Echipa LaMunte

Metode de orientare in natura cu harta si busola

Orientare cu harta
Harta reprezinta imaginea pe hartie a terenului care ne inconjoara, precum si a
traseului pe care il avem de strabatut.

Daca nu avem busola si vrem sa ne orientam pe harta dorind sa gasim locul

in care ne aflam, este necesara determinarea unor repere vizibile, pe care sa
le recunoastem - un varf, o stanca izolata, o cabana, o localitate.
Sunt necesare minim doua repere recunoscute in teren si simbolizate pe
harta.
Dupa detectarea pozitiei lor pe harta, se va misca harta astfel incat pozitia
reperelor alese din jurul nostru sa corespunda cu pozitia lor de pe harta
(reorientata in noua pozitie). Astfel, nordul hartii va indica nordul geografic
(am nordat harta) si vom sti punctele cardinale.
Pozitia noastra o vom stabili prin aproximarea distantei fata de repere, tinand
harta conform punctelor cardinale.
Daca dorim sa stim in ce directie trebuie sa mergem, e de ajuns sa urmam
directia dintre locul unde ne aflam pe harta si locul unde trebuie sa ajungem.

Orientarea cu busola
Busola are un rol deosebit in asigurarea increderii celui care o manuieste ca se
afla pe drumul cel bun, mai ales in conditii meteorologice deosebite (vizibilitate
redusa si precipitatii).
Pentru a reusi sa ne folosim de busola, va trebui mai intai sa cunoastem
elementele care o compun:
- placa de baza (suprafata suport) - are drept scop asigurarea unui suport
pentru celelalte elemente.
- lupa - se foloseste in cazul in care elementele de pe harta sunt greu
observavile si este necesara marirea acestora pentru o vizualizare mai buna.
- rigla - se afla pe marginile placii-suport; cu ajutorul ei putem masura distanta
intre doua repere de pe harta, calculand in functie de scara hartii distanta
aeriana intre cele doua repere.
- cadranul gradat - are un rol foarte important in orientarea cu harta si dupa
azimut sau viza (unghiul dintre o directie oarecare si directia nordului, masurat in
directie inversa acelor de ceasornic); cadranul este mobil, putandu-se roti la 360
si are insemante punctele cardinale.
- acul magnetic - este elementul cel mai important al busolei si arata tot timpul
directia nord - sud. Jumatatea acului care arata nordul este colorata de regula cu
rosu, iar la unele busole varful acestui ac este fosforescent, asigurand in acest fel
orientarea si pe timp de noapte.
- liniile nordului - impart cadranul si se rotesc odata cu el, avand indicata
directia nordului; se folosesc pentru orientarea hartii si luarea vizei.

Echipa LaMunte

Echipa LaMunte

Orientare cu Busola si Harta

Sa presupunem ca ne aflam intr-un anumit loc, pe care il gasim reprezentat si pe
harta printr-un semn distinct (o stana, un izvor, o constructie izolata, o sa, un
varf, o poiana in padure, etc.) si datorita vremii nefavorabile nu mai stim incotro
sa o luam, dar stim pe harta unde vrem sa ajungem. Nu gasim poteca, asa ca
decidem sa ne orientam dupa harta si busola, sa luam viza si sa ne indreptam
spre locul unde dorim sa ajungem.
Iata ce trebuie sa facem:
1. Pozitionam busola pe harta pe directia dintre cele doua repere. Pentru a fi mai
simplu, putem folosi rigla de pe marginea placii-suport a busolei, cu care unim
cele doua puncte reprezentand reperele care ne intereseaza (locul unde suntem
si locul unde dorim sa ajungem).
2. Aducem liniile care indica nordul de pe cadranul busolei intr-o pozitie paralela
cu liniile nordului de pe harta (liniile paralele Nord-Sud). Busola se mentine
pozitionata pe directia dintre cele doua repere si rotim cadranul gradat al busolei
pana cand liniile de pe aceasta devin paralele cu liniile care indica directia nord
de pe harta. In acest mod liniile de pe cadran vor indica nordul hartii.
3. Se orienteaza busola si harta dupa directia nordului magnetic. Pastrand busola
pozitionata pe harta cum am explicat mai sus, rotim harta impreuna cu busola
prin pivotarea corpului nostru, pastrandu-le nemiscate una fata de cealalta, pana
cand acul magnetic de pe busola care indica nordul, va ajunge in pozitia nord
indicata de liniile de pe cadranul busolei si cele de pe harta, adica va ajunge
paralela cu acestea. In acest moment (cand acul magnetic al busolei pe directia
nord e paralel cu liniile nordului de pe cadranul busolei si liniile nordului de pe
harta, indicand aceeasi directie spre nord) avem directia de mers intre locul unde
ne aflam si locul unde dorim sa ajungem, aceasta fiind indicata de marginea
busolei care uneste cele doua repere.

Dupa ce am luat viza in directia dorita, pentru mentinerea directiei de mers este
necesar sa ne luam un reper aflat in raza noastra vizuala si, bineinteles, aflat pe
directia aratata de busola, reper care trebuie sa se distinga de celelalte emente
din jur (o stanca impunatoare, un copac deosebit, o constructie, un varf daca
distanta de parcurs este mare si vizibilitatea buna etc.). Reperul trebuie sa fie
usor de vizualizat in timpul deplasarii si, de preferat, la o distanta cat mai
indepartata, astfel incat urmarindu-l sa ne apropiem cat mai mult de locul vizat
pe harta. In timpul deplasarii, busola trebuie mentinuta pe directia de mers,
directie care e corecta doar daca acul busolei care arata nordul magnetic se
mentine paralel cu liniile de pe cadran si harta. Daca citim insa unghiul de pe
cadran (azimutul - unghiul format intre nordul magnetic si directia in care dorim
sa ne deplasam), putem pastra directia de mers doar cu busola, fara a mai fi
nevoie de harta si pe perioada deplasarii, dupa ce am stabilit viza. In momentul
in care ajungem in dreptul reperului luat, pe directia de mers indicata in
continuare de busola luam un alt reper. Si tot asa pana la destinatie.

Echipa LaMunte

Reperele ne ajuta sa mergem in linie dreapta fara a avea abateri nord-sud, lucru
care cu siguranta s-ar intampla, caci abaterile mai inspre nord sau mai inspre sud
fata de directia de mers nu le poate detecta acul busolei si cu cat distanta e mai
lunga, aceste abateri pot fi suficient de mari incat sa nu mai gasim ceea ce
cautam.
Uneori, directia de mers intre 2 repere pe care o stabilim cu harta si busola nu
poate fi urmata datorita terenului. Directia de mers se ia in linie dreapta, iar daca
intre noi si locul unde vrem sa ajungem, pe aceasta linie se afla prapastii sau
pereti de netrecut, acestea trebuie ocolite. Daca peste prapastia deschisa in fata
noastra, pe directia de mers, putem lua un reper mare, vizibil (un varf, o stanca
de neconfundat), atunci nu trebuie sa mergem in linie dreapta. Cautam varianta
de ocolire in siguranta a obstacolului si, odata ajunsi dincolo, cautam reperul
nostru si, din dreptul lui, pe directia de mers aratata de busola luam un alt reper.
E bine sa avem grija ca orice directie am urma, sa avem repere vizuale pe care
sa le recunoastem, pentru a ne putea orienta. Daca tot ce stim sunt punctele
cardinale indicate de buola, dar nu avem niciun alt reper pe care sa-l
recunoastem pe harta (locul unde ne aflam, directia din care venim, un reper in
teren aflat la o oarecare departare pe care sa-l regasim si pe harta, etc.), aflarea
directie de mers cu ajutorul hartii se va putea face doar estimativ. Pentru ca
aceasta directia sa fie precisa, trebuie sa avem cel putin 2 repere: directia Nord
aratata de busola si inca un reper cunoscut in teren, pe care sa-l identificam si pe
harta. Cu cat reperele cunoscute si identificate pe harta sunt mai multe, cu atat
orientarea devine mai simpla.

Nordarea Hartii
Fixam busola pe harta si suprapunem liniile nordului de pe cadranul busolei cu
liniile nordului de pe harta, apoi rotim harta si busola pana cand acul magnetic al
busolei care indica nordul va deveni paralel cu liniile nordului de pe cadranul
busolei si, implicit, cu liniile hartii.
Am observat ca unor persoane le e mai simplu asa: pozitioneaza liniile nordului
de pe cadranul busolei in pozitie paralela cu acul magnetic al busolei, astfel incat
sa indice nordul si, pastrand busola in aceasta pozitie, rotesc harta pana cand
liniile nordului de pe harta devin paralele cu cele de pe cadranul busolei sau,
mult mai simplu, indreptand nordul hartii in directia nord indicata de acul
magnetic al busolei. Precizia e cu atata mai mare cu cat acul magnetic al busolei
e paralel cu liniile nordului de pe harta, de aceea e recomanda nordarea hartii
urmarind in intregime tehnica folosita mai sus (daca doriti o directie cat mai
exacta, nu orientativa). Ideea e ca harta e nordata atunci cand directia nord
indicata pe harta este aceeasi cu directia aratata de acul magnetic al busolei.
In cazul utilizarii in orientare a busolei si a hartii, de asemenea, am observat ca
unele persoane prefera ca mai intai sa nordeze harta si apoi sa stabileasca
directia de mers in functie de reperele din teren identificate pe harta. Odata ce
ati inteles ideea, puteti face cum doriti. Posibilitati sunt mult mai multe.

Echipa LaMunte

Identificarea locului in care ne aflam folosind harta si busola

Daca nu avem idee unde ne aflam, pentru e reusi sa descoperim pozitia noastra,
trebuie sa recunoastem in teren un reper pe care sa-l regasim simbolizat si pe
harta. Nordam harta cu busola si apoi pozitionam harta astfel incat nordul
mentionat pe harta sa corespunda cu nordul indicat de buola si, tinand planul
hartii in pozitie perpendiculara pe forta gravitationala, directia indicata de harta
pentru reperul recunoscut trebuie sa corepunda si in teren. Tinand harta in
acesata pozitie, linia imaginara intre locul de unde privim peste harta si
reperuldin teren, va trebui sa intersecteze reperul respectiv pe harta. Astfel
obtinem directia pe care ne aflam, aceasta fiind reprezentata pe harta intre
segmentul din linia imaginara care uneste obiectul din teren si simbolizarea
acestuia pe harta, segment aflat intre reperul simbolizat pe harta si marginea
hartii. Pentru a afla exact unde suntem pe acest segment de linie imaginara
identificat pe harta, avem nevoie de o aproximare a ditantei aeriene reale dintre
obiectul recunoscut in teren si locul unde ne aflam. Sa presupunem ca estimam
ca acesta ar fi la 1 km departare, iar scara hartii este 1:50000. Inseamna ca noi
ne aflam in locul indicat pe harta care ar fi pe segmentul amintit mai sus, la o
distanta de 2 cm, aproximativ.
De asemenea, daca recunoastem un reper in teren, luam viza pe acel varf si
unghiul azimut. Folosind acest azimut, pozitionam busola pe harta nordata, si
respecand unghiul azimut, rigla busolei va desena o linie intre reperul recunoscut
de noi si pozitia noatra pe harta. Pt a sti exact care e pozitia, aproximam distanta
ca in exemplul anterior, calculam distanta pe harta in functie de scara si vedem
unde ar trebui sa fim.
Precizia depinde de capacitatea de aproximare a distantei aeriene intre locul in
care ne aflam si reperul luat. Pentru o siguranta mai mare, in locul indicat
aproximativ pe harta ca ne-am afla, cautam simboluri pe care le-am putea
recunoate in teren in jurul nostru (varf, sa, stanca izolata, curs de apa, poienita in
padure, etc).
Foarte util pentru determinarea zonei in care ne aflam este sa cautam in jur si
unele repere clare ce pot fi identificate usor pe harta si pe teren, tinand de
relieful zonei, altele decat cele mentionate pana acum, cum ar fi: cursurile de
rauri/parauri, confluente, culmi, vai, sei/curmaturi prin urmarirea expunerii,
directiei si/sau cursului.

Observatie!Nu uitati ca buna functionare a busolei poate fi dereglata de obiectele

metalice din jur. Imi amintesc ca odata, in Retezat, busola asezata peste harta
care era pusa pe o masa, imi indica cu totul alta directie a nordului decat ma
asteptam. Motivul era un cui din scandura mesei, care se afla sub harta, chiar
langa busola.De asemenea, acul busolei poate fi dereglat si pe timp de furtuna.