Lazari Vasile gr.

3
Caracterizaţi infracţiunea şi trăsăturile ei esenţiale
Infracţiunea este un act de conduită a fiinţei umane, care din cauza tulburării
pe care o produce ordinii sociale şi de drept ,este supusă represiunii penale.
Infracţiunea este o faptă (acţiune sau inacţiune) prejudiciabilă,săvîrşită cu
vinovăţie şi pasibilă de pedeapsă penală.

Trăsăturile esenţiale ale infracţiunii . Din prevederile art. 14 Cod Penal alin. (1)
rezultă că pentru ca o faptă să fie considerată infracţiune , ea trebuie să întrunească
următoarele trăsături:

1)prejudiciabilitatea – fapta reprezintă modul de manifestare a individului, în

cadrul realităţii sociale şi poate avea caracter social sau antisocial. Din totalitatea
faptelor care prezintă pericol pentru societate , cea mai periculoasă este
infracţiunea.

Pericolul social reprezintă orice activitate contrară normelor în vigoare şi

care împiedică desfăşurarea normală a relaţiilor sociale. Pericolul social al
infracţiunii este apreciat în dependenţă de valoare socială care este afectată, de
împrejurările în care se săvîrşeşte fapta şi nu în ultimul rind de personalitatea
infractorului. De aici rezultă că pericolul social este diferit pentru toate
infracţiunile, în funcţie de interesul ocrotit , valoare socială protejată ,afectate de
fapta penală.

În doctrină pericolul social ca trăsătură esenţială a infracţiunii este cunoscut sub

două forme :

a)pericolul social generic sau abstract — reprezintă acel pericol social apreciat de
legiutor la momentul înscrierii faptei periculoase în legea penală drept infracţiune.

b)pericol social concret – pericol pe care îl reprezintă o fapta concretă , săvîrşită de

o persoană concretă şi e apreciată de instanţa de judecată ca fiind periculoasă prin
aplicarea pedepsei penale.

2)vinovăţia- reprezintă aspectul subiectiv al infracţiunii şi cuprinde atitudinea

psihică a făptuitorului, faţă de fapta săvîrşită şi urmările acesteia .

1.2 Clasificarea infracţiunilor.

Faptele prevăzute în codul penal sunt clasificate ţinînd cont de caracterul şi gradul
prejudiciabil.
Astfel, infracţiunile se clasifică conform art. 16 Cod Penal în următoarele categorii
1)Infracţiuni uşoare –se consideră faptele pentru care legea penală prevede în
calitate de pedeapsă maximă pedeapsa închisorii pe un termen de pînă la doi ani
inclusiv.

2)Infracţiuni mai puţin grave – se consideră faptele pentru care legea penală
prevede pedeapsa maximă cu închisoare pe un termen de pînă la 5 ani inclusiv.

3)Infracţiuni grave – se consideră faptele pentru care legea penală prevede

pedeapsa maximă cu închisoare pe un termen de pînă la 12 ani inclusiv.

4)Infracţiuni deosebit de grave – se consideră infracţiunile săvîrşite cu intenţie ,

pentru care legea penală prevede pedeapsa maximă cu închisoare, pe un termen ce
depăşeşte 12 ani.

5)Infracţiuni excepţional de grave – se consideră infracţiunile săvîrşite cu intenţie

pentru care legea penală prevede detenţiune pe viaţă.

1.3 Clasificaţi componenţele infracţiunilor în funcție de trei criterii diferite

1)După gradul de pericol social al infracţiunii componenţele se clasifică în:

a)componenţă de bază sau tip-sunt acele cărora le corespund infracţiunea în formă

simplă , fiind alcătuită din trăsături obiective şi subiective fără de care nu se poate
concepe o infracţiune.

b)componenţă agravantă – cuprinde pe lîngă componenţa de bază anumite trăsături

sau împrejurări obiective ce sporesc gradul prejudiciabil al infracţiunii.

c)componenţa atenuantă – aceasta presupune componenţa de bază şi împrejurări

care micşorează pericolul social al faptei .

2)În funcţie de natura juridică deosebim :

a)Componenţă simplă – care cuprinde descrierea doar a unei fapte

infracţionale ,în astfel de componenţă toate elementele se manifestă o singură
dată : o acţiune/inacţiune , o consecinţă , o formă a vinovăţiei,un singur obiect la
care se atentează . (majoritatea componenţelor sunt simple)

b)Componenţa complexă- constă din trăsături ce caracterizează două sau mai

multe fapte infracţionale ,care pot fi pedepsite penal fiecare în parte .
Componenţele complexe pot prevedea două acţiuni/inacţiuni, două forme de
vinovăţie, atentarea la două obiecte ,survenirea a două consecinţe.( tîlhăria).
3)După specificul structurii deosebim:

a)Componenţă materială – care este specifică infracţiunilor ce se consumă în

momentul survenirii consecinţeor .

b)Componenţă formală – legiutorul se limitează doar la descrierea semnelor

acţiunii/inacţiunii şi nu include consecinţele social periculoase în calitate de semne
obligatorii ale componenţei.În acest caz infracţiunea se consumă în momentul
săvîrşirii acţiunii sau inacţiunii prejudiciabile, moment în care apare starea de
pericol pentru valoare socială ocrotită de legea penală.

1.4. Argumentaţi necesitatea clasificării infracţiunilor.

Din punctul meu de vedere este chiar foarte important sa avem aceasta
clasificare a infractiunilor deoarece de aceasta depinde si pedeapsa persoanei sau
infractorului,inculpatului.

Dupa gradul prejudiciabil al infractiunii ,legiuitorul poate determina

pedeapsa cuvenita infaptuitorului.

1.5. Decideţi asupra coraportului dintre infracțiune și componența

infracțiunii.

Precum am mai mentionat mai sus o infracţiune este o faptă prejudiciabilă,

prevăzută de legea penală, săvîrşită cu vinovăţie şi pasibilă de pedeapsă penală.

Iar componenţa de infracţiune este ansamblul condiţiilor impuse de o normă

de drept penal pentru existenţa unei anumite infracţiuni.

Din aceste notiuni de drept pot deduce corelatia dintre o infractiuni si o

componenta de infractiuni si anume ca persoana odata ce a savirșit o
infractiune ,deodata infractiunea vine la pachet cu componenta de infractiune.