Ghid de supravietuire – Cum

folosești harta și busola

Așa cum nu pleci niciodată la drum pe munte fără bocanci, nu ar trebui să
pui piciorul pe potecă fără o hartă a zonei. Chiar dacă traseul pe care pleci
este bine marcat și știi dinainte unde vrei să ajungi, se poate întâmpla să te
pierzi sau să descoperi că ai suficient timp la dispoziție să descoperi ce
este primprejur și atunci o hartă a traseelor este mai mult decât bine venită.

Dar știi cum se citește corect o hartă? Nici eu nu știam și nu de puține ori
mi-am dat seama că estimând durata/lungimea unui traseu din ochi, în
funcție de dimensiunea pe hartă mi-a dat cu virgulă și durere de picioare.
Odată cu participarea la Școala de Mers pe Munte de la Tășuleasa am avut
ocazia să-mi aprofundez cunoștințele despre citirea hărții și cum se
folosește o busolă, iar acum îți împărtășesc și ție din cele învățate.

Scara hărţii ne arată de câte ori a fost micşorat terenul pentru a fi

reprezentat pe hârtie. Ea este reprezentată în două feluri:

 Numeric, sub forma unei fracţii unde numărătorul îl reprezintă

unitatea de măsură, iar numitorul arată de cate ori au fost
micsorate proporţiile terenului. Exemplu: 1:25000, 1:50000.
 Grafic, în partea de jos a hărţii (care de obicei indica Sudul),
printr-o linie dreaptă divizată în părţi egale, unde o diviziune este
egală cu numitorul scării numerice. De exemplu, la o scara de
1:25000, o distanţă între 2 puncte de pe harta egală cu o
diviziune a scării grafice reprezintă în teren 250 de metri.

Curba de nivel reprezintă linia care uneşte punctele aflate la aceeaşi

altitudine faţă de nivelul mării. De obicei, pe aceste linii se scrie şi
altitudinea aferentă (exemplu: 1100 m, 1200m, 1300 m, etc.).

Notă: Curbele de nivel ne arată forma de relief a terenului pe care se

desfasoară traseul nostru. Dacă liniile de nivel sunt mai dese pe hartă,
înseamnă că terenul pe porţiunea respectivă este în pantă. Pentru a ne da
seama dacă traseul merge în urcare sau în coborare, citim indicaţiile de
altitudine de pe linile de nivel. Daca în sensul de mers acestea scad ca
altitudine, înseamna că urmează o coborare, daca ele cresc ca altitudine în
urmărirea lor consecutivă pe harta, spre directia de mers, înseamnă că
urmează o urcare. Cu cat sunt mai dese, cu atat panta este mai pronunţată.
Daca liniile de nivel de pe hartă se afla la distanţe relativ mari între ele,
înseamnă că pe acea porţiune terenul are o înclinaţie mică. Dacă,
dimpotrivă, acestea sunt foarte dese, înseamna că urmează o portiune cu
pantă accentuată.

Directia nord, este indicată pe hărţi în mai multe feluri:

 sub forma unor linii subţiri, verticale, paralele între ele, indicând
direcţia nord prin săgeţile de la unul din capete,
 printr-o săgeată împreuna cu litera N,
 o “roza vânturilor” care indică punctele cardinale.

În general, la hărţile turistice, partea de sus indică Nordul. Dacă nu

exită nicio indicaţie pe harta în ceea ce priveşte direcţia nord, atunci
înseamnă că, implicit, aceasta e reprezentată de partea superioara a hărţii.

Notă: Verifică anul publicării hărţii. Ar trebui să foloseşti o hartă cât mai

recentă. Munţii nu prea pleacă din loc, dar traseele se modifică în timp,
unele se inchid că au devenit nesigure, apar trasee noi, etc. Dacă ai dubii
despre un traseu, oricând poţi suna la Salvamont local să te consulţi despre
starea traseului planificat.

Un alt detaliu important atunci când evaluezi timpi de traseu este să nu te

iei după lungimea acestuia pe hartă. Uită-te la diferența de nivel dintre
punctele principale prin care trece traseul tău. Dacă diferența este mare
între două puncte foarte apropiate asta înseamnă urcuș susținut sau
coborâre abruptă și porțiunea respectivă va presupune mai mult timp de
parcurgere.

Cum te orientezi cu busola pe hartă

Notă: Unghiul dintre linia Sud-Nord şi linia care uneşte punctul în care ne
aflăm cu harta şi busola şi punctul la care dorim să ajungem, se numeşte
AZIMUT.

1. Poziţionăm busola pe hartă pe direcţia dintre cele două repere.

Pentru a fi mai simplu, putem folosi rigla de pe marginea plăcii –
suport a busolei, cu care unim cele două puncte reprezentând
reperele care ne interesează (locul unde suntem şi locul unde dorim
să ajungem).
2. Aducem liniile care indică nordul de pe cadranul busolei într-o poziţie
paralelă cu liniile nordului de pe hartă (liniile paralele Nord-Sud).
Busola se menţine poziţionată pe direcţia dintre cele două repere şi
 rotim cadranul gradat al busolei până când liniile de pe această devin
paralele cu liniile care indică direcţia nord de pe harta. În acest mod
liniile de pe cadran vor indică nordul hărţii. (Atenţie! Nu vor fi neapărat
orientate după nordul magnetic. Orientarea după nordul magnetic
poate fi făcută ulterior sau înainte, după cum ţi se pare mai uşor).
3. Se orientează busola şi harta după direcţia nordului magnetic.
Păstrând busola poziţionată pe harta cum am explicat mai sus, rotim
harta împreună cu busola prin pivotarea corpului nostru, păstrându-le
nemişcate una faţă de cealaltă, până când acul magnetic de pe
busola care indică nordul (cel de culoare roşie) va ajunge în poziţia
nord indicată de liniile de pe cadranul busolei şi cele de pe harta,
adică va ajunge paralelă cu acestea. În acest moment (când acul
magnetic al busolei pe direcţia nord e paralel cu liniile nordului de pe
cadranul busolei şi liniile nordului de pe harta, indicând aceeaşi
direcţie spre nord) avem direcţia de mers între locul unde ne aflăm şi
locul unde dorim să ajungem, această fiind indicată de marginea
busolei care uneşte cele două repere.

Notă: Cea mai simplă metodă de a calcula distanţa pe hartă este să

urămrim forma traseul pe hartă cu un şiret, să îl măsură şi să corelăm
lungimea rezultată cu scara hărţii.

Cum te orientezi pe hartă fără

busolă
Notă: Începi prin a determina nişte repere vizibile clar şi pe care le poţi
recunoaşte pe hartă (un vârf, o stâncă, o cabană, etc.). Vei aveam nevoie
de nimim două repere recunoscute în teren şi simbolizate pe hartă.

După detectarea poziţiei lor pe harta, vei mişcă harta astfel încât poziţia
reperelor alese din jurul tău să corespundă cu poziţia lor de pe hartă
(reorientată în nouă poziţie). De exemplu, dacă recunoaşti două vârfuri în
teren, trecute şi pe harta, poziţionezi harta astfel încât linia imaginară care
în teren uneşte cele două vârfuri să fie paralelă cu linia imaginară care le
uneşte pe hartă. Astfel, nordul hărţii va indică nordul geografic şi vom şti
punctele cardinale.

Mai departe poziţia ta o vei stabili prin aproximarea distanţei faţă de repere,
ţinând harta conform punctelor cardinale. Dacă recunoaşti locul unde te afli
şi un alt reper din teren, un vârf de exemplu, poziţionezi harta astfel încât
vârful menţionat pe harta să fie pe direcţia vârfului văzut în teren, faţă de
poziţia unde te afli. Odată poziţionată harta în funcţie de teren, obţii
punctele cardinale şi ca să afli în ce direcţie trebuie să mergi e de ajuns să
urmezi direcţia dintre locul unde te afli pe hartă şi locul unde trebuie să
ajungi, direcţie indicată de harta orientată conform punctelor cardinale.

Cum păstrezi o hartă

Ideal este să o plastifiezi sau să o ții într-o punguță pentru a o feri de ploaie
sau umezeala din buzunare. Împăturește mereu harta la loc așa cum a fost
strânsă inițial pentru a nu o degrada și a nu avea mai târziu surpriza că fix
informația de care aveai nevoie este acum ștearsă. Abține-te în a desena
cu markerul pe hartă traseul făcut pentru a o putea folosi și altă dată. Nu în
cele din urmă, abține-te în a o face sul și a o folosi drept armă împotriva
colegilor de traseu sau a animalelor mai mult sau mai puțin sălbatice.