Importanta componentei infractiunii consta :

Constituie temeiul juridic al raspunderii penale Importanta componentei
infractiunii consta :
Constituie temeiul juridic al raspunderii
1. Reprezinta o conditie p.u justa incadrare juridica a faptei
2. Este temeiul stabilirii de catre instanta de judecata a tipului si termenului
pedepsei penale
3. Constituie o garantie a respectarii drepturilor si libertatilor cetateanului si
contribuie la respectarea ordinii de drept in societate
 
1. Orice fapta prejudiciabila prezinta o totalitate de semne obiective si subiective
a comportamentului uman, semne ce sunt aratate in legea penala intro
componenta de infractiune concreta.
Stiinta DP alcatuind modelul teoretic al oricarei componente de infractiune in
scopul inlasnirii procesului de studiu a componentelor concrete de infractiune
distinge notiunea de element si semn al componentei infractiunii.
Elementele componentei infractiunii reprezinta parti componente ale unui sistem
integral al infractiunii, astfel in orice fapta infractionala deosebim 4 parti
componente care poarta denumirea de elemente a componentei infractiunii, acestea
sunt :
1. Obiectul infractiunii
2. Latura obiectiva
3. Subiectul infractiunii
4. Latura subiectiva
Semnele componentei infractiunii sunt trasaturile concrete specifice,
caracteristica acestor elemente. Rezulta ca celor patru elemente ale componentei
infractiunei le corespund patru grupuri de semne ce le caracterizeaza :
1. Grupul de semne ce caracterizeaza obiectul infractiunii
2. Grupul de semne ce caracterizeaza latura obiectiva a infractiunii
3. Grupul de semne ce caract.
4. Ce caract. Latura sub.a infractiunii
In teoria DP, primele doua semne poarta denumirea de semne obiective ale
comp.infr, ai ultimile doua poarta denumirea de semne subiective ale comp.infr.
Componentele de infractiune intotdeauna sunt identice conform elementelor lor,
spre deosebire de semne acestora care in fiecare componenta de infractiune sunt
individuale, specifice(art.186,187).
Prin obiect a componentei infractiunii sunt relatiile speciale ocrotite de LP de
atentate criminale.Cele mai importante obiecte aparate de LP sunt aratate in
continutul alin.1 al art.2.
Stiinta DP cunoaste :
1. obiectul general
2. O.generic(de specie sau de de grup)
3. O.special
 4. O.material
Latura obiectiva reprezinta aspectul exterior al atentatului criminal asupra
obiectului aparat de LP. Aceasta contine nr.cel mai mare de semne ce il
caracterizeaza :
1. Fapta prejudiciabila(actiunea au in.prej)
2. Urmarea prejudiciabila
3. Legatura cauzala sau raportul cauzal dintre fapte si urmare
4. Timpul,locul,metoda,mijlocul,instrumentul si imprejurarea comiterii
infractiunii
Subiectul infractiunii este p.fiz.responsabila care a implinit virsta ceruta de
lege(16,14 ani) sau p.jur.cu exceptia autoritatii publice care se fac vinovate de
comiterea unor anumite infractiuni.
Semnele ce le caract.:
1. Caracterul fizic
2. Virsta ceruta de lege(16,14 ani)
3. Responsabilitatea
4. Subiectul special
5. Persoana juridica cu exceptia autoritatilor publice
Latura subiectiva -este atitudinea psihica a faptuitorului fata de fapta savirsita,
motivul si scopul infractiunii.
Semnele :
1. Vinovatia
2. Motivul
3. Scopul
Dintre toate semnele ce caracterizeaza elementele componentei infractiunii exista o
unitate Indisolubila, daca in fapta persoanei este absent macar unul dintre semnele
componentei concrete de infractiune, faptuitorul nu va putea raspunde penal. Prin
urmare gradul prejudiciabil al infractiunii este conditionat absolut de toate semnele
componentei infractiunii, adica acestea reprezinta o calitate a celor comise ca un
tot unitar, ca ceva integru.
Teoria DP distinge doua grupuri de semne ale componentei infractiunii :
1. Semne principale - sunt acele semne care se regasesc in continutul oricarei
componentei de infractiune, adica obiectul special, fapta prejudiciabila,
caracterul fizic,virsta,responsabilitatea si vinovatia. In componentele de
infractiune materiale in calitate de semne principale apare urmarea
prejudiciabila si legatura dintre fapta si urmare.
2. Semne facultative sau secundare - sunt semnele pe care legiuitorul le indica
suplimentar in procesul descrierii unor componente concrete de infractiune,
adica obiectul material, timpul locul, metoda, instrumentul , subiectul special,
motivul si scopul
Atunci cind ele sunt indicate de legiutor in mod special, acestea devin obligatorii
sau principale. Lipsa acestora avind drept urmare absenta temeiului de tragere a
raspunderii penale a faptuitorului, de ex.vinatul ilegal sau indelitinicrea ilegala cu
pescuitul sau vinatul sau alte altor exploatari in ape 233,234.
 Daca semnele facultative nu sunt indicate in calitate de semne principale
obligatorii ale componentei infractiunii, ele vor avea rolul de circumstante
atenuante sau agravante ale cauzei(76,77)
 
 
Corelatia dintre componenta infractiunii si infractiunea reprezinta una dintre
problemele dificile ale teoriei si practicii DP .
Infractiunea este definita in art.14 in calitatea de fapta prejudiciabila. Componenta
infractiunii mai intii a fost elaborata de stiinta DP dupa care a fost legiferata in
continutul alin.1 art.52, aceste doua notiuni sunt strins legate intre ele intrucit
exprima esenta unuia si aceluiasi fenomen care este infractiunea. Aceste doua
notiuni se aseamana insa ele nu sunt identice. Infractiunea reprezinta o fapta
concreta prejudiciabila savirsita intrun loc determinat la ora fixa care se mai
caracterizeaza si cu unele particularitati personale proprii subiectului infractiunii.
Componenta de infractiune este o notiune juridica data de dispozitia normei
concrete din partea speciala a CP care se refera nu la infractiune concreta ci la o
infractiune de un anumit tip, gen prin intermediul descrierii semnelor esentiale sau
semnelor de baza a acesteia. Notiunea generala a infractiunii este cuprinsa in
continutul alin.1 art.14 iar art.17,18,61 stabilesc alte semne obligatorii
caracteristice acesteia si anume vinovatia si pasibilitatea de pedeapsa. Deci
notiunea generala a infractiunii descrie continutul social politic al infractiunii prin
intermediul inscrierii sau indicarii semnului principal al acesteia gradul
prejudiciabil al faptei. Acesta la rindul sau se determina conform importantei
obiectului adica a relatiilor sociale carora lea fost provocata o dauna sau care sunt
puse in pericolul provocarii unui prejudiciu. Cu alte cuvinte, notiunea infractiunii
indica asupra caracteristii social politice a acesteia constatind semnele ei, fapt ce ne
permite sa constatam de ce anume o astfel de fapta este prejudiciabila p.u societate,
adica infractionala, si dupa care se poate delimita infractiunea de alte incalcari de
lege.
Componenta de infractiune reprezinta o totalitate de elemente si semne obiective
si subiective ce caracterizeaza o fapta prejudiciabila concreta drept o infractiune.
Fiecare componenta de infractiune concreta descrie semnele ce sunt caracteristice
infractiunii de un anumit tip, gen. Notiunea generala a componentei de infractiune
include semnele principale si facultative ce caracterizeaza orice tip de componenta
de infractiune. Componenta de infractiune nu reprezinta o fapta comisa de
infractor, ci o notiune abstracta prevazuta de stiinta DP in calitate de categorie
abstracta. Componenta de infractiune exista chiar daca in realitate nu se comite nici
o infractiune prevazuta de aceasta componenta, anume de aceea este periculoasa
infractiunea ca fapta concreta si nu componenta de infractiune ca o categorie
juridica, ca metoda legislativa de descriere in legea penala a tuturor infractiunilor.
Componenta de infractiune este de neconceput fara de legea penala, dar ea nu
exista nici in afara faptei reale prejudiciabile. Fara un atentat real exista doar
descrierea de catre legiutor a componentei de infractiune.

Tipurile componentei de infractiune.

Teoria DP deosebeste mai multe tipuri ale componentelor de infractiune concrete.
La baza clasificarii avem mai multe criterii :
1. Dupa gradul prejudiciabil :
a. Componentse de baza (este mereu primul aliniat)
b. Comp.cu circumstante agravante
c. Comp.cu circumstante atenuante
d. Comp.cu circumstante deosebit de grave
2. Dupa modul de descriere :
a. Comp.simple - (alin.1 art.145 - cuprinde descrierea doar a unei fapte
infractionale. In astfel de componente toate semnele se manifesta o
singura data adica are loc o fapta, o urmare, este prezenta o si gura forma
de vinovatie. Majoritatea componentelor de infractiune conform acestui
criteriu sunt componente simple).
b. Comp.complexe - sunt acele componente ce includ doua sau mai multe
fapte infractionale care de fapt sunt pedepsite penal separat, doua sau mai
multe urmari prejudiciabile, doua forme de vinovatie. (alin.4 art.151,
art.188 etc.).
c. Comp.alternative - reprezinta o modalita a componentelor complexe,
atunci cind legiutorul prevede in calitate de infractiune savirsirea uneia
dintre faptele prevazute in cadrul dispozitiei normei penale, de
ex.art.290,292,293.
3. Dupa specificul structurii :
a. Comp.formale - sunt acele componente in procesul descrierii carora
legiutorul considera ca ele se considera consumate in momentul comiterii
faptei deoarece in continutul dispozitiei nu se face nici o referire la
urmarea prejudiciabila, de ex.huliganismul, dezertarea etc.
b. Comp.materiale - sunt componentele in care legiutorul descrie latura
obiectiva a componentei nu numai cu ajutorul descrieirii faptei
prejudiciabile, dar si apelind la semnele ce caracterizeaza urmarea
prejudiciabila a faptei date. Cu alte cuvinte in continutul dispozitiei
normei penale, legiutorul indica prezenta urmarii prejudiciabile, de
ex.omorul, vatamarea corporala, furtul etc.
c. Comp.formal reduse - reprezinta o modalitate a componentei formale, in
cadrul careia caracteristica legislativa a laturii obiective are loc prin
descrierea nu numai a semnelor actiunii sau inactiunii, dar si a pericolului
real de survenire a urmarilor prejudiciabile concrete. Aceste urmari insa
nereprezentind semnul de baza principal al acestor componente de
infractiune. Art.188
Avind in vedere pericolul social diferit al faptelor prejudiciabile concrete,
legiutorul caracterizeaza componentele lor in articole diferite sau alinia diferite ale
unuia si aceluiasi al CP,nutilizind diferite semne ce demonstreaza gradul marit sau
scazut al prejudiciabilitatii. P.u aceasta se utilizeaza caracteristici calitative si
cantitative, de ex.daune in proportii mari, fapta comisa de un grup criminal
organizat sau de o asociatie criminala.
 
Obiectul infractiunii
1. Obiectul infractiunii, notiune si importanta
2. Modalitatile obiectului infractiunii
1. Obiectul material al infractiunii
 
1. Infractiunea ca fapta a persoanei, ca manifestare a acesteia in sfera relatiilor
sociale, este periculoasa p.u valorile sociale. Valorile sociale mentionate in
continutul alin.1 al art.2 reprezinta obiect a infractiunii.
In teoria DP, prin obiect al infractiunii se intelege - valorile si relatiile sociale
ocrotite de legea penala de atentate infractionale.
Doctrina penala priveste obiectul infractiunii sub un dublu aspect :
1. Ca obiect juridic
2. Ca obiect juridic
Nu se poate concepe o infractiune care sa nu fie indreptata in mod efectiv
impotriva unor valori sociale ocrotite de legea penala. Simpla credinta a unei
persoanei ca prin activitatea sa cauzeaza daune unei asemenea valori nu este
sufucienta p.u atribuirea unui caracter penal acestei fapte.
Obiectul infractiunii trebuie sa preexiste savirsirii faptei, el este lezat prin
comiterea unei fapte prevazute de o norma juridica care prin incriminarea faptei
asigura protectie valorilor sociale. Obiectul infractiunii este cunoscut in literatura
de specialitate sub denumirea de obiect social juridic. Denumirea este data de
faptul ca obiectul infractiunii consta in valorile sociale(aspectul social) al
categoriei de obiect si valori ce sunt ocrotite de legea penala(aspectul juridic al
obiectului). Importanta obiectului juridic consta in faptul ca el prezinta interes p.u
determinarea gradului prejudiciabil al diferitelor infractiuni, astfel infractiunile
indreptate impotriva persoanei, societatii prezinta o gravitate diferentiata in functie
de importanta acestor valori. In procesul stabilirii gradului prejudiciabil al faptei,
sunt luate in vedere si alte semne cum sunt forma vinovatiei, urmarea, modul si
conditiile savirsirii faptei, etc. Toate aceste semne vin sa individualizeze mai precis
gradulprejudiciabil al faptei, grad care depinde in primul rind de obiectul
infractiunii, de importanta valorilor sociale vatamate prin fapta comisa. Obiectul
infractiunii mai prezinta importanta si p.u justa incadrare a faptelor in special a
celora care se aseamana sub aspectul laturii obiective a modului de realizare a
intentiei criminale.
 
Lucrare de control pe Infractiunea, si toate spetele de vazut
 

Obiectul infractiunii poate fi privit in calitate de :

 Obiect generic (de specie sau de grup) - reprezinta o grupa de valori sociale

de aceeasi natura vatamate sau lezate de o grupa de infractiuni, astfel persoana

constituie o valoare sociala fundamentala ce se caracterizeaza prin intrunirea
unui complex de atribute de valori sociale cum sunt viata, sanatatea,
 integritatea corporala, de,nitatea, libertatea etc. Toate aceste valori sunt lezate
prin savirsirea infractiunilor contra vietii si sanatatii persoanei, dintre care pot
fi amintite omorul, prunc uciderea, vatamarea corporala si altele. Obiectul
generic constituie tocmai criteriul care a stat la baza clasificarii partii speciale
a CP in capitole separate. Anume in functie de acesta partea speciala a CP
contine 18 capitole de ex.infractiuni contra justitiei, infr.savirsite de pers.cu
functie de rasp.etc. Importanta obiectului generic consta si in faptul ca acesta
permite sa se faca pe baza lui o caracterizare a infractiunilor dintro grupa sau
alta punind in evidenta In cazul infr.de omor,obiectul nemijlocit al acestuia il
constituie viata persoanei, in cazul infr.de vatamare corporala in calotate de
obiect special avem integritatea corporala a victimei. Anume obiectul
nemijlocit prezinta importanta p.u determinarea gradului prejudiciabil al
faptei, anume in baza lui se face o justa incadrare juridica a faptei.
Insemnatatea obiectului nemijlocit sub acest aspect apare in deosebi in cazul
comiterii infractiunilor care se aseamana din punct de vedere a faptei savirsite.
In asemenea situatii p.u a se cunoaste daca sa comis o infractiune sau alta,
trebuie sa se stabileasca ce obiect sa lezat, care a fost valoarea sociala asupra
careia sa indreptat fapta criminala. Obiectul nemijlocit sau special reprezinta
un semn principal in cadrul oricarei componente de infractiune. Despre
valorile sociale care formeaza obiectul special al infractiunii se mentioneaza
direct numai in unele norme ale CP, de ex.spionajul (338)avem ca obiect
nemijlocit indicate interesele RM, art.278 - interesele statului. Dar in
majoritatea cazurilor obiectul special nu este aratat direct in dispozitia normei
penale, el fiind subinteles.
In cazurile in care sunt prevazute componente de infractiune ce contin fapte care
lezeaza sau care prejudiciaza concomitent doua obiecte social juridice in mod
obligator intii de toate trebuie sa distingem care dintre ele prezinta obiectul
principal si care obiectul secundar(infractiunea de tilharie,huliganism etc.) In cazul
infr.de tilharie prevazuta de art.188 pe de o parte este lezat dr.de propr.asupra
bunului si pe de alta parte integritatea corporala sau libertatea persoanei.
Huliganismul 287 prezinta o actiune care incalca grosolan ordinea publica,
concomitent mai cauzeaza si o oarecare dauna sanatatii, cinstei si demnitatii
persoanei, lezindise prin aceeasi infractiune doua obiecte, apare problema
includerii acestora intro grupa sau alta de infractiuni deoarece se stie ca acestea
sunt incadrate in capitole, in functie de obiectul lor. Includerea infractiunii intro
grupa sau alta se face in functie de obiectul principal, astfel in cazul infractiunii de
tilharie, obiectul principal este dreptul de proprietate, patrimoniul persoanei,
anume de aceea aceasta infractiune este cuprinsa in continutul cap.6 art.188, cu
toate ca concomitent se atenteaza si la sanatatea persoanei.
 
1. Obiectul material.
Orice infractiune atenteaza asupra unui obiect ocrotit de legea penala.Valorile
sociale carora legea penala le asigura protectie sunt vatamate prin comiterea
infractiunilor. Absolut toate infractiunile presupun existenta unui obiect juridic in
lipsa caruia incriminarea faptelor nu este posibila. Faptele devin periculoase iar
legea penala le incrimineaza intruct acestea sunt indreptate impotriva unor
importante valori sociale. Unele infractiuni, pe linga obiectul juridic presupun si
existenta unui obiect material.
Prin obiectul material al infractiunii se intelege lucrul corporal fizic sau
persoana asupra carora se indreapta in mod direct fapta criminala, astfel
infractiunea de furt se caracterizeaza printrun obiect juridic generic care consta in
dreptul de proprietate al persoanei.
Obiectul special sau nemijlocit reprezinta patrimoniul persoanei prejudiciate si
obiectul material reprezentat de bunul material aflat in posesia sau detentia altuia
asupra caruia sa indreptat fapta criminala.
In cadrul componentelor de infractiune indreptate impotriva vietii si sanatatii
persoanei, obiectul material este constituit din corpul persoanei asupra careia a fost
indreptata fapta de omor sau vatamare. Un sir de infractiuni nu sunt caracterizate
cu un obiect material, de ex.infractiunile contra securitatii publice si a ordinii de
drept cap.13, infr.militare etc.
 Inexistenta obiectului material in cadrul infractiunilor caracterizate printrun
asemenea obiect are drept urmare inexistenta infractiunii intrucit prin acea fapta nu
se lezeaza un obiect social juridic de ex.savirsirea unui omor in conditiile in care
victima decedase inainte de producerea faptei.
Obiectul material al infractiunii nu trebuie confundat cu instrumentele/mijloacele
comiterii faptei, de ex.rapirea unui autovehicul fara scop de insusire constituie
obiectul material al infractiunii prevazute la art.192 indice 1 dar poate constitui si
instrument de comitere a omorului sau mijloc de comitere a furtului.
Cunoasterea precisa a obiectului material prezinta importanta in primul rind p.u
calificarea corecta a faptei si p.u determinarea gradului prejudiciabil a diferitor
infractiuni.
 
Latura obiectiva.
1. Notiunea laturii obiectiva a infractiunii
2. Fapta (actiunea sau inactiunea criminala) semn a laturii obiective
3. Urmarea prejudiciabila
4. Raportul cauzal sau legatura cauzala
5. Semnele facultative ale laturii obiectiva a infractiunii
 
1). Latura obiectiva a infractiunii reprzinta partea exterioara a comportamentului
persoanei vinovate de comiterea unei infractiunil
In conformitate cu legea penala in vigoare acest comportament trebuie sa fie in
primul rind prejudiciabil, si in al doilea rind trebuie sa fie prevazut de legea penala,
deci sa prezinte o infractiune.
 
Continutul laturii obiective a infractiunii este cuprins dintrun sir de semne
cunoscute in doctrina penala ca fiind :
1. Semnul material (fapta criminala)
2. Urmarea prejudiciabila
3. Legatura dintre fapta criminala si urmarea prejudiciabila
  gravitatea pe care o prezinta acea categorie de fapte penale. Prin comiterea
unei infractiuni nu este lezat intregul grup de valori sociale ci numai dintre
acestea asupra careia a fost indreptata nemijlocit fapta infractionala.
 Obiect nemijlocit - intelegem o anumita valoare sociala si relatiile cu privire
la aceasta, vatamate prin savirsirea uneia sau a mai multe infractiuni, de ex. 
Fapta reprezinta actul de conduita interzis de catre o norma a CP care se
desfasoara intrun anumit loc si timp de aceea la categoria semnelor laturii obiective
a infractiunii se atribuie locul si timpul comiterii acesteia. Orice fapta este savirsita
prin intermediul unui anumit instrument cu ajutorul unor anumitor mijloace si
printro anumita metoda. Astfel omorul poate fi rezultatul asfixierii victimei,
strangularii acesteia sau poate ca moartea a survenit in rezultatul unui accident de
circulatie, deasemenea victima putea fi impuscata, injunghiata sau moartea sa
datorat utilizarii substantelor toxice sau acelor cu efect narcotizant. Metoda de
savirsire a infractiunii poate fi si inselaciunea sau abuzul de incredere in
cazul(art.190) escrocheria. Atunci cind se determina semnele unei componente de
infractiune concrete este necesar sa stabilim mai intii de toate care sunt semnele ce
desemneaza latura obiectiva a acelei componente de infractiune. Analiza
dispozitiilor partii speciale arata ca nu toate semnele laturii obiective a infractiunii
se intilnesc in toate componentele de infractiune. In unele cazuri legea pe linga
determinarea gradului prejudiciabil prevede si necesitatea aparitiei urmarilor de
ex.alin.1 art.151, pe linga aceasta necesitate legiuitorul nu indica locul
timpul ,metoda si alte semne obiective ale infractiunii.
Un sir de norme contin sau prevad numai stabilirea faptei prejudiciabile de
ex.omorul, darea de mita etc.
In partea speciala exista cap.6 infractiuni contra patrimoniului determinind insasi
fapta legiutorul foloseste notiunea de sustragere, depistind formele sustragerii
legiutorul descrie sau arata modul, mijlocul de comitere a sustragerii in dependenta
de care in partea speciala a CP avem art.186,187,190 etc. Comparativ mai putine
norme din partea speciala a CP contin trimiterea cu privire la locul si timpul
savirsirii faptei astfel locul este prevazut in cadrul infractiunilor stabilite de
art.248,186 alin.2 lit.c, 187 alin.2lit.b, 266.
Timpul reprezinta un semn nemijlocit indicat in componentele prevazute de
art.233,234 si art.367.
Importanta laturii obiective este determinata in primul rind de faptul ca ea in
calitate de element al componentei infractiunii reprezinta temeiul raspunderii
penale, in al doilea rind latura obiectiva a infractiunii constituie baza juridica a
calificarii infractiunii. Calificarea infractiunilor reprezinta stabilirea identitatii intre
semnele descrise de legiutor in norma penala si semnele ce caracterizeaza fapta
savirsita de o persoana concreta stabilind in normele partii speciale semnele
infractiunii concrete legiutorul de regula nu face o descriere amanuntita a celor 4
elemente a compinentei infractiunii. Mai intii de toate in majoritatea
componentelor nu se arata obiectul atentatului, nu sunt descrise semnele
subiectului infractiunii, semnele laturii subiective deasemenea nu se contin in
marea majoritate a componentelor. Si numai un singur element a componentei
infractiunii : latura obiectiva a infr. Este descrisa obligator in continutul tuturor
componentelor de infractiune din partea speciala a CP.
 

 
Orice infractiune presupune o necesitate savirsirea unei fapte, a unei activitati
materiale care se manifesta sub forma de actiune sau inactiune prejudiciabile.
Actul de conduita al infractorului care se poate manifesta sub cele doua forme
constituie partea centrala a infractiunii. Fara un act exterior, fara o activitate
materiala nu este posibila existenta unei infractiuni. Fapta in sensul obisnuit al
cuvintului desemneaza actul de conduita al persoanei manifestat sub forma de
acriune sau inactiune impreuna cu rezultatul produs prin savirsirea sa.
Actiunea reprezinta o comportare pozitiva, o manifestare a vointei persoanei prin
care se face ceva de natura sa produca o schimbare in sfera relatiilor sociale.Marea
majoritatea a infractiunilor sunt savirsite prin actiune. Aceasta poate consta dintrun
act sau din mai multe acte fara ca prin aceasta sasi piarda unitatea, de ex.faptele de
vatamare corporala sau omor pot fi savirsite prin aplicarea unei singure lovituri
victimei sau prin mai multe lovituri aplicate. Categoria de infractiune in
reglementarea sa generala presupune savirsirea unei actiuni. Aceasta actiune in
structura unui tip determinat de infractiuni imbraca o anumita forma de unde si
apare