HARTA

Harta
 

Cum se măsoară anumite elemente de pe suprafața Pământului pe o hartă?

Haideți să vedem….

Coordonate geografice:
reprezintă perechi ordonate de numere care arată poziția unui punct pe
suprafața globului;

schiță
simplificată a coordonatelor geografice pe suprafața Pământului

latitudinea  reprezintă distanța (în grade) măsurată de la ecuator la punctul respectiv (0-90 0/poli); poate fi
nordică sau sudică;pe o hartă, latitudinea este reprezentată/redată prin paralele;
longitudinea reprezintă distanța (în grade) măsurată de la meridianul 0 la punctul respectiv (0-1800);
poate fi vestică sau estică; pe o hartă, ea este reprezentată/redată prin meridiane;
https://www.youtube.com/watch?v=lUMlmRzkuuY
Măsurarea spațiului terestru. Harta
reprezentarea suprafeței sferice a Pământului pe o suprafață plană se face cu ajutorul hărții.
Harta este reprezentarea grafică, în plan, a suprafeței Pământului sau a unei porțiuni din
aceasta; este o reprezentare aproximativă.
Astfel, când o formă sferică este transpusă pe o suprafață plană, aceasta suferă deformări. Deformările pot
afecta: distanțe, unghiuri sau suprafețe (în funcție de proiecția cartografică aleasă). Știința care se ocupă
cu toate aceste aspecte se numește Cartografie. 

Elementele unei hărți:

titlul hărții – ne ”arată” ce este reprezentat pe hartă;

latitudinea și longitudinea – schematic

coordonate geografice sunt redate pe o hartă prin latitudine și longitudine;

elementele de conținut ale hărții – în funcție de specificul fiecărei hărți în parte;
scara hărții – care poate fi: scară numerică – de exemplu 1:25.000 și scară grafică (imaginea
de mai jos); ea ne ”arată” de câte ori elementele din realitate au fost micșorate pentru a putea fi
reprezentate pe hartă.

exemplu de scară grafică

o porțiune de hartă topografică pe care sunt trecute elementele de conținut și legenda

legenda hărții – sunt trecute și explicate absolut toate elementele de conținut ale hărții;

porț
iune de hartă topografică pe care sunt reprezentate curbe de nivel, cote și văi
 Ce mai apare pe o hartă?
pe orice hartă, elementele de planimetrie se reprezintă prin semne convenționale; semnele
convenționale ”țin cont de scara hărții” și sunt stabilite la nivel internațional (pentru hărțile
generale) și de fiecare autor (pentru hărțile speciale);
elementele de altimetrie se reprezintă pe o hartă prin curbe de nivel (liniile care unesc
punctele cu aceeași altitudine); evident că pe o hartă cu cât curbele de nivel sunt mai apropiate
cu atât panta este mai mare, iar cu cât curbele de nivel sunt mai depărtate cu atât altitudinea
este mai mică; distanța dintre curbele de nivel poartă numele de ”echidistanță”. 
curbe de nivel…..
În imaginea de mai sus, prin unirea punctelor din profilul A o să avem ”fizionomia reliefului”.
Elemente de altimetrie
 
Generalități

Pe măsură ce descopereau noi teritorii, oamenii se loveau de o problemă mare…….cum

să le facă cunoscute tuturor? Ptolemeu a fost unul dintre primii savanți care a încercat să
reprezinte relieful pe o hartă.
Astfel, pe hărțile lui, direcțiile culmilor mai importante erau reprezentate prin linii, iar
înălțimile prin liniuțe sub forma hașurilor.
       ”Inventatorul” curbelor de nivel, dacă putem să spunem așa, a fost M.Ducarlas Boniface
(1771). Acesta folosește la reprezentarea reliefului uscatului principiul utilizat de Pierre
Antelin (1697) și Philip Buache (1735).

Philip Buache, cel care l-a inspirat pe Boniface în inventarea curbelor de nivel. El a utilizat
curbele batimetrice pentru reprezentarea Canalului Mânecii
 liniile care unesc punctele cu aceleași adâncimi se numesc curbe batimetrice
Aceștia au utilizat pentru reprezentarea adâncimilor curbele batimetrice. Primul dintre cei doi a folosit
metoda pentru a reprezenta râul Meuse iar cel de al doilea pentru reprezentarea Canalului Mânecii.
      Deși a fost inventată în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, această metodă își găsește utilitatea
abia în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, atunci când este realizată harta Franței.
Metoda curbelor de nivel este cea mai utilizată metodă de reprezentare a reliefului.
       O curbă de nivel este linia care unește punctele de egală altitudine și poate fi definită ca fiind locul
geometric al punctelor de aceeași cotă.
      Elemente de altimetrie: clasificarea curbelor de nivel:

 principale – apar pe hărți prin linii continui și mai îngroșate;

 normale – se desenează pe hărți prin linii continui normale;
 ajutătoare – apar pe hărți prin linii întrerupte;
 accidentale – prin linii întrerupte dar cu segmente mai mici decât cele anterioare,
ajungând chiar până la linie punctată. 

cele patru tipuri de curbe de nivel

      Distanța măsurată pe verticală dintre două curbe de nivel se

numește echidistanță.  Curbele de nivel ajutătoare sunt trasate la o echidistanță egală cu
1/2 din cea a curbelor de nivel normale, iar echidistanța curbelor de nivel accidentale este egală
cu 1/4 din cea a curbelor de nivel normale.

       Valoarea echidistanței curbelor de nivel este în funcție de scara

hărții. Astfel:

scara 1:10.000 – valoarea echidistanței este egală cu 2,5 m;

scara 1:25.000 – valoarea echidistanței este egală cu 2 m, 5 m sau 10 m;
scara 1:50.000 – valoarea echidistanței este egală cu 10 m sau 20 m;
scara 1:100.000 – valoarea echidistanței este egală cu 20 m sau 40 m.
Exemple de forme de relief principale care apar pe hărțile topografice și
modul în care sunt reprezentate pe acestea: 

      mamelon – formă de relief cu aspect radiar sau elipsoidal, bombată, de dimensiuni

de ordinul metrilor, care domină o zonă plată sau o culme deluroasă; 
        înșeuare – sector jos de formă concavă situat între două vârfuri pe o culme; i se
mai spune și curmătură sau șa;
       bot de deal – proeminență de teren pe povârnișul unui deal;
 reprezentarea reliefului prin curbe de nivel

      Proprietățile curbelor de nivel:

a. când ne deplasăm între două curbe de nivel se va parcurge aceeași altitudine (egală cu
echidistanța);
b. curbele de nivel care se opun față în față au aceeași valoare; 
c. dacă ne deplasăm pe o curbă de nivel nici nu coborâm nici nu urcăm;
d. curbele de nivel ”înaintează” pe dealuri și se ”retrag” pe văi;

reprezentarea unei văi și a unui deal pe o hartă topografică

e. în general, în raport cu o curbă de nivel, cele de la interior au valori de înălțime mai mari, iar
cele de la exterior au altitudini mai mici;
f. cu cât curbele de nivel sunt mai dese cu atât panta este mai mare și invers, cu cât sunt mai
rare cu atât panta este mai mică. 
      Pe lângă curbele de nivel, pe hărți se notează și cote. Acestea sunt reprezentate sub
forma unor puncte însoțite de valoarea altitudinii. 
      Există și alte metode pentru reprezentarea reliefului – metoda hașurilor, metoda tentelor
hipsometrice, metoda umbririi și metoda profilelor oblice echidistante, blocdiagrame
etc. https://www.youtube.com/watch?v=-Pxl0pjOkW0
Elemente de planimetrie
 

Elementele de planimetrie: planimetria este un domeniu al topografiei care se ocupă cu

reprezentarea pe diferite materiale cartografice (hărți, planuri etc.) a elementelor geografice de
pe teren.
Pe orice hartă sunt reprezentate și elementele de altimetrie. Acestea cuprind elementele
prin care este reprezentat relieful.

Elemente de planimetrie:

exemple de semne convenționale pe o hartă topografică

este un lucru bine cunoscut că în reprezentarea elementelor de planimetrie se
folosesc semnele convenționale; atunci când dorim să construim o hartă și să reprezentăm pe
ea elementele în plan prin semne convenționale, trebuie să avem în vedere câteva principii de
bază în desenarea acestora.
Principiile care stau la baza reprezentării elementelor de planimetrie pe o hartă

principiul nr. 1 – întotdeauna vom reprezenta pe hartă numai proiecția orizontală a obiectului și
a suprafeței de teren;
principiul nr. 2 – forma semnului convențional pe care o alegem pentru reprezentarea
elementului respectiv trebuie să fie cât mai sugestivă, mai adecvată, mai asemănătoare cu cea
a obiectului pe care-l reprezentăm;
principiul nr. 3 – trebuie să alegem semnul convențional în așa fel încât să-l putem desena clar
pentru a fi ușor vizibil cu ochiul liber și pentru a nu îngreuna citirea hărții;
principiul nr. 4 – cu cât un element pe care vrem să-l reprezentăm pe hartă este mai important,
cu atât mai pronunțat, mai vizibil să fie semnul convențional ales;
 exemple de semne convenționale 2
principiul nr. 5 – să utilizăm culori pentru a da sugestivitate hărții noastre, claritate, ușurință în
”citirea” ei.
     În general, pe hărțile tematice (de exemplu dorim să construim o hartă cu toate fabricile de
jucării din România) putem să ne alegem semnele convenționale pentru anumite elemente, cum
ar fi: semnul pentru fabrica de jucării de pluș, sau semnul pentru jucăriile din lemn
etc.; https://www.youtube.com/watch?v=oBzRq04rliY

Ce elemente de planimetrie sunt reprezentate la fel pe toate hărțile

topografice?

     Există însă anumite elemente care sunt, dacă vreți, comune pentru toate hărțile și de la care
nu ne putem abate (atlasul convențional al semnelor). Printre acestea putem enumera:
țărmurile apelor continentale (lacuri, mlaștini, gârle) sau ale Oceanului Planetar (mări și
oceane) – se reprezintă prin culoarea albastră;

…..și alte semne convenționale de pe orice hartă topografică

rețeaua hidrografică: cea cu scurgere permanentă printr-o linie continuă de culoare albastru
închis iar cea cu scurgere temporară prin linie întreruptă, în general tot albastru închis; când
avem o hartă de detaliu (la scară mare), pentru a reprezenta albia râului vom utiliza două linii
albastre);
pădurile – se reprezintă prin areale de culoare verde în mijlocul cărora se pune semnul
convențional al speciei dominante (de exemplu: un brad, un stejar, un tei etc.);
căile de comunicație – o cale ferată: se reprezintă prin semnul tradițional de culoare neagră;
un drum rutier: se reprezintă prin linii de culoare roșie de grosime variabilă;

……….și continuăm seria semnelor convenționale

potecile – se reprezintă prin linie întreruptă cu segmentele mai lungi față de cele utilizate la
rețeaua hidrografică temporară, iar culoare este negru;
localitățile (așezările umane) – la scară mică se utilizează în general cercuri de culoare
neagră a căror dimensiune crește sau scade în funcție de numărul de locuitori; la scară mare
sunt redate prin contur iar în interiorul acestuia sunt reprezentate străzile și eventual clădirile de
dimensiuni mai mari.
 semne convenționale
       Clasificarea semnelor convenționale

atlasul semnelor convenționale

  semne convenționale de contur: acestea sunt utilizate pentru a reprezenta pe o

hartă detaliile care pot fi redate la scara hărții; ca exemple putem menționa: lacurile, pădurile,
grădinile etc.;
semne convenționale ce nu țin seama de scară: sunt utilizate în general pentru
reprezentarea detaliilor de pe o hartă; numărul și dimensiunile lor depind de scară; astfel, cu cât
scara hărții este mai mică cu atât numărul și dimensiunea lor va fi mai mică;
semne convenționale explicative: sunt semnele care explică anumite elemente; ele însoțesc
elementele de contur; aici putem da ca exemplu o pădure – în interior este un copac care ne
explică tipul pădurii;
        Toate semnele convenționale au fost strânse într-un atlas de semne convenționale care
este în vigoare la nivel internaționa
Aplicații pe harta geografică

”Aplicații pe harta geografică” vă aduce în atenție câteva aplicații practice ce

se pot face pe o hartă.
la ce este utilă geografia în viața de zi cu zi  https://www.youtube.com/watch?
v=CoVcRxza8nI.

exemplu de hartă topografică

 schiță de hartă topografică pe care vom face aplicațiile

Aplicații – generalități
     Avem în vedere harta de mai sus (menționez de la bun început că nu este
o hartă reală, adică elementele din ea nu există în realitate, ci am făcut-o
strict pentru aplicațiile pe care le voi explica).
Pe ea vom analiza câteva situații, care ne vor scoate mereu din încurcătură,
dacă avem un minim de cunoștințe de geografie.
       Să ne imaginăm că vrem să facem un traseu pe munte, plecând de la
Cabana Urloaia. Traseul nostru va fi prin Cheile Prăpăstiilor, după care o să
urcăm la Lacul Limpede. Atingem vârful de 1773 m și apoi coborâm la
Cabana Tătarului (unde probabil vom face o pauză mai lungă dată fiind
dificultate traseului). Apoi ne încumetăm din nou la drum și atingem vârful de
1825 m și…..din nou acasă (adică la Cabana Urloaia).
      Înainte să plecăm cred că trebuie să știm câteva lucruri legate de aspectul
traseului nostru. Ce întrebări ar fi necesar să ne punem? Care este distanța
dintre punctele noastre principale? Care este lungimea totală a traseului?
Care este echidistanța curbelor de nivel (dacă nu știm să ”citim” o hartă
topografică nu avem cum să ne descurcăm cu ea)? La ce altitudine este situat
Lacul Limpede?…….și multe alte lucruri pe care o să încerc să la explic. Și nu
în ultimul rând, pentru a ne putea apuca de treabă trebuie să avem la noi: o
linie, un creion, o foaie de hârtie (sau un compas) și………cunoștințe de
geografie și cartografie elementare.

Haide să începem…..Aplicația 1
Aplicația 1. Care este echidistanța curbelor de nivel de pe harta dată? Așa cum știți, curbele de nivel
reprezintă liniile care unesc punctele cu aceleași altitudini. Pe orice hartă topografică, curbele de nivel
principale sunt desenate cu o linie mai groasă și pe acestea se trec întotdeauna valorile lor. Pe harta dată,
se observă cu ușurință curbele de nivel principale: 1650 m, 1700 m, 1750 m, 1800 m. Liniile mai subțiri
dintre acestea reprezintă curbele de nivel secundare. Se observă că ele sunt în număr de patru. Deci: dacă,
de exemplu, considerăm curbele de nivel principale de 1750 m și 1800 m, deducem foarte simplu
că: echidistanța dintre curbele de nivel secundare este de 10 m.

formula scării hărții

Aplicația 2
      Aplicația 2. Care este distanța dintre Cabana Urloaia și Cheile Prăpăstiilor
Așa cum am mai spus, pentru măsurarea distanțelor se utilizează scara hărții și formula scării:
       Așa cum putem observa, scara hărții este 1:25.000, ceea ce înseamnă că unui cm de pe
hartă îi corespund 250 m pe teren.
       Pentru a măsura distanța dintre cele două obiective propuse de noi, avem la îndemână
două variante: dacă distanța este în linie dreaptă, atunci vom folosi o linie; dacă distanța este
sinuoasă, atunci putem utiliza fie un compas (de preferat), fie o foaie de hârtie (pe care o vom
”plimba” de-a lungul traseului nostru). Metoda foii de hârtie o să o explic într-un articol separat.
        Haideți să vedem cum măsurăm cu compasul. Stabilim distanța dintre cele două piciorușe
ale compasului la o distanță cât mai mică (pentru precizie). Indicat ar fi maxim 5 mm (așa o să
consider eu în exemplul dat). Parcurgem cu compasul distanța pe care dorim să o aflăm și
evident că vom avea un număr de segmente (a câte 5 mm fiecare). Spre exemplu, eu am avut
15 de ”deschideri” de compas (a câte 5 mm) de la Cabana Urloaia până la Cheile Prăpăstiilor.
Asta înseamnă: 15 x 5 mm = 75 mm = 7,5 cm(D1).
 rezolvăm calculul
Folosim formula scării:
de unde rezultă că: D = 7,5 cm x 25.000 cm = 187.000 cm = 1870 m = 1,8 km;
Putem să calculăm prin această metodă orice distanță de pe hartă.

Aplicația 3
    Aplicația 3. Vrem să calculăm distanța totală a traseului pe care îl avem de străbătut.
Evident că vom folosi metoda explicată anterior. Eu am măsurat pe harta mea următoarele
distanțe:

1. Cheile Prăpăstiilor – Lacul Limpede = 13 deschideri compas x 5 mm = 65 mm = 6,5

cm(D2)
2. Lacul Limpede – vf. 1773 m = 11 deschideri compas x 5 mm = 55 mm = 5,5 cm(D3)
3. vârful 1773 m – Cabana Tătarului = 14 deschideri compas x 5 mm = 70 mm = 7 cm (D4)
4. Cabana Tătarului – vf. 1825 m = 12 deschideri compas x 5 mm = 60 mm = 6 cm (D5)
5. vârful 1825 m – Cabana Urloaia = 22 deschideri x 5 mm = 110 mm = 11 cm. (D6).
Putem rezolva problema prin două metode:

metoda 1:

      adunăm valorile în cm (măsurați pe hartă) și aflăm totalul: 7,5 cm + 6,5 cm + 5,5 cm + 7 cm

+ 6 cm + 11 cm = 43,5 cm

calculăm cu ajutorul formulei

rezultă: D = 43,5 cm x 25.000 cm = 1.087.500 cm = 10.875 m = 10,87 km.
metoda 2:

      calculăm ca la aplicația 1 pentru fiecare distanță în parte, după care adunăm valorile în km
și aflăm totalul. Din punctul meu de vedere este mai simplă prima metodă.
Aplicația 4

        Haideți să vedem la ce altitudine se află Lacul Limpede. Acest lucru este simplu de
observat. Lacul Limpede se află situat pe curba de nivel principală, curbă ce are o valoare egală
cu 1750 m. Deci răspunsul este Lacul Limpede se află la 1750 m altitudine.

Aplicații pe harta geografică (2)

 

schiță hartă topografică

Aplicația 5
     Care este diferența de altitudine dintre Lacul Limpede și vârful cel mai înalt unde trebuie să
ajungem (adică vârful de 1825 m)?
         Se calculează foarte simplu: 1825 m – 1750 m (curba de nivel pe care se află Lacul
Limpede) = 75 m;
 cum citim curbele de nivel pe o hartă: albastru – vale, verde – deal

Aplicația 6
       Care dintre porțiunile (sectoarele) pe care le avem de străbătut se află pe o vale și care se
află pe o culme?
           Trebuie reținut că: sectorul (porțiunea) de pe hartă unde curbele de nivel sunt ”ascuțite”
către altitudinea cea mai mare este situat pe o vale. În situația dată, sectorul situat pe o vale este
sectorul de chei.
 model, cum calculăm distanța

Aplicația 7
      La ce distanță de curba de nivel de 1680 se află Cabana Urloaia (altfel spus, la ce altitudine se află
această cabană). Vom proceda în felul următor (imaginea de mai sus). Dacă un punct se află între două
curbe de nivel, altitudinea la care se află acest punct se calculează în felul următor (analizează imaginea
alăturată unde punctul C este considerată cabana).
       Din punctul C trasăm perpendiculare pe cele două curbe de nivel. Intersecția acestora le notăm cu
punctele A și B. Măsurăm cu linia segmentele AB și AC. Din măsurătorile mele au rezultat următoarele
valori: AB = 4,2 cm și AC = 1,4 cm. Aplicăm regula de trei simple:
AB (4,2 cm)………………..100%
AC (1,4 cm)………………..x
           Așa cum se poate observa, segmentul AC reprezintă 33% din segmentul AB. Așa cum am stabilit
anterior, echidistanța curbelor de nivel este egală cu 10 m. Pentru a afla distanța, în metri, dintre A și C
vom aplica din nou regula de trei simple:
AB (10 m)…………………100%

AC (xm)……………………33,3%
         Diferența de altitudine dintre punctele A și C este de 3,3 m. Altitudinea punctului A este de 1680
(adică valoarea curbei de nivel). Printr-un calcul simplu, deducem că altitudinea punctului C este egală cu
1680 m+3,3 m = 1683,3 m

Aplicația 8
       Care dintre sectoarele pe care le avem de străbătut este cel mai dificil. Răspunsul este simplu. Pe
orice hartă topografică, curbele de nivel apropiate indică pantă mare (altitudinea crește rapid) și
dimpotrivă, o distanță mare între curbele de nivel indică o pantă mică. Se poate observa că cel mai dificil
traseu este cel al Cheilor.

Aplicația 9
      Care este latitudinea și longitudinea, să zicem a Cabanei Tătarului? Coordonatele geografice sunt
notate pe marginea hărților topografice. Ele sunt redate în grade, minute și secunde. Pentru simplificarea
explicației, eu am notat pe harta noastră doar gradele și minutele, evident, metoda de calcul fiind exact
aceeași, cu notarea secundelor.
       Vă reamintesc că latitudinea reprezintă distanța, măsurată în grade, de la ecuator la
punctul respectiv (unghiul format de planul ecuatorial și verticala locului punctului considerat) iar
longitudinea reprezintă distanța, măsurată în grade, de la meridianul de 00 la punctul
respectiv (unghiul diedru format de planul meridianului Greenwich și planul meridianului ce
trece prin punctul respectiv).
       Cum procedăm? Ducem perpendiculare din punctul C (Cabana Tătarului) spre nord și sud.
Rezultă, prin intersecție, punctele A și B. Măsurăm cu linia distanța segmentelor AB și BC.
 latitudinea și longitudinea punctului C
Aplicăm regula de trei simple:
AB (85 mm)………….100%
BC (55 mm)…………..x

        Rezultă că BC reprezintă 64% din AB.

    
Calculăm diferența în grade, minute (și în general și secunde) dintre punctele
A și B:
46022 min – 45059 min = 23 min.
Din nou regula de trei simple: AB (100%)……………..23 min
                                                       BC (64%)………………..x

Punctul C va avea latitudinea: 45059min. + 15min.12sec. = 46014min.12sec.

Identic se va calcula și longitudinea punctului C.

Aplicații pe harta geografică

Aplicațiile pe o hartă geografică sunt extrem de variate.

exemplu de hartă – reprezentarea coordonatelor geografice

Situația 1. Imaginează-ți că vrei să pleci cu un vapor din România într-o croazieră. Pleci din portul
Constanța. Destinația ta este insula Țara de Foc din Oceanul Atlantic. Traseul este următorul: Constanța
– Atena – Tunis – Lisabona – New York – Dakar – Caracas – Lagos- Rio de Janeiro – Insula Țara de
Foc.
Cerință. Notează în spațiul corespunzător coordonatele geografice (latitudine/longitudine) ale
orașelor în care vei staționa. Ajută-te în rezolvarea sarcinii de lucru de harta de mai jos. 
Elevii vor avea de urmărit pe marginea hărții coordonatele notate. Important este să știe să facă
diferența între latitudine și longitudine (adică să cunoască cei doi termeni geografici).
 Aplicație ”scara numerică și realizarea scării grafice”:

A. Se dau următoarele scări:

a. 1:3 000;              b. 1:150 000;                   c. 1: 25 000 000;                    
d. 1:25 000;                         e. 1: 2 500 000;                                   f. 1: 300 000 000.
Cerinţe:
1. Calculează  câţi metri distanță reală reprezintă un cm pe hartă, pentru fiecare scară numerică în
parte;
exemplu de rezolvare: pentru scara 1:25 000
1 cm (pe hartă) este egală cu 25 000 cm (în realitate);
asta înseamnă că unui centimetru de pe hartă îi corespun 250 de metri în realitate
2. Reprezintă scara grafică pentru fiecare scară numerică notată mai sus.

scara grafică
corespunzătoare scării numerice 1:25.000

Formula scării hărții

B. Pe o hartă 1: 500 000 se măsoară următoarele distanțe:

a. Iaşi – Timişoara = 12 cm;                   b. Suceava – Reșița = 18 cm;
c. Mangalia – Constanța = 6 cm;           d. Arad – Baia Mare = 11 cm.
Calculează distanța reală pentru fiecare distanță de pe hartă (pentru a calcula foloseşte formula
scării hărţii).
exemplu de rezolvare: avem în vedere distanța Iași – Timișoare care, conform cerințelor, este egală cu 12
cm; (notă* – valorile nu sunt reale; este doar un model de calcul).

formula scării hărții

formula scării hărții este: unde: d – distanța pe hartă (în cm); D – distanța în realitate (o putem calcula în
metri sau kilometri) și 1/n – reprezintă scara hărții.
astfel: d = 12 cm; scara hărții (1/n) este egală cu 1:500 000 și trebuie să-l aflăm pe D;

D = 12 cm x 500.000 cm = 6.000.000 cm = 60 km

Aplicație curbe de nivel

C. Se dă desenul de mai jos: Cerinţe:
a. uneşte punctele cu aceeaşi altitudine din imaginea notată cu litera B;
b. colorează cu: galben– intervalul cuprins între 400 – 800 m (dealuri si podişuri); cu maro
deschisintervalul cuprins între 800 – 900 m (munţi scunzi); cu maro închis intervalul peste 900 m (munţi
cu altitudine medie) din imaginea notată cu litera B;
c. uneşte punctele rezultate prin ridicarea perpendicularelor corespunzătoare fiecărei curbe de nivel, din
imaginea notată cu litera A. Vei obţine astfel profilul C-D al formelor de relief reprezentate prin curbe de
nivel.

D. Se dă imaginea cartografică. Ea reprezintă o porţiune dintr-o hartă topografică, scara 1: 100 000. Pe

fiecare curbă de nivel sunt trecute altitudinile corespunzătoare. Colorează cu: verde– câmpiile (100 – 300
m); galben– dealurile și podişurile (300 – 800 m); maro– munţii – (peste 800 m). 

Alcătuieşte legenda hărţii și completează scara grafică. 

Aplicație corelare unitate relief cu forma curbelor de nivel corespunzătoare pe o hartă
 reprezentarea unor forme de relief
(coloana B) prin curbe de nivel (coloana A)

E. Se dă schița grafică alăturată. Cerinţe:            

a. asociază, prin săgeți, forma de relief (coloana B) cu imaginea ei (coloana A), reprezentată
prin curbe de nivel, pe o hartă;
b. notează, direct pe prima imagine valoarea curbelor de nivel, plecând de la bază – 100 m,
având în vedere că echidistanța acestora este egală cu 200 m; (echidistanța reprezintă distanța
dintre curbele de nivel);
c. pentru ultima imagine, ai în vedere echidistanța de 100 m, iar valoarea primei curbe de nivel
egală cu 200 m; la câți metri se află curbele de nivel care marchează altitudinea maximă?

F. Analizează harta de mai jos și răspunde următoarelor cerinţe:

a. numeşte două elemente de pe hartă; pot fi denumite oricare două elemente de pe hartă;
b. calculează distanța dintre punctele A și B, ştiind că scara hărţii este 1:50 000; 
c. află distanța pe teren dintre punctele A și B; subpunctele b și c: se măsoară cu rigla segmentul A – B
după care se rezolvă prin metoda de la exercițiul B;
d. alcătuieşte legenda hărţii.

Aplicații (2)
 
 puncte latitudine și longitudine
Aplicație coordonate geografice

    Exemplul 1: Identifică coordonatele geografice (latitudine și longitudine)

ale punctelor A şi F, din desenul alăturat. Știind că un grad de latitudine
măsoară 111,3 Km calculează distanța în metri dintre punctele A și F.
 
Aplicația mișcarea de rotație

     Exemplul 2:   Se dă următorul text: (Ocolul pământului în 80 de zile –

Jules Verne)  „Într-adevăr, călătorind spre est, Phileas Fogg
mergea în întâmpinarea Soarelui şi, astfel, zilele scădeau pentru el cu patru
minute la fiecare grad de longitudine străbătut. Ori, cum circumferința
Pământului numără 3600, dacă înmulțim aceste grade cu patru minute,
obținem 24h, adică acea zi câștigată fără să-și dea seama. Cu alte cuvinte, în
timp ce Phileas Fogg, mergând spre est, văzuse Soarele trecând la meridian
de 80 de ori, colegii săi de la Londra nu-l văzuseră decât de 79 de ori. Așa se
explică de ce, în ziua aceea, care era sâmbătă  și nu duminică, cum credea
Mr. Fogg, ei îl așteptau…..”   
Pe baza acestui text răspundeți la următoarele întrebări:
1. La ce aplicație practică a mișcărilor Pământului face referire, în text,
Jules Verne; 
2. Ce mișcare a Pământului este răspunzătoare de acest fenomen; 
3. Menționează alte două consecințe asupra Pământului exercitată de
mișcarea menționată la punctul 2.

Aplicații calculul orei pe glob; calcularea suprafeței pe o hartă

topografică și utilizarea formulei scării

      Exemplul 3: a. Calculează ce oră va fi în oraşul Beijing atunci când la

Bucureşti este ora 17. Oraşul Bucureşti este situat în al doilea fus orar, iar
oraşul Beijing este situat în fusul orar ce corespunde longitudinii de 120° E. 
b. Pe o hartă geografică o rezervaţie naturală are forma unui pătrat cu latura
de 7 cm, ceea ce corespunde, pe teren, cu 56 000 m. Determină scara
numerică. Efectuează scara grafică.
c. Pe o hartă 1: 30 000 este desenat un parc național cu formă de pătrat, care
are o arie egală cu 49 km pătrați, pe teren. Calculează latura pătratului
parcului, pe harta dată;
d. Calculează scara de proporţie a unei hărţi ştiind că distanţa reală dintre
două puncte  A şi B este de 18 Km iar distanţa pe  hartă este de 3 cm.
Efectuează scara grafică.

mișcarea de rotație și de revoluție

Aplicații mișcarea de revoluție

      Exemplul 4: Pe baza imaginii alăturate, precizează:

1. numele mişcării Pământului la care face referire imaginea; 
2. două consecințe ale mișcării vizibile în imagine; 
3. numele zonei din imagine unde ziua este egală cu noaptea tot timpul
anului; 
4. anotimpul existent în emisfera nordică, conform imaginii.

curbe de nivel și utilizarea lor pentru măsurarea distanțelor

Aplicație scara topografică https://www.youtube.com/watch?
v=hgyWd9z1gj0
       Exemplul 5: Pentru harta topografică se cere să: a. precizează cotele
altimetrice pentru punctele A şi b. calculează distanţa, în km, dintre punctele
C şi D ştiind că scara hărţii este de 1:50.000. (pentru a calcula distanța
folosește formula scării hărții).
Aplicație proprietățile Pământului

Exemplul 6: Indică corespondențele (litere–cifre) dintre proprietățile

Pământului şi consecințele acestora:
*notă: fiecărei proprietăți îi corespunde o singură consecință

Magnetismul
A 1 Structurarea materiei în interiorul Pămân-tului
terestru

B Gravitație 2 Forța lui Coriollis

C Mișcarea de rotație 3 Încălzirea inegală a suprafeței Pământului

Mișcarea de
D 4 Arce de meridian de mărimi diferite
revoluție

Dirijarea vântului
5
so- lar