MINISTERUL EDUCAŢIEI, CULTURII și CERCETĂRII

AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA de STAT din MOLDOVA

Facultatea de Drept

Drept execuţional penal

Lucrul Individual

„Clasificarea persoanelor condamnate: noţiuni şi semnificaţie”

A studentului – Gheorghita Cristian

Grupa – 1902

A verificat – Manea Vladislav

Chişinău 2023
Cuprins

1. Ce înţelegem prin condamnat.

2. Importanţa clasificării şi criteriile.
3. Clasificare a persoanelor condamnate.
4. Determinarea instituţiei pentru ispăşirea pedepsei.
5. Concluzii
6. Bibliografie

1
Ce înţelegem prin noţiunea de condamnat.

Corect ar fi să începem subiectul dat cu noţiunea de condamnat.

În înţelesul comun, condamnat este persoana care execută pedeapsa penala într-o
instituţie privativă de libertate.
Însă într-un sens mai profesionist, condamnat ar fi persoana în baza căreia s-a emis
o hotărâre judecătorească definitivă, de aplicare a unei pedepse penale, în cazul
nostru pedeaspa cu privaţiunea de libertate.

Dar prin însăşi clasificarea condamnaţilor, înţelegem divizarea lor conform

prevederilor legale, cerinţelor psihologice şi pedagogice penitenciare în grupuri
omogene în baza unor factori.

Aceşti factori constau în caracterul şi gradul prejudiciabil al faptei săvârşite, gradul

pedepsei, motivele săvârşirii infracţiunii, în scopul deţinerii separate, în ceea ce
ţine de penitenciare cât şi în cadrul fiecărui penitenciar aparte.

2
Importanţa clasificării.

Clasificarea condamnaţilor are o importanţă deosebită, deoarece aceasta are ca

scop împiedicarea deţinuţilor care în baza trecutului lor criminal sau a relelor
deprinderi ar exercita o influență negativă asupra celorlalţi deţinuţi iar divizarea lor
în grupuri se face în scopul facilitării tratamentului pentru readaptarea lor socială.

Reintegrarea în societate a deţinuţilor se face cu scopul de reducere a riscului de

violență, dezvoltarea de competențe mai bune, de soluționare a problemelor sociale
prin intervenții generale de abordare a situațiilor (de exemplu, în legătură cu
intimidarea și victimizarea) va ajuta persoanele respective să învețe despre
modalități mai adecvate de reacție în anumite situaţii decât agresiunea.

Drept scopuri speciale ale clasificării condamnaților putem numi:

 Prevenirea unei influențe negative reciproce a diferitor grupuri de
condamnaţi. Crearea unui sistem rațional și eficient de instituții penitenciare.
 Organizarea pazei şi supravegherea condamnaților.
 Determinarea metodelor ți mijloacelor de tratament în procesul de corectare.
 Organizarea procesului de producere.

În aşa fel clasificarea condamnaților creează premise pentru diferențierea şi

individualizarea executării privațiunii de libertate și pentru o mai buna planificare a
executării pedepsei.

Clasificarea se mai face după anumite criterii după care trebuie să corespundă
grupele de condamnaţi –
1. Criteriilor obiective care întrunesc în sine gravitate infracţiunii săvîrşite,
durata aplicării pedepsei, activitatea infracțională în trecut, sexul, vârsta
condamnaților, etc.
2. Criteriile subiective care au la baza sa sănătatea fizică, psihică, capacitatea
mintală.

Clasificarea condamnaților are legături strînse cu tipurile infracţiunilor din drept

penal deoarece la stabilirea pedepsei şi tipului instituției penitenciare se ia în
considerație în primul rind gravitatea infracțiunii comise, la fel şi starea psihică a
condamnatului.

3
Clasificare a persoanelor condamnate

Clasificarea în baza vârstei.

Astfel minorii sunt separați de cei maturi. Asta se face din cauza necesităţii
prevenirii influenței negative din partea condamnaţilor majori care de regulă au o
pronunțare antisociala mai pronunţată. În acest sens Convenția internațională din
20.11.1989 cu privire la dreptul copilului stipulează „, orice copil privat de
libertate va fi separat de adulți ".
Pentru cei minori se stabileşte un regim mai lejer şi condiţii mai favorabile şi în
vederea executării pedepsei cu închisoare de către minori se inființează instituții
specializate-penitenciare pentru minori. Analizind legislația putem diviza o
categorie relativ separată de condamnați, care în doctrina este numita condamnații
tineri. La aceasta categorie sunt atribuiții condamnații între 15-20 ani. Executarea
pedepsei de către condamnați, în pofida faptului că ei sunt majori este atunci cînd
ei sunt condamnați la închisoare până la vîrsta de 18 ani şi instanța hotăraște ca
este posibilă continuarea executării pedepsei în același penitenciar, ei rămân să
execute pedeapsa în penitenciarele pentru minori, în acest mod ei constituie o
categorie distinctivă a condamnaților.

Clasificarea în dependenţă de sex.

Femeile sânt separate de bărbaţi în special pentru a asigura securitatea lor
personală, pentru a menţine anumite cerinţe etico-morale şi în vederea organizării
muncii educative luând în consideraţie specificul psihofiziologic al personalităţii
lor, conform art. 197 alin.3 din Codul de executare. Pentru femei însărcinate şi cu
copii mici se prevăd facilităţi suplimentare. Tot odată această categorie de
condamnaţi se grupează în dependenţă de alte criterii: pericolul social al
infracţiunii, personalitatea lor, activitatea infracţională în trecut. Această categorie
de condamnaţi este mai puţin numeroasă decât condamnaţii bărbaţi.

În dependenţă de activitatea infracţională din trecut, condamnaţi primari sau

recidivişti.
La prima categorie pot fi atribuiți cei care au fost condamnaţi pentru prima dată.
Condamnările anterioare ridicate sau stinse în ordinea stabilită nu se iau în
consideraţie. Necesitatea divizării acestor două categorii e dictată de faptul că
persoanele care anterior au executat pedepse privative de libertate de regulă posedă
o experienţă criminală mai bogată, au atitudine antisocială mai pronunţată şi în aşa
fel îi pot influenţa pe condamnaţii primari, care intrând în contact cu lumea
carcerală pentru prima dată, mai ales sub greutatea şocului psihologic generat de
schimbarea mediului ambiant binecunoscut, se pot lăsa uşor dirijaţi. Condamnaţii
care anterior au executat pedepse privative de libertate se încadrează în categoria
persoanelor ce au comis infracţiuni ce constituie recidivă. Această categorie de
condamnaţi, în conformitate cu alin. 4, art. 72 CP execută pedeapsa în penitenciare
separate.
4
Clasificarea după forma vinovăţiei, imprudenţă sau intenţie.
Conform art.72 alin.2 CP – în penitenciare de tip deschis execută pedeapsa
persoanele condamnate la închisoare pentru infracţiuni săvîrşite din imprudenţă.
Este bine cunoscut faptul că infracţiunile comise din imprudenţă constituie un
pericol social mult mai redus decât cele comise intenţionat. Din această cauză la
executarea pedepsei în privinţa condamnaţilor pentru infracţiuni comise din
imprudenţă, se aplică un volum mai redus al forţei coercitive. In aşa fel, categoria
dată de condamnaţi execută pedeapsa în condiţii mult mai uşoare şi în penitenciare
separate (alin.2, art. 72 CP al RM, art 249 CE al RM).
Corespunzător, condamnaţii care au săvârşit infracţiuni din intenţie, infracţiuni
uşoare, mai puţin grave şi grave sunt deţinuţi în penitenciare de tip semiînchis
În penitenciare de tip închis execută pedeapsa persoanele condamnate la închisoare
pentru infracţiuni deosebit de grave şi excepţional de grave.

Clasificarea după termenul privaţiunii de libertate, condamnaţi pentru un anumit

termen, sau condamnaţii pe viaţă.
Un criteriu de bază la clasificarea infracţiunilor pe categorii îl constituie termenul
pedepsei. In cadrul clasificării condamnaţilor la închisoare acest criteriu poartă un
caracter facultativ. Cu excepţia condamnaţilor la detenţiunea pe viaţă care
constituie o categorie distinctă a condamnaţilor, executând pedeapsa în instituţiile
penitenciare specializate. Clasificarea condamnaților la privațiunea de libertate se
realizează atât de instanţa de judecată la stabilirea pedepsei, cât şi de instituțiile
penitenciare care execută pedeapsa.

5
Determinarea instituţiei pentru ispăşirea pedepsei.

Executarea pedepsei în penitenciare se efectuează într-un anumit regim, care poate

fi sever sau mai puțin sever, mai greu sau mai uşor. De exemplu, bătrânii se bucură
de un regim penitenciar mai puțin sever, iar tinerii majori se bucură de un regim în
care se pune accentul pe instrucții și educații, pe cînd infractorii majori, în special
recidiviștii, au un regim penitenciar mai greu, în care se pune accentul pe izolare,
pază, muncă şi disciplină severă.
Se poate spune astfel că prin regim penitenciar, în sens larg, se înțelege cum este
organizată executarea pedepsei privative de libertate în penitenciare sau felul cum
este organizată viața și activitatea condamnatului în penitenciar pe durata
executării pedepsei în scopul reeducării și al prevenirii comiterii de noi infracțiuni.
Repartiţia deţinuţilor se efectuează de către Administrația Națională a
Penitenciarelor în raport cu forma detenţiei aplicată faţă de ei, precum şi în funcţie
de categoria penitenciarului stabilită prin hotărîrea instanţei

Regimul de deținere în comun - în penitenciar persoanele condamnate sunt ținute

împreună şi ziua și noaptea, ele i-au masa în săli comune, dorm şi lucrează în spații
comune. Bineînțeles, femeile sunt ținute separat de bărbați. Acest regim este
consacrat în legislații și practica majorității țărilor din Europa și de pe alte
continente. Un avantaj al acestui regim este faptul că este mai uşor de organizat -
cladiri, structuri interne mai simple, este mai uşor de suportat deoarece se păstrează
elementele vieții sociale. Însă există și dezavantaje acest regim presupune contacte
între condamnați de diferite feluri (primari şi recidivişti, periculoşi şi ocazionali).

Regim de detenție celular - tinerea condamnatilor închişi în celule separate, ziua şi

noaptea. Cu alte cuvinte regimul celular constă în ținerea condamnaților în izolare
totală sau aproape totală. Condamnatul ia masa în celulă acolo doarme, acolo
eventual lucrează. Avantaj al acestui regim constă în evitarea influienţelor
negative, infracţionale, ale condamnaţilor periculoși plus la aceasta regimul celular
oferă o mai mare siguranță contra dezordinilor şi evadărilor. Dezavantajul constă
în însuşi construirea unor penitenciare mari cu un sistem de celule individuale.

Regim de deţinere mixt - condamnatul este tinut ziua în comun, iar noaptea în
celulă. Ideea esențială a autorilor formei de deţinere mixtă era de a prelua părțile
pozitive şi de înlăturare a părţilor negative de la regimul de deţinere în comun și de
la regimul de deţinere în celulă. Avantajul acestui regim, constă că ziua când totul
este vizibil există posibilitatea de a elimina cel puţin o parte din influiențele
negative din partea condamnaţilor înrăiți cît şi de a comunica. Dezavantaj la
această formă de deţinere mixtă, ca şi celelalte forme, nu ţine seama de buna
conduită a unor condamnaţi şi nu crează condiții de adaptare a formei de deţinere
de acest element important (conduita în penitenciar) al deţinerii condamnaților.

6
Regimul de deținere progresiv - s-a constatat că condamnații pe parcursul
executării pedepsei, se schimbă dând dovadă de bună purtare şi stăruință în muncă.
Astfel s-a pus problema că regimul de deţinere în penitenciar să se diferenţieze și
să se desfăşoare pe faze, de la faze mai severe spre faze mai puțin severe, în funcție
de comportare și munca condamnaților.

7
Concluzii

Clasificarea condamnaţilor are o importanţă deosebită anume pentru a determina

instituţia şi regimul în care aceştia urmează să fie deţinuţi, anume din această cauză
m-am simţit obligat de a descrie şi regimurile şi instituţiile de detenţie, fiindcă
după părerea mea, subiectul clasificării condamnaţilor nu este complet fără
clasificarea şi a regimurilor de detenţie.
Astfel pot spune că clasificarea condamnaţilor este importantă şi pentru a reeduca
şi a reintegra condamnaţii în societate, deoarece pentru fiecare condamnat în baza
individualizării pedepsei penale, se alege un regim de detenţie şi se clasifică tipul
persoanei condamnate. Astfel pentru fiecare condamnat se alege o cale individuală
de reeducare care îi va permite reintegrarea în societate într-un timp cât se poate de
scurt, în baza calificării, comportamentului acestuia, tipului de condamnat, şi
termenul detenţiei.

8
Bibiliografie
1. Codul Penal al Republicii Moldova.
2. Codul de Executare al Republicii Moldova.
3. HOTĂRÂRE Nr. 583 din 26-05-2006 cu privire la aprobarea Statutului
executării pedepsei de către condamnaţi.