Examen la disciplina: Drept execuțional Testul nr.

7
Ex.1.
Dreptul execuțional-penal este definit ca fiind o ramură de drept independentă, constituită din
totalitatea normelor juridice prin care se reglementează relațiile sociale privind executarea
sancțiunilor de drept penal, de asemenea executarea măsurilor de siguranță și a celor preventive,
în scopul asigurării unei influențe educative eficiente asupra celor care execută pedeapsa, de
asemenea al prevenirii săvârșirii unor noi infracțiuni și al apărării ordinii de drept.
Obiectul de studio al dreptului executional penal îl reprezintă normele de drept şi raporturile
juridice privitoare la executarea sancţiunilor de drept penal.
Ex.2
Clasificarea condamnaților prin aceasta se subînțelege divizarea lor în conformitate cu
prevederile legale, cerințele psihologiei și pedagogiei penitenciare, în grupuri relativ omogene în
baza unor semnalmente, cum ar fi: nivelul degradării socialmorale a personalității, caracterul,
gradul prejudiciabil și motivele infracțiunii săvârșite, în scopul deținerii lor separate, atât în
diferite categorii de penitenciare, cât și în cadrul fiecărui penitenciar separat. De asemenea,
clasificarea presupune acțiunea de distribuire, repartizare pe clase sau înr-o anumită ordine de a
ocupa sau de a stabili cuiva un anumit loc în baza calificativelor, rezultatelor obținute.

Modalitățile de clasificare a condamnaților poate fi efectuată în baza: sexului, vârsta, gravitatea

infracțiunii comise, forma vinovăției, termenul pedepsei aplicate, executarea anterioară a
pedepsei închisorii, precum și în baza a două sau mai multor criterii. Decia aceste semne, fără
îndoială, joacă un rol important la etapa stabilirii pedepsei. Dar la etapa executării pedepsei ele
devin secundare, deoarece diferențierea și individualizarea condițiilor de ispășire a pedepsei vor
depinde, în primul rând, de personalitatea și conduita condamnatului, de atitudinea sa față de
muncă, învățătură, pedeapsă, adică de nivelul său de corijare. Folosind procedeul clasificării,
putem evidenția cele mai caracteristice semne ale diferitor grupuri de condamnați: determinarea
comportamentului lor verosimil în perioada ispășirii pedepsei și metodele adecvate de
reacționare la acest comportament.

Ex.3

În conformitate cu legea și actele normative, condamnatului îi este garantat dreptul de a depune

plângeri si cereri, fie înaintată de către condamnat sau prevenit personal sau prin intermediul
unui avocat la instanţa în a cărei rază teritorială se află instituţia penitenciară ale cărei acţiuni sau
inacțiuni se contestă. Condamnatul are dreptul să înainteze cereri, inclusiv de recuzare, plângeri,
să dea explicaţii, să prezinte probe. Orice condamnat are dreptul la un apărător, fie garantat de
stat, fie remunerate din sursele proprii, prin intermediul căruia are posibilitatea de-a interveni în
propria cauză cu contestari, plângeri, cereri prin intermediul cărei solicită, nici o persoană nu
poate fi discriminată, și de a-i leza drepturile fundamentale ale omului.