ELEMENTELE PLANURILOR SI HARTILOR

Planul topografic - este o reprezentare grafica conventionala

a unor portiuni restranse ale suprafetei topografice, proiectate pe un plan
orizontal, micsorata la o anumita scara care prin detaliile pe care le
confine reda in mod fidel suprafata topografica respective, fara sa se tina
seama de curbura Pamantului.
Harta - este o reprezentare grafica conventionala, micsorata
la o anumita scara, in care este reprezentata intreaga suprafata a
Pamantului sau portiuni din ea si in constructii careia se tine seama de
curbura Pamantului,
Planurile si hartile se clasifica in functie de scara astfel:
Planuri topografice
planul topografic de baza al tarii este tiparit in trei
culori si realizat intr-un singur sistem de proiectie la scarile:
1/2000,1/5000, 1/10000;
planul topografic special se realizeaza pentru diverse
cerinte economice si poate fi realizat la scari ce variaza
intre 1/100 panala 1/1000.
Hartile sunt reprezentarile grafice realizate la scara 1/25 000 si
mai mici.
harti la scari mici - 1/25 000 pana la 1/100 000;
harti de ansamblu - sunt realizate la scari medii 1/200 000 pana
la 1/1000000;
harti geografice - sunt realizate la scari mici incepand cu 1/1 000
000 si mai mici.

Elementele hrilor topografice

Dei, n linii mari, elementele hrilor geografice se
regsesc i pe cele topografice exist totui anumite
diferenieri, ce deriv n special din scrile diferite la
care sunt realizate, care trebuie neaprat puse n
eviden. Acestea vor fi prezentate n continuare exact
n ordinea n care au fost tratate elementele hrilor
geografice.

Elementele matematice
Scara apare sub form numeric, direct sau
grafic. Singura deosebire fa de harta geografic este
aceea c datorit suprafeelor mai restrnse, care fac
ca deformrile ce rezult din transpunerea suprafeei
curbe a Pmntului pe plan s fie neglijabile, scara
este aceeai pe ntreaga suprafa a hrii topografice.
Reeaua cartografic nu este evideniat pe
hart, totui, pe baza cadrului geografic, putem trasa
meridianele
i
paralelele
care
strbat
teritoriul
respectiv. Astfel, pentru a obine meridianele vom uni
capetele segmentelor cadrului geografic de pe latura
de nord a hrii cu corespondentele lor de pe latura
de sud. Similar, trasarea paralelelor se va face unind
segmentele cadrului geografic de pe latura de vest, cu
cele corespunztoare de pe latura de est. Aadar,
densitatea meridianelor i paralelelor depinde de
valoarea de latitudine i, respectiv, de longitudine a
segmentelor cadrului geografic.
n
colurile
hrii
sunt
nscrise
coordonatele
geografice ale punctelor respective.
Punctele de sprijin sunt mai numeroase dect
pe
hrile
geografice. Astfel, pe
lng
punctele
astronomice, geodezice i topografice pot s apar i
puncte de intersecie i de druumuire, care ajut la
ndesirea reelei de puncte de sprijin de ordin superior.
Pe baza punctelor de intersecie i drumuire se
determin coordonatele punctelor de detaliu, din a
cror unire pe hart se obin figuri asemenea cu cele
din teren, dar reduse la scar.
Cadrul hrii are aceeai alctuire ca i pe hrile
geografice (Figura ), cu singura precizare c valorile
segmentelor
cadrului
geografic
sunt
de
ordinul
fraciunilor de grad.

Figura Cadrul hrii topografice

1 cadrul interior ; 2 cadrul geografic; 3
cadrul ornamental
4 reeaua
geometric
sau
caroiajul
kilometric
Reeaua geografic apare ca o noutate n
raport cu harta geografic. Ea este specific hrilor
construite n proiecie Gauss, la scri cuprinse ntre 1 :
25 000 1 : 200 000. Liniile reelei geometrice, din a
cror intersecie rezult mai multe ptrate, reprezint
paralele trasate la axele de coordonate adoptate.
Acestea
sunt
proiecia
ecuatorului
i
proiecia
meridianului axial al fiecrui fus.
Pa harta topografic la scara 1 : 25 000 latura unui
ptrat al reelei, cu lungimea de 4 cm, corespunde pe
teren unei distane de 1 km. Din aceast cauz
reeaua geometric mai este cunoscut i sub
denumirea de caroiajul kilometric. Prin extensie, a
nceput s se vorbeasc de caroiaj kilometric i n
cazul hrilor la scri mai mici, dei lungimea laturii
ptratului se reduce, crescnd n schimb valoarea sa
de pe teren (Tabelul 1).
Valorile reelei geometrice sunt nscrise pe hart
ntre
cadrul geografic
i cel
interior, ele
dnd
posibilitatea determinrii coordonatelor rectangulare ale

punctelor sau fixrii unor puncte pe hart atunci cnd

li se cunosc coordonatele rectangulare.
Tabelul 1

Scara

Lungimea
laturii
ptratului
pe hart

Lungimea
corespunztoare de
pe teren

4 cm

1 km

2 cm

1 km

2 cm

2 km

2 cm

4 km

1 : 25
000
1 : 50
000
1 : 100
000

1 : 200
000
Elementele de coninut

Elementele de planimetrie care apar pe hrile

topografice sunt mult mai numeroase i mai detaliate.
Ele sunt redate prin semne convenionale mai explicite
i prin culori avnd o alt semnificaie dect pe
hrile geografice. De exemplu, culoarea verde se
refer la vegetaie i nu la treapta hipsometric a
cmpiilor, aa cum se ntmpl pe hrile geografice.
Elementele de altimetrie se pot reprezenta prin
mai multe metode: metoda haurilor, metoda umbririi,
metoda perspectiv, metoda
stereoscopic, metoda
curbelor de nivel i metoda punctului. Cea mai
rspndit dintre acestea este metoda curbelor de
nivel, ntruct permite rezolvarea unor probleme cum
ar fi : determinarea diferenelor de nivel dintre puncte,
calculul pantelor, construirea profilelor topografice, etc.

Metodele de reprezentare a reliefului vor fi analizate

ulterior.

Elementele ntocmirii i editrii

Elementele ntocmirii
Titlul apare pe latura nordic a hrii topografice,
ntr-o parantez. El se refer la numele celei mai
importante localiti de pe harta respectiv.
Indicativul
este
un
element
specific
hrii
topografice. El preced titlul i este alctuit dintr-o
succesiune de litere i cifre, de forma L 35 74 B
c. Indicativul este un element de identificare. Aa cum
n cazul unei table de ah fiecrui ptrat i
corespunde o liter i o cifr, adic poziia sa este
definit pe baza unui indicativ de forma B6, C3, E2,
etc., la fel i indicativul hrii permite definirea poziiei
teritoriului cartografiat pe suprafaa terestr.
Indicativul hrilor topografice deriv din cel al
hrii internaionale a lumii n proiecie Gauss Krger,
realizat la scara 1 : 1 000 000. Aceasta rezult din
mprirea globului terestru n fuse longitudinale de
cte 6 i n zone latitudinale de cte 4. Pentru
reprezentarea zonelor situate dincolo de paralelele de
88 s-au utilizat proiecii azimutale, care nu se
ncadreaz n indicativele pe care le vom urmri n
continuare.
Cele 60 de fuse longitudinale au fost numerotate
de la 1 la 60, n sens invers acelor de ceasornic,
ncepnd de la meridianul de 180. n latitudine au
rezultat 22 de zone pentru fiecare emisfer, care la
rndul lor au fost notate cu literele majuscule ale
alfabetului latin, de la A la V. A rezultat un fel de
tabl de ah pe sfer, astfel nct fiecrui trapez
obinut prin mprirea globului terestru n zone
latitudinale i fuse longitudinale i corespunde un
indicativ de forma C 36, H 11, etc. Pentru a se
distinge
teritoriile
din
emisfera
sudic, n
faa

indicativului se nscrie litera S, aa nct indicativele de

mai sus vor arta astfel : SC 36 i SH 11.
Teritoriile cuprinse n aceste trapeze sferice au fost
micorate de 1.000.000 de ori, rezultnd mai multe foi
de hart, care mpreun alctuiesc harta internaional
a lumii. Peste ara noastr se suprapun zonele
latitudinale K, L i M i fusele longitudinale 34 i 35.
Vom urmri n continuare
modul n care deriv
indicativele hrilor realizate la scri din ce n ce mai
mari, din indicativul unei hri la scara 1 : 1 000 000
ntocmit pentru teritoriul Romniei.
Trapezul cu indicativul L 35 ( Figura ) se mparte
n 4 pri, avnd fiecare 2 n latitudine i 3 n
longitudine. Se noteaz cele patru trapeze rezultate cu
A, B, C i D, iar teritoriul cuprins n fiecare dintre ele
se
micoreaz de 500.000 de ori, rezultnd foi de
hart la scara 1 : 500 000, al cror indicativ va fi de
forma L 35 A.
Prin mprirea trapezului iniial n ase pri, att
n latitudine, ct i n longitudine, se obin 36 de
trapeze mai mici, avnd fiecare 40` n latitudine i 1
n longitudine. Ele se noteaz cu cifre romane de la I
la XXXVI, iar teritoriile respective se micoreaz de
200 000 de ori. Indicativul unei astfel de foi de hart
este de forma L 35 XII i corespunde scrii 1 : 200
000.
nc o dat, trapezul la scara 1 : 1 000 000 se
mparte n 12 pri n latitudine i tot attea n
longitudine, rezultnd 144 de trapeze i mai mici,
avnd dimensiunile de 20` n latitudine i 30` n
longitudine. Acestea se noteaz cu cifre arabe, iar
teritoriul cuprins n ele se micoreaz de 100.000 de
ori, rezultnd 144 de foi de hart la scara 1 : 100 000.
Indicativul corespunztor unei astfel de hri este L
35 10.

Figura Indicativul hrilor n proiecie Gauss (

dup A.Nstase )
n continuare, mprirea nu mai pornete de la
trapezul iniial, ci fiecare trapez la scara 1 : 100 000 se
mparte n patru pri avnd 10` n latitudine i 15`
n longitudine. Teritoriile respective se noteaz din nou
cu litere majuscule ale alfabetului latin, A, B, C i D, i
se micoreaz de data aceasta doar de 50.000 de ori,
rezultnd astfel cte 4 foi de hart la scara 1 : 50
000. O astfel de hart are un indicativ de forma L 35
86 B.
Pentru obinerea unei foi de hart la scara 1 : 25
000, fiecare din trapezele anterioare se mparte n
patru pri, avnd 5` n latitudine i 7`30`` n
longitudine. Acestea se noteaz cu a, b, c i d,
indicativul unei astfel de hri fiind L 35 86 D c.
Hrile la scara 1 : 10 000 se obin din mprirea
unei foi de hart la scara 1 : 25 000 n patru pri.
Acestea se noteaz cu cifre de la 1 la 4, iar teritoriul
cuprins n ele
se micoreaz de 10.000 de ori.
Indicativul unei astfel de foi de hart se obine din
cel al hrii la scara 1 : 25 000 din care deriv, la care

se
adaug
numrul
seciunii
corespunztoare, de
exemplu L 35 92 B d 3.
Indicativele planurilor topografice se formeaz pe
baza aceluiai procedeu. Astfel, pentru ntocmirea unor
planuri la scara 1 : 5 000 se mparte harta 1:100000 n
16 pri, att n latitudine, ct i n longitudine,
rezultnd 256 de trapeze cu dimensiuni de 1`15`` n
sens latitudinal i 1`52``5 n sens longitudinal. Pentru
planurile la scara 1 : 5 000 indicativul este compus din
acela al foii de hart din care deriv, la care se
adaug n parantez numrul foii respective, de la 1 la
256. Aadar, un astfel de plan are un indicativ de
forma L 35 42 ( 114 ).
Planurile la scara 1 : 2 000 se obin din mprirea
unui plan la scara 1:5000 n 9 pri, care se noteaz
cu litere de la a la i. Astfel, indicativul unui plan
topografic la scara 1 : 2 000 este de forma L 35 42
(114 g).
Un ultim aspect care mai trebuie subliniat n
legtur cu indicativul este acela c el ne d
posibilitatea s identificm foile de hart
care se
racordeaz. Racordarea se refer la faptul c prin
alturarea hrilor teritoriilor nvecinate, realizate la
aceeai scar, suprafeele cartografiate se vor afla n
perfect continuitate. Pe cele patru laturi ale cadrului
unei hri topografice sunt nscrise foile de hart cu
care aceasta se poate racorda.
Graficele de pant (Figura) apar obligatoriu pe
hrile n curbe de nivel, deoarece ele dau posibilitatea
determinrii pantelor n mod direct, fr a mai face
calcule. Pentru aceasta este necesar s comparm
distanele
dintre
curbele
de
nivel
alturate
cu
segmentele verticale ale graficelor de pant, citind
dedesubt valorile nclinrilor. Unul din cele dou grafice
permite determinarea pantelor dintre curbele de nivel
normale, iar cellalt pe cele dintre curbele de nivel
principale. Utilizarea celui din urm devine necesar
atunci cnd pantele sunt foarte mari, ceea ce
nseamn c curbele de nivel normale sunt att de
apropiate, nct este mai convenabil s se ia n

deschiderea
principale.

compasului

Figura

distana

dintre

curbele

Grafice de pant

Schema declinaiei magnetice apare pe acele

hri care redau o suprafa mai ntins de teren, cu
alte cuvinte, realizate la scri mai mici. Ea este
deosebit de important pentru orientarea hrii dup
nordul geografic.
Legenda hrilor topografice nu este nscris pe
fiecare foaie de hart n parte. Toate semnele i
culorile
convenionale
utilizate
sunt
cuprinse
i
explicate ntr-un Atlas de semne convenionale, realizat
pentru mai multe scri de reprezentare.
Scrierea prezint aceleai caracteristici ca i n
cazul hrilor geografice.
Informaiile diverse se refer la anul cnd a
fost executat ridicarea suprafeei cartografiate, la
reambulrile
(reactualizri)
executate
de-a
lungul
timpului, la persoanele care s-au ocupat de ntocmirea
hrii, la sistemul de cote folosit i la elipsoidul de
referin.
Elementele editrii cuprind o serie de informaii
cum ar fi: instituia care a tiprit harta, tirajul, anul n care

a fost realizat ridicarea topografic, anul cnd s-a realizat

reambularea, etc..
Caroiajul geografic
Caroiajul geografic al unei foi de plan sau harta este format din
meridiane si paralele. In colturile caroiajului geografic care margineste
foaia de plan sau harta sunt inscrise valorile coordonatelor geografice
(latitudinea si longitudinea). Paralelele sunt numerotate incepand de la
Ecuator, iar meridianele incepand cu meridianul Greenwich.
Intervalele dintre meridianele si paralelele care delimiteaza foaia de
harta sunt impartite pe verticala in minute de latitudine si pe orizontala in
minute de longitudine sunt reprezentate prin spatii alternant negre si
albe de grosime 0.5 mm.
Pe o foaie de plan scara 1:25 000 caroiajul geografic este ca in
figura:
Minut
de

Minut de
longitudi

Longitudine
Figura Caroiajul geografic
Caroiajul rectangular
Caroiajul rectangular este format din drepte trasate
paralel la axele de coordonate rectangulare plane ale
sistemului adoptat. Aceste paralele formeaza o retea de
patrate cu latura de 1 km sau multipli de kilometri, denumita si
retea kilometrica.
Pe planuri si harti liniile caroiajului rectangular nu
sunt paralele cu liniile caroiajului geografic.
Pe un plan la scara 1 ; 25 000 caroiajul rectangular se

prezinta ca in figura:

Figura Caroiajul rectangular

In sistemul de proiectie Stereografic 1970 coordonata X
se citeste pe verticala, iar coordonata Y se citeste pe orizontala.
Semne conventionale
Detaliile de planimetrie si altimetrie care se reprezinta
pe planuri si harti se exprima grafic prin semne conventionale.
Semnele conventionale trebuie sa fie cat mai generalizate si sa
reprezinte detaliul cat mai sugestiv. Acestea sunt cuprinse in
atlase de semne conventionale editate pentru diferite scari ale
planurilor si hartilor. In majoritatea cazurilor, forma semnelor
conventionale este aceeasi pentru diferite scari, doar
dimensiunile de desenare difera de la o scara la alta.
In functie de detaliile ce le reprezinta, semnele
conventionale se pot grupa in doua categorii:
- semne conventionale pentru planimetrie;
- semne conventionale pentru altimetrie.

Semne conventionale pentru planimetrie

Semnele convetionale explicative

Semnele conventional explicative sunt inscriptiile si notarile
conventionale care se fac pe harta sau plan, pentru a da o
caracteristica mai deplina detaliilor topografice. Ele sunt folosite
intotdeauna in combinatie cu primele doua categorii de semne
conventionale (figura).
O

15

0,2 0
Pod metalic
cu patru
deschideri

Padure de foioase

cu
inaljimea pomilor de 15 m i
grosimea trunchiului de 0,20
m;

lungime 150m,
lajime 12 m

Figura Semne conventionale Semne

conventionale pentru altimetrie
Relieful este un element important din continutul unui plan
sau al unei harti. Relieful este totalitatea neregularitatilor
concave convexe de pe suprafata topografica a pamantului.
Reprezentarea reliefului se poate face prin mai multe
metode:
- metoda curbelorde nivel;
- metoda planului cotat;
- metoda profilelor;
- metoda haurilor;
- metoda planurilor in relief;
Metoda curbelor de nivel
Curba de nivel este proiectia in plan orizontal a liniei ce

Curba
Curba
de
de nivel
nivel
accident
ala E/4
Curba

uneste puncte de aceeasi cota de pe suprafata topografica.

Curbele de nivel se obtin prin sectionarea formei de relief cu
suprafete de nivel perpendiculare pe directia gravitatiei. Pe
suprafete mici, suprafetele de nivel pot fi asimilate cu
suprafete orizontale. Pentru o reprezentare riguroasa a
reliefului se va alege o distanta constanta numita
echidistanta ,,E" in functie de scara planului. Echidistanta este
distanta pe verticala dintre suprafatele de nivel generatoare de
curbe de nivel. Aceasta este o marime constanta si depinde de
precizia dorita, de accidental terenului si de scara planului
sau hartii. Marimea echidistantei este o valoare metrica; 1m, 2
m, 5 m, 10 m, 20 m, etc.
Clasificarea curbelor de nivel se poate face dupa
cum urmeaza(figura):
- curbe de nivel normale trasate la distanta egala cu E;
- curbe de nivel principale trasate la distanta egala cu 5E;
- curbe de nivel ajutatoare trasate la distana egala cu
E/2;
- curbe de nivel accidentale trasate la distanta egala cu
E/4.

Curba de
nivel
ajutatoar
e E/2
Figura Curbe de nivel

Curbele de nivel normale se traseaza pe plan sau harta

cu o linie subtire, continua la echidistanta E uniforma pentru
intregul plan sau harta.
Curbele de nivel principale sunt curbe de nivel
normale ingrosate, ce se traseaza la valori de cote rotunde. De
obicei fiecare a 5 - a curba se considera principala pentru
echidistantele de 1 m, 2 m, 5m, 10m, 20m.
Curbele de nivel ajutatoare se traseaza pe plan sau
harta prin linii punctate la o echidistanta egala cu E/2. Acestea
sunt folosite in cazul terenurilor plane pentru a da o
imagine mai sugestiva a reliefului, deoarece curbele de
nivel normale sunt prea rare la un teren plan.
Curbele de nivel accidental sunt curbe de nivel ce
se traseaza la o echidistanta egala cu E/4 prin linii punctate
mai scurte decat cele ajutatoare. Ele sunt utilizate numai daca
relieful nu poate fi reprezentat prin curbe de nivel normale i
ajutatoare.
Reprezentarea formelor de relief prin curbe de
nivel
Varietatea mare a neregularitatilor prezentate de
suprafata terestra poate fi reprezentata, prin simplificare, la un
numar redus de forme caracteristice de relief care se pot grupa
in: sesuri, inaltimi si depresiuni.
Sesurile sunt suprafete plane, cu diferente de nivel
mici, lipsite de ridicaturi sau adancituri prea mari. Daca
sesul este la inaltimi cuprinse intre 0 si 200 m fata de nivelul
marii, se numeste campie, iar daca inaltimea este mai mare
de 200 m, forma de relief respectiva se numeste podis.
Principalele forme tip de inaltimi sunt: mamelonul,
dealul si seaua.
Mamelonul (figura) este forma de relief cu inaltimea
cuprinsa intre 50 -150 m fata de terenul pe care se afla, cu
varf rotunjit si cu pante relativ simetrice. Acesta se reprezinta
pe planuri si harti prin curbe de nivel inchise, valorile cotelor
crescand de la exterior spre interior.

Varf

Figura Reprezentarea mamelonului prin curbe de nivel

Dealul (figura) este o forma de nivel cu doi versanti ce
se unesc de-a lungul unei linii de panta numita creasta sau
linie de separare a apelor.
Varf

Piciorul crestei

Figura Reprezentarea dealului prin curbe de nivel

Aceasta forma de relief se reprezinta pe planuri sau
harti prin curbe de nivel alungite, avand convexitatea
orientata in sensul de coborare a liniei de separare a apelor,
marcata prin bergsrichturi. Curbele de nivel au o intoarcere
retunjita pe linia de creasta pe care o

intersecteaza in unghi drept. Elementele caracteristice ale

acestei forme de relief sunt: varful, linia de creasta si piciorul
crestei.
Seaua (figura ) este o forma de relief complexa formata
din doua dealuri racordate printr-o creasta mai joasa. Gatul
seii ,,G" formeaza originea a doua vai dispuse transversal pe linia
de creasta. Elementele caracteristice ale acesteia sunt: varfurile,
liniile de cresta si gatul seii.

VI

Figura seaua reprezentata prin curbe de nivel

Principalele forme tip de adancimi sunt: caldarea sau
palnia, valea si bazinul hidografic.
Caldarea sau palnia (figura) este o depresiune inchisa din
toate partile si este forma de relief opusa mamelonului. Ea se
reprezinta prin curbe de nivel inchise ale caror valori descresc de
la exterior spre interior.

Fundul caldarii
.80

Figura Caldarea reprezentata prin curbe de nivel

Valea (figura ) este o depresiune formata din doi
versanti care se unesc pe linia de strangere a apelor numita
talveg. Ea este o forma concava opusa dealului. Valea se
reprezinta prin curbe de nivel deschise, alungite, care au
concavitatea orientata in sensul de curgere a apelor. Valorile
cotelor descresc de la exterori spre interior. Elementele
caracteristice sunt: originea vaii, firul vaii (talveg), gura vaii si
cei doi versanti.
Vers
Originea vaii

anti
Figura Valea reprezentata prin curbe de nivel

Bazinul hidrografic (figura) este o forma de relief

complexa inchisa din trei parti de linia de despartire a apelor
si deschisa pe o singura parte. Acesta reuneste de regula mai
multe forme simple de relief.

Figura 2.12 Bazinul hidrografic reprezentat prin curbe de

nivel

APLICATIE

Se da sectiunea de plan la scara 1 : 25 000

Figura Sectiunea de plan la scara 1:25 000

Se cere sa se rezolve urmatoarele probleme
1. Sa se calculeze coordonatele geografice latitudinea si
longitudinea punctelor A si B aflate pe foaia de plan;
2. Sa se calculeze coordonatele rectangulare X si Y ale
punctelor A si B;
3. Sa se calculeze distanta dintre punctele A si B;
4. Sa se calculeze cotele punctelor A si B;
5. Sa se calculeze panta dreptei AB.
Rezolvare
1.Calculul coordonatelor geografice latitudinea () i
longitudinea (X) punctelor A si B.
Determinarea coordonatelor geografice se face cu ajutorul
caroiajului geografic trasat pe laturile exterioare ale foii de plan.

Etapele sunt urmatoarele:

> Din punctul A de pe plan se vor duce perpendiculare pe
caroiajul
geografic.
> Se masoara lungimea unui minut de latitudine si lungimea
unui
minut de longitudine. Pe planul 1 : 25 000 lungimea unui
minut de
latitudine este 74 mm, iar a unui minut de longitudine este de
52 mm.
> Se citesc cele mai apropiate valori de latitudine si
longitudine si
apoi prin interpolare se determina secundele de
latitudine si longitudine. Pentru aceasta se vor masura
distantele de pe plan de la valoarea latitudinii si longitudinii
citite pentru punctui A pana la piciorul perpendicularelor duse
din punct pe caroiaj.
Daca d1 este distanta citita pe latitudine si d2 este distanta
citita pe longitudine vom avea urmatoarele valori:
A = 4558 + A
A = 2418 + A
Minut
A
de
de
longitudine

Figura

Calculul
coordonatelor
geografice ale
punctului A
Calculul cresterilor de coodonate A si A ,A se face astfel:

42

60F...........74mm
A...........d1
A= 60*d1/74 mm
60F............52mm
A............d2
A = 60*d2 / 52 mm

Calculul coordonatelor rectanagulare

Pentru determinarea coordonatelor rectanagulare se va
folosi caroiajul rectangular. Masurand pe plan lungimea laturii unui
carou se observa ca aceasta este de 4 cm. Deoarece planul este
la scara 1 : 25 000 rezulta ca marimea laturii unui carou pe teren
este de 1 000m sau 1 km. Asadar cresterile de coordonate sunt in
metri.
Etapele de calcul sunt urmatoarele:
Din punct se duc perpendiculare pe laturile
caroului in care se incadreaza acesta;
Se masoara cresterile de coordonate x si y in
mm din coltul caroului in care se incadreaza
punctul pana la perpendiculare duse din punct;
> Se transforma cresterile de coordonate conform
scarii planului:
Xm = 25*
Xmm
Ym = 25 *
ymm
Se va inmulti cu 25 deoarece la scara 1:25000 1mm pe
plan reprezinta 25m pe teren..
^ Se calculeaza coordonatele punctului
A:
XA = 5091000m + Xm
YA = 5285000m + Ym

Daca xmm = 31mm => Xm = 0.031m * 25000 = 775 m

ymm = 23mm => Ym = 0.023m * 25000 = 575 m
XA = 5092000m + 775m = 5092775m =
5092.775km
YA = 5286000m + 575m = 5286575m =
5286.575km

x/
93
A
xm
m

92

ym
m
50

91
85

86

87

52

88
Y

Figura Calculul coordonatelor rectangulare ale punctului A

Calculul distantei dintre punctele A i B
Calculul distantei din teren din distanta masurata pe plan
Se masoara pe plan distanta dintre puncte dAB in mm si se
calculeaza DAB in m in functie de scara planului.
DAB = dAB *n, unde n = 25 000 in exemplul dat
Daca dAB = 126mm = DAB = 0.126m * 25000 = 3150 m

Calculul cotelor punctelor A si B

Calculul cotei prunctului aflat pe o curba de nivel
Daca punctul se afla pe o curba de nivel cota acestuia
este identica cu cota curbei pe care se afla punctui. De exemplu
punctul A se afla pe curba de nivel de cota 36m, astfel incat
cota punctului A va fi 36m (figura).

Figura Calculul cotelor punctelor A si B

Calculul cotei punctului aflat intre doua curbe de nivel
Daca punctul se afla intre doua curbe de nivel cota
acestuia se va calcula prin interpolare. Se va trasa distanta cea
mai scurta ce trece prin punctui dat si uneste cele doua curbe de
nivel numita linia

de cea mai mare panta. Se masoara d1 si dintre curbele de nivel

(figura ) si se masoara si distanta d2 de la una din curbe (de obicei
cea cu cota cea mai mica) pana la punct. Cota punctului B este HB=
35 m + H
H se va calcula prin interpolare astfel:
d1....................E
d2....................H
Unde E este echidistanta curbelor de nivel. In exemplul dat E = 1m
H= Ed2 /d1

ATENTIE!
Distantele d1 si d2 se masoara in aceleasi unitati de masura, de regula
in mm, far E se da in m. Astfel H se va calcula in m.
Calculul pantei dreptei AB
Daca sectionam terenul natural cu un plan vertical ce trece prin
punctele A si B obtinem aliniamentul AB. Unind punctele A si B cu o
dreapta obtinem distanta inclinata LAB, iar proiectia acesteia in
plan orizontal este distanta DAB. Unghiul vertical dintre LAB si DAB
este unghiul de panta . Panta terenului este tangenta unghiului , .
PAB = HAB/DAB de obicei panta se calculeaza in
procente.
PAB% = tg * 100 = HAB / DAB * 100.

Figura Calculul pantei dreptei AB

In exemplul dat daca cota punctului A este 36 m a punctului
B este 35,45m si distanta DAB=75,56m, panta va fi calculata
astfel:

Altfel spus, la o distanta orizontala 100m avem o diferenta de

nivel de 0.73 m.