PROFILUL MAGISTRATULUI ÎN SISTEMUL JURIDIC DIN ROMANIA

Elaborarea unui profil al magistratului pentru sistemul juridic din Romania a fost ţinta eforturilor conjugate
ale mai multor echipe. Grupul nr. 3 din Consiliul superior al magistraturii, având ca sarcină Profilul magistratului şi
formarea sa profesională, condus de Alexandrina Rădulescu, „Grupul de investigaţie apreciativă”, alcătuit, la iniţiativa
Grupului 3 din CSM, din 19 de magistraţii, din toate nivelurile de jurisdicţie, cu statut profesional şi vârste diferite şi,
în sfârşit, grupurile de experţi participanţi la seminariile organizate pe această temă în perioada mai-septembrie 2005.
Magistraţii din Grupul de investigaţie apreciativă şi-au valorificat experienţa profesională în dezbateri moderate de un
specialist în psihologie organizaţională, Dr. Sofia Chirică ii; au participat la seminarii organizate în cadrul Twinning
Project 3, condus de Dr. Dieter Schlafen, consilier de preaderareiii; au aplicat, în exerciţii individuale de evaluare,
ideile privind cunoaşterea şi dezvoltarea competenţelor magistratului în pracţicile profesionale curente. Aspectele cele
mai importante conturate în aceste activităţi – aşa cum au fost ele percepute şi elaborate în prezenta lucrare de S.
Chirică – sunt următoarele: necesitatea unui profil al magistratului care să pornească de la principalele probleme cu
care se confruntă, în prezent, sistemul juridic românesc; concentrarea evaluării şi educaţiei profesionale pe
competenţele care duc la rezolvarea acestor probleme; înţelegerea profilului magistratului ca un mijloc de cunoaştere
sistematică a competenţelor care pot îmbunătăţi performanţa magistratului, ajutându-l în autoevaluare şi învăţare
profesională continuă, un mijloc transparent, aflat în întregime în controlul magistraţilor.

“Romania needs to establish a valid description of the knowledge, capabilities,

personal qualities and demeanour necessary for aptly exerting the office of a
magistrate.”
“Profiles of functions and the personal and professional qualities reflecting the
demands the individual function places on the officeholder are an indispensable tool
for the process of recruitment and promotion of magistrates.”

Twinning Project 3 day Seminar on the selection process for

recruiting new magistrates / promoting magistrates to higher office,
and on the criteria applied in that process. June 13 – 15 June 2005

Cerinţe faţă de profilul magistratului

Cerinţa nr. 1. Profilul magistratului trebuie să rezulte din identificarea principalelor
probleme cu care se confruntă sistemul juridic din ţara noastră
De ce fel de magistraţi are nevoie Sistemul juridic din Romania? Întrebarea a apărut în
contextual căutării răspunsului la o altă întrebare , şi anume, De ce fel de sistem de justiţie are
nevoie România ca stat de drept? Discuţiile din sistem, ca si cele publice au avut ca temă centrală
eficienţa cu care sistemul juridic îşi îndeplineşte obligaţiile faţă de comunitate în statul
democratic. Până acum, a apărut cu mai multă claritate ideea că o justiţie eficientă este o justiţie
independentă, ceea ce în aceste dezbateri însemna, în primul rând, o justiţie instituţional imună la
presiuni politice. Independenţa justiţiei a fost înţeleasă ca rezultatul acţiunii principiului separării
puterilor în stat. Raţiunea independenţei justiţiei este, aşa cum uneori se precizează ori doar se
subînţelege, rezolvarea imparţială a tuturor cazurilor particulare.
Aşadar, aserţiunea O justiţia eficientă este o justiţie independentă pare a se bucura de largă
acceptare, la acest nivel general, de principiu democratic, dar să reţinem, în acelaşi timp, ca
raţiunea independenţei justiţiei este rezolvarea corectă şi imparţială a tuturor cazurilor
particulare.
Cerinţa nr. 2. Profilul magistratului trebuie alcătuit în spiritul unui echilibru (mereu
analizat şi perfecţionat) între independenţa şi răspunderea judecătorului şi a justiţiei

1
 Cum poate o societate să vegheze la independenţa justiţiei şi să întărească independenţa
judecătorilor individuali? Răspunsul conturat în interiorul sistemului precum şi în dezbaterea
publică din România evidenţiază:
 acţiunea politică, orientată spre păstrarea separării puterilor şi
 asigurarea condiţiilor de bază, mai exact a măsurilor (sistemice) de intărire a
capacităţii judecătorilor individuali de a rămâne incoruptibili. Spre exemplu,
inamovibilitatea judecătorilor şi salarizarea decentă a magistraţilor.
În democraţiile stabilizate - unde răspunderea (accountability) este considerată a doua
faţetă a funcţionării eficiente a justiţiei iv răspunsul dat la întrebarea Cum poate o societate să
vegheze la independenţa justiţiei şi să întărească independenţa judecătorilor individuali? este:
 Prin întărirea răspunderii magistraţilor individuali pentru calitatea actului de
justiţie, iar acest deziderat este urmărit prin angajarea, reţinerea şi promovarea în
sistem a persoanelor capabile şi hotărâte să asigure calitatea actului de justitie
Ca o primă concluzie, profilul trebuie înţeles ca un mijloc de sprijire a magistratului
individual şi a sistemului juridic în ansamblu, în direcţia dezvoltării competenţelor care
permit acţiunea independentă şi imparţială. Competenţele incluse în profil trebuie, aşadar,
înţelese drept conditii interne, intrapersonale ale acţiunii corecte, independente şi imparţiale a
magistratului.
Evaluarea magistraţilor (periodică, în scopul promovării sau evaluarea candidaţilor la
INM) prin raportare la profilul magistratului trebuie percepută ca modalitatea prin care sistemul
juridic încurajează selecţia, reţinerea şi promovarea persoanelor care, pe fondul unor
predispoziţii personale, îşi dezvoltă conştient şi intenţionat competenţele care le permit
acţiunea corectă şi imparţială.
Cerinţa nr. 3. Profilul magistratului trebuie să cuprindă toate competenţele absolut
necesare şi suficiente satisfacerii cerinţelor de bază ale profesiunii de magistrat, cerinţe
derivate, la rândul lor, din cele mai importante probleme cu care se confruntă în prezent
sistemul juridic romanesc.
Cum sunt selectate competenţele care alcătuiesc profilul magistratului?
Să reluăm, pe scurt, următoarele idei:
Nevoia sau cerinţa de bază a sistemului juridic românesc este rezolvarea corectă şi
imparţială a tuturor cazurilor particulare. Din acestă nevoie fundamentală a sistemului derivă
cele mai importante cerinţe ale funcţiei de magistrat (aspecte suplimentare fiind cerute de nivelul
de jurisdicţie, funcţii de conducere şi domeniul de specializare).
În lumina acestui raţionament, chiar constructul de „merit personal” - larg acceptat ca bază
a oricărei angajări sau promovări a magistraţilor - trebuie să se refere tot la competenţele care-i
permit (îi fac posibilă) rezolvarea corectă şi imparţială a fiecărui caz.

Profilul funcţiei de magistrat: cerinţele de bază ale exercitării profesiunii de

magistrat în sistemul juridic românesc
În accord cu raţionamentul anterior, prezentăm principalele cerinţe ale exercitării
profesiunii de magistrat, derivate din nevoia fundamentală a sistemului juridic românesc:
rezolvarea corectă şi imparţială a tuturor cazurilor particulare. Exercitarea funcţiei îi cere
magistratului următoarele:
1. Să fie în stare să gândescă independent în chestiuni juridice. Practicarea profesiunii
de judecător şi respectiv de procuror în condiţiile concrete ale sistemului juridic românesc arată că

2
manifestarea independentă şi imparţială a persoanei aflată în aceste funcţii este condiţionată în
primul rând de acurateţea şi aplicabilitatea cunoştinţelor sale juridice care îi dau siguranţa în a
se baza pe ceea ce gândeşte individual şi îi permit judecăţi corecte din punct de vedere juridic. Să
reţinem aici că pentru a fi imparţială o soluţie trebuie să fie în primul rând corectă juridic.
2. Să recunoască factorii intrapersonali care îi pot împiedica judecata corectă (chiar în
condiţiile unor cunoştinţe temeinice). Persoana care ocupă aceste funcţii trebuie să fie capabilă să
recunoască, să conştientizeze, orice sursă internă, personală, care-i poate influenţa judecata şi
să se străduiască să-şi păstreze imparţialitatea. Propriile prejudecăţi (legate de rasă, sex, religie,
naţionalitate, dizabilităţi, vârstă, orientare sexuală, statut socioeconomic sau organizational)
predispoziţii, propensiuni favorabile sau nefavorabile anumitor probleme juridice, vulnerabilităţi
pentru anumite categorii de situaţii, etc. sunt factori interni care pot afecta negativ judecata.
3. Să înţeleagă societatea românească, comunitatea în care trăieşte, să poată aprecia şi
accepta nevoia supremaţiei legii în societate, să se simtă angajat în restabilirea încrederii
cetăţenilor în justiţie.
4. Să manifeste integritate morală; să aibă capacitatea şi curajul înbunătăţirii
mediului social intraorganizaţional în care îşi desfăşoară activitatea profesională. Mediul
intern al instanţei poate fi caracterizat prin prejudecăţi împărtăşite, predispoziţii generalizate şi
vulnerabilităţi ignorate. Persoana care ocupă funcţia de judecător sau procuror trebuie să poată
recunoaşte prejudecăţile şi preferinţele împărtăşite, normele sociale interne care maschează
deficienţe organizaţionale şi să aibă curajul de a vorbi despre ele în situaţii formale, în şedinţe
profesionale şi administrative, pentru a contribui la întărirea unui mediu organizaţional favorabil
manifestării independenţei individuale şi calităţii muncii.
5. Să comunice clar şi logic şi să fie receptiv la informaţia care îi poate îmbunătăţi
mesajul. Judecătorul sau procurorul nu îşi va putea valorifica cunoştinţele şi aptitudinea de a gândi
în chestiuni juridice şi, de asemenea, nu va fi eficace în atitudinea sa activă de îmbunăţăţire a
mediului intraorganizaţional în care lucrează, dacă nu poate comunica clar şi logic ceea ce
gândeşte, fiind totodată receptiv faţă de mesajul interlocutorilor şi modificările situaţiei de
comunicare.
6. Să fie credibil, demn de încredere. Judecătorii şi procurorii trebuie să acţioneze, şi să
fie percepuţi ca acţionând, cu profesionalism şi corectitudine. Demnitatea, politeţea şi
autocontrolul, corectitudinea, preocuparea pentru aparenţa de corectitudine şi evitarea inadecvării
(improprietăţii) sunt componentele unei conduite credibile.
7. Să fie eficient în managementul propriilor îndatoriri şi să contribuie la
îmbunătăţirea administrarii instanţei. Magistraţii trebuie să manifeste punctualitate, diligenţă în
pregătirea pentru dezbateri, preocupare pentru stabilirea rezonabilă a termenelor, menţinerea
controlului în sala de dezbateri, promovarea unui mediu productiv de muncă împreună cu alţi
magistraţi.

Profil de personalitate
Satisfacerea cerinţelor exercitării profesiunii de magistrat este posibilă prin acţiunea
actorilor cu un anumit profil personal. Profilul cuprinde calităţi mentale care permit persoanei
să îşi dezvolte, conştient şi intenţionat competenţele care condiţionează (intrapersonal, mai
direct sau mai strâns decât factorii extrinseci, de ex. salariul decent) rezolvarea corectă şi
imparţială a fiecărui caz particular. Calităţille mentale care satisfac cerinţele profesiunii de
magistrat derivate, la rândul lor, din nevoile prezente ale sistemului juridic românesc sunt:

3
1. Gândire independentă/critică
2. Integritate/cosistenţă cognitiv-morală
3. Conştientizare socială şi angajament
4. Predispoziţie pentru muncă intensă şi invăţare profesională continuă; autenticitate
(identificare cu valorile profesiunii de magistrat) şi motivare intrinsecă a activităţilor
profesionale
5. Comunicare clară şi logică, receptivitate faţă de orice informaţie care ar putea îmbunătăţi
mesajul; autocontol
6. Conştiinciozitate, diligenţă, respect colegial.
1. Gândire independentă/ critică (manifestată în probleme profesionale, juridice; în
înţelegerea rolului de magistrat; în înţelegerea societăţii româneşti şi în autocunoaştere).
La nivelul simţului comun a gândi independent, critic, înseamnă a gândi bine, a nu proceda ilogic,
iraţional. Gândirea critică se manifestă în capacitatea de a identifica concluzii inadecvate,
necorespunzătoare; de a identifica date care pot susţine o ipoteză; de a identifica informaţia nouă
necesară pentru a trage o concluzie; de a separa informaţia relevantă de cea irelevantă pentru
rezolvarea unui caz; capacitatea de a învăţa şi a înţelege informaţia într-un domeniu nefamiliar;
capacitatea de a face inferenţe pe informaţii separate şi a formula concluzii; capacitatea de a
recunoaşte modul în care noua informaţie poate schimba soluţia unei probleme; capacitatea de a
comunica eficientv.
Componentele gândirii criticevi sunt următoarele priceperi cognitive: interpretarea, analiza,
evaluarea, inferenţa, explicaţia şi autoreglarea. Priceperile cognitive stau la baza judecăţii solide, a
cântăririi argumentelor pentru o decizie echilibrată.
Interpretarea înseamnă, la rândul ei, categorizare, înţelegerea semnificaţiei şi clarificarea
sensului. Exemple de interpretare: recunoaşterea unei probleme şi descrierea ei fără distorsiuni
subiective, identificarea scopului, temei sau perspectivei într-un anumit mesaj, distincţia între ideea
principală şi ideile subordonate într-un discurs verbal, utilizarea categoriilor pentru a organiza
fapte, idei, etc.
Analiza include examinarea ideilor, precum şi detectarea şi analiza argumentelor. Exemple
de analiză: desprinderea ideii principale dintr-un discurs şi evidenţierea argumentelor cu care
aceasta este susţinută, identificarea unor asumpţii implicite; schiţarea relaţiilor dintre fraze sau
paragrafe, sau a relaţiilor acestor părţi cu scopul principal al textului.
Evaluarea înseamnă aprecierea credibilitătii afirmaţiilor sau altor reprezentări care explică
sau descriu percepţii, experienţe, situaţii, judecăţi, convingeri sau opinii; înseamnă, de asemenea,
aprecierea forţei logice a relaţiilor deductive între afirmaţii, descrieri sau alte forme de
reprezentare. Exemple: judecarea credibilităţii unui vorbitor, compararea punctelor tari şi punctelor
slabe ale interpretărilor alternative, aprecierea faptului dacă două afirmaţii se contrazic una pe alta,
judecarea dacă datele deţinute susţin concluzia la care s-a ajuns sau judecarea dacă un argument
dat este relevant sau aplicabil situaţiei în discuţie.
Inferenţa are ca elemente chestionarea datelor, formularea alternativelor şi extragerea
concluziilor. Exemple: identificarea implicaţiilor punctului de vedere susţinut de cineva;
identificarea şi asigurarea informaţiei necesare formulării unei sinteze din mai multe surse;
construirea unei semnificaţii pornind de la elementele prezente într-un studiu.
Explicaţia înseamnă a stabili rezultate, a justifica proceduri şi a prezenta argumente.
Exemple: a apela la criterii stabilite pentru a arăta că o judecată este rezonabilă; a afirma
rezultatele unei investigaţii şi a descrie metodele şi criteriile utilizate pentru a ajunge la ele; a
folosi o schemă de prezentare pentru a organiza rezultate.

4
 Autoreglarea are ca elemente autoexaminarea şi autocorectarea. Exemple: a-ţi examina
viziunea într-o chestiune controversată, fiind receptiv la posibilele influenţe venite de la propriile
prejudecăţi sau interese personale; a-ţi monitoriza cât de bine ţi se pare că înţelegi ceva; a separa
opiniile şi asumpţiile personale de cele conţinute de un text; a-ţi reconsidera interpretarea sau
judecata în lumina analizei faptelor unui caz; a reveni asupra unui răspuns în urma descoperirii
unor erori în munca anterioară; a-ţi schimba concluzia la care ai ajuns la un moment dat, pentru că
ai realizat că ai judecat greşit importanţa anumitor factori atunci când ai ajuns la decizia anterioară.

2. Integritate/cosistenţă cognitiv-morală. Integritatea este cheia de boltă a unui sistem

juridic. Este calitatea personală care îi permite magistratului să se sustragă oricărui fel de
influenţă asupra procesului prin care el caută/admite probe şi deliberează, etc. A avea integritate
înseamnă, în primul rând a avea consistenţă, înseamnă a avea anumite principii morale şi a
acţiona consecvent în acord cu ele. Comportamentul verbal trebuie să exprime aceste valori,
iar conduita în orice situaţie trebuie să fie consistentă cu valorile declarate. Valorile unei
persoane trebuie să alcătuiască ele însele o structură coerentă în care unele sunt mai importante
decât altele. Doar astfel persoana poate apăra o anumită poziţie (opinie) mai degrabă decât alta.
Integritatea unei persoane nu poate fi percepută dacă aceasta se simte liberă să adopte orice poziţie
i se pare potrivită la un moment dat, indiferent de poziţia apărată într-o situaţie rezonabil similară.
Integritatea înseamnă aderenţă consecventă la standarde etice. Integritatea morală
implică nu doar a acţiona consistent cu orice sistem de convingeri personale, ci a acţiona
consistent doar cu un set de valori justificabile din perspectivă morală. Un astfel de sistem
trebuie să fie în primul rând raţional şi logic şi în al doilea rând trebuie să fie dedus printr-o
reflecţie morală proprie. De aceea, reflecţia morală este primul pas în identificarea conduitei
integre a unei persoane, a faptului că ea poate discerne între bine şi rău pentru a acţiona cu
integritate. Reflecţia morală îi permite persoanei să-şi păstreze integritatea chiar
modificându-şi convingerile, dacă la un moment dat constată că sunt moralmente inacceptabile.
Pentru că integritatea este o manifestare a reflecţiei, a raţionalităţii, oamenii iraţionali nu pot
avea integritate.
Integritatea poate fi exercitată numai în cadrul legii: un magistrat trebuie să urmeze
litera legii chiar dacă personal nu este de acord cu ea. Integritatea magistratului se referă la
faptul ca imparţialitatea, corectitudinea, onestitatea să nu-i fie clintite de nici un fel de practici
corupte. Persoanele cu integritate morală trebuie să aibă un angajament veritabil să facă ceea ce
cred că este în litera legii în orice circumstanţă de aplicare a ei şi să fie dornice să-şi supună la o
serioasă examinare convingerea lor în legătură cu acest lucru (cu ceea ce este litera legii).

3. Conştientizare socială şi angajament. Este competenţa care-i permite magistratului să

analizeze, să evalueze şi să se angajeze creativ în reconstruirea modelelor (schemelor) după care se
desfăşoară practicile sociale curente legate de exerciţiul profesiunii de magistrat în sistemul juridic
românesc. Conştientizarea socială implică: mobilizarea intenţionată a resurselor de atenţie şi efort
pentru înţelegerea rolului persoanelor în reactivarea selectivă a modelelor de gândire şi acţiune
anterior exersate în practicile profesionale; capacitatea individului de a face judecăţi practice şi
normative asupra traiectoriilor posibile ale acţiunilor ca răspuns la cerinţe, dilemme şi
ambiguităţi ale situaţiilor profesionale şi sociale; în sfârşit, asumarea unui rol creativ în inovarea
modelelor de acţiune şi susţinerea repetării lor suficiente în practica acţiunilor curente.
Disponibilităţile creative ale magistratului se realizează în găsirea răspunsurilor la întrebarea cum
pot fi provocate, reconsiderate şi reformulate modelele de acţiune practicate curent, pentru a

5
imbunătăţi calitatea actului de justiţie? Obiectul reflexivităţii magistratului include comunitatea
locală şi societatea românească în ansamblu. Capacitatea de a înţelege modelele de gândire şi
acţiune manifestate în spaţiul public, de a face judecăţi asupra alternativelor posibile ale acţiunilor
importante pentru comunitate, chestionarea rutinelor face din magistrat o persoană sensibilă la
problemele societăţii căreia îi apără valorile.

4. Predispoziţie pentru muncă intensă şi invăţare profesională continuă; autenticitate

(identificare cu valorile profesiunii de magistrat) şi motivare intrinsecă a activităţilor
profesionale. Fiecare din competentele incluse în profil este înţeleasă ca rezultat al învăţării, pe
fondul unor calităţi personale. Niciuna din competenţe nu se dezvoltă în afara unei atitudini
mentale de deschidere faţă de învăţarea noului, nefamiliarului, şi a disponibilităţii faţă de efort
intelectual susţinut. Uneori dificil de asimilat noul presupune activarea atenţiei şi mobilizare
susţinută a efortului. Mobilizarea resurselor intelectuale este condiţionată de convingerea că
abilităţile şi cunoştinţele juridice nu sunt statice. Ele se îmbunătesc într-un proces conştient
de învăţare continuă sau se degradează prin învăţarea neintenţionată dintr-o experienţă
nesupusă reflecţiei. De aceeaşi atitudine reflexivă are nevoie şi forma de învăţare academică,
pentru a fi benefică activităţii profesionale. Un tânăr absolvent pe care orice cunoştinţe nefamiliare
sau dificile îl îndepărtează, care nu a trăit în facultate experienţa curiozităţii epistemice nu face
dovada capacităţii de înnoire continuă. Tânărul nu este prin definiţie o minte deschisă la nou, şi
nici garanţia pentru satisfacţia intrinsecă efortului intelectual orientat spre perfecţionare
profesională. Identificarea cu sarcina justiţiei, asumarea valorilor profesiunii de magistrat şi
satisfacţia intrinsecă activităţilor profesionale sunt corelatele obişnuite ale învăţării continue.

5. Comunicare clară şi logică, receptivitate faţă de orice informaţie care ar putea

îmbunătăţi mesajul; autocontol. Magistratul cu bună capacitate de comunicare se exprimă în
mod precis, clar şi inteligibil şi nu ignoră indicatorii nonverbali prin care îşi comunică mesajul.
Calitatea comunicării poate depinde de unele priceperi special învăţate, spre exemplu cele de
negociere, dar în esenţă, comunicarea exprimă calitatea celorlalte competenţe: gândirea critică,
integritatea, înţelegerea evoluţiei situaţiei sociale, toate îi influenţează tratarea imparţială a parţilor,
sinceritatea mesajului şi receptivitatea la orice informaţie relevantă pentru mesajul transmis.
Vizibile în calitatea comunicării sunt caracteristicile atitudiniale şi temperamentale care
definesc interacţiunea socială profosionistă, a magistratului de pretutindeni, aşanumitul „judicial
temperament”vii. Acesta include bun simţ, compasiune, hotărâre, fermitate, modestie deschidere,
răbdare, calm şi politeţe, tact şi înţelegere. Profesionalismul interacţiunii sociale a magistratului
implică aşadar absenţa aroganţei, nerăbdării, afectarii locvacitătii, irascibilitătii, arbitrarului, şi
tiraniei.

6. Conştiinciozitate, diligenţă, respect manifestate în efortul serios şi constant de îndeplinire a

îndatoririlor asumate sunt calităţile de fond ale dezvoltării priceperiler de automanagement.
Aceste calităţi presupun constanţă, perseverenţă şi concentrare. Alături de ele atenţia şi respectul
arătat colegilor, încrederea în capacitatea lor de a contribui valoros la realizarea sarcinii
comune sunt baze ale dezvotării priceperilor de administrare a actului de justiţie şi de muncă în
echipă.

6
i
Procuror Dan Chiujdea, membru Consiliului Superior al Magistraturii; Judecător Lavinia Lefterache, director adjunct
INM, Judecător Dana Cigan , CA Oradea, Judecător Florin Costiniu, ICCJ; judecător Cristi Danileţ, Tribunalul Cluj ,detaşat
MJ; Judecător Ioana Lucaci, Tribunalul Târgu-Mureş; Judecător Valentina Gheorghe, CA Ploieşti; Judecător Loneta Gavrea,
Judecătoria Sector 3; Procuror Adriana Macovei, Parchetul de pe lângă CA Bucureşti; Judecător Luciana Mera, Tribunalul
Bucureşti; Judecător Zoiţa Mileşan, CA Târgu Mureş; Procuror Magdalena Militaru, Parchetul de pe lângă Judecătoria
Sector ,1; Judecător Doru Pârjol, Tribunalul Bacău; Judecător Daniela Petrovici, CA Constanţa; Judecător Alexandrina
Rădulescu, coordonator grup, membru Consiliului Superior al Magistraturii; Judecător Lucia Rog, Tribunalul Bucuresti;
Procuror Constantin Sima, Parchetul de pe lângă ICCJ, Procuror Mihai Udroiu, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti,
Judecător Gheorghe Vintilă, CA Craiova, Conf.dr. Sofia Chirica, moderator.
Grupul a beneficiat de participarea Dr Dieter Schlafen, consilier de preaderare.
vezi:Radulescu, A, Concluzii la Seminarul Grupului de Investigaţie Apreciativă, din cadrul grupului 3,
″Profilul magistratului şi formarea sa profesională″ al Consiliului Superior al magistraturii, Bucureşti,
30 mai 2005
ii
vezi Planul activităţilor Grupului de Investigaţie Apreciativă (GIA) 30 mai 2005

iii
Schlafen D., Berkani, C., Pivetti, M., Schürmann, E., Espinar, F.F.,Chirica, S. Radulescu, Conclusions and proposals. 3
day Seminar on the selection process for recruiting new magistrates / promoting magistrates to higher office, and on the
criteria applied in that process. Twinning Project Strengthening the functioning of the Romanian judiciary and its
representative body- Superior Council of Magistrates Bucarest, June 13 – 15, 2005

Schlafen D., Fughe E., van Luijk F., Chirica S. and Radulescu, A. Conclusions and proposals. 3 day Seminar on
Psychological Aptitude Tests for applicants of the National Institute for Magistracy Phare Twinning, Strengthening the
functioning of the Romanian judiciary and its representative body - Superior Council of Magistrates, Bucarest, August 22 –
24, 2005.
iv
În dezbaterile publice din ţara noastră a răzbătut mai ales percepţia că răspunderea magistratului faţă de comunitate i-ar
afecta independenţa.
v
vezi: Stein, B.S. TTU Initiative to Evaluate and Improve Critical Thinking Skills, Forth Year Report, May 2004.
vi
Definiţia, componenţele şi multe din exemplele gândirii critice prezentate aici sunt preluate din lucrarea: Facione, P.A.
Critical Thinking: What It is and Why it Counts. Lucrarea prezintă o sinteză a rezultatelor care reprezintă consensul unui
grup de experţi în tema gândirii critice.
vii
vezi: „Black letter guidlines for the evaluation of judicial performance”, American Bar Association, February, 2005,
adaptat în conformitate cu rezultatele Grupului de lucru (din CSM) pentru elaborarea profilului magistratului.
doptat de Grupul judiciar de întărire a integrităţii magistraţilor, astfel cum a fost revăzut la masa
rotundă a preşedinţilor de tribunal, care a avut loc la Palatul Păcii din Haga, 25 -26 noiembrie
2002
PRINCIPIILE DE LA BANGALORE CU PRIVIRE LA CONDUITA JUDICIARĂ
2002
Proiectul de la Bangalore al Codului de conduită judiciară – 2001
adoptat de Grupul judiciar de întărire a integrităţii magistraţilor,
astfel cum a fost revăzut la masa rotundă a preşedinţilor de tribunal,
care a avut loc la Palatul Păcii din Haga, 25 -26 noiembrie 2002

Preambul
ÎNTRUCÂT Declaraţia universală a drepturilor omului recunoşte ca fundamental principiul
conform căruia orice om are dreptul, în deplină egalitate, să fie audiat public pentru a i se
stabili drepturile şi obligaţiile în legătură cu o acuzaţie de infracţiune,
ÎNTRUCÂT Conferinţa Internaţională asupra Drepturilor Civile şi Politice garantează că toate
persoanele vor fie egale în faţa instanţelor, şi că, în examinarea unei acuzaţii de infracţiune
sau a drepturilor şi obligaţiilor într-un proces în justiţie, orice persoană va avea dreptul, fără
întârziere nejustificată, la o audiere publică de către un tribunal competent, independent şi
imparţial stabilit prin lege,
ÎNTRUCÂT cele două principii şi drepturi fundamentale de mai sus sunt de asemenea
recunoscute sau transpuse în instrumente juridice regionale referitoare la drepturile omului, în
prevederi constituţionale, legislative, ca şi în dreptul cutumiar,
ÎNTRUCÂT importanţa unui sistem judiciar competent, independent şi imparţial pentru
apărarea drepturilor omului este subliniată şi de faptul că transpunerea tuturor celorlate
drepturi depinde, în cele din urmă, de corectitudinea actului de justiţie,
ÎNTRUCÂT o justiţie competentă, independentă şi imparţială este la fel de importantă dacă se
vrea ca instanţele să îşi îndeplinească rolul în susţinerea constituţionalismului şi a statului de
drept.
ÎNTRUCÂT încrederea cetăţenilor în justiţie, în autoritatea morală şi în integritatea acesteia
este de maximă importanţă într-o societate democrată,
ÎNTRUCÂT este deosebit de important ca judecătorii, fiecare în parte şi toţi laolaltă, să
respecte şi să facă cinste funcţiei magistratului ca o dovadă de încredere din partea
cetăţenilor, şi să se străduiască să sporească şi să menţină această încredere în justiţie,
ÎNTRUCÂT răspunderea de a încuraja şi de a menţine conduita judiciară la un nivel înalt
revine în primul rand corpului de magistraţi din fiecare ţară,
ŞI ÎNTRUCÂT Principiile de bază ale Naţiunilor Unite cu privire la independenţa justiţiei au
menirea de asigura şi de a susţine independenţa acesteia şi sunt adresate mai ales statelor,
IN CONSECINŢĂ, se adoptă principiile de mai jos ca norme de conduită morală a
judecătorilor. Rostul lor este de a-i îndruma pe judecători şi de a constitui pentru tribunale
un cadru pe baza căruia să poată reglementa activitatea judecătorească. Aceste principii au
de asemenea menirea de a-i ajuta pe membrii guvernului şi ai organelor legislative, pe
avocaţi şi pe cetăţeni, în general, să înţeleagă mai bine şi să sprijine justiţia. Aceste
principii pornesc de la premisa că judecătorii răspund de conduita lor în faţa unor
instituţii create pentru a asigura respectarea normelor, instituţii ce sunt ele însele
independente şi imparţiale, şi a căror menire este să sporească, nu să deroge de la
acele prevederi ale legii şi ale codului de conduită ce sunt obligatorii pentru un
judecător.

Norma nr. 1:
INDEPENDENŢA
Principiul:
Independenţa justiţiei este premisa statului de drept şi garanţia fundamentală a unei drepte
judecăţi. Judecătorul, prin urmare, va susţine şi va exemplifica independenţa sistemului
judiciar atât din punct de vedere individual cât şi instituţional.
Modul de aplicare:
1.1 Judecătorul (judecătoarea) îşi va exercita funcţia judiciară independent, pe baza
aprecierii proprii a faptelor, a interpretării conştiincioase a legii, fără influenţe din
afară, fără a se lăsa convins, forţat, ameninţat, fără a permite amestecul, direct sau
indirect, din partea nici unor cercuri, indiferent de motivul unei astfel de amestec.
1.2 Judecătorul (judecătoarea) va fi independent în relaţiile cu societatea, în general, şi în
relaţiile cu părţile aflate într-un litigiu pe care el (ea) este chemat să îl judece.
1.3 Judecătorul (judecătoarea) nu numai că va trebui să nu aibă nici un fel de legături
nepotrivite şi să nu fie influenţat de puterea executivă şi de cea legislativă, ci şi să fie
perceput astfel de orice observator din afară.
1.4 În exercitatea funcţiei sale juridice, Judecătorul (judecătoarea) va trebui sa fie
independent faţă de colegii săi magistraţi în legătură cu acele decizii pe care el va trebui
să le ia independent.
1.5 Judecătorul (judecătoarea) va incuraja şi va susţine măsurile de siguranţă menite a
permite îndeplinirea obligaţiilor judecătoreşti, în scopul de a menţine şi de a întări
funcţionarea independentă a justiţiei.
 1.6 Judecătorul (judecătoarea) va manifesta şi va susţine o conduită
judecătorească de calitate, pentru a întări încrederea publicului în justiţie, fără
de care nu poate fi menţinută independenţa puterii judecătoreşti.

Norma nr. 2:
IMPARŢIALITATEA
Principiul:
Imparţialitatea este indispensabilă exercitării funcţiei judecătoreşti. Ea este necesară nu
numai hotărîrii înseşi, ci şi întregii succesiuni de etape prin care se ajunge la ea.
Modul de aplicare:
2.1 Judecătorul (judecătoarea) îşi va îndeplini îndatoririle de magistrat fără părtinire, fără
subiectivism, fără idei preconcepute.
2.2 Judecătorul (judecătoarea) se va strădui să adopte o conduită, atât în instanţă, cât şi în
afara acesteia, care să câştige şi să menţină încrederea publicului, a juriştilor şi a părţilor
în imparţialitatea judecătorilor şi a justiţiei, în general.
2.3 Judecătorul (judecătoarea), în măsura posibilului, se va strădui să adopte o conduită
demnă, care să reducă la minimum numărul situţiilor care l-ar putea descalifica,
împiedicându-l de a judeca sau de a hotărî într-o speţă oarecare.
2.4 Judecătorul va trebui să se abţină de la orice comentariu care, făcut în mod conştient în
legătură cu o cauză în judecare sau care i-ar putea fi adusă spre judecare, ar putea
afecta rezultatul dezbaterilor sau ar putea dăuna imparţialităţii procesului. Şi nici nu va
face comentarii în public sau în alt mod, care să afecteze dreapta judecare a unei
persoane sau a unei speţe.
2.5 Judecătorul (judecătoarea) se va autorecuza în orice dosar pe care constată că nu îl va
putea judeca imparţial sau în care i-ar putea părea unui observator corect ca neffind
capabil să judece. Între astfel de cazuri, fără însă ca înşiruirea de mai jos să fie completă,
se numără următoarele:
2.5.1 cazul în care judecătorul se simte subiectiv sau are o prejudecată cu privire la una din
părţi sau în care judecătorul cunoaşte personal faptul că există probe controversate
care pot prejudicia dsfăşurarea procesului;
2.5.2 cazul în care, anterior, judecătorul a funcţionat ca avocat sau a servit ca martor în
dosarul supus judecăţii sale, sau
2.5.3 cazul în care judecătorul sau un membru al familiei sale are un interes material în
rezultatul disputei.
Toate acestea, sub rezerva ca judecătorului să nu i se poată cere recuzarea atunci când nu se
poate constitui o alta instanţă care să judece cauza sau când, din motive de urgenţă,
inacţiunea ar putea duce la un grav act de injustiţie.
Norma nr. 3:
INTEGRITATEA
Principiul:
Integritatea este indispensabilă exercitării funcţiei judecătoreşti.
Modul de aplicare:
3.1 Judecătorul (judecătoarea) va face în aşa fel încât conduita sa să apară în ochii unui
observator neutru ca ireproşabilă. ????!!
3.2 Atitudinea şi conduita unui judecător (a unei judecătoare) trebuie să menţină trează
încrederea oamenilor în corectitudinea puterii judecătoreşti. Nu este suficient a se face
dreptate, trebuie să se şi vadă că s-a făcut dreptate.
Norma nr. 4:
BUNA CUVIINŢĂ
Principiul:
Buna cuviinţă şi perceperea ei ca atare sunt indispensabile exercitării funcţiei judecătoreşti.
Modul de aplicare:
4.1 In tot ceea ce face, judecătorul (judecătoarea) va evita orice atitudine
necorespunzătoare sau impresia unei atitudini necorespunzătoare.
4.2. Fiind conştient că se află permanent în vizorul ochiului public, Judecătorul
(judecătoarea) trebuie să accepte, de bunăvoie şi fără constrângeri, anumite renunţări
care, cetăţeanului de rând i-ar părea o povară. Chiar şi în viaţa particulară, judecătorul
(judecătoarea) se va comporta astfel încât să nu impieteze asupra demnităţii funcţiei
sale.
4.3. Judecătorul (judecătoarea), în relaţiile sale personale cu alţi membri ai profesiei juridice
care au o prezenţă constantă în instanţa în care lucrează judecătorul (judecătoarea), va
evita situaţiile care ar putea da naştere, pe bună dreptate, suspiciunilor sau ar putea
favoriza părtinirea.
4.4 Judecătorul (judecătoarea) se va abţine de la a participa la soluţionarea unei cauze în
care un membru al familiei sale este parte la proces sau are legătură cu acesta.
4.5 Judecătorul (judecătoarea) nu va permite nici unui membru al profesiei juridice să îi
folosească locuinţa pentru a primi clienţi sau alţi membri ai profesiei juridice.
4.6 Judecătorul (judecătoarea), ca orice alt cetăţean, are dreptul la libertatea de
exprimare, librtatea convingerilor, libertatea de asociere, de a forma grupuri, dar, îşi va
exercita aceste drepturi în aşa fel încât să nu prejudicieze demnitatea funcţiei
 judecătoreşti sau imparţialitatea şi independenţa puterii judecătoreşti.
4.7 Judecătorul (judecătoarea) va trebui să se documenteze asupra intereselor personale şi
financiare ale judecătorului şi va face eforturile corespunzătoare pentru a se informa de
interesele financiare ale membrilor familiei sale.
4.8 Judecătorul (judecătoarea) nu va permite membrilor familiei sale, persoanelor din
anturajul său sau altor personae să influenţeze negativ conduita şi dreapta sa judecată.
4.9 Judecătorul (judecătoarea) nu va avea voie să uzeze de prestigiul funcţiei judecătoreşti
pentru a rezolva interesele sale personale sau interesele personale ale membrilor familiei
sale sau ale altor persoane, şi nici nu va trebui să lase impresia sau să dea voie altora să
lase impresia că ar exista persoane într-o poziţie privilegiată, capabile să îl influenţeze
într-un mod necorespunzător în îndeplinirea atribuţiilor sale judecătoreşti.
4.10 Judecătorul nu va avea voie să se folosească sau să dezvăluie informaţiile confidenţiale
obţinute de el în această calitate în scopuri care nu au legătură cu obligaţiile sale
profesionale.
4.11 In condiţiile în care judecătoerul (judecătoarea) îşi va îndeplini îndatoririle aşa cum se
cuvine, el (ea) va putea:
4.11.1 să scrie, să ţină conferinţe, să predea şi să ia parte la activităţi legate de lege,
organizarea sistemului juridic, înfăptuirea actului de justiţie, sau altele conexe;
4.11.2 să apară la o audiere publică în faţa unei autorităţi care are competenţe în
materia dreptului, a organizării sistemului juridic, a înfăptuirii actului de justiţie, sau a
altora conexe;
4.11.3 să funcţioneze ca membru al unui organ oficial sau al unei comisii de stat, al
unui comitet sau organ consultativ, cu condiţia ca, funcţionând în această calitate, să
nu contravină principiilor de imparţialitate şi neutralitate ale unui judecător; sau
4.11.4 să desfăşoare orice alte activităţi care nu impietează asupra demnităţii sale de
organ judecătoresc şi nici nu îl împiedică să îşi îndeplinească obligaţiile sale de
magistrat.
4.12 Judecătorul (judecătoarea) nu va avea voie să practice dreptul atâta timp cât deţine
funcţia judecătorească.
4.13 Judecătorul (judecătoarea) poate înfiinţa sau se poate afilia la asociaţii ale judecătorilor
sau alte organizatii, care reprezintă interesele judecătorilor.
4.14 Judecătorul (judecătoarea), ca şi membrii familiei sale, nu vor avea voie să pretindă sau
să accepte cadouri, donaţii, împrumuturi sau favoruri în legătură cu acţiunile sau
inacţiunile sale legate de activitatea sa judecătorească.
4.15 Judecătorul (judecătoarea) nu va permite, cu bună ştiinţă, membrilor instanţei sale de
judecată sau altor persoane aflate sub influenţa, autoritatea sau la dispoziţia sa, să
 pretindă sau să accepte cadouri, donaţii, împrumuturi sau favoruri în legătură cu acţiuni
sau inacţiuni legate de activitatea sau atribuţiile sale.
4.16 În măsura permisă de lege şi de reglemetările privind transparenţa, judecătorul
(judecătoarea) poate primi un dar simbolic, un premiu sau o recunoaştere, în funcţie de
împrejurările în care i se oferă acestea, cu condiiţia ca darul, premiul sau recunoaşterea
să nu fie percepută ca urmărind să îl influenţeze pe judecător în desfăşurarea obligaţiilor
sale judecătoreşti, sau să dea naştere unor suspiciuni de parţialitate
.
Norma nr. 5:
EGALITATEA
Principiul:
Asigurarea unui tratament egal tuturor în faţa instanţelor este indispensabilă exercitării
funcţiei judecătoreşti.
Modul de aplicare:
5.1 Judecătorul (judecătoarea) va trebui să fie conştient şi să înţeleagă diversitatea celor ce
compun societatea umană, precum şi diferenţele ce derivă din această diversitate, cum
sunt cele referitoare la rasă, culoare, sex, religie, naţionalitate, castă, infirmitate, vârstă,
stare civilă, orientare sexuală, statut social şi economic sau alte cauze ("motive
nerelevante"), dar numai acestea.
5.2 Judecătorul (judecătoarea), în desfăşurarea activităţii sale judecătoreşti, nu va avea
voie să manifeste, prin cuvinte sau atitudine, părtinire sau idei prejudecăţi faţă de o
persoană sau un grup, pe motive nerelevante.
5.3 Judecătorul (judecătoarea) îşi va desfăşura activitatea de magistrat cu respectul
cuvenit faţă de toţi, respectiv, faţă de părţi, de martori, de avocaţi, de persoanlul
instanţei şi de colegii magistraţi, fără a face vreo deosebire pe motive nerelevante şi
lipsite de substanţă pentru activitatea sa.
5.4 Judecătorul (judecătoarea) nu va permite, cu bună ştiinţă, membrilor instanţei sale de
judecată sau altor persoane aflate sub influenţa, autoritatea sau la dispoziţia sa, să facă
vreo deosebire, pe motive nerelevante şi lipsite de substanţă, între persoanele respective,
în cadrul unei speţe supuse judecăţii sale.
5.5 Judecătorul (judecătoarea) va cere avocaţilor, în timpul desfăşurării procesului în
instanţă să se abţină de la a-şi exprima, prin cuvinte sau atitudine, părtinirea sau
prejudecta, pe motive nerelevante, cu excepţia situaţiilor în care acest lucru devine
relevant, din punct de vedere al legii, pentru o chestiune aflată în dezbatere şi care poate
fi o manieră legitimă de a profesa.
Norma 6:
 COMPETENŢA ŞI STRĂDUINŢA
Principiul:
Competenţa şi străduinţa sunt condiţii sine qua non ale exercitării funcţiei judecătoreşti.
Modul de aplicare:
6.1 Îndatoririle judecătoreşti ale unui judecător au precădere faţă de orice alte activităţi.
6.2 Judecătorul (judecătoarea) îşi va dedica activitatea profesională de judecător
obligaţiilor sale de magistrat, care înseamnă nu numai îndeplinirea funcţiilor
judecătoreşti, a responsabilităţilor faţă de instanţă şi luarea hotărîrilor, ci şi alte sarcini de
însemnătate pentru activitatea judecătorească şi pentru funcţionarea instanţei.
6.3 Judecătorul (judecătoarea) va lua măsurile ce se impun pentru a-şi menţine şi spori
nivelul de cunoaştere, de calităţi profesionale şi personale necesare îndeplinirii
îndatoririlor judecătoreşti, scop în care va fructifica instruirile de spcialitate şi orice alte
înlesniri oferite judecătorilor, în acest scop, cu aprobarea organelor judecătoreşti.
6.4 Judecătorul (judecătoarea) se va ţine la curent cu evoluţiile importante ale
dreptului internaţional, ale convenţiilor internaţionale şi a altor instrumente
care reglementează normele referitoare la drepturile omului. (SE
INTELEGE ??)
6.5 Judecătorul (judecătoarea) îşi va îndeplini obligaţiile judecătoreşti, inclusiv emiterea
unor sentinţe sub rezervă, într-o manieră eficientă, corectă şi cât mai promptă.
6.6 Judecătorul (judecătoarea) va menţine ordinea şi ţinuta în toate manifestările ce au loc
în faşa instanţei, va fi răbdător, demn, politicos în relaţiile cu părţile, cu juraţii, martorii,
avocaţii, dar şi cu toţi cei cu care are de-a face judecătorul în calitatea sa oficială.
Judecătorul va pretinde aceeaşi atitudine şi din partea reprezentanţilor legali, a
personalului instanţei, cât şi a celor aflaţi sub influenţa, autoritatea sau la dispoziţia sa.
6.7 Judecătorul (judecătoarea) nu va afişa un comportament care ar putea veni în
contradicţie cu obligaţia de a se strădui să se achite de obligaţiile sale de judecător.
PUNEREA ÎN APLICARE
Având în vedere specificul funcţiei judecătoreşti, măsurile efective de punere în aplicare a
acestor principii, acolo unde nu sunt încă în funcţiune astfel de mecanisme, vor fi luate de
autoritatea judecătorească naţională în aria sa de competenţă.