Cuprins

1. Aspecte generale privind independenta judecatorilor................................................... 2

2. Garantiile independetei si impartialitatii judecatorilor ................................................ 4

3. Independenta judecatorilor constitutionali .................................................................... 6

3.1 Incompatibilitatile cu mandatul de Judecator al Curtii Constitutionale ........................... 6

3.2 Inamovibilitatea judecatorilor Curtii Constitutionale ....................................................... 7

3.3 Protectia mandatului judecatorilor Curtii Constitutionale ................................................ 7

4.Independenta judecatorilor de la Inalta Curte de Casatie si Justitie ............................... 9

5.Independenta judecatorilor Europeni ............................................................................... 10

5.1 Independenta reflectata de documentele internationale .................................................. 12

5.2 Jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului ..................................................... 13

5.2.1 Inamovibilitatea judecătorilor în cursul mandatului ................................................ 15

5.3 Independenta judecatorilor de la Curtea de Justitite a Comunitatilor Europene ........... 15

6. Consideratii finale privind independenta judecatorilor in Romania si Uniunea

Europeana ............................................................................................................................... 17

Bibliografie.............................................................................................................................. 19

1
 1. Aspecte generale privind independenta judecatorilor

Independenta puterii judecatoresti si impartialitatea judecatorilor si a procurorilor

impun instituirea unor drepturi si indatoriri ale magistratilor menite sa-i puna pe acestia la
adapost de presiuni si ingerinte precum si de tentatii de natura sa altereze ori sa puna sub
semnul indoielii calitatea actului de justitie.

Asa cum s-a mai observat independenta si impartialitatea magistratilor nu izborasc atat
din lege cat din structura morala a acestora. Nu este insa mai putin adevarat ca, pentru a
ramane in permanenta apte sa isi indeplineaca functia de suport moral al justitiei, integritatea,
fermitatea si toate celelalte virtuti inerente functiei de magistrat trebuie ocrotite si stimulate in
mod eficient prin lege.

Din aceasta cauza in orice legislatie care da expresie juridica principiilor statului de
drept, statutul magistratilor cuprinde, alaturi de normele privind numirea in functie a
magistratilor, garantiile independentei si impartialitatii acestora sub forma unor drepturi,
obligatii, incapacitati, incompatibilitati si interdictii.

In Romania independenta judecatorilor este stipulata atat in Constitutia Romaniei in

articolele 144 si 145 dar si in Legea 303/2004 actualizata in 2009, privind statutul
judecatorilor si al procurilor in care sunt prevazute aceste garantii pe care le-am enumerat mai
sus.

Astfel conform art.3 din Statutul judecatorilor si al procurorilor „ Judecatorii sunt

independenti, se supun numai legii si trebuie sa fie impartiali”1.

Independenţa nu poate fi privită ca un privilegiu al judecătorului, ci

ca datoria, obligaţia fundamentală a fiecărei persoane care ocupă această funcţie de a-şi
dezvolta calităţile intelectuale şi morale care stau la baza conduitei independente şi imparţiale
în judecarea fiecărui caz. De aceea, principiul independentei judecătorului poate fi înţeles
doar în legătura cu principiul responsabilităţii/răspunderii judecătorului pentru calitatea

1
Legea nr. 303/2004 (republicata) privind statutul judecatorilor si procurorilor, actualizata 2009
2
activităţii sale profesionale, iar echilibrul dintre aceste două principii creează condiţiile
procesului echitabil.

Este evident faptul că societatea i-a încredinţat o înaltă responsabilitate/răspundere

persoanei cu funcţia de judecător: aceea de a decide asupra unor lucruri care afectează viaţa
membrilor societăţii. Dar această încredinţare nu este necondiţionată. A fi demn de această
responsabilitate înseamnă a te strădui să fi un bun şi corect decident în problemele juridice
care îţi revin spre rezolvare2.
Gradul de libertate al judecătorului în exercitarea profesiei este ridicat, tocmai pentru a
se asigura condiţiile unei decizii de calitate. În acelaşi timp, însă,judecătorul trebuie să-şi
probeze calitatea de bun şi corect decident cu fiecare act al său. Aceasta este forma de respect
a judecătorului pentru societatea care i-a încredinţat această funcţie publică. Iar societatea
căreia îi datorează respect este reprezentată în statul democratic prin absolut fiecare membru
al ei.
Un judecător este independent în măsura în care simte că trebuie să-şi probeze
competenţele (inclusiv capacitatea de a judeca imparţial) la fel de mult în faţa unui justiţiabil
oarecare ca în faţa preşedintelui de instanţă sau în faţa unei comisii de examen. Iar
judecătorul este independent prin lege. A nu proba independenţa înseamnă a nu respecta
statutul magistratului .

Din acest motiv are judecătorul obligaţia să reflecteze asupra comportamentului său,
asupra modului în care se poziţionează şi acţionează în fiecare împrejurare specifică profesiei.
Independenţa judecătorului are menirea să servească intereselor justiţiabilului, şi prin
el societăţii în ansamblul ei şi trebuie folosită de judecător cu grijă, cu preocupare, doar pentru
acest scop. Aşadar, de independenţa judecătorului trebuie, în primul rand, să se îngrijească el
însuşi, pentru că prin aceasta se înfăptuieşte actul de justiţie.

3
 2. Garantiile independetei si impartialitatii judecatorilor

Independenta judecatorilor asigura independenta justitiei si constituie garantia

libertatii individului si a protectiei lui in fata puterii. Intre garantiile constitutionale ale
independentei judecatorilor mentionam:

- inamovibilitatea judecatorilor, instituita prin art. 124, alin.l din Constitutie;

- incompatibilitatea functiei de judecator cu orice alta functie publica sau privata, cu

exceptia functiilor didactice din invatamantul superior (art. 124 alin.2);

- interdictia ca judecatorii sa faca parte din partide politice (art. 37 alin.3);

- subordonarea judecatorilor numai fata de lege (art.123 alin.2);

- imposibilitatea revizuirii Constitutiei sub aspectul independentei justitiei (art. 148

alin. 1).

1. Inamovibilitatea judecatorilor este prevazuta in art. 124 alin.1 al Constitutiei si in art. 2

(1) legii nr. 304/2004 care proclama ca judecatorii numiti de Presedintele Romaniei este
inamovibil. Pe temeiul acesteia judecatorul nu poate fi eliberat din functie, suspendat,
pensionat prematur, avansat sau transferat prin vointa arbitrara a executivului sau in afara
cazurilor si fara observarea formelor si conditiilor prevazute de lege. El nu poate fi nici
promovat fara consimtamantul sau.

2. Incompatibilitatile sunt acele masuri de protectie a judecatorului constand in

imposibilitatea acestuia de a mai indeplini, concomitent si alte functii sau sarcini:

- functia de judecator este incompatibila cu orice alta functie publica sau privata,
cu exceptia functiilor didactice din invatamantul superior;

- judecatorul nu poate fi expert sau arbitru desemnat de parti intr-un arbitraj;

- judecatorul nu poate exercita un mandat politic;

4
 - judecatorul nu poate fi chemat sa satisfaca alte servicii publice decat cel
militar;

3. Interdictiile sunt masuri de protectie atat a judecatorului cat si a justitiabilului.

Judecatorii nu pot face parte din partide politice sau sa desfasoare activitati publice cu
caracter politic (art. 37 alin.3 din Constitutie si art. 5 din Legea nr. 303/2004). Judecatorului
nu i se interzice opinia politica ci manifestarea ori demonstrarea ei publica, politica activa si
militanta, adoptarea unei pozitii partizane.

Judecatorilor le este interzisa exercitarea, direct sau prin persoane interpuse, a activitatilor de
comert, participarea la conducerea sau administrarea unor societati comerciale sau civile (art.8
alin.1 lit.a si b din legea 303/2004 republicata).

Judecatorilor le este interzisa greva (art. 45 alin.1 lit.a din Legea nr. 15/1991) intrucat nu pot
fi ignorate consecintele deseori grave ale suspendarii serviciului public al justitiei.

4. Incapacitatile intereseaza mai ales sub aspectul celor care se refera la un proces
determinat, in considerarea circumstantelor acestuia;

- recuzarea este institutia in cadrul careia partea poate sa ceara indepartarea din
completul de judecata a unuia sau a mai multor judecatori, intrucatea are
suspiciuni cu privire la partialitatea acestora;

- abtinerea judecatorului de a face parte din completul de judecata in cazul in

care anumite motive al influenta independenta sau impartialitatea lui in cauza
respectiva;

- stramutarea este institutia in cadrul careia se poate obtine solutionarea cauzei

de o alta instanmta egala in grad ca urmare a mutarii ei de la instanta fata de care
exista o suspiciune obiectiva in sensul partialitatii sau lipsei ei de independenta

5
 3. Independenta judecatorilor constitutionali

Reglementarile normative privind statutul judecatorilor constitutionali sunt atat

constitutionale( art.40, 144.145 din Constitutia Romaniei republicata), cat si legale (capitolul
VI din Legea nr.47/1992 republicata) si privesc: incompatibilitatile, independenta si
inamovibilitatea; protectia mandatului, cu trimitere la imunitate si raspundere.
Conform art.145 din Constitutia Romaniei republicata „judecatorii Curtii
Constitutionale sunt independent in exercitarea mandatului si inamovibili pe durata acestuia”.
Independenta judecatorilor constitutionali este o consecinta atat a independentei Curtii
Constitutionale ceea ce presupune faptul ca Curtea nu se poate supune nici unei alte autoritati
publice, ca nu face parte din nici una din cele trei puteri in stat (legislative,executive si
judecatoreasca), cat si a calitatii de “judecator”3. Astfel sunt independent in aceleasi conditii
ca si judecatorii din sistemul judecatoresc de drept comun.
Independenta judecatorilor trebuie sa se manifeste atat fata de celelalte autoritati ale
statului(inclusive fata de cele care i-au numit) si presupune ca in exercitarea mandatului lor nu
depind si nu trebuie sa tina cont de acestea, cat si in relatiile dintre membrii Curtii
Constitutionale, inclusive fata de presedintele acesteia( votul tuturor este egal; dreptul de a
avea opinii separate care se mentioneaza in deciziile Curtii)4.

3.1 Incompatibilitatile cu mandatul de Judecator al Curtii Constitutionale

Conform art.144 din Constitutia Romaniei republicata” functia de judecator al Curtii

Constitutionale este incompatibila cu orice alta functie publica sau privata, cu exceptia
functiilor didactice din invatamantul juridic superior”
Incompatibilitatea este situatia in care, prin lege se interzice cumulul de catre o
persoana , a doua sau mai multe calitati sau functii care, prin caracterul lor, sunt

3
Ioan Vida – „ Curtea Constitutionala a Romaniei: Justitia politicului sau politica justitiei?”
,Editura: Regia Autonoma Monitorul Oficial, Bucuresti, 2011.
4
Prof. univ. Dr. Genoveva Vrabie- L’independance de juges constitutionnels roumains.
Normativite et realite. Accesat la data de 28.01.2012 ora 15:30
http://www.umk.ro/images/documente/publicatii/Buletin16/1_lindependace.pdf
6
contradictorii. Si trebuie considerata o conditie indispensabila calitatii si statutului de
judecator , inclusive aceluia de judecator constitutional. Este un mijloc de protectie a
independentei, impartialitatii, obiectivitatii functiei respective.
Prevederile art.144 din Constitutie trebuie corroborate cu art.40 alin.3 din Constitutie
care interzice expres judecatorilor Curtii Constitutionale si nu nu numai de a face parte dintr-
un partid politic.
Incompatibilitatile trebuie private sub dublul lor aspect: sunt un mijloc de protective al
mandatului judecatorului constitutional si garantie a independentei si impartialitatii lui.

3.2 Inamovibilitatea judecatorilor Curtii Constitutionale

Inamovibilitatea presupune acea calitate a judecatorului constitutional (constituindu-se

intr-o garantie a independentei acestuia) de a nu putea fi eliberat din functie, suspendat,
pensionat premature, avansat sau transferat prin vointa arbitrara a altei autoritati sau cu
incalcarea regulilor specific prevazute de lege. Desi este adevarat, ca anumite aspecte ale
inamovibilitatii nu au relevanta cu privire la judecatorul constitutional din moment ce acesta
nu poate fi eliberat din functie (mandatul inceteaza doar prin ajungere la termen, demisie si de
drept), suspendarea opereaza de drept si numai in situatia trimiterii in judecata penala, nu
poate fi pensionat prematur ( nu exista o limita superioara de varsta pentru obtinerea sau
detinerea unui asemenea mandate), iar avansarea si transferul nu sunt posibile din moment ce
Curtea Constitutionala este unica autoritate de jurisdictie constitutionala din Romania.
Singura consecinta practica a inamovibilitatii judecatorul constitutional consta in faptul ca o
data numit de autoritatile competente, acestea nu mai pot revoca masura, in nici o situatie.

3.3 Protectia mandatului judecatorilor Curtii Constitutionale

Mandatul judecatorilor Curtii Constitutionale se bucura de o protectie constitutional

speciala in scopul asigurarii independentei, impartialitatii si a libertatii de actiune a acestora in
exercitarea indatoririlor, dar si in vederea eliminarii unor posibile ingerinte, presiuni sau chiar
amenintari la adresa judecatorilor.

7
 Protectia mandatului poate imbraca mai multe forme: imunitatea, reglementarea
speciala a raspunderii, rezervarea postului detinut anterior.

Imunitatea judecatorilor
Pentru definirea imunitatii judecatorilor constitutionali poate fi avuta in vedere
imunitatea reglementata de Constitutia Romaniei cu privire la parlamentari si seful statului.
Astfel , imunitatea poate fi definita ca fiind acea trasatura a mandatului unui demnitar public,
„ in temeiul careia acesta este protejat fata de eventualele presiuni sau abuzuri comise
impotriva persoanei sale si care ii asigura independent, libertatea si siguranta in exercitarea
drepturilor si a obligatiilor ce ii revin conform Constitutiei si legilor”.
Imunitatea imbraca doua forme: iresponsabilitatea juridical si inviolabilitatea.
a. Iresponsabilitatea juridica. Conform art.61 alin.2 din Legea nr.47/1992
republicata, judecatorii Curtii Constitutionale nu pot fi trasi la raspundere
juridica pentru opiniile si voturile exprimate la adoptarea solutiilor.
Iresponsabilitatea se refera numai la opiniile si voturile exprimate in exercitarea
mandatului de judecator constitutional. Este o imunitate totala, care il apara
impotriva oricarei forme de raspundere juridical pentru aceste acte, atat in timpul
mandatului, cat si dupa expirarea acestuia.
Pentru opinii , acte sau fapte facute sau savarsite in afara exercitarii mandatului,
judecatorului constitutional va raspunde juridic, conform reglementarilor in vigoare.
b. Inviolabilitatea reprezinta o „imunitate de procedura ceea ce presupune reguli
procedural special derogatorii de la cele de drept comun privind tragerea la
raspundere juridica.
In concluzie scopul suprem al statuarii independentei si inamovibilitatii judecatorului
constitutional este asigurarea impartialitatii, in atingerea caruia sunt stabilite o serie de
garantii.
Profesorul Ion Deleanu a realizat o prezentare sintetica a acestor garantii, impartindu-
le in doua mari categorii:
1. Garantii structurale: insasi independenta Curtii Constitutionale; imposibilitatea
prelungirii sau reinnoirii mandatului; incompatibilitatile;interdictiile;imunitatea.
2. Garantii functionale: obligatia judecatorului de a se supune numai Constitutiei;
sanctiunea disciplinara a incetarii mandatului atunci cand judecatorul nu si-a
8
 indeplinit atributiile cu impartialitate si in respectul Constitutiei; publicitatea si
contradictorialitate specifice procedurii jurisdictionale de exercitare a controlului
de constitutionalitate; desfasurarea activitatii Curtii in plen; reglementarea
specifica a raspunderii disciplinare;anumite incapacitati de a participa la
solutionarea unor litigii constitutionale; imposibilitatea angajarii raspunderii
patrimoniale a judecatorului constitutional pentru deciziile pronuntate.

4.Independenta judecatorilor de la Inalta Curte de Casatie si Justitie

Judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sunt inamovibili. Ei sunt independenţi,

se supun numai legii şi trebuie să fie imparţiali.
Judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie exercită o funcţie de demnitate publică
şi sunt salarizaţi potrivit legii privind indemnizaţiile pentru persoanele care ocupă asemenea
funcţii, având dreptul la paşaport diplomatic, în condiţiile legii.
De asemenea sunt datori să rezolve lucrările în termenele stabilite, să soluţioneze
cauzele în termen rezonabil, în funcţie de complexitatea acestora, să păstreze secretul
deliberărilor şi al voturilor la care au participat, inclusiv după încetarea exercitării funcţiei, şi
să îndeplinească toate celelalte îndatoriri ce le revin în calitate de judecător, potrivit legii.
Precum si să se abţină de la orice acte sau fapte de natură să compromită demnitatea
lor în profesie şi în societate şi să respecte Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor.
Participarea judecătorilor la activitatea de judecată are loc conform programărilor.
Abţinerea judecătorilor de la activitatea de judecată este admisă numai în cazurile prevăzute
de lege.
În şedinţele de judecată ale Completului de 9 judecători şi ale secţiilor judecătorii
poartă robă de culoare neagră, iar în şedinţele Secţiilor Unite, robă de culoare mov.
În activitatea de judecată judecătorii se conformează legii şi prezentului regulament
cu privire la pregătirea şedinţelor, deliberarea, pronunţarea şi redactarea hotărârilor. În afară
de activitatea de judecată, judecătorii duc la îndeplinire orice alte atribuţii stabilite de Secţiile
Unite, de preşedintele şi vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi de
preşedinţii de secţii, potrivit legii şi prezentului regulament.

9
 Judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aleşi în funcţia de preşedinte sau
vicepreşedinte al Consiliului Superior al Magistraturii, în perioada mandatului, nu exercită
activitatea de judecător.
Judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie aleşi ca membri ai Consiliului Superior
al Magistraturii, cu excepţia celor aflaţi în funcţie la data intrării în vigoare a Legii nr.
247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri
adiacente, cu modificările ulterioare, îşi suspendă activitatea de judecător referitoare la
prezenţa în complete de judecată şi îşi reiau activitatea de judecător la încetarea mandatului de
membru ales al Consiliului Superior al Magistraturii.
În cazurile în care preşedintele de secţie nu face parte din completul de judecată,
judecătorii prezidează completul prin rotaţie.
Evaluarea judecătorilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se face la fiecare 3 ani de
către o comisie constituită prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, formată din
preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi 2 judecători desemnaţi de colegiul de
conducere al acesteia. Evaluarea celor 2 judecători care fac parte din comisia prevăzută la
alin. (1) se face de către o comisie formată din 2 judecători desemnaţi de Secţia pentru
judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, dintre membrii săi.

5.Independenta judecatorilor Europeni

Întrucât justiţia se realizează prin instanţele judecătoreşti, alcătuite din judecători,

aceasta înseamnă că puterea judecătorească se exercită numai prin instanţa judecătorească în
persoana judecătorului , unicul purtător al acestei puteri.
În aplicarea legii, independenţa judecătorilor exclude noţiunea de ierarhie,
subordonare. Principiile internaţionale statuează în mod explicit că judecătorii trebuie să ia
decizii în deplină libertate şi să acţioneze fără restricţie şi fără a fi obiectul unor influenţe,
incitări, presiuni, ameninţări sau intervenţii nelegale, directe sau indirecte, indiferent din
partea cărei persoane vin şi sub ce motiv.
Judecătorul, în calitate de deţinător al autorităţii judecătoreşti, trebuie să-şi poată
exercita funcţia sa în deplină independenţă în raport cu toate constrângerile/forţele de natură
socială, economică şi politică şi chiar în raport cu alţi judecători şi în raport cu administraţia

10
judecătorească. Independenţa unei instanţe se apreciază din acest punct de vedere atât faţă de
executiv şi de părţi, cât şi faţă de puteri exterioare, cum ar fi mass-media.5
Legislaţia trebuie să postuleze independenţa magistraţilor, iar autorităţilor publice
trebuie să li se interzică să le adreseze instrucţiuni referitoare la activităţile lor jurisdicţionale.
Legea trebuie să prevadă sancţiuni contra persoanelor care vor să influenţeze astfel pe
judecători, recomandă Consiliul Europei.
Este important de realizat că principiul independenţei judecătorilor nu a fost conceput
în beneficiul personal al judecătorilor înşişi, ci pentru a proteja oamenii împotriva abuzurilor
de putere. Aşadar, independenţa nu este un privilegiu al judecătorilor, ci un beneficiu al
cetăţenilor.
Din acest punct de vedere, Statutul Universal al Judecătorilor debutează cu
reglementarea independenţei nu ca un drept, ci ca o obligaţie: „Prin ansamblul activităţii lor,
judecătorii trebuie să asigure dreptul oricărei persoane de a beneficia de un proces echitabil.
Ei trebuie să întrebuinţeze toate mijloacele le stau la dispoziţie pentru ca procesele să fie
rezolvate în şedinţă publică, într-un termen rezonabil, în faţa unui tribunal independent şi
imparţial stabilit prin lege, în vederea determinării drepturilor şi obligaţiilor în materie civilă
sau a realităţii acuzaţiilor în materie penală”.
De asemenea, pct.5 şi 6 din Declaraţia Suva dă în responsabilitatea judecătorilor să
asigure egalitatea accesului la justiţie, dar şi un acces efectiv la justiţie prin aceea ca
participanţii să înţeleagă integral limba şi procedurii curţii.
Unele încălcări ale independenţei sunt consacrate legal, chiar prin normele care
reglementează statutul judecătorilor: numirea lor exclusiv de către puterea executivă sau
legislativă, durata limitată a mandatului, remuneraţie necorespunzătoare, refuzul de a autoriza
înfiinţarea asociaţiilor profesionale.
Deosebit de acestea, se întâlnesc şi alte forme de presiune: critici publice în scopul
intimidării din partea puterii executive sau a celei legislative, detenţia arbitrară a judecătorilor,
exercitarea de ameninţări sau atacuri asupra lor ori familiilor acestora - acestea sunt comise nu

5
Raportorul Special ONU pentru independenţa judecătorilor şi a avocaţilor
http://www.onuinfo.ro/mass_media/comunicate_de_presa/715/
accesat la data de 29.01.2012, ora 12:05

11
doar de autorităţile statului, ci deseori de către persoane private, în mod independent sau cu
complicitatea unor organizaţii, cum ar fi cele criminale ori cartelurile de droguri.
Scopul pentru care judecătorii trebuie să fie independenţi este tocmai realizarea unei
justiţii imparţiale.
Pentru aplicarea sa în practică, documentele internaţionale consacră mai multe garanţii, care
trebuie examinatecu privire la fiecare membru din componenţa tribunalului în discuţie.

5.1 Independenta reflectata de documentele internationale

Art. 2 din "Principiile fundamentale ale independentei sistemului judiciar" redactate de

Organizatia Natiunilor Unite in 1985 stipuleaza ca "sistemul juridic va decide in problemele
care ii sunt inaintate impartial, pe baza faptelor si in conformitate cu legea, fara vreo restrictie,
influenta incorecta, sugestie, presiune, amenintare sau interferenta, directa sau indirecta, din
orice parte sau pentru orice motiv". Conform art. 8, judecatorii "se vor comporta intotdeauna
de asa masura incat sa pastreze prestanta postului lor si impartialitatea si independenta
sistemului juridic".
In Recomandarea sa nr. R (94) 12 privind independenta, eficienta si rolul judecatorilor
(Principiul I.2.d), Comitetul de Ministri al Consiliului Europei a stabilit ca "Judecatorii
trebuie sa aiba libertate neingradita pentru a lua hotararile impartial, in conformitate cu
constiinta lor si cu interpretarea pe care o dau faptelor, respectand regulile relevante stabilite
de lege".
In Proiectul de la Bangalore al Codului de conduita judiciara – 2001 adoptat de Grupul
judiciar de intarire a integritatii magistratilor se prevede ca "independenta justitiei este
premisa statului de drept si garantia fundamentala a unei drepte judecati. Prin urmare,
judecatorul va sustine si va exemplifica independenta sistemului judiciar atat din punct de
vedere individual cat si institutional"6.

6
Principiile de la Banglore privind conduita judiciara

12
 In Carta europeana privind statutul judecatorilor se stipuleaza ca: "Statutul
judecatorilor urmareste sa asigure competenta, independenta si impartialitatea pe care, in mod
legitim, orice persoana le asteapta de la instante si de la fiecare judecator caruia ii este
incredintata apararea drepturilor sale. Judecatorul trebuie sa se abtina de la orice
comportament, de la orice act sau manifestare de natura sa altereze efectiv increderea in
impartialitatea si independenta lor.
Asociatia Europeana a Magistratilor, la Siofok, a adoptat Rezolutia din 27 septembrie
– 2 octombrie 2006 in cuprinsul careia s-a subliniat ca: "Independenta puterii judecatoresti
caracterizeaza in mod preeminent si necesar regula de drept, fiind o garantie fundamentala
pentru un proces echitabil. In acelasi timp este un pilon fundamental al statului democratic si
trebuie sa fie respectata si intarita de catre toate institutiile statului inclusiv de puterea
legislativa.

5.2 Jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului

Curtea Europeana a Drepturilor Omului referindu-se la independenta magistratilor, a

statuat ca "este suficient ca aparentele sa creeze o indoiala legitima cu privire la independenta
magistratilor, pentru ca respectarea acestui principiu sa fie contestata cu succes".
In cauza Van de Hurk contra Olandei, Curtea a decis ca un element al indeplinirii
conditiei independentei unui tribunal, in sensul prevederilor art. 6 din Conventie, consta in
aceea ca, dupa pronuntarea unei hotarari care devine definitiva si irevocabila, aceasta nu mai
poate fi modificata de o autoritate nejudiciara, in detrimentul uneia dintre partile procesului
solutionat definitiv .
Curtea Europeana, referindu-se la conceptul de impartialitate, a statuat ca aceasta se
defineste prin "absenta prejudecatilor sau a parerilor preconcepute". In acest context, s-a decis
ca impartialitatea trebuie apreciata atat din punct de vedere subiectiv, luandu-se in considerare
convingerile sau interesele personale ale unui anume judecator intr-un anume caz, cat si
potrivit unui test obiectiv, care stabileste daca judecatorul a oferit garantii suficiente pentru a
exclude vreo indoiala motivata din acest punct de vedere . Impartialitatea "se prezuma pana la
proba contrarie, indiferent daca este vorba despre un magistrat de profesie, despre un membru

13
al unui juriu sau de persoane specializate in diverse domenii de activitate, care participa,
alaturi de magistrati de profesie, la solutionarea unor categorii de litigii.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului, instituita prin Conventie in forma ei
amendata de Protocolul nr. 11, este alcatuita dintr-un numar de judecatori egal cu cel al
statelor contractante. Nu exista nici o restrictie in ceea ce priveste numarul de judecatori de
aceeasi nationalitate. Judecatorii sunt alesi de Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei
pentru un termen de 6 (sase) ani. Mandatul a jumatate dintre judecatorii alesi la primele
alegeri a expirat dupa trei ani, astfel incat sa se asigure reinnoirea mandatului unei jumatati
dintre judecatori la fiecare trei ani.
Judecatorii isi exercita functiile la Curte in nume propriu si nu reprezinta nici un stat.
Ei nu se pot angaja in nici o activitate incompatibila cu independenta sau impartialitatea lor
sau cu cerintele unei functii permanente. Mandatul lor expira la atingerea varstei de saptezeci
de ani.
Curtea plenara isi alege presedintele, doi vicepresedinti si doi presedinti de sectiune pentru o
perioada de trei ani.
Conform Regulamentului sau, Curtea este impartita in patru sectiuni, a caror
componenta, stabilita pentru trei ani, trebuie sa fie echilibrata atat din punct de vedere
geografic, cat si al reprezentarii sexelor, tinandu-se cont, in acelasi timp, de diferitele sisteme
de drept ale statelor contractante. Doua sectiuni sunt prezidate de vice-presedintii Curtii, iar
celelalte doua sectiuni sunt prezidate de presedintii de sectiune. Presedintii de sectiuni sunt
asistati si, atunci cand este necesar, sunt inlocuiti de vicepresedintii de sectiune, acestia din
urma fiind alesi de catre sectiuni.
In cadrul fiecarei sectiuni sunt create comitete din trei judecatori pentru o perioada de
douasprezece luni. In fiecare sectiune sunt constituite camere in componenta carora intrasapte
membri dupa principiul rotatiei, presedintele sectiunii si judecatorul ales din statul in cauza
fiind prezenti de drept.
Daca acesta din urma nu este membru al sectiunii, judeca in calitate de membru de
drept al camerei. Membrii sectiunii care nu sunt membri titulari ai camerelor, judeca in
calitate de membri supleanti. Marea Camera este alcatuita din saptesprezece judecatori.
Presedintele, vicepresedintii si presedintii de sectiuni sunt membri de drept ai Marii Camere.

14
 5.2.1 Inamovibilitatea judecătorilor în cursul mandatului

Cea mai puternică garanţie a independenţei magistraţilor este inamovibilitatea lor.

Aceasta constă în aceea că ei nu pot fi mutaţi prin transfer, delegare, detaşare sau promovare
fără consimţământul lor liber şi că pot fi suspendaţi sau eliberaţi din funcţie numai în
condiţiile prevăzute de legea care le reglementează statutul.
Inamovibilitatea nu trebuie privită ca un privilegiu pentru judecători, ci mai degrabă ca
o garanţie pentru justiţiabili. De aceea, inamovibilitatea trebuie să se aplice şi cu privire la
modul de desemnare a judecătorilor în secţiile instanţelor şi cu privire la repartizarea
dosarelor şi posibilitatea de schimbare a judecătorului. Astfel, există
regula potrivit căreia unui judecător nu-i poate fi „luată” o cauză fără vreun motiv just (cum ar
fi o boală gravă sau existenţa unui interes personal în cauză.
Consiliul Europei prevede trei excepţii de la aplicarea principiului inamovibilităţii:
este permisă mutarea unui judecător fără acordul său cu titlul de sancţiune disciplinară; dacă a
fost pronunţată în cazul unei modificări legale a organizării judiciare; şi în cazul încadrării
temporare, pentru a ajuta o instanţă învecinată, caz în care durata maximă a acestei încadrări
este strict limitată prin statut.
Cu privire la desfiinţarea sau restructurarea unei instanţe, pentru a nu fi un motiv de
concediere a unor judecători, pct.29 din Declaraţia de la Beijing prevede că toţi membrii
curenţi ai curţii trebuie să fie reinvestiţi în poziţia iniţială sau învestiţi într-o altă instanţă de
statut şi durată echivalente. Membrii curţii pentru care nu poate fi găsită o poziţie alternativă
trebuie despăgubiţi integral.

5.3 Independenta judecatorilor de la Curtea de Justitite a Comunitatilor Europene

Functia de judecator este aceeasi ca si in toate legislatiile nationale si jurisdictiile

internationale, neexistand probleme in calificarea rolului sau.
P a r t i c u l a r a p e n t r u jurisdictia comunitara este functia de avocat general. Ea nu are
echivalent in nici o alta jurisdictie nationala, iar sub aspect internationalse apropie doar cu cea
intalnita in cadrul Curtii Europene pentru Drepturile Omului de la Strasbourg(CEDO), organ
jurisdictional al Consiliului Europei.

15
 Conform art.166 al.2 CEE, avocatii generali sunt insarcinati sa prezinte public, cu
deplina impartialitate si independenta, concluzii motivate asupra cauzelor deduse in fata
Curtii de Justitie, in vederea asistarii acesteia in realizarea misiunii sale. Examinand statutul
membrilor, cat si dispozitiile particulare privind Tribunalul de prima instanta putem
preciza in plus ca avocatii generali sunt magistrati, dar aceasta m a g i s t r a t u r a a r e
un rol bine definit prin tratate si celelalte acte ce reglementeaza
organizarea si functionarea Curtii.
Toate reglementarile aratate anterior dovedesc ca tratatele au inteles sa doteze Uniunea
cu o jurisdictie de tip intern si nu de tip international. In ceea ce priveste statutul
judecatorilor si avocatilor generali, principial el are rolul de a asigura deplina
independenta si continuitatea in activitate.
Membrii Curtii sunt alesi dintre personalitati ce prezinta toate
g a r a n t i i l e d e independenta, iar sub aspect profesional raspund cerint elor pentru
exercitarea celor mai inalte functii in magistratura, in raport de dispozitiile
legislatiilor nationale ale statelor care i-au propus. Ei sunt juristi de competenta
notorie. Sub aspect moral si profesional statutul este acelasi ca si al judecatorilor Curtii
Internationale de Justitie de la Haga. Mandatul judecatorilor si avocatilor generali este
de 6 ani, o reinnoire partiala intervenind la fiecare 3 ani.
Aceasta dispozitie face ca numirea membrilor Curtii sa fie unact de o deosebita
importanta, personalitatea acestora influentand pentru foarte multa vreme evolutia
jurisprudentei comunitare si in ultima instanta interpretarea, realizarea si aplicarea dreptului,
de care depinde insusi realizarea scopului constructiei comunitare.
Functiile de judecator si avocat general sunt incompatibile cu exercitiul
oricarei f u n c t i i p o l i t i c e s a u a d m i n i s t r a t i v e , p r e c u m s i o r i c e a c t i v i t a t e c u
t i t l u p r o f e s i o n a l , remunerata sau nu, care ar afecta independenta, cu exceptia celei de
cadru universitar. La inceputul mandatului judecatorii si avocatii generali depun un
juramant in cadrul unei sedinte solemne. Ei beneficiaza de imunitate de
.jurisdictie pe toata durata mandatului, imunitate ce nu poate fi ridicata decat de Curte in
urma unei hotarari data cu unanimitate, in absenta persoanei in cauza

16
 6. Consideratii finale privind independenta judecatorilor in Romania si Uniunea
Europeana

Fundamentată pe teoria separaţiei puterilor în stat, independenţa justiţiei semnifică că

atât justiţia ca instituţie, ca sistem, cât şi judecătorii individuali care decid în cazuri specifice,
trebuie să fie capabili să-şi exercite responsabilităţile profesionale fără a fi influenţaţi de
puterea executivă, puterea legislativă sau de grupuri economice sau de interese.
In ceea ce priveste comparatiile intre Curtile din Romania si Curtile Internationale de
Justitie ale Uniunii Europene, nu putem spune ca exista diferente semnificative in ceea ce
priveste independenta judecatorilor.
Reglementarile stipulate in documentele internationale cum ar fi „Magna Charta a
Judecatorilor”, “Carta Europeana privind Statutul Judecatorilor”, “Principiile de la Banglore
privind conduit judiciara” si altele, au in vedere aceleasi principii si stipuleaza aceleasi
reglementari expuse intr-o maniera diferita.
Asadar atat in Romania cat si in Curtile Europene judecatorii trebuie să ia decizii în
deplină libertate şi să acţioneze fără restricţie şi fără a fi obiectul unor influenţe, incitări,
presiuni, ameninţări sau intervenţii nelegale, directe sau indirecte, indiferent din partea cărei
persoane vin şi sub ce motiv.
Judecătorul, în calitate de deţinător al autorităţii judecătoreşti, trebuie să-şi poată
exercita funcţia sa în deplină independenţă în raport cu toate constrângerile/forţele de natură
socială, economică şi politică şi chiar în raport cu alţi judecători şi în raport cu administraţia
judecătorească.
Este important de realizat că principiul independenţei judecătorilor nu a fost conceput
în beneficiul personal al judecătorilor înşişi, ci pentru a proteja oamenii împotriva abuzurilor
de putere. Aşadar, independenţa nu este un privilegiu al judecătorilor, ci un beneficiu al
cetăţenilor.
Din acest punct de vedere, Statutul Universal al Judecătorilor debutează cu
reglementarea independenţei nu ca un drept, ci ca o obligaţie: „Prin ansamblul activităţii lor,
judecătorii trebuie să asigure dreptul oricărei persoane de a beneficia de un proces echitabil.
Ei trebuie să întrebuinţeze toate mijloacele le stau la dispoziţie pentru ca procesele să fie
rezolvate în şedinţă publică, într-un termen rezonabil, în faţa unui tribunal independent şi

17
imparţial stabilit prin lege, în vederea determinării drepturilor şi obligaţiilor în materie civilă
sau a realităţii acuzaţiilor în materie penală.

18
 Bibliografie

Carti:
1. Ioan Vida – „ Curtea Constitutionala a Romaniei: Justitia politicului sau politica
justitiei?” ,Editura: Regia Autonoma Monitorul Oficial, Bucuresti, 2011.
2. Gyula Fabian – “Curtea de Justitie Europeana, instant de judecata supranationala”,
Editura Rossetti, Bucuresti ,2002.

Legislatie:
1. Constitutia Romaniei
2. Legea nr. 303/2004 (republicata) privind statutul judecatorilor si procurorilor,
actualizata 2009.
3. Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciara.
4. Magna Charta a judecatorilor
5. Carta europeana privind statutul judecatorilor
6. Principiile de la Banglore privind conduita judiciara

Resurse electronice
1. Profilul magistratului în sistemul juridic din România
http://www.csm1909.ro/csm/index.php?cmd=caut&doc=30&lk=6 , accesat la data de
29.01.2012, ora 11:49
2. Alexandrina Radulescu- „Independenţa şi imparţialitatea judecătorului ca standarde
profesionale în procesul civil”, accesat la data de 29.01.2012, ora12:00
http://www.alexandrina-radulescu-csm.ro/docs/lucrare-independenta-impartialitate.pdf
3. Raportorul Special ONU pentru independenţa judecătorilor şi a avocaţilor
http://www.onuinfo.ro/mass_media/comunicate_de_presa/715/
accesat la data de 29.01.2012, ora 12:05
4. Lector Gheorghe Buta- “Autoritatea judecatoareasca”Curs
http://idd.euro.ubbcluj.ro/interactiv/cursuri/GheorgheButa/AUTORITATEA%20JUD
ECATOREASCA.htm accesat la data de 29.01.2012, ora 11:23
5. Prof. univ. Dr. Genoveva Vrabie- L’independance de juges constitutionnels roumains.
Normativite et realite. Accesat la data de 28.01.2012 ora 15:30
http://www.umk.ro/images/documente/publicatii/Buletin16/1_lindependace.pdf
19
6. Consideratii privind membrii curtii constitutionale din Romania
http://revcurentjur.ro/arhiva/attachments_200834/recjurid083_47F.pdf
accesat la data de 28.01.2012 ora 16:03
7. http://referat.clopotel.ro/INALTA_CURTE_DE_CASATIE_SI_JUSTITIE-12687.html
accesat la data de 28.01.2012 ora.22:00
8. http://www.juridice.ro/38387/independenta-si-impartialitatea-magistratului-legislatie-
doctrina-jurisprudenta.html accesat la data de 28.01.2012, ora 22:16
9. http://www.scribd.com/doc/56262370/CURTEA-DE-JUSTITIE accesat la 29.01.2012
ora 09:21
10. „Factorii de presiune si conflictele in justitie” - Ghid pentru judecatori
http://www.csm.md/files/Informatii/factori%20de%20presiune%20si%20conflicte%2
0de%20interese%20in%20justitie.pdf

20