ETICA PROFESIONALĂ A JUDECĂTORULUI

 Actualitatea și importanța problemei abordate. Deontologia

juridică reglementează conduita judecătorului în diverse
relații, în care aceștia participă și anume: în relațiile cu
justițiabilii, cu participanții la proces, cu personalul
instanțelor de judecată, cu reprezentanții instanțelor de
judecată, cu alți judecători, cu reprezentanții instituțiilor de
stat, cu reprezentanții societății civile.
 Normele deontologice pentru judecători sunt menite să
ghideze comportamentul judecătorului, atât în instanța de
judecată, cât și în afara ei, să-l ajute să ia decizia corectă în
cazul unei dileme, ajutându-i astfel să atingă nivelul optim
de conștiință umană și profesională, servind drept exemplu
de integritate și corectitudine pentru restul membrilor
societății. Autoritatea morală a judecătorului derivă din
respectul și încrederea publicului, care sunt fragile și
schimbătoare. Ele nu pot fi legiferate sau impuse, ci trebuie
câștigate și menținute continuu. Din aceste considerente,
standardele adoptate de toți judecătorii, atât în viața lor
profesională, cât și cea personală, trebuie să fie ireproșabile.
 Deontologia judecătorului se bazează pe valorile fundamentale
după care se ghidează judecătorul în activitatea sa profesională.
Judecătorii joacă un rol esențial în asigurarea dreptului oricărei
persoane de a fi audiată în mod echitabil și public de către un
tribunal independent și imparțial. Acest principiu este inserat și
în art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor și
Libertăților Fundamentale ale Omului.
 De aici reiese necesitatea ca legile să fie interpretate și
aplicate în mod imparțial și egal tuturor de către un judiciar
profesionist și integru. În plus, în ultimul timp, percepția
publicului s-a schimbat, în sens că publicul percepe justiția ca
pe un serviciu, având așteptări ca acesta să fie prestat la cel mai
înalt nivel.
 Într-un stat avansat, etica profesională, mai ales cea a
judecătorului, reprezintă un pilon important al justiției, fiind
garanția de care are nevoie societatea pentru a avea încredere în
calitatea actului de justiție. În statele cu o democrație avansată,
atât pe continentul american, cât și pe cel european, conduita
judecătorului se reglementează fie prin coduri, fie prin tradiții
adânc înrădăcinate în cultura profesiei de judecător.
 Scopul și obiectivele tezei
 Scopul tezei constă în cercetarea complexă a statutului magistratului
contemporan. Realizarea scopului propus prezumă detalierea următoarelor
obiective:
- analiza principalelor studii doctrinare ale statutului magistratului,
prin prisma statutului justiției contemporane și a principiilor ce o
caracterizează;
 - aprecierea axiologică a reglementărilor juridice naționale și internaționale
referitoare la statutul magistratului și a fenomenului justiției contemporane;
 - analizarea principalelor accepțiuni ale justiției contemporane, prin
intermediul cărora evidențiem principiile fundamentale ce-i sunt
caracteristice;
 - aprecierea statutului magistratului prin identificarea și caracterizarea
principiilor caracteristice;
 - determinarea interacțiunii statutului magistratului cu statutul justiției
contemporane, prin intermediul continuității principiilor justiției și realizării
acestora prin principiile caracteristice statutului magistratului.
 ÎN REZULTATUL STUDIULUI EFECTUAT ÎN ACEASTĂ LUCRARE, AM
AJUNS LA UNELE CONCLUZII.
 Concluziile studiului în cauză ce au determinat problema
științifică importantă, soluționată în domeniul respectiv, identifică și
etapele incipiente de elaborare a lucrării care constată, în
determinarea eticii profesionale a judecătorului, rolul și statutul
acestuia în societate, prin analiza principiilor și elementelor de
structură și conținut, fapt ce orientează interacțiunea eficientă a
acestuia cu fenomenul justiției, permițând o responsabilizare a
judecătorului față de societate și a statului față de justiție și
societate, în procesul de modernizare legislativă și realizare
normativ-juridică, reflectând rezultatele obținute, avantajele și
valoarea elaborării propuse, impactul lor în dezvoltarea științei,
culturii sociale și juridice ale societății.
 Prin stabilirea statutului magistratului se exemplifică elementele
de structură și conținut esențiale, caracteristice acestui statut al
principiilor ce-i determină integrarea lui firească. Manifestarea
aspectuală a fenomenului justiției permite fundamentarea doctrinară
a unor pluralități de piste de cercetare în cadrul unei probleme
supuse cercetării și soluționării, valoarea praxiologică și
complexitatea cărora contribuie la perfecționarea fenomenului
justiției în realizarea socio-juridică democratică.
 Într-un proces de sinteză și analiză a multiplelor și variatelor
surse din domeniu, cu referință la etica profesională a
judecătorului și statutul acesuia în societate, constatăm
prezența unui sistem impunător de elaborări doctrinare atât
pe plan național, cât și pe plan internațional. Retrospectiva
evenimentelor juridice, caracteristice Republicii Moldova,
lucrările în domeniu, supuse cercetării, demonstrează o
evoluție consecventă a eticii profesionale a judecătorului atât
în expresie cantitativă, cât și în expresie calitativă.
 În rezultatul cercetărilor efectuate, acumulăm oportunitatea
efectuării investițiilor științifico-practice, orientate spre
caracteristica accepțiunilor justiției. Anume caracterul
complex al justiției ne permite să evidențiem rolul ei în
formarea puterii de stat. Astfel, în calitate de funcție
jurisdicțională a statului și în calitate de serviciu public, care
se reprezintă drept o materializare a acestei funcții statale și
în calitate de sistem de instanțe, ce-i asigură o
funcționalitate reală, justiția își exprimă esența sa
accepțională.
 Caracteristica justiției, prin analiza principiilor sale, ne orientează spre
o sinteză logică care îi sunt specifice. Independența justiției presupune
o capacitate decizională absolut autonomă, atât la nivel de sistem, cât
și la nivel de instanță. Integritatea prezumă prezența unui respect și a
unei încrederi sociale rezultate din comportamentul social manifestat
în cazul nostru – al comportamentului funcțional al justiției.
 Principiile ce caracterizează justiția, în manifestarea sa
multifuncțională, ne permit pentru a contura arealul de manifestare a
justiției și a determina, în interiorul acestuia, valoarea reală a
statutului magistratului. Astfel, menționăm principiile fundamentale în
activitatea judecătorului: principiul independenței, principiul
integrității și principiul imparțialității.
 Etapele de manifestare a judecătorului sunt determinate de principiile
care stau la baza acestuia și se află într-o acțiune permanentă. Putem
afirma că independența, imparțialitatea și integritatea judecătorului
depind de criteriile transparente și obiective de acceptare, promovare
în carieră, în rezultatul structurilor de autoadministrare a justiției,
ocupând un rol determinator în formarea statutului magistratului.
Menționăm faptul oportunității includerii instruirii profesional-juridice
în statutul magistratului, inițierea în carieră fiind o etapă ulterioară.
 Normele juridice, orientate spre conturarea judecătorului, se referă și la
reglementarea detaliată a răspunderii judecătorului. Anume prin
identificarea statutului magistratului se stabilesc formele și limitele
răspunderii juridice a judecătorului pentru ilegalitățile comise. Se
efectuează o delimitare clară în anumite forme ale răspunderii juridice ale
magistratului, cum ar fi răspunderea disciplinară și răspunderea penală, în
dependență de latura subiectivă a faptei și în dependență de consecințele
ce survin. Utilizarea eficientă a bazelor de date ar permite o abordare
corectă și echidistantă a soluțiilor de răspândire și integritate a
magistraților, capacitatea decizională în domeniu urmând a fi atribuită
Consiliului Superior al Magistraturii, cu contribuția de competență a
Colegiului Disciplinar și a Instanței Judiciare.
 Determinarea judecătorului, în arealul justiției, evidențiază o clară

delimitare a condițiilor și formelor de răspundere a justiției și a

judecătorului pentru daunele cauzate în procesul de aplicare cauzală a
normelor juridice.
 Răspunderea materială a judecătorului, pentru faptele realizate în
procesul de activitate profesională, care au determinat daune materiale,
poate exista numai în condițiile de constatare a fenomenului de rea-voință
sau a gravei neglijențe a judecătorului, la emiterea unui act de justiție ce a
cauzat aceste daune. Statul își poate rezerva dreptul de a iniția o acțiune
civilă de regres deplină sau parțială împotriva fostului judecător condamnat
printr-o sentință definitivă.
 Recomandări
 Asigurarea unui proces transparent, prin elaborarea și
publicarea de către Parlament a regulilor cu privire la
desemnarea membrilor CSM de către Parlament, pentru a
asigura un proces transparent și bazat pe merite și a exclude
orice aparențe de desemnare a acestora pe criterii politice și
alte criterii similare;
 Eliminarea funcției ce ține de verificarea demersurilor care au
ca obiect acordul CSM privind pornirea urmăririi penale
împotriva judecătorului în competența instanței judiciare;
 Includerea în structură aparatului CSM a unei subdiviziuni
responsabile de procesul legislativ relevant pentru sistemul
judecătoresc și consolidarea capacității CSM de a se implica
eficient în procesul de elaborare a politicilor publice și a
actelor normative în domeniul justiției;
 Implicarea și antrenarea membrilor CSM în procesul de
focusare pe colectarea și analiza datelor statistice ce țin de
activitatea CSM și a organelor CSM, în vederea evaluării și
ameliorării unor indici de performanță a activității CSM, în
ceea ce ține de procedurile disciplinare, gestionarea carierei
judecătorilor, durata procedurilor, instruirea judecătorilor, etc.
 Așadar, justiția necesită a fi percepută prin prisma
pluralității de accepțiuni.
 Justiția determină etica profesională a magistratului și
statutul acestuia, prezentându-se în calitate de areal de
realizare a acestuia. Magistratul, se consideră drept o
continuitate a statutului justiției, este prezentat structural prin
drepturi subiective și obligațiuni juridice generale.
 Reiterăm că integritatea, independența și imparțialitatea
sunt principiile fundamentale care urmează a stabili conținutul
și proporționalitatea elementelor de structură ce formează
etica profesională a magistratului.
VĂ MULȚUMESC PENTRU ATENȚIE !!!