Orientarea in teren folosind harta si busola

In cei aproape doi ani in care am organizat ture de initiere pe acest site, fiind
vorba in special de ture de vara, am pus destul de mult accentul pe orientarea in teren
si gasirea directiei de mers folosind cele doua elemente indispensabile unui calator prin
munti, anume harta si busola. E drept ca in prezent exista lucruri mult mai performante,
cum ar fi aparatele GPS care, cu o baterie buna si un track inregistrat te pot scoate din
incurcatura sau te pot ghida pe directia buna atunci cand nu mai stii incotro s-o iei. Insa,
aceste tehnici presupun in primul rand urmarirea pasilor altora, care au inregistrat un
track si care au avut bunavointa sa il puna la dispozitie... dar poate ca nu intotdeauna
vrem sa mergem pe unde au mers altii, poate vrem a ne abatem de la poteca urmata de
ei si sa urmam propriile noastre planuri. In plus, stim cum tehnica moderna, pe baza de
baterie, ne poate lasa cand ne e lumea mai draga (fara a adauga riscul de a se strica in
timpul folosirii).
Si cum la baza orientarii stau polii magnetici ai pamantului si punctele cardinale,
voi descrie tehnica elementara de orientare cu busola, fara de care toate celelate
tehnici n-ar fi aparut. Nu zic ca asta e cea mai buna solutie in prezent, dare e cea mai
sigura. Cu un randament care depinde si de abilitatile utilizatorului, nu e conditionata de
zona sau relief (semnal) si nici de durata de folosire (baterie descarcata) ori riscul de a
nu mai fi folosibila (risc specific intr-un anumit procent oricarui produs electronic).
Pentru intarirea cunostintelor celor ce au participat in turele de initiere in care am
vorbit despre orientarea cu harta si busola, precum si in speranta ca aceste cuvinte vor
fi de folos si altora, am decis sa scriu acest articol.
Tin sa precizez faptul ca ceea ce voi scrie mai jos nu reprezinta propria mea
descoperire, ci sunt lucruri pe care la randul meu le-am aflat de la altii, sau din alte
surse.
Orientarea in teren e un subiect destul de complex, eu ma voi referi aici in
principal la folosirea celor doua instrumente amintite mai sus (harta si busola).
Si cum nu putem sa ne apucam de lucru pana nu stim la ce foloseste fiecare
"unealta", voi incepe cu prezentarea elementelor componente ale hartii si busolei.

I. HARTA
Harta reprezinta imaginea pe hartie a terenului care ne inconjoara, precum si a
traseului pe care il avem de strabatut.
Scara hartii ne arata de cate ori a fost micsorat terenul, pentru a fi reprezentat
pe hartie. Ea este reprezentata in 2 feluri:
1. Numeric, sub forma unei fractii unde numaratorul il reprezinta unitatea de
masura, iar numitorul numarul care arata de cate ori au fost micsorate proportiile
terenului. Exemplu: 1:25000, 1:50000. In aceste raporturi date ca exemplu, scara
respectiva ne arata ca dimensiunile de pe harta sunt reduse de 25000 de ori, respectiv
de 50000 de ori, sau ca, implicit, 1 cm pe harta reprezinta 250 sau 500 m in teren.
2. Grafic, in partea de jos a hartii (care de obicei indica Sudul), printr-o linie
dreapta divizata in parti egale, unde o diviziune este egala cu numitorul scarii numerice.
De exemplu, la o scara de 1:25000, o distanta intre 2 puncte de pe harta egala cu o
diviziune a scarii grafice, reprezinta in teren 250 de metri.

Curba de nivel reprezinta linia care uneste punctele aflate la aceeasi altitudine
fata de nivelul marii. De obicei, pe aceste linii se scrie si altitudinea aferenta (exemplu:
1100 m, 1200m, 1300 m, etc.)
Importanta cea mai mare in citirea unei harti o au curbele de nivel. Acestea ne
arata forma de relief a terenului pe care se desfasoara traseul nostru. Daca liniile de
nivel sunt mai dese pe harta, inseamna ca terenul pe portiunea respectiva este in
panta. Pentru a ne da seama daca traseul nostru merge in urcare sau in coborare, citim
indicatiile de altitudine de pe linile de nivel. Daca in sensul de mers, acestea scad ca
altitudine, inseamna ca urmeaza o coborare, daca ele cresc ca altitudine in urmarirea
lor consecutiva pe harta, spre directia de mers, inseamna ca urmeaza o urcare. Cu cat
sunt mai dese, cu atat panta este mai pronuntata.
Daca liniile de nivel de pe harta se afla la distante relativ mari intre ele, inseamna
ca pe acea portiune terenul are o inclinatie mica. Daca, dimpotriva, acestea sunt foarte
dese, inseamna ca urmeaza o portiune cu panta accentuata.
"O curba de nivel este in general inconjurata de alte doua curbe de nivel, una
pentru o altitudine inferioara si cealalta pentru o altitudine superioara. In cazul unei
curbe de nivel cu contur inchis in interiorul careia nu se afla alta curba, avem doua
situatii:
- portiunea interioara indica un loc aproape plat (nivel cvasi-stationar), platou sau varf
(varfurile fiind de obicei marcate pe harta cu un punct, in interiorul curbelor de nivel cu
contur inchis)
- portiunea interioara indica o depresiune sau o caldare.

Pentru a evalua corect forma de relief vom analiza curbele de nivel invecinate,
astfel daca altitudinea este in crestere spre curba vizata, atunci avem de-a face cu un
platou sau varf (cel mai adesea, marcat printr-un punct), iar daca altitudinea este in
descrestere, atunci curba de nivel cu contur inchis indica o depresiune sau o caldare,
pe al carei fund poate fi un lac (mentionat pe harta printr-un semn conventional, in
general o pata de culoare albastra)."
Cand citim o harta, suntem atenti la formele de relief reprezentate pe ea. Ca puncte de
reper luam varfurile sau cursurile unor ape (marcate pe harti cu o line continua albastra
curs de apa permanent, sau cu o linie albastra intrerupta curs de apa temporar).
Daca vom urma directia de la cursul de apa inspre varful marcat pe harta, inseamna ca
vom avea de urcat, iar daca vom urma directia in sens invers, atunci inseamna ca va
urma sa coboram.
Invatarea citirii curbelor de nivel reprezinta lucrul de capatai in citirea unei harti,
deoarece acestea ne ajuta sa intelegem forma de relief a terenului pe care urmeaza sa-
l strabatem.
Echidistanta reprezinta distanta pe verticala dintre doua curbe de nivel. Daca
echidistanta este de 10 m, inseamna ca distanta dintre curbele de nivel trecute pe
harta, in teren este de 10 metri.
Directia nord, este indicata pe harti in mai multe feluri: sub forma unor linii subtiri,
verticale, paralele intre ele, indicand directia nord prin sagetile de la unul din capete, ori
printr-o sageata, impreuna cu litera N, sau o roza vanturilor care indica punctele
cardinale. In general, la hartile turistice, partea de sus indica Nordul. Daca nu exita nicio
indicatie pe harta in ceea ce priveste directia nord, atunci inseamna ca, implicit, aceasta
e reprezentata de partea superioara a hartii.


Semne conventionale
O alta problema pe care o ridica citirea hartii este cea a cunoasterii semnelor
conventioale. Astfel, pe langa curbele de nivel, pe harta exista si alte semne care
reprezinta elemente din teren, ce pot reprezenta un bun indiciu asupra locului unde ne-
am putea situa la un moment dat.
In general, padurile sunt reprezentate cu o culoare verde, golul alpin cu o culoare
alba, poienile din mijlocul padurilor cu o culoare alba inconjurata de un contur verde,
lacurile cu "pete" albastre, stancile izolate sunt sugerate de triunghiuri mici sau puncte
de culoare neagra, potecile apar sub forma unor linii intrerupte, de grosime variabila, in
functie de marimea lor din teren, drumurile forestiere arata ca niste linii continui, etc.
Fiecare harta are o "legenda" unde este explicat sensul fiecarui simbol intalnit pe harta.

II. BUSOLA

Busola face parte din echipamentul orcarui turist, avand un rol deosebit in
asigurarea increderii celui care o manuieste ca se afla pe drumul cel bun, mai ales in
conditii meteorologice deosebite (vizibilitate redusa si precipitatii).
Pentru a reusi sa ne folosim de busola, va trebui mai intai sa cunoastem elementele
care o compun:
- placa de baza (suprafata suport) - are drept scop asigurarea unui suport pentru
celelalte elemente.
- lupa - se foloseste in cazul in care elementele de pe harta sunt greu observavile si
este necesara marirea acestora pentru o vizualizare mai buna.
- rigla - se afla pe marginile placii-suport; cu ajutorul ei putem masura distanta intre
doua repere de pe harta, calculand in functie de scara hartii distanta aeriana intre cele
doua repere.
- cadranul gradat - are un rol foarte important in orientarea cu harta si dupa azimut sau
viza (unghiul dintre o directie oarecare si directia nordului, masurat in directie inversa
acelor de ceasornic); cadranul este mobil, putandu-se roti la 360 si are insemante
punctele cardinale.
- acul magnetic - este elementul cel mai important al busolei si arata tot timpul directia
nord - sud. Jumatatea acului care arata nordul este colorata de regula cu rosu, iar la
unele busole varful acestui ac este fosforescent, asigurand in acest fel orientarea si pe
timp de noapte.
- liniile nordului - impart cadranul si se rotesc odata cu el, avand indicata directia
nordului; se folosesc pentru orientarea hartii si luarea vizei.

UTILIZAREA BUSOLEI SI A HARTII
Sa presupunem ca ne aflam intr-un anumit loc, pe care il gasim reprezentat si pe
harta printr-un semn distinct (o stana, un izvor, o constructie izolata, o sa, un varf, o
poiana in padure, etc.) si datorita vremii nefavorabile nu mai stim incotro sa o luam, dar
stim pe harta unde vrem sa ajungem. Nu gasim poteca, asa ca decidem sa ne orientam
dupa harta si busola, sa luam viza si sa ne indreptam spre locul unde dorim sa
ajungem.
Iata ce trebuie sa facem:
1. Pozitionam busola pe harta pe directia dintre cele doua repere. Pentru a fi mai
simplu, putem folosi rigla de pe marginea placii-suport a busolei, cu care unim cele
doua puncte reprezentand reperele care ne intereseaza (locul unde suntem si locul
unde dorim sa ajungem).
2. Aducem liniile care indica nordul de pe cadranul busolei intr-o pozitie paralela
cu liniile nordului de pe harta (liniile paralele Nord-Sud). Busola se mentine pozitionata
pe directia dintre cele doua repere si rotim cadranul gradat al busolei pana cand liniile
de pe aceasta devin paralele cu liniile care indica directia nord de pe harta. In acest
mod liniile de pe cadran vor indica nordul hartii. (Atentie! Nu vor fi neaparat orientate
dupa nordul magnetic. Orientarea dupa nordul magnetic poate fi facuta ulterior sau
inainte, dupa cum i se pare mai usor fiecarui utilizator).
3. Se orienteaza busola si harta dupa directia nordului magnetic. Pastrand busola
pozitionata pe harta cum am explicat mai sus, rotim harta impreuna cu busola prin
pivotarea corpului nostru, pastrandu-le nemiscate una fata de cealalta, pana cand acul
magnetic de pe busola care indica nordul (cel de culoare rosie) va ajunge in pozitia nord
indicata de liniile de pe cadranul busolei si cele de pe harta, adica va ajunge paralela cu
acestea. In acest moment (cand acul magnetic al busolei pe directia nord e paralel cu
liniile nordului de pe cadranul busolei si liniile nordului de pe harta, indicand aceeasi
directie spre nord) avem directia de mers intre locul unde ne aflam si locul unde dorim
sa ajungem, aceasta fiind indicata de marginea busolei care uneste cele doua repere.

Dupa ce am luat viza in directia dorita, pentru mentinerea directiei de mers este
necesar sa ne luam un reper aflat in raza noastra vizuala si, bineinteles, aflat pe directia
aratata de busola, reper care trebuie sa se distinga de celelalte emente din jur (o stanca
impunatoare, un copac deosebit, o constructie, un varf daca distanta de parcurs este
mare si vizibilitatea buna etc.). Reperul trebuie sa fie usor de vizualizat in timpul
deplasarii si, de preferat, la o distanta cat mai indepartata, astfel incat urmarindu-l sa ne
apropiem cat mai mult de locul vizat pe harta. In timpul deplasarii, busola trebuie
mentinuta pe directia de mers, directie care e corecta doar daca acul busolei care arata
nordul magnetic se mentine paralel cu liniile de pe cadran si harta. Daca citim insa
unghiul de pe cadran (azimutul - unghiul format intre nordul magnetic si directia in care
dorim sa ne deplasam), putem pastra directia de mers doar cu busola, fara a mai fi
nevoie de harta si pe perioada deplasarii, dupa ce am stabilit viza. In momentul in care
ajungem in dreptul reperului luat, pe directia de mers indicata in continuare de busola
luam un alt reper. Si tot asa pana la destinatie. Reperele ne ajuta sa mergem in linie
dreapta fara a avea abateri nord-sud, lucru care cu siguranta s-ar intampla, caci
abaterile mai inspre nord sau mai inspre sud fata de directia de mers nu le poate
detecta acul busolei si cu cat distanta e mai lunga, aceste abateri pot fi suficient de mari
incat sa nu mai gasim ceea ce cautam.

Uneori, directia de mers intre 2 repere pe care o stabilim cu harta si busola nu
poate fi urmata datorita terenului. Directia de mers se ia in linie dreapta, iar daca intre
noi si locul unde vrem sa ajungem, pe aceasta linie se afla prapastii sau pereti de
netrecut, acestea trebuie ocolite. Daca peste prapastia deschisa in fata noastra, pe
directia de mers, putem lua un reper mare, vizibil (un varf, o stanca de neconfundat),
atunci nu trebuie sa mergem in linie dreapta. Cautam varianta de ocolire in siguranta a
obstacolului si, odata ajunsi dincolo, cautam reperul nostru si, din dreptul lui, pe directia
de mers aratata de busola luam un alt reper.
E bine sa avem grija ca orice directie am urma, sa avem repere vizuale pe care
sa le recunoastem, pentru a ne putea orienta. Daca tot ce stim sunt punctele cardinale
indicate de buola, dar nu avem niciun alt reper pe care sa-l recunoastem pe harta (locul
unde ne aflam, directia din care venim, un reper in teren aflat la o oarecare departare
pe care sa-l regasim si pe harta, etc.), aflarea directie de mers cu ajutorul hartii se va
putea face doar estimativ. Pentru ca aceasta directia sa fie precisa, trebuie sa avem cel
putin 2 repere: directia Nord aratata de busola si inca un reper cunoscut in teren, pe
care sa-l identificam si pe harta. Cu cat reperele cunoscute si identificate pe harta sunt
mai multe, cu atat orientarea devine mai simpla

Nordarea Hartii
Fixam busola pe harta si suprapunem liniile nordului de pe cadranul busolei cu
liniile nordului de pe harta, apoi rotim harta si busola pana cand acul magnetic al
busolei care indica nordul va deveni paralel cu liniile nordului de pe cadranul busolei si,
implicit, cu liniile hartii.
Am observat ca unor persoane le e mai simplu asa: pozitioneaza liniile nordului
de pe cadranul busolei in pozitie paralela cu acul magnetic al busolei, astfel incat sa
indice nordul si, pastrand busola in aceasta pozitie, rotesc harta pana cand liniile
nordului de pe harta devin paralele cu cele de pe cadranul busolei sau, mult mai simplu,
indreptand nordul hartii in directia nord indicata de acul magnetic al busolei. Precizia e
cu atata mai mare cu cat acul magnetic al busolei e paralel cu liniile nordului de pe
harta, de aceea e recomanda nordarea hartii urmarind in intregime tehnica folosita mai
sus (daca doriti o directie cat mai exacta, nu orientativa). Ideea e ca harta e nordata
atunci cand directia nord indicata pe harta este aceeasi cu directia aratata de acul
magnetic al busolei.
In cazul utilizarii in orientare a busolei si a hartii, de asemenea, am observat ca
unele persoane prefera ca mai intai sa nordeze harta si apoi sa stabileasca directia de
mers in functie de reperele din teren identificate pe harta. Odata ce ati inteles ideea,
puteti face cum doriti. Posibilitati sunt mult mai multe.

Identificarea locului in care ne aflam folosind harta si busola
Daca nu avem idee unde ne aflam, pentru e reusi sa descoperim pozitia noastra,
trebuie sa recunoastem in teren un reper pe care sa-l regasim simbolizat si pe harta.
Nordam harta cu busola si apoi pozitionam harta astfel incat nordul mentionat pe harta
sa corespunda cu nordul indicat de buola si, tinand planul hartii in pozitie
perpendiculara pe forta gravitationala, directia indicata de harta pentru reperul
recunoscut trebuie sa corepunda si in teren. Tinand harta in acesata pozitie, linia
imaginara intre locul de unde privim peste harta si reperuldin teren, va trebui sa
intersecteze reperul respectiv pe harta. Astfel obtinem directia pe care ne aflam,
aceasta fiind reprezentata pe harta intre segmentul din linia imaginara care uneste
obiectul din teren si simbolizarea acestuia pe harta, segment aflat intre reperul
simbolizat pe harta si marginea hartii. Pentru a afla exact unde suntem pe acest
segment de linie imaginara identificat pe harta, avem nevoie de o aproximare a ditantei
aeriene reale dintre obiectul recunoscut in teren si locul unde ne aflam. Sa presupunem
ca estimam ca acesta ar fi la 1 km departare, iar scara hartii este 1:50000. Inseamna ca
noi ne aflam in locul indicat pe harta care ar fi pe segmentul amintit mai sus, la o
distanta de 2 cm, aproximativ.
De asemenea, daca recunoastem un reper in teren, luam viza pe acel varf si unghiul
azimut. Folosind acest azimut, pozitionam busola pe harta nordata, si respecand
unghiul azimut, rigla busolei va desena o linie intre reperul recunoscut de noi si pozitia
noatra pe harta. Pt a sti exact care e pozitia, aproximam distanta ca in exemplul
anterior, calculam distanta pe harta in functie de scara si vedem unde ar trebui sa fim.
Precizia depinde de capacitatea de aproximare a distantei aeriene intre locul in care ne
aflam si reperul luat. Pentru o siguranta mai mare, in locul indicat aproximativ pe harta
ca ne-am afla, cautam simboluri pe care le-am putea recunoate in teren in jurul nostru
(varf, sa, stanca izolata, curs de apa, poienita in padure, etc).
Foarte util pentru determinarea zonei in care ne aflam este sa cautam in jur si unele
repere clare ce pot fi identificate usor pe harta si pe teren, tinand de relieful zonei, altele
decat cele mentionate pana acum, cum ar fi: cursurile de rauri/parauri, confluente,
culmi, vai, sei/curmaturi prin urmarirea expunerii, directiei si/sau cursului.
Observatie!Nu uitati ca buna functionare a busolei poate fi dereglata de obiectele
metalice din jur. Imi amintesc ca odata, in Retezat, busola asezata peste harta care era
pusa pe o masa, imi indica cu totul alta directie a nordului decat ma asteptam. Motivul
era un cui din scandura mesei, care se afla sub harta, chiar langa busola.De asemenea,
acul busolei poate fi dereglat si pe timp de furtuna.

ORIENTAREA CU HARTA FARA BUSOLA
In cazul in care nu avem busola si vrem sa ne orientam pe harta dorind sa gasim
locul in care ne aflam, este necesara determinarea unor repere vizibile clar si pe care
sa le recunoastem (un varf, o stanca izolata, o cabana, o localitate, o poiana in mijlocul
padurii, etc.). In acest caz, sunt necesare minim doua repere recunoscute in teren si
simbolizate pe harta. Dupa detectarea pozitiei lor pe harta, se va misca harta astfel
incat pozitia reperelor alese din jurul nostru sa corespunda cu pozitia lor de pe harta
(reorientata in noua pozitie). De exemplu, daca recunoastem doua varfuri in teren,
trecute si pe harta, pozitionam harta astfel incat linia imaginara care in teren uneste cele
doua varfuri sa fie paralela cu linia imaginara care le uneste pe harta. Astfel, nordul
hartii va indica nordul geografic (am nordat harta) si vom sti punctele cardinale.
Mai departe pozitia noastra o vo stabili prin aproximarea distantei fata de repere,
tinand harta conform punctelor cardinale.
Daca recunoastem locul unde ne aflam si un alt reper din teren, un varf de
exemplu, pozitionam harta astfel incat varful mentionat pe harta sa fie pe directia
varfului vazut in teren, fata de pozitia unde ne aflam. Odata pozitionata harta in functie
de teren, se obtin punctele cardinale si daca dorim sa stim in ce directie trebuie sa
mergem, e de ajuns sa urmam directia dintre locul unde ne aflam pe harta si locul unde
trebuie sa ajungem, directie indicata de harta orientata conform punctelor cardinale.
Continuarea traseului spre un alt punct de pe harta se face urmarindu-se ca pe
parcurs harta sa fie reorientata dupa pozitia reperelor din jurul nostru, ca in exemplele
anterioare.

Ministerul Afacerilor Interne
Academia de politie Stefan cel Mare










Tema : Orientarea in teren folosind
harta si busola





A efectuat: Vezetiu Cristian
A verificat: Budan

Chisinau 2013