(capitolul II/2 din bibliografie)

CAPACITATEA DE EXERCIŢIU A PERSOANEI FIZICE

Capacitatea de exercitiu a persoanei fizice:

- notiunea si
-caracterele juridice;
- premisele si
-felurile capacitătii de exercitiu a persoanei fizice;
- lipsa capacitătii de exercitiu a persoanei fizice;
- capacitatea de exercitiu restrânsă;
- capacitatea de exercitiu deplină;
- sanctiunea nerespectării regulilor capacitătii de exercitiu

I Noţiune şi caractere juridice

l. Noţiune
1.1. Definiţie şi reglementare
Definiţia legală a capacităţii de exerciţiu o găsim în cuprinsul art.5 alin.3 din
Decretul nr.31/1954 potrivit căruia „capacitatea de exerciţiu este
capacitatea persoanei de a-şi exercita drepturile şi de a-şi asuma obligaţii,
săvârşind acte juridice1''.
în literatura de specialitate, capacitatea de exerciţiu a fost definită
asemănător de diferiţi autori.
C. Stătescu, în Drept civil, 1970, p. 224, defineşte capacitatea de
exerciţiu ca fiind „capacitatea persoanei de a-şi exercita drepturile şi de a-
şi asuma obligaţii, săvârşind personal şi singură acte juridice";
E. Lupan, în Drept civil. Persoanele, p. 31, arată ca ,>rin capacitate
de exerciţiu se înţelege deci capacitatea persoanei fizice de a-şi exercita
drepturile şi de a-şi asuma obligaţii săvârşind personal şi singură acte
juridice',
S. Ghimpu, în Capacitatea şi reprezentarea persoanei, p. 33, arată:
„Capacitatea deplină de exerciţiu este aptitudinea persoanei de a săvârşi ea
însăşi, nemijlocit şi fără ajutorul juridic al altei persoane, acte juridice de
drept c/v//";
Tr. lonaşcu, în Persoana fizică în Dreptul R.P.R., p. 153 şi urm.:
„Capacitatea de exerciţiu este aptitudinea persoanei de a-şi exercita
drepturile şi de a-şi asuma obligaţii încheind personal şi fără autorizarea
prealabilă a vreunui ocrotitor, acte juridice (alin.3 al art.5 din Decretul
nr.31/1954), precum şi bineînţeles, de a participa tot astfel la dezbaterea

1
procesului civil ca reclamant sau ca pârât în privinţa realizării drepturilor
şi obligaţiilor civile";
M. N. Costin, Marile instituţii ale dreptului civil român, vol.2, Editura
Dacia, 1984, p. 160 şi urm.: „Capacitatea de exerciţiu este aptitudinea
generală şi abstractă a persoanei de a participa direct şi nemijlocit la viaţa
juridică, exercitându-şi drepturile şi asumându-şi obligaţii prin încheierea
de acte juridice în nume propriu ori reprezentându-l pe altuf;

Având în vedere prevederile art.5 alin.3 din Decretul nr.31/1954 şi ţinând

seama de definiţiile formulate în literatura de specialitate, putem spune că
prin capacitatea de exerciţiu a persoanei fizice înţelegem acea parte a
capacităţii de drept civil a omului ce constă în aptitudinea de a dobândi şi
exercita drepturi civile subiective şi de a-şi asuma şi executa obligaţii civile
prin încheierea de acte juridice civile.
Definiţiile legale şi cele doctrinare se referă doar la capacitatea de exerciţiu
deplină, adică la acea posibilitate de participare la circuitul civil pe care o au
persoanele fizice majore, cu discernământ, nu şi la situaţia minorilor, care
între 14 şi 18 ani au doar o capacitate de exerciţiu restrânsă, iar cei sub 14
ani sunt lipsiţi total de o astfel de capacitate.
Reglementarea capacităţii de exerciţiu a persoanei fizice se găseşte în
următoarele acte normative:
-art.5 alin.3; art.8,9; art.10 alin. final; art.ll din Decretul nr.31/1954;
---art.4, art.105 alin.1-2; art.124, 129, 133, 147 din Codul familiei;
-art.807, 950-952 etc. din Codul civil; art.25 din Decretul nr.32/1954,
precum şi alte izvoare de drept civil.
Top of the Document

l .2. Premise şi feluri

Premisele capacităţii de exerciţiu a persoanei fizice sunt:
a) capacitatea de folosinţă;
b) discernământul necesar.
Prima premisă este caracteristică tuturor persoanelor fizice, fapt demonstrat
de universalitatea capacităţii de folosinţă a persoanei fizice.
Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1980, p. 167, arată că prin capacitate
„înţelegem aptitudinea persoanei de a-şi exercita drepturile şi de a-şi
asuma obligaţii prin săvârşirea de acte juridice proprii*';
Gh. Beleiu, în Drept civil român. Introducere în dreptul civil. Subiectele
dreptului civil, Editura „Şansa" S.R.L., Bucureşti, 1999, p. 317-318,
defineşte capacitatea de exerciţiu a persoanei fizice ca fiind ,&cea parte a
capacităţii civile a omului care constă în aptitudinea acestuia de a dobândi

2
şi exercita drepturi civile şi de a-şi asuma şi executa obligaţii civile prin
încheierea de acte juridice civile".
Cea de-a doua premisă se înfăţişează diferit în funcţie de înaintarea în vârstă:
maturitatea psihică, discernământul se dobândesc numai ca urmare a
înaintării în vârstă a minorului. La unii minori, discernământul apare la o
vârstă mai fragedă, la 12-14 ani, la alţii mai târziu, la 14-18 ani.
Discernământul mai depinde, în afară de vârstă, şi de sănătatea minţii
omului.
Top of the Document

Felurile capacităţii de exerciţiu a persoanei fizice sunt:

în funcţie de calitatea discernământului - lipsă, în formare, matur - putem
distinge următoarele situaţii:
• lipsa capacităţii de exerciţiu;
• capacitate de exerciţiu restrânsă;
• capacitate de exerciţiu deplină.
Sunt lipsiţi de capacitate de exerciţiu: minorii sub 14 ani; alienaţii ori debilii
mintali puşi sub interdicţie judecătorească.
Capacitatea de exerciţiu restrânsă o au minorii între 14 şi 18 ani.
Capacitatea de exerciţiu deplină o au majorii (18 ani împliniţi) şi femeia
căsătorită înainte de 18 ani.
Top of the Document

2. Caractere juridice
Capacitatea de exerciţiu a persoanei fizice, fiind o parte a capacităţii civile,
are caracterele acesteia:
legalitate,
generalitate,
inalienabilitate şi
intangibilitate.
La acestea se adaugă un caracter specific: egalitatea.
Legalitatea capacităţii de exerciţiu a persoanei fizice exprimă ideea că
instituirea, stabilirea conţinutului şi încetarea acesteia ţin de lege, ea
neputând fi o creaţie a voinţei individuale.
Generalitatea capacităţii de exerciţiu a persoanei fizice se referă la conţinutul
acesteia şi constă în aptitudinea omului de a dobândi şi exercita drepturile
civile şi de a-şi asuma şi executa obligaţiile civile prin încheierea oricăror
acte juridice civile, cu excepţia celor oprite de lege. Gradul de generalitate
diferă, după cum este vorba de capacitatea de exerciţiu deplină ori de
capacitatea de exerciţiu restrânsă.

3
Inalienabilitatea capacităţii de exerciţiu a persoanei fizice este consacrată
expres în art.6 alin.2 din Decretul nr.31/1954, potrivit căruia ,Nimeni nu
poate renunţa nici în tot şi nici în parte ...la capacitatea de exerciţiu". Cu
alte cuvinte, nu este admisibilă renunţarea la capacitatea de exerciţiu a
persoanei fizice, după cum această capacitate nu poate forma obiectul unei
înstrăinări sau cesiuni.
Intangibilitatea capacităţii de exerciţiu a persoanei fizice este stabilită în
art.6 alin. l din Decretul nr.31/1954. Potrivit acestui text de lege, ,Nimeni nu
poate fi ... lipsit în tot sau în parte, de capacitatea de exerciţiu, decât în
cazurile şi condiţiile stabilite de lege".
Egalitatea capacităţii de exerciţiu a persoanei fizice este consacrată în art.4
alin.2 din Decretul nr.31/1954, potrivit căruia ,Sexul, rasa, naţionalitatea,
religia, gradul de cultură sau originea, nu au nici o înrâurire asupra
capacităţii". Actul normativ menţionat se referă deopotrivă la capacitatea de
exerciţiu, precum şi la capacitatea de folosinţă, egalitatea fiind consacrată ca
o trăsătură definitorie a acestora.
Egalitatea mai este consacrată în: Pactul internaţional privind drepturile
civile şi politice ale omului şi în Convenţia europeană pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Top of the Document

Il- Lipsa capacităţii de exerciţiu a persoanei fizice

l. Categoriile de persoane fizice lipsite de capacitate de exerciţiu
Potrivit art.ll alin.l din Decretul nr.31/1954, ,nu au capacitate de exerciţiu:
• minorii sub 14 ani;
• persoanele puse sub interdicţie judecătorească;"
• minorii până la împlinirea vârstei de 16 ani, dar numai în privinţa actelor
de dispoziţie, afară de excepţiile reglementate de lege, care privesc pe
minorii între 14 şi 16 ani;
• cei cărora legea le-a prohibit anumite contracte.
2. Reprezentarea legală a persoanelor fizice lipsite de capacitatea de
exerciţiu
Potrivit art.ll alin.2 din Decretul nr.31/1954, ,fentru cei ce nu au capacitate
de exerciţiu, actele juridice se fac de reprezentanţii lor legali".
Pentru a înţelege problema reprezentării, actul normativ menţionat trebuie
coroborat cu următoarele acte normative:
• art.105 alin. l din Codul familiei: JPărinţii au dreptul şi îndatorirea de a
administra bunurile copilului lor minor şi de a-l reprezenta în actele civile
până la data la care el împlineşte vârsta de 14 ani";

4
• art.124 alin. l din Codul familiei: „Tutorele are obligaţia de a administra
bunurile minorului şi de a-l reprezenta în actele civile, însă numai până la
data când acesta împlineşte vârsta de 14 ani";
• art.147 din Codul familiei: Regulile privitoare la tutela minorului care nu
a împlinit vârsta de 14 ani se aplică şi în cazul tutelei celui pus sub
interdicţie, în măsura în care legea nu dispune altfel.
3. Actele juridice civile permise celui lipsit de capacitatea de exerciţiu
Cu toate că persoana fizică lipsită de discernământ şi, deci, de capacitate de
exerciţiu nu poate încheia personal acte juridice civile - ceea ce reprezintă o
măsură de ocrotire a persoanei respective - totuşi raţiunea impune ca aceasta
să încheie numai anumite acte juridice civile.
Deşi legea civilă nu prevede, expres, care sunt actele juridice civile ce pot fi
încheiate de persoana fizică lipsită de discernământ, totuşi doctrina şi
jurisprudenţa admit constant soluţia valabilităţii unor acte juridice civile,
respectiv a acelor acte care, prin specificul lor, nu cauzează autorilor lor nici
o vătămare şi nici vreun fel de prejudiciu.
Asemenea acte juridice civile încheiate de persoane incapabile sunt:
• acte de conservare, cum ar fi somaţia, punerea peceţilor,
înscrierea unui privilegiu sau a unei ipoteci în registrul de publicitate,
întreruperea unei prescripţii prin cererea de chemare în judecată etc.;
• acte mărunte., care se încheie zilnic, pentru satisfacerea necesităţilor
elementare, obişnuite traiului. Exemplu: cumpărăturile obişnuite din
magazine, cumpărarea de bilete pentru spectacole, pentru transportul în
comun, cumpărarea de rechizite şcolare, dulciuri etc.
De menţionat este faptul că lipsa capacităţii de exerciţiu sau incapacitatea
persoanei fizice nu este totală, ea permiţând încheierea anumitor acte
juridice civile de către cel incapabil.
Se impune totodată precizarea formulată în art.25 alin.2 din Decretul
nr.32/1954 potrivit căruia Actele juridice, ce se încheie de minorii care nu
au împlinit vârsta de 14 ani, sunt anulabile pentru incapacitate, chiar dacă
nu este leziune".
4. încetarea stării de lipsă a capacităţii de exerciţiu
încetarea stării de lipsă a capacităţii de exerciţiu are loc în următoarele
situaţii:
• pentru minor, lipsa capacităţii încetează fie prin împlinirea vârstei
de 14 ani - când dobândeşte capacitate de exerciţiu restrânsă -, fie prin
moarte;
• pentru interzisul judecătoresc, lipsa capacităţii sale de exerciţiu încetează
fie prin ridicarea interdicţiei, fie prin moarte.
Top of the Document

5
III- Capacitatea de exerciţiu restrânsă
l. Noţiune
1.1. Reglementare
Textul de lege care reglementează capacitatea de exerciţiu restrânsă este
art.9 din Decretul nr.31/1954: „Minorul care a împlinit vârsta de 14 ani are
capacitate de exerciţiu restrânsă.
Actele juridice ale minorului cu capacitate restrânsă se încheie de către
acesta cu încuviinţarea prealabilă a părinţilor sau a tutorelui"".
Textul de lege menţionat trebuie coroborat cu:
• art.105 alin.2 din Codul familiei: După împlinirea vârstei de 14 ani,
minorul îşi exercită singur drepturile şi îşi execută tot astfel obligaţiile,
însă numai cu încuviinţarea prealabilă a părinţilor spre a-l apăra
împotriva abuzurilor din partea celor de-al treilea'1''',
• art. 133 alin.l din Codul familiei: „Minorul care a împlinit vârsta
de 14 ani încheie acte juridice cu încuviinţarea prealabilă a părinţilor
spre a-l apăra împotriva abuzurilor din partea celor de-al treilea";
• art. 133 alin.2 din Codul familiei: ,Minorul care a împlinit vârsta de 14
ani încheie acte juridice cu încuviinţarea prealabilă a tutorelui, iar în
cazurile prevăzute de art. 132 şi 153 lit.c, cu încuviinţarea prealabilă a
curatorului''',
• art.10 alin.4 din Decretul nr.31/1954: „Minorul cu capacitate
restrânsă are dreptul fără a avea nevoie de încuviinţarea părinţilor sau
tutorelui, să facă depuneri la casele de păstrare de stat şi să dispună de
aceste drepturi, potrivit cu prevederile regulamentelor acestor case
de păstrare"'.
l .2. Definiţie
Capacitatea de exerciţiu restrânsă poate fi definită ca fiind aptitudinea
minorului de 14 - 18 ani de a dobândi şi exercita drepturi civile şi de a-şi
asuma şi executa obligaţii civile prin încheierea, personal, a anumitor acte
juridice civile.
Capacitatea de exerciţiu restrânsă are următoarele caracteristici:
• aparţine numai minorilor în vârstă de 14 - 18 ani;
• conferă minorului de 14 - 18 ani aptitudinea de a încheia personal unele
acte juridice civile prin care îşi exercită drepturile civile şi îşi asumă
obligaţii civile;
• priveşte nu toate actele juridice, ci numai unele dintre acestea.
Sfera restrânsă a capacităţii de exerciţiu rezultă din:
a) ca titular priveşte numai pe minorul între 14 şi 18 ani;
b) minorul de 14 - 18 ani încheie personal actele juridice, dar nu singur, ci
cu încuviinţarea prealabilă a reprezentantului legal.

6
2. Dobândire
Din cuprinsul art.9 alin. l din Decretul nr.31/1954 rezultă că dobândirea
capacităţii de exerciţiu restrânse are loc prin efectul împlinirii de către minor
a vârstei de 14 ani.
Pentru a opera regula mai sus menţionată, trebuie îndeplinite următoarele
condiţii:
a) cei 14 ani să fie împliniţi, nefiind suficientă intrarea în anul în care
minorul împlinieşte această vârstă;
b) la împlinirea a 14 ani, minorul să nu fie pus sub interdicţie
judecătorească , dat fiind faptul că interzişii sunt lipsiţi total de capacitate de
exerciţiu.
3. Conţinut şi încetare
3.1. Conţinut
Conţinutul capacităţii de exerciţiu restrânse decurge din caracterul
tranzitoriu al acesteia către capacitatea deplină, precum şi din finalitatea
avută de legiuitor prin reglementarea ei - ca o capacitate intermediară,
plasată între lipsa şi deplina capacitate de exerciţiu, pregătindu-1 pe minorul
de 14 - 18 ani pentru viaţa juridică civilă.
Conţinutul capacităţii de exerciţiu restrânsă cuprinde următoarele categorii
de acte juridice civile:
a. Acte juridice civile pe care minorul între 14 şi 18 ani le poate încheia
valabil personal şi singur, deci fără încuviinţare prealabilă, altele decât
actele mărunte şi cele de conservare. Din această categorie fac parte:
• actele de administrare, în măsura în care nu sunt lezionare pentru
minor, lucru care rezultă din interpretarea per a contraria a art. 25
alin. l, din Decretul nr.32/1954;
• contractul de depozit la C.E.C. pe care minorul între 14 şi 18 ani îl încheie
personal şi singur potrivit art. l O alin. ultim din Decretul nr. 31/1954, în
condiţiile stabilite de statutul C.E.C.;
• minorul care a împlinit vârsta de 16 ani poate dispune, prin testament, de
jumătate din bunurile de care ar fi putut dispune dacă ar fi fost major.
b. Actele juridice civile pe care minorul între 14 şi 18 ani le încheie valabil,
personal, dar numai cu încuviinţarea prealabilă a ocrotitorului legal. Intră
în această categorie actele de administrare atât a unui bun singular, cât
şi celor care privesc patrimoniul minorului.
Exemple: închirierea unui bun;
-contractul de antrepriză pentru repararea unui bun;
-culegerea şi consumarea fructelor naturale şi civile;
-înstrăinarea bunurilor ce au devenit nefolositoare pentru minor, dacă
valoarea acestora nu depăşeşte 250 lei;

7
 -înstrăinarea bunurilor supuse pieirii ori stricăciunii etc.
c. Actele juridice civile pe care minorul între 14 şi 18 ani le încheie
personal, dar cu dublă încuviinţare (din partea ocrotitorului legal şi a
autorităţii tutelare).
Exemple: înstrăinarea unui bun,
-grevarea cu o sarcină reală (gaj, ipotecă),
-renunţarea la un drept sau tranzacţie.
Acceptarea unei succesiuni este calificată, de doctrină şi jurisprudenţă,
ca un act de dispoziţie.
d. Actele juridice civile interzise minorului de 14-18 ani (dar permise
majorului). Aceste acte sunt prevăzute în art.133 alin.3 şi art.128 din Codul
familiei.
Potrivit art.133 alin.3 din Codul familiei, „Minorul nu poate sa facă, nici
chiar cu încuviinţare, donaţii şi nici să garanteze obligaţia altuia".
Art 128 din Codul familiei stabileşte că ,Este oprit să se încheie acte
juridice între tutore, soţul o rudă în linie dreaptă ori fraţii şi surorile
tutorelui, de o parte, şi minor, de alta".
Pentru minorul de 14 - 18 ani nu putem vorbi de „reprezentant legaT\
ci de „ocrotitor legaF; el nu poate fi reprezentat, ci doar ocrotit de părinţi
sau tutore.
Suma de 250 lei nu corespunde situaţiei economice actuale şi se
impune actualizarea ei.
C. Bârsan, Este necesară încuviinţarea autorităţii tutelare pentru
acceptarea succesiunii de către minor?

3.2. ÎNCETARE
Capacitatea de exerciţiu restrânsă ia sfârşit în următoarele situaţii:
• când persoana fizică a devenit majoră - prin împlinirea vârstei de 18 ani;
• dacă femeia sub 18 ani se căsătoreşte, situaţie care o asimilează majorului;
• dacă minorul este pus sub interdicţie judecătorească -ceea ce îl face să
devină lipsit total de capacitatea de exerciţiu;
• prin decesul minorului între 14-18 ani.
Top of the Document

Capacitatea de exerciţiu deplină

l. Noţiune şi dobândire
1.1. Noţiune
Noţiunea capacităţii de exerciţiu depline a persoanei fizice constă în
aptitudinea omului de a dobândi şi exercita drepturile civile şi de a-şi

8
asuma şi executa obligaţiile civile prin încheierea, personal şi singur, a
tuturor actelor juridice civile permise de lege .
Din cuprinsul definiţiei reţinem că însuşirea capacităţii de exerciţiu de a fi
deplină rezidă în următoarele caracteristici:
• persoana fizică încheie personal actele juridice, nu prin reprezentare;
• actele juridice civile permise de lege se încheie singur, fără vreo
încuviinţare prealabilă, ca în cazul capacităţii de exerciţiu restrânse;
• persoana cu capacitate de exerciţiu deplină poate încheia toate actele
juridice permise de lege, personal şi singur.

1.2. Dobândire
Conform art. 8 alin. l din Decretul nr.31/1954, capacitatea de exerciţiu
deplină „începe de la data când persoana devine majoră''. Persoana devine
majoră la împlinirea vârstei de optsprezece ani.
în contextul acrului normativ menţionat se disting două moduri de dobândire
a deplinei capacităţi de exerciţiu:
• dobândirea prin împlinirea majoratului civil, adică la împlinirea vârstei de
18 ani, care este regula, fiind aplicabilă în cele mai multe cazuri;
• dobândirea prin încheierea căsătoriei de către femeie înainte de împlinirea
vârstei de 18 ani, cu precizarea că femeia se poate căsători la vârsta de 16
ani - regula şi, uneori chiar la vârsta de 15 ani (conform art. 4 din Codul
familiei) - excepţia.
2. Conţinut şi încetare
' 2.1. Conţinut
Conţinutul capacităţii de exerciţiu depline constă în acele acte juridice civile
pe care persoana fizică majoră le poate încheia personal şi singur: de
conservare, de administrare, de dispoziţie, cu excepţia celor prohibite de lege
prin limitarea capacităţii de folosinţă a persoanei fizice.
Aptitudinea de a încheia singur şi personal orice act juridic civil neinterzis
de lege implică şi posibilitatea de a împuternici pe altul să încheie, în numele
şi pe seama sa, asemenea acte juridice, cu excepţia celor referitoare la
drepturi şi obligaţii strict personale.
Deplina capacitate de exerciţiu înseamnă aptitudinea de a încheia acte
juridice civile în numele şi pe seama altei persoane, în calitate de
reprezentant legal - părinte, tutore, curator - sau reprezentant convenţional
(mandatar).
2.2. încetare
Capacitatea de exerciţiu deplină încetează:
• odată cu încetarea capacităţii de folosinţă, adică prin moarte;
• prin punerea sub interdicţie judecătorească;

9
• prin anularea căsătoriei, înainte ca femeia să fi împlinit 18 ani;
• prin anularea căsătoriei putative, dacă femeia a fost de bună-credinţă la
încheierea acesteia şi dacă anularea a avut loc mai înainte ca aceasta să fi
împlinit vârsta de 18 ani.
Top of the Document

V- Sancţiunea nerespectării regulilor capacităţii de exerciţiu

l. Caracterizare generală
1.1. Consecinţe
Nerespectarea reglementărilor legale referitoare la capacitatea de exerciţiu a
persoanei fizice poate să atragă anumite consecinţe juridice:
• consecinţe penale, dacă s-a încălcat intangibilitatea ori egalitatea capacităţii
de exerciţiu, potrivit art.247 Cod penal;
• consecinţa aplicabilă încălcării unei incapacităţi de folosinţă, dacă a
fost nesocotită o asemenea limită;
• nulitatea relativă a actului juridic încheiat.

2. Nulitatea
Nulitatea aplicabilă pentru nerespectarea dispoziţiilor privitoare la
capacitatea de exerciţiu a persoanei fizice este:
• relativă sau „de protecţie", normele care o reglementează fiind norme de
ocrotire a persoanei fizice. Ea se aplică nu numai incapabilului, ci şi
reprezentantului său legal care nu respectă regulile în materie;
• de fond, în sensul că priveşte aspectul esenţial al problemei, iar nu
forma în care se manifestă capacitatea de exerciţiu;
• expresă, întrucât este consacrată în art.25 alin.2 din Decretul nr.32/1954,
art.133 alin. ultim şi dispoziţiile art.147 din Codul familiei.
Persoanele care pot solicita anularea actului sunt:
• incapabilul personal şi singur, atunci când incapacitatea a încetat, sau după
moartea sa, moştenitorii săi;
• ocrotitorul legal (părinte sau tutore), cu condiţia ca introducerea acţiunii să
fie în interesul minorului;
• procurorul, în condiţiile art.45 Cod procedură civilă.
Top of the Document

10