Lazari Vasile,gr 3

1. Definirea și funcțiile Autorității judecătorești

2. Principiile constituționale privind organizarea și funcționarea instantelor
judecătorești
3. Desemnarea și statutul judecătorului. Sistemul judecătoresc și autoadministarea
lui. (CSM)

1) Autoritatea judecătorească, conform teoriei separării puterilor în stat,

reprezintă prin sine sistemul organelor judiciare ale statului, ce
înfăptuiesc justiţia.
Autoritatea judecătorească îşi are organele sale proprii şi specifice, care, spre
deosebire de instituţiile de drept, nu reglează relaţii sociale, ci determină formele
organizării, structurii şi activităţii autorităţii judecătoreşti, formele realizării
justiţiei ş.a.
Funcţiile autorităţii judecătoreşti, menţionăm că funcţia de bază este,
evident, înfăptuirea justiţiei. Dar, pe lângă aceasta, autoritatea judecătorească
realizează o multitudine de alte funcţii, fapt ce se explică prin particularităţile
sistemului judecătoresc, a cărei structură constă din organe, diferite după statutul
lor, ce îndeplinesc diferite roluri social-juridice, soluţionând diverse cauze.
Subiectele autorităţii judecătoreşti (Curtea Supremă de Justiţie, judecătoriile ş.a.)
realizează următoarele funcţii: examinează şi soluţionează în limitele competenţei
sale litigii civile, penale, administrative ş.a., menţinerea ordinii de drept, protecţia
diferitelor forme de proprietate, asigurarea protecţiei judiciare a drepturilor
politice, sociale, economice, civile ş.a., educaţia culturii juridice, respectul faţă de
normele moralei sociale şi faţă de valorilor umane.

2) In societatile modern Justitia este o functie fundamental a statului, iar

administrarea ei reprezinta unul dintre atributele esentiale ale puterii
suverane. Odata ce Justitia ocupa un loc aparte si unic in sistemul institutiilor
publice, atunci ea nu constituie mai putin decat un serviciu public, prin care
organizarea si functionarea sunt reglementate de cateva principia
constitutionale. Mai intai de toate, principiile se impart in organizationale si
functionale. Principiile organizationale prevad modul de infiintare a instantelor
de judecata, iar cele functionale – procedura de infaptuire a justitiei.

Principii importante pentru studiul organizarii judecatoresti :

 Independent (este unul dintre cele mai importante/de baza, deoarece

aceasta presupune functionarea institutiilor judecatoresti pe cale individuala)
Impartialitatea si inamovibilitatea judecatorilor ( judecatorii nu sunt
functionary publici si nu sunt prin urmare sub autoritatea ierarhica a vre-unui
minister; ei sunt inamovibili, iar deciziile lor pot fi contestate numai prin anumite
cai de atac);

      Colegialitatea (acest principiu prevede alcatuirea instantelor de judecata din

mai multi judecatori, iar acest principiu asigura o justitie obiectiva si corecta,
deoarece ceilalti colegi au dreptul de a verifica activitatea celorlalti colegi);

     Continuitatea ( impune ca aceeasi judecatori care au participat la punerea

concluziilor in fond de catre parti sa participle si la deliberarea in vederea
pronuntarii hotararii).

3.1) Judecătorii din toate instanţele judecătoreşti , au un statut unic şi se

disting între ei numai prin împuterniciri și competenţă.
3.2) Autoadministrarea judecătorească
Independenţa instanţelor judecătoreşti reprezintă independenţa
organizaţională şi funcţională a acestora, care este realizată prin autoadministrare
judecătorească.
Autoadministrarea judecătorească este dreptul şi capacitatea reală a
instanţelor judecătoreşti şi a judecătorilor de a soluţiona problemele funcţionării
sistemulul judecatoresc in mod autonomy si responsabil.
            Autoadministrarea judecătorească se realizează în baza principiilor
reprezentativităţii şi eligibilităţii organelor autorităţii judecătoreşti, precum şi în
baza angajării răspunderii organelor autoadministrării judecătoreşti pentru
exercitarea în mod corespunzător a funcţiilor delegate.