Când cerul este senin, ne putem da seama foarte clar în ce direcții se află
punctele cardinale. Spre exemplu, în Romania, la ora 12 în jurul prânzului, Soarele ne
indică întotdeauna Sudul. În momentul în care răsare, acesta indică Estul iar când
apune, indică Vestul (Fig. 5 Orientarea după soare).
Dacă avem un ceas cu afișaj cu limbi indicatoare (nu unul cu afișaj electronic),
cu ajutorul Soarelui, putem afla direcția Sud( Fig. 6 Orientarea după ceas și Soare
Se ține ceasul orizontal cu limba mică (cea care indică ora) îndreptată în
direcția în care se află Soarele. Bisectoarea unghiului format de direcția limbii mici și
direcția imaginară ce trec prin centrul ceasului și ora 12 de pe cadran, indică direcția
S . [CITATION Ion13 \l 1048 ]
7
Fig. 6 Orientarea după ceas și Soare ( sursă :
posturi.wordpress.com )
Dacă Soarele este destul de puternic încât să se vadă clar umbra, cu ajutorul
unui băț putem să stabilim Estul și Vestul.
8
Steaua Polară
Pentru a determina poziția Stelei polare, mai întâi trebuie să găsim Carul Mare
(Ursa Major). Apoi urmărim cele două stele din „spatele” Carului. În prelungirea lor,
pe aceeași linie imaginară, măsurăm de 5 ori distanța dintre cele două stele și vom găsi
astfel la capăt Steaua Polară (Fig. 8 Identificarea Stelei Polare) .Steaua Polară e prima
stea din osia Carului Mic (Ursa Minor) și indică întotdeauna Nordul.
9
3 Alte metode de orientare
Inelele de creștere ale arborilor sunt mai apropiate între ele în partea Nordică;
10
Bibliografie
11