Suport de curs

Tema: „Principiile organizaţional - funcţional.”

PLAN:
 1. Noţiunea şi importanţa principiilor dreptului procesual civil…………..3
2. Clasificarea principiilor în dreptul procesual civil……………………...3
3. Principiile organizaţional-funcţionale ale dreptului procesual civil……4

Bibliografie………………………………………………………………....9

TEMA: Principiile organizaţional – funcţionale în dreptul procesual civil.

1. Noţiunea şi importanţa principiilor dreptului procesual  civil.

3
 Cuvântul "principiu" este de origine latină, şi în traducere înseamnă "bază", "idee
călăuzitoare". Principiile fundamentale ale dreptului procesual civil reprezintă reguli esenţiale ce
determină structura procesului şi gu-vernează întreaga activitate judiciară. Ele prezintă nu numai
o importanţă teoretică, ci şi una de politică legislativă, având şi o semnificaţie practică.
Din punct de vedere teoretic principiile fundamentale contribuie la înţelegerea şi
interpretarea corectă a normelor procesuale. Sub aspect legislativ principiile fundamentale
orientează activitatea de elaborare a legislaţiei procesuale în sensul editării unor reglementări
coerente şi eficiente.
Importanţa practică a principiilor fundamentale rezidă în vocaţia lor de a contribui la
formarea unei jurisprudenţe unitare.
Principiile fundamentale ale dreptului procesual civil prezintă importanţă din următoarele
considerente:
- în lipsa textului de lege expres sau apropiat de cel de care se călăuzesc judecătorii în
soluţionarea pricinilor civile, aceştia recurg la analogia dreptului, adică la aplicarea principiilor
fundamentale; în activitatea de cercetare, ca şi în opera de perfecţionare a legislaţiei procesual
civile, de asemenea se au în vedere principiile fundamentale ale dreptului procesual civil;
- principiile fundamentale definesc însuşi procesul civil, îi dau fizionomia generală,
stabilind trăsăturile caracteristice întregului sistem de instituţii procesual civile;
- sunt prevăzute în Constituţia Republicii Moldova, în Codul de procedură civila, în alte
acte legislative, formând un sistem în cadrul căruia există strânse relaţii de interdependenţă.1
Unele principii procesuale sunt consacrate în importante documente internaţionale:
Declaraţia universală a drepturilor omului, Pactul internaţional privind drepturile  civile  şi
politice  şi  Convenţia europeană pentru protecţia drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.

2. Clasificarea principiilor în dreptul procesual civil.

Clasificarea principiilor are o mare importanţă, deoarece aceasta stabileşte locul, rolul şi
importanţa fiecărui principiu.
Principiile procesual civile sunt legate între ele, fiind independente dar nu autonome,
adică nu pot funcţiona în afara domeniului.
În literatura de specialitate s-au conturat mai multe criterii de clasificare:
a) după izvorul de reglementare:
- principii constituţionale;

1
Drept procesual civil. Partea generală / Alexandru Prisac. - Chişinău: Cartier, 2013 pag-75.

4
 - principii ce reies din normele procesual civile;
b)după rolul principiilor la înfăptuirea justiţiei:
- principii organizaţional-funcţionale;
- principii funcţionale;
c)după obiectul  reglementării:
- principii ce determină democratismul procedurii civile;
- principii ce determină legalitatea în proces;
d)după apartenenţa la ramura de drept:
- principii generale;
- principii interramurale;
- principii ramurale.

3. Principiile organizaţional-funcţionale ale dreptului procesual civil

În continuare vom studia principiile clasificate după rolul la înfăptuirea justiţiei, adică
principiile organizaţional - funcţionale.
Principiile organizaţional-funcţionale ale dreptului procesual civil sunt:
Principiul înfăptuirii justiţiei exclusiv în instanţă judecătorească. Acest principiu este 
stipulat în Constituţia Republicii Moldova, fiind prevăzut de asemenea de majoritatea actelor
internaţionale, de exemplu: Declaraţia universală a drepturilor omului, adoptată de Adunarea
Generală a ONU la 10 decembrie 1948; Convenţia europeană a drepturilor omului şi libertăţilor
fundamentale, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950; Pactul internaţional cu privire la drepturile
civile şi politice, adoptat de Adunarea Generală a ONU la 16 decembrie 1966 etc.
Art.114 al Constituţiei Republicii Moldova stipulează: "Justiţia se înfăptuieşte în numele
legii numai de instanţele judecătoreşti". Totodată, art.115 alin.(3) al Constituţiei prevede:
"înfiinţarea de instanţe extraordinare este interzisă". În procesul civil acest principiu se manifestă
prin faptul că instanţele de judecată în sistemul organelor ce înfăptuiesc apărarea drepturilor
(notariatul, comisia de soluţionare a litigiilor de muncă ş. a.), ocupă un loc special.
Prioritatea formei de apărare judiciară a drepturilor se exprimă prin aceea că:
a) în cazul în care, de exemplu, litigiul de drept a fost exa minat şi de comisia de
soluţionare a litigiilor demuncă, hotărârea definitivă se va adopta de instanţa de
judecată (dacă persoana căreia i-a fost încălcat dreptul s-a adresat în instanţă);

5
 b) în cazul în care prin hotărârea unei autorităţi publice a fost încălcat sau contestat un
drept, persoana vătămată se va adresa în instanţa de contencios administrativ
(procedura în contenciosul administrativ fiind un tip a procedurii civile).

Principiul numirii judecătorului  în funcţie. Până la reforma judiciară judecătorii erau

aleşi, ceea ce înseamnă că ei erau implicaţi direct sau indirect în politică. În prezent judecătorii
sunt numiţi în funcţie, procedura fiind prevăzută de Legea cu privire la statutul judecătorului de
la 20 iulie 1995 şi Legea cu privire la colegiul de calificare şi atestare a judecătorilor de la 19
iulie 1995.
Stipularea fundamentală referitor la numirea judecătorilor în funcţie o găsim în
Constituţia Republicii Moldova, art.16 alin.(12)2: „Judecătorii instanţelor judecătoreşti se
numesc în funcţie de Preşedintele Republicii Moldova, la propunerea Consiliului Superior al
Magistraturii. Judecătorii care au susţinut concursul sunt numiţi în funcţie pentru prima dată pe
un termen de 5 ani. După expirarea termenului de 5 ani judecătorii vor fi numiţi în funcţie până
la atingerea plafonului de vârstă". În continuare, pct.3 al aceluiaşi articol prevede: Preşedintele şi
judecătorii Curţii Supreme de Justiţie sunt numiţi în funcţie de Parlament la propunerea
Consiliului Superior al Magistraturii.3
Principiul îmbinării unipersonalităţii şi colegialităţii completului de judecată la
examinarea pricinilor civile. Pricinile civile în prima instanţă se examinează sau de un singur
judecător ce activează în numele instanţei de judecată sau în mod collegial. Unii savanţi
consideră că ar fi bine în general să predomine principiul unipersonalităţii, argumentînd că:
- astfel s-ar da sens responsabilităţii judecătorului;
- s-ar reduce numărul judecătorilor mai bine;
- judecătorii ar fi remuneraţi;
- justiţia ar fi mai simplă.

Alţi savanţi, din contra, consideră că un judecător nu poate cuprinde în aceeaşi măsură
toate cunoştinţele cerute de la un magistru sau că unipersonalitatea ar duce la corupţie, pe când
colegialitatea:
- oferă garanţia unei judecări mai echitabile, datorită schimbului de idei dintre judecători;
- contribuie la formarea tinerilor judecători care intră în complet alături de judecătorii mai
experimentaţi;
-anihilează subiectivismul, pasiunile, prejudecăţile, ideologiile.

2
Legea cu privire la colegiul de calificare şi atestare a judecătorilor de la 19 iulie 1995
3
art.16 alin.(12) al Constituţiei Republicii Moldova.

6
 Analizând aceste opinii, ajungem la concluzia că cel mai potrivit mod de judecare a
cauzelor este: în procesele simple să fie antrenat un singur judecător, iar în cele dificile un
complet de judecători, sistem ce se aplică actualmente în Republica Moldova.

  Principiul independenţei judecătorului  şi supunerea  lui  numai legii.

Problema  independenţei judecătorului este veche şi totuşi nouă, fiindcă a preocupat şi
preocupă în continuare diferite organe şi organism interne şi internaţionale. Problema
independenţei judecătorului se analizează sub două aspecte:
 funcţional;
 personal.

Aspectul funcţional  presupune, pe de o parte, că organele care judecă trebuie să fie

adecvate acestei funcţii, adică să nu aparţină executivului sau legislativului.
Pe de altă parte, instanţa de judecată să fie independentă în exercitarea funcţiilor sale: să
nu fie supusă intrigilor din partea puterii executive, legislative sau chiar părţilor. Este necesar de
precizat că instanţa de judecată, judecătorii nu sunt independenţi faţă de lege - ei se supun legii.
Într-un stat bazat pe drept instanţa de judecată şi alte organe nu se bucură de nici o autonomie în
raport cu dreptul. Judecătorii sunt chemaţi să aplice legile în vigoare.
La fel e de menţionat că independenţa trebuie să existe şi faţă de conducătorul instanţei în
care funcţionează judecătorul, şi în raport cu instanţele superioare ce nu au dreptul să intervină
cu directive în activitatea de judecată. Independenţa nu exclude controlul pe care-1 exercită
conducătorul instanţei asupra activităţii judecătorului, însă acest control trebuie să vizeze aspecte
administrative: prezenţa, comportamentul, şi nicidecum activitatea de judecată în timpul
desfăşurării ei; iar instanţele ierarhic superioare pot interveni cu controlul în
activitatea judecătorului numai în cadrul sistemului căilor de atac.
  Aspectul personal presupune: - modul de numire; - durata numirii; - existenţa de garanţii
etc.
Un criteriu de bază menit să asigure independenţa judecătorului este inamovibilitatea.
Datorită acestui criteriu magistratul este protejat împotriva revocării, transferării sau suspendării
arbitrare a funcţiei lui, acestea, de fapt, constituind modalităţi de presiuni asupra magistratului.
Acest principiu mai asigură menţinerea judecătorului în funcţie pe viaţă, iar sancţionarea
se face în strict conformitate cu legislaţia şi numai de Consiliul Superior al Magistraturii.

7
 Mulţi teoreticieni sunt împotriva acestui principiu, susţinând că acesta ocroteşte adesea
judecătorii incapabili şi nedemni, îi face pe mediocri să piardă interesul de a se perfecţiona, duce
la micşorarea spiritului de responsabilitate.
Considerăm că scopul acestui principiu este ca judecătorul să nu fie la discreţia
Guvernului şi a oamenilor  politici, iar prin inamovibilitate el este apărat atâta timp cât va dovedi
responsabilitate şi profesionalism.4
Principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a Justiţiei nu poate lipsi dintr-o legislaţie
democratică. Legiuitorul i-a conferit acestuia un caracter constituţional.
Potrivit art.16 alin.(2) din Constituţia Republicii Moldova: "Toţi cetăţenii Republicii
Moldova sunt egali înfaţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate,
origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială".
Principiul egalităţii este o regulă esenţială pentru toate societăţile moderne şi
democratice. Asigurarea egalităţii, sub toate aspectele sale, reprezintă o obligaţie de maximă
importanţă a statelor şi decurge din Declaraţia universală a drepturilor omului, din celelalte
tratate şi pacte referitoare la drepturile omului.
Astfel, potrivit art.l din Declaraţie: "Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în
demnitate şi drepturi". De asemenea art.10 din acelaşi document internaţional precizează că:
"Orice persoană are dreptul, în deplină egalitate, ca litigiul său să fie examinat în mod echitabil şi
în mod public de un tribunal independent şi imparţial.."Egalitatea părţilor în faţa legii şi a
autorităţii judiciare implică respectarea următoarelor cerinţe:
 judecarea proceselor pentru toţi cetăţenii trebuie să se realizeze de aceleaşi
organe şi potrivit aceloraşi reguli procedurale; 
 aceleaşi drepturi procesuale trebuie acordate tuturor părţilor, fără nici
o deosebire. Legislaţia procesual civilă în vigoare nu instituie restricţii sau privilegii
pentru unele persoane;
 instanţa de judecată are obligaţia de a asigura un echilibru în situaţia
procesuală a părţilor.

În acest sens instanţei îi revine îndatorirea de a încunoştinţa părţile asupra termenelor de

judecată, de a comunica actele de procedură, de a lămuri părţile asupra drepturilor lor.
Principiul desfăşurării procedurii judiciare în limba de stat. Republica Moldova este,
după cum se proclamă în art.1 alin.(1) din Constituţie "...un stat suveran şi independent, unitar şi
indivizibil", marea majoritate a populaţiei ţării fiind de origine moldoveni. De aceea este firesc

4
Alexandru Prisac, Drept procesual civil. Partea generală. - Chişinău: Cartier Juridic, 2013 pag.81-83.

8
ca Legea fundamentală a ţării în art.118 alin.(1) să consacre principiul potrivit căruia: "Procedura
judiciară se desfăşoară în limba moldovenească".
De asemenea acest principiu este consacrat şi în art. 24 C.P.C. Persoanele care nu posedă
limba de stat pot să ia cunoştinţă de toate actele şi lucrările dosarului ori să vorbească în instanţă
prin interpret.
Procedura judiciară se poate desfăşura şi într-o altă limbă acceptabilă pentru majoritatea
persoanelor care participă la proces în cazul în care procedura judiciară se efectuează în
altă limbă, documentele procesuale judiciare se întocmesc în mod obligatoriu şi în limba
moldovenească.
 Principiul publicităţii. Art. 23 pct. (1) din C.P.C. prevede: " în toate instanţele şedinţele
de judecată sunt publice. în şedinţa de judecată nu se admit minorii de până la vârsta de 16 ani
dacă nu sunt citaţi în calitate de participant la proces sau de martor". O justiţie imparţială implică
desfăşurarea şedinţelor de judecată în prezenţa părţilor şi în condiţii care să garanteze
posibilitatea publicului de a asista la dezbateri.
Secretul dezbaterilor ar fi contrar spiritului unei justiţii democratice. De la principiul
publicităţii Codul de procedură civilă instituie şi unele excepţii. Astfel, potrivit art. 23 pct. (2)
C.P.C, pot avea loc şedinţe închise numai în scopul protejării informaţiei ce constituie secret de
stat, taină comercială ori a unei alte informaţii a cărei divulgare este interzisă prin lege.
Instanţa de judecată poate dispune judecarea pricinii în şedinţă secretă pentru a preveni
divulgarea unor informaţii care se referă la aspectele intime ale vieţii, care lezează onoarea,
demnitatea sau reputaţia profesională ori la alte circumstanţe care ar putea prejudicia interesele
participanţilor la proces, ordinea miblică sau moralitatea. Şedinţa poate fi declarată secretă
pentru întregul proces sau numai pentru efectuarea unor anumite acte procedurale.
Şedinţa secretă se desfăşoară în prezenta participanţilor la proces, iar în caz de necesitate
la ea asistă de asemenea expertul şi interpretul. Instanţa judecătorească ia măsurile de rigoare în
vederea păstrării secretului de stat, tainei comerciale, informaţiei despre viaţa intimă a persoanei.
Participanţii la proces şi alte persoane care asista la actele procesuale în cadrul cărora pot
fi divulgate date ce constituie astfel de secrete sunt somaţi de răspundere în cazul divulgăriilor.
Hotărârile instanţelor de judecată în toate cazurile se pronunţă public. 

9
 Bibliografie
1. Constituţia Republicii Moldova din 29.07.94, M.O. al RM nr.1 din
12.08.1994;
2. Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr. 225-XV din
30.05.2003;
3. Alexandru Prisac, Drept procesual civil. Partea generală. - Chişinău:
Cartier Juridic, 2013.

10