NOTA* Cunoasterea notiunilor de raspundere penala si contraventionala a

faptuitorilor

Infractiunea si elementele ei
Infractiunea
Infractiunea este o fapta a omului prin care se aduce antingere unor anumite valori sociale si
pentru care cel ce a savarsit o astfel de fapta urmeaza sa suporte pedeapsa.
Articolul 17 din Codul penal defineste infractiunea ca fiind ,, fapta care prezinta pericol
social, savarsita cu vinovatie si prevazuta de legea penala ”.
Infractiunea ca fenomen care se petrece in realitatea sociala are urmatoarele aspecte:
- Material – reprezinta o manifestare exterioara a individului;
- uman – reprezinta o activitate omeneasca;
- social- se indreapta impotriva relatiilor sociale;
- moral-politic- reprezinta atitudinea morala si politica a faptasului fata de valorile sociale;
- juridic – se prezinta o incalcare a unei norme penale, in notiuneade infractiune, ca regula
de drept, se retine ceea ce este esential pentru fapta pentru a fi incriminata si trebuie sa intruneasca
trasaturi caracteristice care sa o deosebesca de alte fapte cum ar contraventie si abaterile care pot fi
combatute prin alte mijloace nepenale.
Tentativa ( art.20 Codul Penal)
Tentativa este forma de infractiune care se situeaza in faza de executare a infractiuni,
intre inceputul executarii actiunii ce constituie elementul material al laturii obiective si producerea
rezultatului socialmente periculos.
Tentativa este prevazuta in art. 20 Codul Penal si ,, consta in punerea in executare a
hotararii de a savarsi infractiunea, executare care a fost insa intrerupta sau nu si-a produs efectul”.
Contraventia.Notiune, trasaturi si elemente constituitive
Conform Legii nr.32/1968 care defineste, contraventia este ,, fapta savarsita cu vinovatie,
care prezinta un pericol social mai redus decat infractiunea si este prevazuta si sanctionata ca atare
prin legi, decrete sau prin acte normative aratate in Lege”.