1. Definirea și funcțiile Autorității judecătorești
2. Principiile constituționale privind organizarea și funcționarea instantelor judecătorești 3. Desemnarea și statutul judecătorului. Sistemul judecătoresc și autoadministarea lui. (CSM)
1) Autoritatea judecătorească, conform teoriei separării puterilor în stat,
reprezintă prin sine sistemul organelor judiciare ale statului, ce înfăptuiesc justiţia. Autoritatea judecătorească îşi are organele sale proprii şi specifice, care, spre deosebire de instituţiile de drept, nu reglează relaţii sociale, ci determină formele organizării, structurii şi activităţii autorităţii judecătoreşti, formele realizării justiţiei ş.a. Funcţiile autorităţii judecătoreşti, menţionăm că funcţia de bază este, evident, înfăptuirea justiţiei. Dar, pe lângă aceasta, autoritatea judecătorească realizează o multitudine de alte funcţii, fapt ce se explică prin particularităţile sistemului judecătoresc, a cărei structură constă din organe, diferite după statutul lor, ce îndeplinesc diferite roluri social-juridice, soluţionând diverse cauze. Subiectele autorităţii judecătoreşti (Curtea Supremă de Justiţie, judecătoriile ş.a.) realizează următoarele funcţii: examinează şi soluţionează în limitele competenţei sale litigii civile, penale, administrative ş.a., menţinerea ordinii de drept, protecţia diferitelor forme de proprietate, asigurarea protecţiei judiciare a drepturilor politice, sociale, economice, civile ş.a., educaţia culturii juridice, respectul faţă de normele moralei sociale şi faţă de valorilor umane.
2) In societatile modern Justitia este o functie fundamental a statului, iar
administrarea ei reprezinta unul dintre atributele esentiale ale puterii suverane. Odata ce Justitia ocupa un loc aparte si unic in sistemul institutiilor publice, atunci ea nu constituie mai putin decat un serviciu public, prin care organizarea si functionarea sunt reglementate de cateva principia constitutionale. Mai intai de toate, principiile se impart in organizationale si functionale. Principiile organizationale prevad modul de infiintare a instantelor de judecata, iar cele functionale – procedura de infaptuire a justitiei.
Principii importante pentru studiul organizarii judecatoresti :
Independent (este unul dintre cele mai importante/de baza, deoarece
aceasta presupune functionarea institutiilor judecatoresti pe cale individuala) Impartialitatea si inamovibilitatea judecatorilor ( judecatorii nu sunt functionary publici si nu sunt prin urmare sub autoritatea ierarhica a vre-unui minister; ei sunt inamovibili, iar deciziile lor pot fi contestate numai prin anumite cai de atac);
Colegialitatea (acest principiu prevede alcatuirea instantelor de judecata din
mai multi judecatori, iar acest principiu asigura o justitie obiectiva si corecta, deoarece ceilalti colegi au dreptul de a verifica activitatea celorlalti colegi);
Continuitatea ( impune ca aceeasi judecatori care au participat la punerea
concluziilor in fond de catre parti sa participle si la deliberarea in vederea pronuntarii hotararii).
3.1) Judecătorii din toate instanţele judecătoreşti , au un statut unic şi se
disting între ei numai prin împuterniciri și competenţă. 3.2) Autoadministrarea judecătorească Independenţa instanţelor judecătoreşti reprezintă independenţa organizaţională şi funcţională a acestora, care este realizată prin autoadministrare judecătorească. Autoadministrarea judecătorească este dreptul şi capacitatea reală a instanţelor judecătoreşti şi a judecătorilor de a soluţiona problemele funcţionării sistemulul judecatoresc in mod autonomy si responsabil. Autoadministrarea judecătorească se realizează în baza principiilor reprezentativităţii şi eligibilităţii organelor autorităţii judecătoreşti, precum şi în baza angajării răspunderii organelor autoadministrării judecătoreşti pentru exercitarea în mod corespunzător a funcţiilor delegate.