REGLEMENTAREA INSTITUȚIEI LIBERĂRII

DE RĂSPUNDERE PENALĂ ÎN CODUL PENAL AL

REPUBLICII MOLDOVA
Actualitatea și importanța problemei abordate. Analizând evoluția ordinii de drept,
vom constata că din cele mai vechi timpuri, oamenii au încercat să reglementeze activitățile
acestora prin stabilirea unor reguli de conviețuire socială sau, altfel spus, norme juridice. Astfel,
normele juridice au menirea de a forma modele de conduită, orientându-le spre idealurile
stabilite de societate, iar în procesul de reglementare, legiuitorul admite posibilitatea încălcării
sau nerespectării acestora de către persoane, stabilind sancțiuni pasibile de aplicare de către
organele de drept competente.
În pofida faptului că, de regulă, punerea în aplicare a normelor juridice și respectarea
ordinii de drept are loc prin conformare, în practică întâlnim persoane care, prin comiterea de
acțiuni/inacțiuni ilicite, încalcă prevederile legale. În asemenea situații, pentru a asigura
respectarea ordinii de drept, intervine constrângerea, care presupune aplicarea de sancțiuni
indivizulor care au săvârșit fapte ce cad sub incidența legii penale. Cert este faptul că persoanele
care comit infracțiuni afectează negativ atât statul de drept cât și drepturile și interesele legitime
ale altor cetățeni, încălcând grav ordinea și liniștea publică, punând în pericol cele mai
importante valori sociale.
Relevanța temei de cercetare abordate în prezenta lucrare este determinată inclusiv de
necesitatea soluționării problematicii liberării de răspundere penală în contextul orientării
vectorului politicii penale internaționale spre perfecționare, precum și al căutării unor noi
alternative la răspunderea penală care să fie utile în vederea prevenirii și curmării comiterii de
fapte ilicite.
Astfel Scopul lucrării în cauză constă în efectuarea, prin cercetarea evoluției istorice,
investigărilor din domeniul teoriei precum și în baza analizei aspectelor practice, unor cercetări
ample și multiaspectuale referitoare a instituția liberării de răspundere penală prin prisma
reglementărilor legislației penale a Republicii Moldova precum și a altor state, fiindu-i astfel
determinată noțiunea, esența juridică, temeiurile și trăsăturile ce diferențiază această instituție de
alte instituții corelative, particularitățile fiecărei modalități de liberare de răspundere penală,
elaborând astfel un complex de recomandări fundamentate ştiinţific în vederea îmbunătăţirii
reglementărilor legislative corespunzătoare precum şi punerea lor în aplicare.
 Obiectivele cercetării. În vederea realizării scopului propus au fost stabilite următoarele
obiective:
- definirea noţiunii de răspundere penală, pedeapsă penală, liberare de răspundere penală;
- determinarea esenței juridice și a temeiurilor liberării de răspundere penală;
- elucidarea originii şi evoluţiei instituţiei liberării de răspundere penală;
- investigarea, din punct de vedere teoretic și practic, a modalităţilor de liberare de
răspundere penală reglementate de legislația penală a Republicii Moldova;
- identificarea problemelor de aplicare a modalităților de liberare de răspundere penală în
activitatea practică a organelor de urmărire penală şi a instanţelor de judecată şi stabilirea
soluţiilor corespunzătoare;
Sinteza metodologiei de cercetare și justificarea metodelor de cercetare alese. La elaborarea
acestei lucrări m-am axat asupra analizei și investigației specificului instituției liberării de
răspundere penală prin prisma reglementărilor legislației penale a Republicii Moldova,
evidenţiind cele mai importante aspecte precum şi, prin intermediul practicii judiciare, carenţele
existente în materia respectivă. Ca bază documentară am utilizat atât literatura de specialitate în
special cea românească, publicaţii ştiinţifice, cât și actele normative naționale ale altor state.
În vederea atingerii scopului și a obiectivelor propuse anterior au fost puse în aplicare o
serie de metode de cercetare. În acest sens, metodele de cercetare, care au stat la baza prezentului
studiu, sunt următoarele: analiza, observația, cercetarea, intepretarea, comparația.

Prezenta lucrare are la baza sa 3 capitole:

Capitolul I, este format în special, din aspecte teoretice și normative privind instituția liberării
de răspundere penală. A fost tratată noțiunea de răspundere penală, pedeapsă penală și liberare de
răspundere penală prin prisma opiniilor expuse de numeroși cercetători în domeniu în literatura
de specialitate precum și prin prisma legislațiilor diferitor state.. În același timp, o importanță
majoră pentru cunoașterea mai detailată a instituției liberării de răspundere penală o are
cercetarea evoluției istorice a acestei instituții.
Capitolul II, reflectă aspectele specifice fiecărei modalități de liberare de răspundere penală
reglementate de legislația penală a Republicii Moldova. În conținutul capitolului respectiv au
fost enumerate și supuse unei analize detailate modalitățile liberării de răspundere penală
prevăzute atît în partea generală cât și în parte specială a Codului penal al Republicii Moldova.
Ca urmare ,Capitolul III, conţine o analiză detailată a instituției liberării de răspundere penală
prin prisma practicii. O atenție sporită a fost acordată identificării și analizei datelor statistice și a
cauzelor de liberare de răspundere penală atât în faza urmăririi penale cât și în faza judiciară, cu
identificarea carențelor existente și a soluțiilor propuse în acest scop.
Codul penal al Republicii Moldova prevede la art.53 instituția liberării de răspundere
penală preglementarea următoarelor: ,,Persoana care a săvârşit o faptă ce conţine semnele
componenţei de infracţiune poate fi liberată de răspundere penală de către procuror în cadrul
urmăriri penale şi de către instanţa de judecată la judecarea cauzei în cazurile: a) minorilor; b)
tragerii la răspundere contravenţională; c) renunţării de bună voie la săvârşirea infracţiunii; d)
căinţei active; e) schimbării situaţiei; f) liberării condiţionate; g) prescripţiei de tragere la
răspundere penală”1.
Legislația penală a Republicii Moldova nu reglementează expres noțiunea de liberare de
răspundere penală, din sensul art.53 Cod penal al Republicii Modova, desprindem ideia că prin
liberare de răspundere penală subînțelegem modalitatea de înlăturare a răspunderii penale a
persoanei care a săvârşit o faptă ce conţine semnele componenţei de infracţiune și care, fiind
întrunite condițiile prevăzute de lege, poate fi liberată de răspundere penală de către procuror în
cadrul urmăriri penale şi de către instanţa de judecată în faza judiciară.
Liberarea de la răspundere penală se înțelege ca refuzul statului de la condamnare și
aplicarea pedepsei penale și înlocuirea acesteia cu sancțiuni contravenționale sau măsuri de
siguranță cu caracter medical și educativ. Însă, este de menționat faptul că înlocuirea răspunderii
penale prin alte măsuri de constrîngere cu caracter extrapenal nu poartă un caracter obligatoriu.

Ulterior purcedem la:

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
Prin conceptul de răspundere penală subînțelegem reacția statului la săvârșirea unei
infracțiuni, exprimată în tragerea la răspundere a făptuitorului pentru fapta comisă și în
impunerea acestuia a unor restricții sub forma pedepsei penale. Din perspectivă istorică,
scopurile răspunderii și a pedepsei penale au fost înțelese în moduri diferite și au depins de ideile
predominante despre infracțiune, cauzele acesteia și personalitatea infractorului, iar până în
prezent, acestea rămîn a fi obiectul unor dispune existente în literatura de specialitate precum.
Problema scopurilor pedepsei penale este una dintre cele mai controversate nu numai în doctrina
dreptului penal, ci și în filosofie, sociologie și psihologie. Reieșind din scopul pedepsei penale,
reglementat în legislația penală națională, și anume reeducarea persoanei, în anumite situații
expres prevăzute de lege, tragerea la răspundere penală și aplicarea pedepsei nu se justifică, deci
nu este rațională. În acest caz, intervine instituția liberării de răspundere penală care presupune o

1
Codul Penal al Republicii Moldona nr. 985 din 18.04.2002, publicat: 14.04.2009 în Monitorul Oficial Nr. 72-74
art. 195, art.53.
instituție de drept penal cu o contribuție deosebită la reeducarea infractorilor prin stimularea
comportamentului lor pozitiv, precum și asupra economisirii raționale și eficiente a represiunii
penale, în situația în care restabilirea ordinii de drept este posibilă fără a apela la supunerea
persoanei la răspundere penală.
În consecință, instituția liberării de răspundere penală a fost și rămâne foarte relevantă,
mai ales acum, când vectorul politicii țării noastre vizează construirea unui stat de drept în care
pedeapsa penală nu este un scop în sine, ci un mijloc legal de reeducare a persoanelor care au
săvârşit fapte ilicite. Mai mult decât atât, liberarea de răspundere penală poate duce la o scădere a
numărului de deținuți, precum și să influențeze pozitiv problema generală a unei abordări dure și
represive a sancțiunilor penale. Cu toate acestea, nu trebuie omis faptul că liberarea de
răspundere penală nu înseamnă absența caracterului ilicit în acțiunile făptuitorului, nevinovăția
acesteia în comiterea infracțiunii, și nici nu implică reabilitarea sa sau exonerarea de toate
consecințele juridice negative ale infracțiunii comise.
Cunoașterea și clarificarea specificului instituției liberării de răspundere penală este
importantă din punctul de vedere al determinării limitelor implementării acestui mijloc legal de
combatere a criminalității, or, liberarea nejustificată a infractorilor poate crea o impresie de
loialitate față de neexecutarea unei pedepse penale, incompetență a organelor de drept,
disfuncționalitate a sistemului judiciar și un element mai actual – caracterul corupt al organelor
de drept. Pe de altă parte, liberarea de răspundere penală a unei persoane care a fost trasă în mod
nejustificat la răspundere penală este o încălcare directă a dreptului său la reabilitare, o situație
inacceptabilă într-un adevărat stat de drept.
Studiind natura juridică a instituției liberării de răspundere penală, vom constata că
modificările legislative permanente demonstrează, pe de o parte, importanța și necesitatea acestei
instituții de drept, dorința legiuitorului de a o îmbunătăți și, pe de altă parte, confirmă încă o dată
necesitatea supunerii la un studiu amănunţit, pentru a oferi practicii recomandări ştiinţifice
întemeiate în vederea aplicării normelor penale nominalizate.
Realizarea scopului propus a permis evidențierea și soluționarea științifică a aspectelor
referitoare la deosebirea dintre instituția liberării de răspundere penală de cea a liberării de
pedeapsă penală, or, în primul rând, liberarea de răspundere penală presupune un caracter
specific al etapelor procesual-penale. Mai mult, dacă instituției liberării de răspundere penală îi
este caracteristică perioada de până la pronunțarea sentinței de condamnare, instituției liberării de
pedeapsă penală îi este specifică perioada de după pronunțarea sentinței de condamnare. La fel, o
altă trăsătură care deosebesc aceste două instituții se referă la organul cu competență în acest
sens, or, dreptul de liberare de răspundere penală îi aparţine procurorului şi instanţei de judecată,
iar dreptul de liberare de pedeapsă îl are exclusiv instanței de judecată.
 Cert este faptul că liberarea de răspundere penală a persoanei care a comis o faptă ce cade
sub incidența legislației penale nu contravine în nici într-un caz principiului prezumției de
nevinovăție în cazul în care persoana renunță la dreptul său de a-i fi dovedită vinovăția în cadrul
unui proces judiciar public. Respectiv, cu titlu de recomandare, considerăm oportună
completarea prevederilor art.53 Cod penal al Republicii Moldova astfel acât norma legală să facă
referire la faptul că persoana nu poate fi liberată de răspundere penală până la judecarea cauzei în
ședință de judecată.
Un alt aspect care merită a fi scos în evidență urmare a studiului efectuat, se referă la
existența unor deosebiri destul de importante între modalitățile liberării de răspundere penlală și
circumstanțele care exclud existența infracțiunii. Astfel, dacă liberarea de răspundere penală este
psibilă doar dacă persoana este pasibilă de răspundere penală, adică dacă există infracțiunea, în
cazul circumstanțelor care exclud infracțiunea, fapta comisă nu se califică a fi drept infracțiune și
nici nu putem vorbi despre existența răspunderii penale.
În același timp, merită a fi evidențiat faptul că legiuitorul nu a fost suficient de
consecvent la aprecierea naturii juridice a instituției liberări de răspundere penală în legătură cu
renunțarea de bună voie la săvârșirea infracțiunii, or, pe de o parte, prin normele legale existente
la art.26 și 27 Cod penal, este apreciată ca fiind o circumstanță care exclude incriminarea faptei,
respectiv inexistența infracțiunii, iar pe de altă parte, constituie o modalitate de liberare de
răspundere penală. Pe cale de consecință, considerăm oportună excluderea modalității de liberare
de răspundere penală reglementată la art.56 Cod penal și introducerea unui nou articol – art.27 1,
care ar prevedea renunțarea de bună voie la săvârșirea infracțiunii.
În ceea ce privește partea practică a studiului efectuat, reieșind din conținutul art.53 Cod
penal al Republicii Moldova, constatăm că procesul penal poate fi încetat cu liberarea persoanei
de răspundere penală atât în faza urmăririi penale, cât și în faza judiciară. În faza de urmărire
penală, reieșind din conținutul normelor procesua-penale, este dispusă prin ordonanță de către
procuror, iar în faza judiciară, de către instanța de judecată prin sentință. În pofida faptului că
liberarea de răspundere penală este o procedură mai simplă în ceea ce privește timpul necesar
soluționării cauzei comparativ cu timpul necesar examinării acesteia în faza judiciară, precum și
necesită mai puține resurse. Analizînd datele statistice prezentate în rapoartele despre activitatea
procuraturii, ajungem la concluzia potrivit căreia numărul cauzelor penale care au fost încetate în
temeiul art.53 Cod penal înregistrează o descreștere de la an la an. Deși numărul cauzelor
încetate cu liberarea persoanei de răspundere penală este în descreștere, au fost constatate
existența anumitor carențe, în special în ceea ce privește modalitatea liberării de răspundere
penală a persoanei în legătură cu expirarea termenului de prescripție de tragere la răspundere
penală.
 Astfel, reieșind din cele relatate anterior, cert este faptul că normele juridice care
reglementează instituția liberării de răspundere penală constituie rezultatul nu numai al
condițiilor socio-economice de dezvoltare a societății, ci și rezultatul activității conștiente a
oamenilor, or, apariția și dezvoltarea acestei instituții este influențată semnificativ de multipli
factori ai realității sociale precum interesele statului, echilibrul și alinierea forțelor politice din
țară, aspectele psihologice și morale ale conștiinței juridice etc.