Andy Puşcă Persoana fizică – subiect de drept civil

„(2) Dacă, în cazul morții mai multor persoane, nu se poate stabili că una a supraviețuit
alteia, acestea nu au capacitatea de a se moșteni una pe alta”.
Această problemă se întâlneşte în practica judecătorească în materie
succesorală, în cazul morții mai multor persoane la care nu se poate dovedi că
au murit la momente diferite. Sunt situaţii în care este dificil de determinat care
dintre persoanele între care există vocaţie succesorală reciprocă, a fost în viaţă
în momentul deschiderii succesiunii, situaţii în care nu se poate stabili care
dintre ele a predecedat celeilalte sau celorlalte.
O astfel de problemă se pune în lumina prevederilor art. 957 alin. (1) Cod civil,
potrivit cărora „(1) O persoană poate moșteni dacă exista la momentul
deschiderii moștenirii. Dispozițiile art. 36, 53 și 208 sunt aplicabile”.

Sarcina de lucru 7
Din cauza condiţiilor atmosferice nefavorabile, autocarul care transporta un
grup de excursonişti a derapat şi s-a prăbuşit într-o prăpastie. La bordul
maşinii se aflau, printre alţii, doi soţi care nu au supravieţuit accidentului:
soţul a murit pe loc, iar soţia a decedat câteva ore mai târziu la spital. Ei
aveau un copil din căsătorie, iar soţia doi copii din altă căsătorie.
1. Apreciază şi motivează care e natura juridică aplicabilă acestei situaţii.
2. Se vor moşteni soţii între ei?
3. Care este situaţia copiilor?

1.3. Capacitatea de exerciţiu a persoanei fizice

1.3.1. Noţiunea şi caracterele juridice ale capacităţii de exerciţiu
După cum se cunoaşte, capacitatea de drept civil a persoanei cuprinde
capacitatea de folosinţă şi capacitatea de exerciţiu. Capacitatea de folosinţă, ca
aptitudine de a avea drepturi şi obligaţii, aparţine tuturor oamenilor, indiferent
de vârstă, începând din momentul naşterii (şi în anumite condiţii chiar de la
data concepţiei) şi sfârşind cu momentul morţii. Dar această capacitate de
folosinţă nu este suficientă pentru ca persoana să încheie acte juridice valabile,
întrucât legea consideră că pentru încheierea acestor acte, persoana fizică
trebuie să fi ajuns la o maturitate psihică pentru că numai aşa ea este conştientă
şi îşi poate da seama de consecinţele acţiunilor sale.
Capacitatea de exerciţiu a persoanei fizice se bucură de o definiţie legală, cât şi
de definiţii date în literatura de specialitate.

Drept civil. Persoanele 28

Andy Puşcă Persoana fizică – subiect de drept civil

Potrivit art. 37 din Codul civil „Capacitatea de exerciţiu este aptitudinea

persoanei de a încheia singură acte juridice civile”.
Definiţiile pe care le găsim în literatură juridică se fundamentează pe această
definiţie legală a capacităţii de exerciţiu, conţinând în esenţă aceleaşi elemente,
existând însă unele diferenţe în privinţa formulărilor. Indiferent de formulare,
esenţial şi specific capacităţii de exerciţiu a persoanei fizice este aceea că
dobândirea de drepturi civile şi asumarea de obligaţii civile se realizează prin
încheierea de acte juridice civile de către subiectul de drept singur, personal,
fără nicio intervenţie din partea altei persoane.
Având în vedere cele arătate, capacitatea de exerciţiu a persoanei fizice poate fi
definită ca acea parte a capacităţii de drept civil a omului care constă în
aptitudinea de a dobândi şi exercita drepturi civile şi de a-şi asuma şi executa
obligaţii civile prin încheierea de acte juridice civile.
Caracterele juridice ale capacităţii de exerciţiu a persoanei fizice
Principalele caractere juridice ale capacităţii de exerciţiu a persoanei fizice sunt
raportate doar la capacitatea de exerciţiu deplină şi capacitatea de exerciţiu
restrânsă, iar nu şi lipsei capacităţii de exerciţiu a persoanei fizice. În
comparaţie cu caracterele juridice ale capacităţii de folosinţă a persoanei fizice,
capacitatea de exerciţiu nu se caracterizează prin universalitate. Principalele
caractere juridice ale capacităţii de exerciţiu a persoanei fizice, raportate la
capacitatea de exerciţiu deplină, sunt: legalitatea, generalitatea,
inalienabilitatea, intangibilitatea şi egalitatea.
Legalitatea capacităţii de exerciţiu a persoanei fizice exprimă teza că această
capacitate este opera legiuitorului, fiind reglementată prin lege, excedând
voinţa individuală a persoanei fizice. Aceasta înseamnă că unicul izvor al
capacităţii de exerciţiu a persoanei fizice este legea, iar normele legale
respective au caracter imperativ, persoanele fizice neputând deroga de la ele.
Aşa, de exemplu, textul art. 38 alin. (1) din Codul civil prevede: „Capacitatea
deplină de exerciţiu începe la data când persoana devine majoră”, iar textul
art. 141 alin. (1) din Codul civil stabileşte: „Minorul care a împlinit vârsta de
paisprezece ani are capacitatea de exerciţiu restrânsă”.
Generalitatea capacităţii de exerciţiu a persoanei fizice are în vedere conţinutul
acesteia şi constă în aptitudinea persoanei de a dobândi şi exercita drepturi
civile şi de a-şi asuma şi executa obligaţii civile prin încheierea oricărui fel de
act juridic civil, cu excepţia celor oprite de lege.
Generalitatea capacităţii de exerciţiu diferă după cum ne găsim în prezenţa
capacităţii depline de exerciţiu ori în prezenţa capacităţii de exerciţiu restrânsă.
Inalienabilitatea capacităţii de exerciţiu a persoanei fizice este consacrată
expres în art. 29 alin. (2) din Codul civil. Potrivit acestui text de lege „Nimeni
nu poate renunța, în tot sau în parte, la capacitatea de folosință sau la
capacitatea de exercițiu”. Nimeni nu poate, deci, încheia valabil vreun act
juridic prin care să transmită altei persoane capacitatea sa de exerciţiu.

Drept civil. Persoanele 29

Andy Puşcă Persoana fizică – subiect de drept civil

Intangibilitatea capacităţii de exerciţiu a persoanei fizice este consacrată în

acelaşi text de lege. Potrivit art. 29 alin. (1) din Codul civil „(1) Nimeni nu
poate fi îngrădit în capacitatea de folosință sau lipsit, în tot sau în parte, de
capacitatea de exercițiu, decât în cazurile și condițiile expres prevăzute de
lege”.
Egalitatea capacităţii de exerciţiu a persoanei fizice este stabilită de
prevederile art. 30 din Codul civil, după care „Rasa, culoarea, naționalitatea,
originea etnică, limba, religia, vârsta, sexul sau orientarea sexuală, opinia,
convingerile personale, apartenența politică, sindicală, la o categorie socială
ori la o categorie defavorizată, averea, originea socială, gradul de cultură,
precum și orice altă situație similară nu au nicio influență asupra capacității
civile”.
Acest text are în prezent corespondent în norma constituţională consacrată de
art. 16 alin. (1) din Constituţia României, potrivit căreia „Cetăţenii sunt egali
în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări”.
Acest caracter al capacităţii de exerciţiu se află înscris şi în art. 26 din Pactul
internaţional cu privire la drepturile civile şi politice şi care, prin ratificare
(Decretul nr. 212/1974) a devenit parte integrantă a dreptului intern [art. 11
alin. (2) din Constituţie].

1.3.2. Formarea capacităţii de exerciţiu a persoanei fizice

Am arătat la începutul acestui capitol că existenţa capacităţii de folosinţă a
persoanei constituie o premisă a capacităţii de exerciţiu, dar că ea nu este
suficientă; capacitatea de exerciţiu presupune existenţa discernământului, în
baza căruia omul îşi poate reprezenta consecinţele juridice civile ale
manifestării sale de voinţă. Lipsa discernământului necesar pentru ca persoana
fizică să poată participa la circuitul civil determină lipsirea omului de
capacitatea de exerciţiu.
În conformitate cu prevederile art. 43 alin. (1) din Codul civil:
„(1) În afara altor cazuri prevăzute de lege, nu au capacitate de exercițiu: a) minorul care nu
a împlinit vârsta de 14 ani; b) interzisul judecătoresc”.
Această enumerare este limitativă. Pentru a putea participa la viaţa juridică,
actele juridice ale persoanelor lipsite de capacitate de exerciţiu – dar sunt
titulare ale capacităţii de folosinţă – vor fi făcute de reprezentanţii lor legali.
Discernământul apare la om în mod treptat, începând cu împlinirea vârstei de
paisprezece ani, când minorul exprimă o voinţă conştientă, dar este lipsit de
experienţa vieţii juridice, motiv pentru care în perioada cuprinsă între 14 şi 18
ani, legea a instituit capacitatea de exerciţiu restrânsă. Minorul cu capacitate de
exerciţiu restrânsă, având nevoie de asistenţă juridică din partea ocrotitorilor
săi legali, încheie personal actele juridice, dar cu încuviinţarea prealabilă a
părţilor sau a tutorelui.
Persoana fizică majoră este considerată de lege că are discernământul necesar
încheierii, singură şi personal a actelor juridice în sfera circuitului civil,
recunoscându-i-se de la vârsta de 18 ani, capacitatea de exerciţiu deplină .

Drept civil. Persoanele 30

Andy Puşcă Persoana fizică – subiect de drept civil

Sarcina de lucru 8

Arătaţi în 2-3 fraze diferenţa existentă între discernământ şi

capacitatea de exerciţiu.

1.3.3. Lipsa capacităţii de exerciţiu a persoanei fizice

Persoanele fizice lipsite de capacitate de exerciţiu
În conformitate cu legislaţia noastră civilă sunt lipsite total de capacitate de
exerciţiu două categorii de persoane: a) minorul care nu a împlinit vârsta de
paisprezece ani (art. 43 alin. (1) din Codul civil); b) interzisul judecătoresc (art.
43 alin. (1) lit. b) din Codul civil).
Din interpretarea textului de lege rezultă că enumerarea făcută este limitativă,
ceea ce înseamnă că nu există alte persoane lipsite total de capacitatea de
exerciţiu.
În materie testamentară, lipsa capacităţii de exerciţiu a minorului se întinde,
potrivit prevederilor art. 988 alin. (1) din Codul civil, pe întreaga perioadă a
minorității, iar nu pănă la 16 ani așa cum se prevedea în vechea reglementare1:
„(1) Cel lipsit de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă nu poate
dispune de bunurile sale prin liberalități, cu excepția cazurilor prevăzute de lege”.
Rezultă așadar că minorii și persoanele puse sub interdicție, nu pot face
liberalități, sub nicio formă, nici prin reprezentare și nici cu încuviințarea
ocrotitorului legal. Orice excepție de la această regulă trebuie prevăzută expres
de lege.

Reprezentarea legală a persoanelor fizice lipsite de capacitatea de exerciţiu

Articolul 43 alin. (2) din Codul civil dispune că:
„(2) Pentru cei care nu au capacitate de exercițiu, actele juridice se încheie, în numele
acestora, de reprezentanții lor legali, în condițiile prevăzute de lege. Dispozițiile art. 42 alin.
(1) sunt aplicabile în mod corespunzător”.

1
art. 806 din vechiul Cod civil prevedea: „Minorul mai mic de 16 ani nu poate dispune nici într-un fel...”.
Drept civil. Persoanele 31
Andy Puşcă Persoana fizică – subiect de drept civil

Din conţinutul acestui text rezultă că persoanele lipsite de capacitate de

exerciţiu nu pot participa personal la încheierea actelor juridice, ci numai prin
reprezentare. Reprezentarea este procedeul tehnico-juridic prin care o persoană
numită reprezentat încheie un act juridic în numele şi în contul altei persoane,
numită reprezentat, astfel încât efectele actului încheiat se produc direct în
persoana celui reprezentat.
Reprezentarea1, în raport de sursa ei, este de trei feluri: convenţională (care îşi
are izvorul în convenţia părţilor, în contractul de mandat), legală (care îşi are
izvorul în lege) şi judiciară (care îşi are izvorul în împuternicirea dată de
instanţa judecătorească). În materia pe care o examinăm reprezentarea este
legală.
Reprezentarea legală a persoanelor lipsite de capacitate de exerciţiu este
asigurată pentru minori prin părinţi sau tutori, iar pentru interzişii judecătoreşti,
prin tutore. Dar norma cu caracter general cuprinsă în art. 43 alin. (2) din
Codul civil, care instituie reprezentarea legală a persoanelor fără capacitate de
exerciţiu, trebuie coroborată cu următoarele prevederi, pentru a confirma
instituţia reprezentării legale a acestora:
a) art. 501 alin. (1) din Codul civil prevede:
„(1) Părinții au dreptul și îndatorirea de a administra bunurile copilului lor minor, precum și
de a-l reprezenta în actele juridice civile ori de a-i încuviința aceste acte, după caz”.
b) art. 142 alin. (1) Codul civil stabileşte:
„(1) Tutorele are îndatorirea de a administra cu bună-credință bunurile minorului. În acest
scop, tutorele acționează în calitate de administrator însărcinat cu simpla administrare a
bunurilor minorului, dispozițiile titlului V din cartea a III-a aplicându-se în mod
corespunzător, afară de cazul în care prin prezentul capitol se dispune altfel”.
Art. 143 din Codul civil dispune:
„Tutorele are îndatorirea de a-l reprezenta pe minor în actele juridice, dar numai până când
acesta împlinește vârsta de 14 ani”.
Trebuie menţionat faptul că tutorele îl va reprezenta pe minorul lipsit de
capacitate de exerciţiu ca şi părintele.
Art. 171 din Codul civil statuează:
„Regulile privitoare la tutela minorului care nu a împlinit vârsta de 14 ani se aplică și în
cazul tutelei celui pus sub interdicție judecătorească, în măsura în care legea nu dispune
altfel”.
Prin urmare, persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu datorită punerii lor
sub interdicţie judecătorească (debilii şi alienaţii mintal) sunt reprezentate în
actele juridice de către tutore. Sunt însă cazuri când reprezentarea legală a
persoanelor lipsite de capacitatea de exerciţiu se realizează de către curator.

1
Art. 1.295 din Codul civil reglementează Temeiul reprezentării: „Puterea de a reprezenta poate rezulta fie din
lege, fie dintr-un act juridic ori dintr-o hotărâre judecătorească, dupa caz”.
Drept civil. Persoanele 32
Andy Puşcă Persoana fizică – subiect de drept civil

Actele juridice civile care pot fi încheiate valabil de persoana fizică lipsită de capacitate
de exerciţiu
Deşi persoanei lipsite de capacitate de exerciţiu îi este interzis să încheie
personal acte juridice civile, ca o măsură de protecţie a acestei persoane, totuşi,
raţiunea impune încheierea de către o astfel de persoană a anumitor acte
juridice civile. De aceea minorului sub 14 ani şi celui pus sub interdicţie li se
recunoaşte posibilitatea de a încheia anumite acte juridice civile, care, prin
specificul lor, nu cauzează autorilor lor nicio vătămare şi niciun fel de
prejudiciu. Potrivit art. 43 alin. (3) și (4) din Codul civil:
„(3) Cu toate acestea, persoana lipsită de capacitatea de exercițiu poate încheia singură
actele anume prevăzute de lege, actele de conservare, precum și actele de dispoziție de mică
valoare, cu caracter curent și care se execută la momentul încheierii lor.
(4) Actele pe care minorul le poate încheia singur pot fi facute și de reprezentantul său legal,
afara de cazul în care legea ar dispune altfel sau natura actului nu i-ar permite acest lucru”.
Rezultă așadar că minorul lipsit de capacitate de exercițiu poate încheia:
a) Acte de conservare a patrimoniului, care au ca scop păstrarea unui drept pe
cale de a se pierde, nefiind vătămătoare pentru titularul lor, ca, de exemplu:
somaţia, punerea peceţilor, înscrierea unui privilegiu sau a unei ipoteci în
registrul de publicitate, întreruperea unei prescripţii prin cererea de chemare în
judecată.
b) Acte de dispoziție de mică valoare, care se încheie zilnic, pentru nevoile
obişnuite ale traiului, cum sunt: cumpărarea de bilete pentru transportul în
comun, cumpărarea de rechizite şcolare, dulciuri etc. Prin valoarea lor redusă
ele nu pot vătăma interesele incapabililor, ci dimpotrivă.
Faţă de cele de mai sus, este de observat că lipsa capacităţii de exerciţiu nu este
una veritabilă şi absolută, existând un minim de conţinut chiar pe această
„lipsă a capacităţii de exerciţiu a persoanei fizice”, exprimat prin cele două
categorii de acte juridice civile pe care incapabilul le poate încheia.
Prin dispoziţiile Codului civil se reglementează şi alte cazuri în care
exprimarea consimţământului minorului în vârstă de până la 14 ani este cerută
pentru rezolvarea unor situaţii de către instanţa judecătorească. Astfel, art. 119
alin. (2) prevede că în procedura de numire a tutorelui de către instanța de
tutelă „Ascultarea minorului care a împlinit vârsta de 10 ani este obligatorie”.
Asemenea cazuri mai sunt prevăzute și în art. 401 alin. (2) din Codul civil, art.
472, art. 486, 495, 497, 498, 506 din Codul civil etc.

Drept civil. Persoanele 33

Andy Puşcă Persoana fizică – subiect de drept civil

Sarcina de lucru 9

Din categoria actelor cu titlu gratuit identificați acele liberalităţi pe

care poate le poate încheia minorul cu capacitate de exerciţiu
restrânsă şi analizând și condițiile în care poate face acest lucru.

Încetarea lipsei capacităţii de exerciţiu

Incapacitatea persoanei fizice încetează datorită unor cauze diferite, specifice
celor două categorii de incapacităţi: minorul în vârstă de până la 14 ani şi
interzisul judecătoresc. Împrejurările care determină încetarea stării de
incapacitate de exerciţiu a minorului care nu a împlinit vârsta de 14 ani sunt
următoarele:
- împlinirea vârstei de 14 ani (când dobândeşte capacitatea de exerciţiu
restrânsă);
- moartea fizic constatată sau declarată judecătoreşte.
În ceea ce priveşte incapacitatea interzisului judecătoresc, aceasta încetează în
următoarele condiţii:
- prin ridicarea interdicţiei judecătoreşti ca urmare a încetării cauzelor
care au legitimat-o (art. 177 alin. (1) din Codul civil);
- moartea fizic constatată sau judecătoreşte declarată.

1.3.4. Capacitatea de exerciţiu restrânsă

Capacitatea de exerciţiu restrânsă este aptitudinea minorului cu vârsta

cuprinsă între 14 şi 18 ani de a dobândi şi exercita drepturi civile şi de a-şi
asuma şi executa obligaţii civile prin încheierea, personal, a anumitor acte
juridice civile

Textul art. 41 alin. (1) din Codul civil prevede că:

„(1) Minorul care a împlinit vârsta de 14 ani are capacitatea de exercițiu restrânsă”.
Această situaţie a fost creată de legiuitor pentru a nu-l priva pe minor de
posibilitatea de a participa la viaţa juridică. Într-adevăr, minorul, la împlinirea
vârstei de 14 ani, are discernământul actelor comportamentale, putând exprima
o voinţă conştientă, dar este lipsit de experienţa vieţii juridice.
Tocmai pentru perioada cuprinsă între lipsa de capacitate (14 ani) şi cea a
deplinei capacităţi (18 ani), legiuitorul a instituit situaţia juridică a capacităţii
de exerciţiu restrânsă. Minorul care a împlinit 14 ani încheie personal actele
juridice, deci el nu mai este reprezentat de părinţi sau tutore, dar pentru a nu

Drept civil. Persoanele 34