 Consideraţii generale asupra persoanelor ca subiecte de drept civil

 Cursul numarul 1
 Noţiunea de persoană

 Prin persoană înţelegem un individ al speciei umane, om considerat prin totalitatea însuşirilor sale
psihice şi fizice, o fiinţă omenească.
 Persoană fizică = om considerat ca subiect cu drepturi şi cu obligaţii şi care participă în această
calitate la raporturile juridice civile.
 Persoană juridică (sau morală) = organizaţie care, având o alcătuire de sine stătătoare şi un
patrimoniu propriu în vederea îndeplinirii unui anume scop admis de lege, este subiect cu drepturi
şi cu obligaţii, deosebit de persoanele fizice care intră în componenţa ei.”

 Noţiunea de persoană
 Cuvântul persoană provine din latinescul phersum ce însemna masca pe care actorii o purtau când
îşi interpretau rolurile în amfiteatru, iar pe de altă parte derivatul aceluiaşi cuvânt verbul personare,
care înseamna a face să răsune, dând astfel vocii actorului o putere mai mare.
 Noţiunea de subiect de drept civil
 Noţiunea de persoană corespunde noţiunii de subiect de raporturi juridice, de fiinţă susceptibilă de
a avea drepturi şi obligaţii,
 Pentru ca o persoană să devină subiect de drept, trebuie să intervină un fapt social, fie eveniment
fie act juridic, care să producă un astfel de efect; astfel persoana fizică, omul, devine subiect de
drept civil în urma naşterii sau în situaţii limitate în urma concepţiunii, în timp ce persoana juridică
ca urmare a indeplinirii formalităţilor cerute de lege pentru aceasta.

 Capacitatea civilă a persoanelor

 Orice persoană, fie ea fizică sau juridică, are capacitate civilă având astfel calitatea de participantă
la raporturile juridice civile în calitate de subiect de drept.
 Capacitatea civilă este o parte a capacităţii juridice a persoanei fizice.
 În doctrină capacitatea civilă a fost definită ca fiind „aceea parte a capacităţii juridice a persoanei
care constă în capacitatea de a avea şi de a-şi exercita drepturile civile şi de a avea şi de a-şi
asuma obligaţii civile prin încheierea de acte juridice”
 Caracteristicile capacităţii civile
 Capacitatea civilă este o parte a capacităţii juridice
 Presupune o aptitudine generală şi abstractă de a avea drepturi şi obligaţii civile
 Crează posibilitatea persoanei de a-şi exercita drepturile şi a-şi asuma obligaţii prin încheirea de
acte juridice civile.

 Structura capacităţii civile

 Capacitatea de folosinţă
 Capacitatea de exerciţiu
 Caracterele juridice generale ale capacităţii civile
 Capacitatea civilă a persoanei fizice are următoarele caractere juridice:
◦ legalitatea,
◦ generalitatea,
 ◦ inalienabilitatea şi
◦ intangibilitatea.
 Patrimoniul persoanei fizice

 Orice persoană fizică sau persoană juridică este titulara unui patrimoniu care include toate
drepturile şi datoriile ce pot fi evaluate în bani şi aparţin acesteia(art. 31 alin 1 noul C.civ.).
 Patrimoniul are în structura sa două elemente:
◦ latura activă, alcătuită din totalitatea drepturilor patrrimoniale şi
◦ latura pasivă, alcătuită din totalitatea obligaţiilor patrimoniale.

 Funcţiile patrimoniului
 Constituie gajul general al creditorilor chirografari
 Explică şi face posibilă subrogaţia reală cu titlu universal
 Explică şi permite transmisiunea universală şi pe cea cu titlu universal.

CURS 2

 Capacitatea de folosinta
 Cursul nr. 2
 Definiţie

 Articolul 34 din noul Cod civil stabileşte că: „capacitatea de folosinţă este aptitudinea persoanei de
a avea drepturi şi obligaţii civile”.
 O definiţie asemănătoare este folosită şi de doctrină unde capacitatea de folosinţă a fost definită ca
fiind:”…parte a capacităţii civile a omului, ca aptitudine a acestuia de a avea drepturi şi obligaţii”;
„aptitudinea generală a persoanei fizice de a fi titulară de drepturi şi obligaţii civile, de a fi subiect
de drept civil”.

 Definiţie

 Oricare din aceste definiţii sau altele am lua în considerare trebuie să reţinem trei elemente
esenţiale:
◦ Capacitatea de folosinţă este o parte capacităţii civile a omului
◦ Capacitatea de folosinţă constă în aptitudinea omului de a avea drepturi şi obligaţii
◦ Aceste drepturi şi obligaţii sunt civile şi nu drepturi şi obligaţii în general.

 Caractere juridice
 Capacitatea de folosinţă a persoanei fizice are următoarele caractere juridice:
◦ legalitate,
◦ generalitate,
◦ inalienabilitate,
◦ intangibilitate,
◦ egalitate şi
◦ universalitate.

Începutul capacităţii de folosinţă.

 Regula - Naşterea
 Conform art 35 din noul cod civil: „capacitatea de folosinţă începe odată cu naşterea persoanei şi
încetează odată cu moartea acesteia”.
 Dovada se face prin certificatul de naştere
 Începutul capacităţii de folosinţă.
 Excepţia -concepţia
 art. 36: “Drepturile copilului sunt recunoscute de la concepţiune,insă numai dacă el se naste viu.
Dispoziţiile art. 412 referitoare la timpul legal al concepţiunii sunt aplicabile .”.
 infans conceptus pro nato habetur quoties de commodis ejus agitur(copilul conceput se socoteşte
născut atunci când este vorba de drepturile sale ).
 Capacitatea de folosinţă anticipată este provizorie.

 ”O persoană poate moşteni dacă există la momentul deschiderii moştenirii.dispoziţiile art 36, 53 şi
208 sunt aplicabile”.
 Prin această prevedere se dă posibilitatea copilului conceput înaintea morţii autorului său, dar
nenăscut la momentul deschiderii succesiunii să-l moştenească.

 “Intervalul de timp cuprins între a trei suta şi a o sută optzecea zi dinaintea naşterii copilului este
timpul legal al concepţiunii. El se calculează zi cu zi.”.
 Asta înseamnă că un copil poate fi conceput într-un interval de 121 de zile(diferenţa dintre durata
maximă- 300 de zile şi durata minimă -180 de zile a unei sarcini), data aproximativă a concepţiei
urmând a se calcula de la momentul cert al naşterii şi de la stabilirea pe criterii medicale a vârstei
fătului

 în alin. 2 al articolului 421 arată că acestă prezumţie relativă poate fi răsturnată doar cu mijloace
ştiinţifice de probă : “Prin mijloace de probă stiinţifice se poate face dovada concepţiunii copilului
într-o anumită perioadă din intervalul de timp prevăzut la alin. (1) sau chiar în afara acestui
interval.”.

 În concluzie pentru a putea vorbi de capacitate de folosinţă anticipată adică de drepturile copilului
conceput dar nenăscut trebuiesc îndeplinite următoarele condiţii:
 ◦ Să fie vorba despre drepturile copilului şi nu despre asumarea unor obligaţii
◦ Copilul să se fi născut viu legea necerând ca acesta să fie şi viabil.

 Conţinutul capacităţii de folosinţă

 Deoarece capacitatea de folosinţă cuprinde în conţinutul său atât drepturi cât şi obligaţii conţinutul
capacităţii de folosinţă va fi structurat pe două laturi:
◦ Latura activă - aptitudinea de a avea drepturi subiective civile
◦ Latura pasivă – aptitudinea de a avea obligaţii civile.
 Această structurare nu se aplică şi în cazul capacităţii de folosinţă anticipată deoarece în acest caz
nu vorbim decât despre drepturile copilului – avem deci doar latura activă.

◦ Incapacităţile de folosinţă
ale persoanei fizice

 Prin incapacitate înţelegem situaţia unei persoane care a fost lipsită prin lege de exerciţiul sau
folosinţa anumitor drepturi.
 Capacitatea reprezintă regula iar inacapacitatea este excepţia şi de aceea incapacitete nu poate
exista decât în virtutea legii, iar aceasta este strictă interpretare.

 Categorii de incapacităţi

 O clasificare a incapacităţilor le diferenţiază în:

◦ incapacităţi speciale(limitează dreptul persoanei la încheierea unui anumit act juricic)
◦ incapacităţi generale
 După finalitatea lor incapacităţile sunt:
◦ cu caracter de sancţiune
◦ cu caracter de măsuri de protecţie sau ocrotire.
 După izvorul lor avem:
◦ incapacităţi stabilite de legea civilă
◦ incapacităţi stabilite de legea penală.

 Îngrădiri cu caracter de protecţie a persoanei

 Incapacitatea celui lipsit de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă de a

dispune de bunurile sale prin liberalităţi(art 988 C.civ).
 Incapacitatea reprezentantului/ ocrotitorului legal de a primi liberalităţi chiar de la minorul care a
ajuns la majorat, înainte de a fi primit descărcarea pentru gestiunea sa de la instanţa de tutelă.

Îngrădiri cu caracter de protecţie a persoanei

 Incapacitatea medicilor, farmaciştilor sau a altor persoane, în perioda în care, în mod direct sau
indirect, îi acordau sprijinul de specialitate dispunătorului pentru boala care este cauză a decesului,
de a primi donaţii sau legate de la persoana pe care au tratat-o şi care a decedat de boala
respectivă(art. 990C.civ).
 Incapacitatea preoţilor sau altor persoane care acordau asistenţă religioasă în timpul bolii care este
cauză a decesului.
 Îngrădiri cu caracter de protecţie a persoanei
 Incapacităţi în materia legatelor( art 991 C. civ)
 Incapacitatea mandatarilor, a părinţilor, a tutorilor, a curatorului, a administratorului provizoriu şi a
funcţionarilor publici(1654 C.civ).
 Incapacităţi de a vinde (art. 165 C.civ)
 Incapacităţi de a cumpăra drepturi litigioase(art 1653 C.civ)
 Îngrădiri cu caracter de protecţie a persoanei
 Incapacitatea tutorelui şi a rudelor sale apropiate de a încheiea acte juridice cu minorul aflat sub
tutelă
 Incapacitea de folosinţă a minorului cu capacitate de exerciţiu restrânsă de a face donaţii ori a
garanta obligaţiile altuia.

 Îngrădiri cu caracter de sancţiune a persoanei

Ingradiri cu caracter de sancţiune penală:

 Sunt incapacităţi cu caracter de pedeapsă penală pedepsele complementare şi cele accesorii.
 Pedepsele complementare care intersează dreptul civil sunt: interzicerea drepturilor părinteşti şi
dreptul dea fi numit tutore sau curator.
 incapacităţile rezultate prin aplicarea unei pedepse complementare au loc în baza unei hotărâri
judecătoreşti.
 Pedepsele accesorii constau îninterzicerea tuturor drepturilor prevăzute la art 65 C.pen.(inclusiv
drepturilor părinteşti şi dreptul dea fi numit tutore sau curator ) şi operează de drept fără a mai fi
nevoie de o altă hotarâre judecătorească.


Incapacităţi cu caracter de pedeapsă civilă

 Nedemnitatea succesorală (958-959 C.civ)

 Sancţiunile civile prevăzute de art. 1119 din noul Cod civil
 Decăderea din exerciţiul drepturilor părinteşti(art.508 C.civ)

CURS 3

 Incetarea capacităţii de folosinţă

 Cursul nr. 3
 Incetarea capacitatii de folosinţă
 Capacitatea de folosinţă începe odată cu naşterea şi încetează odată cu moartea persoanei fizice.
 Moartea unei persoane poate fi constată în mod fizic sau prin hotarâre judecătorească.
 Declararea judecătorească a morţii
Declararea judecătorească a morţii intervine:
 fie atunci când persoana fizică a dispărut o vreme mai îndelungată, fără ca nimeni să ştie unde se
află şi există indicii clare că a încetat din viaţă,
 fie atunci când presoana fizică a dispărut în împrejurări execepţionale, care îndreptăţesc să se
presupună decesul ori este sigur că a decedat deşi cadavrul nu poate fi găsit şi identificat.
 Cazul general
Art. 49 C. civ
Condiţii
 De la data ultimelor informaţii sau indicii din care să rezulte că persoana este în viaţă să fi trecut cel
puţin 2 ani,
 Să existe indicii că a încetat din viaţă. Nu orice lipsă de la domiciliu poate justifica declararea
judecătorească a morţii. Această lipsă trebuie să fie nejustificată şi să facă posibilă incertitudinea
asupra existenţei în viaţă a persoanei respective,
 Să fi trecut două luni de la data efectuarii publicaţiilor.

 Cazurile speciale
 Cel dispărut în înprejurări deosebite, cum sunt inundaţiile, cutremurele, catastrofa de cale ferată
sau aeriană, naufragiul, fapte de război sau într-o altă împrejurare exceţională care îndreptăţeşte a
s e presupune decesul, poate fi declarat mort, dacă au trecut cel puţin 6 luni de la data împrejurării
în care a avut loc dispariţia
 Atunci când este sigur că decesul s-a produs, deşi cadavrul nu poate fi găsit sau identificat,
moartea poate fi declarată prin hotărâre judecătoreacă fără a se aştepta împlinirea vreunui termen
de la dispariţie
 Procedura declarării judecătoreşti a morţii
 Procedura declarării judecătoreşti a morţii, astfel cum este ea reglementată în noul Cod de
procedură civilă, are două faze:
◦ Faza prealabilă
◦ Faza judecăţii propriu zise.

 Faza prealabilă
 După sesizarea instanţei, preşedintele completului va cere primăriei, precum şi organelor poliţiei în
a căror rază teritorială a avut ultimul domiciliu cunoscut cel dispărut să culeagă informaţii
referitoare la acesta.
 În acelaşi timp preşedintele va dispune să se facă afişarea cererii la ultimul domiciliu cunoscut al
persoanei dispărute, la sediul primăriei şi la sediul instanţei de judecată. Totodată se va publica
într-un ziar de largă circulaţie un anunţ despre deschiderea procedurii declarării morţii.
 Preşedintele va sesiză şi instanţa de tutelă de la ultimul domiciliu cunoscut al dispărutului pentru a
se vedea, dacă este cazul să se numească un curator.

 Faza prealabilă judecăţii

 În cazul în care în patrimoniul celui a cărei moarte se cere a fi declarată există un bun imobil,,
presedintentele instanţei va cere, din oficiu, notarea cererii în cartea funciară. Dacă cel dispărut era
întreprinzător, cererea de declarare a morţii va fi înregistrată şi la Registrul comerţului.

 Faza judecăţii
 După analizarea probatoriului, instanţa de judecată se va pronunţa printr-o hotărâre de admitere
sau respingere a cererii. Concluziile procurorului sunt obligatorii. Hotarârea va putea fi atacată cu
orice cale de atac prevăzută de lege.
 Hotărîrea va fi comunicată:
◦ Serviciului de stare civilă de la ultimul domiciliu cunoscut
 ◦ Instanţei de tutelă
◦ Spere notare, dacă este cazul, cărţii funciare şi oficiului registrului comerţului, în registrul
succesoral, în alte registre.

 Stabilirea datei morţii

 Art. 52 C.civ
 Dacă însă în urma probatoriului administrat se va identifica ziua în care s-a produs moartea, atunci
aceasta va fi trecută ca dată a morţii în hotarârea judecătorească.
 Hotărârea declarativă de moarte are afect retroactiv, persoana fiind considerată moartă de la data şi
ora morţii stabilită prin hotărîrea judecătorească.

 Rectificarea datei morţii

 Potrivit art 937 din Codul de procedură civilă: „la cererea oricărei persoane interesate, instanţa va
rectifica data morţii stabilită prin hotărâre, dacă se va dovedi că nu a fost cu putinţă ca moartea să
se fi produs la acea dată”. Şi hotărârea prin care s-a dispus rectificarea datei morţii va fi notată în
cartea funciară.

 Efectele hotărârii declarative de moarte

 Principalul efect al hotărârii judecătoreşti declarative de moarte este incetarea capacităţii de
folosinţă. Odată cu acesta incetează şi calitatea de subiect de drept civil al celui declarat mort, din
acest punct de vedere efectul hotarârii declarative de moarte fiind similar cu cel al morţii fizic
constatate.
 Hotărârea judecătorească declarativă de moarte are caracter constitutiv de drepturi ea producând
efect nu numai pentru viitor, dar şi pentru trecut.

 Efectele hotărârii judecătoreşti declarative de moarte

 efecte speciale:
 Casătoria celui declarat mort încetează la data trecută în hotărârea judecătorească ca dată a morţii,
 Este înlăturată prezumţia de paternitate în cazul copilului care s-a născut ulterior datei morţii celui
dispărut,
 Drepturile viagere vor înceta(rentă viageră, uzufruct)
 Se deschide succesiunea

 Anularea hotărârii judecătoreşti declarative de moarte

 Dacă cel declarat mort este în viaţă, se poate cere, oricând anularea hotărârii prin care s-a declarat
moartea(art. 54 alin 1 din noul C.civ).
 Anularea acestei hotărâri mai poate fi cerută şi dacă se descoperă certificatul de deces al celui
declarat mort. În această situaţie prezumţia de moarte instituită de hotărârea judecătorească este
infirmată de realitate, adică de moartea fizic constată

 Dacă persoana declarată moartă este în viaţă, anularea hotărârii declarative de moarte va produce o
serie de efecte:
 Incetarea capacităţii de folosinţă este înlăturată, astfel încât persoana este considerată că nu a
încetat niciodată din viaţă.
 În sfera dreptului familie art. 293 c.civ stabileşte că în cazul în care soţul unei peroane declarate
moarte s-a recăsătorit şi, după aceasta, hotărârea declarativă de moarte este anulată, noua
 căsătorie rămâne valabilă, dacă soţul celui declarat mort a fost de bună-credinţă. Prima căsătorie se
consideră a fi desfăcută pe data încheierii noii căsătorii.

 Art . 54 alin 2
 textul de lege presupune două categorii de raporturi juridice:
 a) între cel reapărut şi moştenitorii săi, şi
 b) între persoana reapărută şi terţii subdobânditori ai bunurilor sucesiunii.
 Comorienţii

 Sediul materiei în ceea ce priveşte comorienţii se află în art. 957. Alin 2 din Codul civil. Potrivit
acestuia:”dacă, în cazul morţii mai multor persoane, nu se poate stabili că una a supravieţuit alteia,
acestea nu au capacitate de a se moşteni una pe alta

CURS 4

 Capacitatea de execiţiu a persoanei fizice

 Noţiune

 Definiţia legală a capacităţii de exerciţiu o întâlnim în art 37 din noul Cod civil:”capacitatea de
exerciţiu este aptitudinea persoanei de a încheia singură acte juridice civile”
 Doctrina a definit aceeaşi instituţie astfel: „capacitatea de exerciţiu a perosnei fizice este aceea
parte a capacităţii civile a omului care constă în aptitudinea acestuia de a dobândi şi exercita
drepturi civile şi de a-şi asuma şi executa obligaţii civile prin încheierea de acte juridice civile
 Premisele capacităţii de exerciţiu
 Capacitatea de folosinţă
 Discernamântul
 Discernamântul a fost definit în legea română ca fiind :”o componentă a capacităţii psihice care se
referă la o faptă anume şi din care decurge posibilitatea persoanei respective de a aprecia
conţinutul şi consecinţele acestei fapte”
 Caracterele juridice
 Principalele caractere juridice ale capacităţii de exerciţiu sunt:
◦ legalitatea,
◦ generalitatea,
◦ inalienabilitatea,
◦ intangibilitatea şi
◦ egalitatea.

 Felurile capacităţii de exerciţiu

 capacitateade exerciţiu are trei ipostaze:
 Lipsa capacităţii de exerciţii: minorii sub 14 ani şi interzişii judecătoreşti
 Capacitate de exerciţiu restrânsă: minorii între 14 şi 18 ani
 Capacitate de exerciţiu deplină: majorii; minorii căsătoriţi care au împlinit 16 ani; minorii care au
împlinit 16 ani şi au dobândit capacitate de exerciţiu anticipată

 Lipsa capacităţii de exerciţiu

 Art. 43 alin 1
 Lipsirea minorului care încă nu a împlinit 14 ani şi a interzisului judecătoresc de capacitate de
exerciţiu se datorează necesităţii protejării acestor două categorii de persoane.
 Art. 164 c.civ
 Art. 211 din legea 71 /2011
 Reprezentarea

 Art.43
 Reprezentarea este un procedeu tehnico juridic prin care o persoană numită reprezentant încheie
un act juridic în numele şi în contul altei persoane, numită reprezentat, aşa încât efectele actului se
produc direct în persoana celui reprezentat.

 Reprezentarea

 Sunt reprezentanţi legali

◦ Părinţii (art 501 NCC)
◦ Tutorele(art. 143 NCC şi 171 NCC)
◦ curatorul

 Actelele juridce care pot fi încheiate de persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu

 Art. 43 alin 3
 Actele de conservare – se urmăreşte păstrarea unui drept sau preîntâmpinarea pierderii lui,
 Actele mărunte ale vieţii cotidiene
 Art 42 NCC
 Incetarea lipsei capacităţii civile
  Împlinirea vârstei de 14 ani
 Ridicerea interdicţiei judecătoreşti
 Decesul minorului sau al interzisului judecătoresc
 Capacitatea de exerciţiu restrânsă
 Art 41 alin 1 si art 501 alin 2 din NCC
 Reprezintă aptitudinea minorului între 14 si 18 ani de a dobândi şi a exercita drepturi subiecteive
civile şi a asuma şi executa obligaţii civile prin încheirea persoanal de acte juridice civile cu
încuviinţarea prealabilă din partea ocrotitorului său legal.
 Incuviinţarea trebuie să fie prealabilă şi iindividuală
 In cazul tutorelui încuviinţarea trebuie să fie scrisă
 Conţinutul capacităţii de exerciţiu restrânsă
 Actele pe care minorul le poate încheia singur
 Actele încheiate cu incuviinţarea prealabilă a ocrotitorului legal
◦ Actele de administare(art 144 alin 4)
◦ Actele juridice privind munca, îndelednicire artistice sau sportive ori referitoare la profesia sa
 Actele încheiate cu dublă încuviinţare
◦ Actele de dispoziţie
 Actele juridice interzise minorului de 14-18 ani
◦ Art 146 alin 3 şi art 147alin 1

 Incetarea capacităţii de exerciţiu

 Împlinirea vârstei de 18 ani
 Când este pus sub interdicţie judecătorească
 Prin moartea minorului
 Dobândirea capacităţii de exerciţiu aticipată
 Căsătoria minorului care a împlinit 16 ani.
 Capacitatea de exerciţiu deplină
 Art 38 alin 1 - majortat
 At 39 - casatorie
 Art 40 – cerere pentru dobândirea capacităţii anticipate

 Incetarea capacităţii de exerciţiu

 Prin decesul persoanei fizice
 Prin punerea sub interdicţie judecătorească
 Prin anularea căsătoriei, în cazul căsătoriei putative
 Prin constatarea nulităţii absolute a căsătoriei

CURS 5

 Cursul nr.5
 Identificarea persoanei fizice
 Notiune.
 individualizarea persoanei fizice în raporturile juridice civile cu aju
ajutorul unor atribute (elemente de identificare).
 este formată din totalitatea normelor ce reglementează individualizarea omului în toate raporturile juridice la
care participă.
 identificarea este o cerinta generala si permanenta in sensul ca ca incepe odata cu nasterea si inceteaza odata
cu moartea

 Atributele de identificare.
 Principalele atribute sau mijloace de identificare a persoanei fizice sunt: numele, domiciliu şi starea civilă.
 Sunt drepturi personale nepatrimoniale:
 absolute, opozabile erga omnes;
drepturi absolute,
 drepturi inalienabile;
 drepturi insesizabile
 drepturi imprescriptibile extinctiv si achizitiv;
 drepturi strict personale;
 apartin oricarei persoane.

 …………………………. 2

SCHEMA ACTE DE STARE CIVILA

 Numele persoanei fizice.

 este „acel atribut al persoanei fizice care consta in dreptul omului de a fi individualizat, in familie si in
societate, prin cuvintele stabilite, in conditiile legii, cu aceasta semnificatie
 Lato sensu prin nume intelegem atat numele de familie(numele patronimic) cat si prenumele(numele de
botez)
 Stricto sensu perin nume intelegem numai numele de familie

 Conţinutul dreptului la nume

 Următoarele prerogative alcătuiesc conţinutul numelui:
 dreptul de a purta sau de a folosi numele
 dreptul de a cere îndreptarea greşelilor de scriere a numelui în actele de stare civilă sau de identitate
 dreptul de a se opune la folosirea numelui de către o altă persoană, fără îndreptăţire.
 Caracterele juridice ale numelui
 opozabilitatea “ergo omnes”, numele ca drept personal nepatrimonial este şi un drept absolut.
 inalienabilitatea, în sensul că numele nu poate fi donat, “vândut”, înstrăinat. imprescriptibilitatea,
imprescriptibilitatea, în sensul că
dreptul la nume este imprescriptibil atât extinctiv deci oricât ar dura neexercitarea lui, acest drept la nume nu
se stinge, cât şi achizitiv,
achizitiv, în sensul că dreptul la nume nu poate fi dobândit decât în condiţiile legii.
 personalitatea, care reflectă strânsa legătură dintre nume şi persoana fizică care îl poartă, acesta putând fi
exercitat numai personal, de către titular,
titular, nu prin reprezentare.
 universalitatea constă în faptul că toţi oamenii au dreptul la nume.
 legalitatea, reflectă condiţiile dobândirii, modificării şi schimbării numelui stabilite numai prin lege
 unitatea, specifică numelui aceasta ilustrează că deşi alcătuit din numele de familie şi prenumele, totuşi
acestea împreună individualizează aceeaşi persoană fizică.
 Numele de familie.
Stabilirea numelui de familie
 Numele de familie este o componenta a numelui in sens larg, gormat din unul sau mai multe cuvinte, stabilit in
conditiile legii, care individualizeaza persoana fizica in societate.
 Prin stabilirea sau dobandirea numelui se intelege operatiunea juridica de atribuire a numelui de familie si a
prenumelui copilului nascut
 La stabilirea numelui concura parintii copilului si autoritatea publica prevazuta de lege(
lege( al carei rol are un
caracter subsidiar)
subsidiar)
 Stabilirea numelui de familie
 Art. 84 C.civ
 In functie de modul in care copilul si-a stabilit filiatia exista trei ipoteze de dobandire a numelui de familie:
 ipoteza copilului din casatorie;
 ipoteza copilului din afara casatoriei;
 ipoteza copilului din parinti necunoscuti.
 Stabilirea numelui de familie al copilului din casatorie
 Părinţii au nume comun
 În această situaţie, copilul rămâne cu numele dobândit la naştere, numele comun soţilor(ART. 449).
 Părinţii nu au nume de familie comun
 În acest caz, copilul poate dobândi, după învoiala părinţilor, fie numele soţului, fie numele
mamei fie numele lor reunite.
 În cazul în care părinţii nu se învoiesc cu privire la numele copilului, atunci va decide
instanţa de tutelă şi comunică hotărârea rămasă definitivă va fi comunicată la serviciul de
stare civilă unde a fost înregistrată naşterea.

 Stabilirea numelui de familie al copilului din afara casatoriei

 Aici sunt posibile trei situatii(Art 450 c.civ):
 copilul si-a stabilit filiatia mai intai fata de un singur parinte, care este, de regula, mama,
mama, si va dobandi
numele de familie al acesteia.
 copilul îşi stabileşte filiaţia în mod succesiv faţă de ambii părinţi,
părinţi, caz in care instanta de judecata poate
stabili ca acesata sa poarte numele de familie al parintelui fata de care si-a stabilit ulterior filiatia
 copilul si-a stabilit filiatia fata de ambii parinti, inainte sau concomitent cu declararea nasterii sale.
Potrivit legii in cazul in care copilul a fost recunoscut in acelasi timp de ambii parinti numele de familie
a copilulul va fi stabilit conform invoielii partilor, consemnata intr-o declaratie scrisa si semnata de
acestia.
 Stabilirea numelui de familie al copilulul nascut din parinti necunoscuti
 numele de familie al copilului gasit abandonat de parint necunoscuti , se stabileşte pe cale administrativă de
către primarul locului unde a fost găsit copilul(art. 84)
 acesta are totală libertate in determinarea
determinarea cuvântului
cuvântului care va constitui numele de familie al copilului.
 Modificarea numelui de familie
 Modificarea numelui de familie este reglementată de dispoziţiile articolului 85 din NCC.
 Legea specială care guvernează schimbarea pe cale administrativă a legii este OG 41 /2003 privind schimbarea
pe cale administrativă a numelui persoanei fizice
 schimbările de stare civilă care pot determina modificarea numelui de familie pot fi grupate astfel:
- schimbări în filiaţia persoanei fizice
fizice
- schimbări generate de adopţie
- schimbări determinate de instituţia căsătoriei
 Modificarea numelui de familie determinata de schimabari in filiatie
 Modificarea numelui de familie determinata de schimbari in filiatie se poate produce in urmatoarele
cazuri(art.438 C.civ):
 Copilul nascut din parinti necunoscuti isi stabileste filiatia fata de unul sau fata de ambii parinti;
 Copilul din afara casatoriei si-a stabilit filiatia si fata de al doilea parinte;
 Paternitatea copilului din casatorie a fost tagaduita iar actiunea a fost admisa;
 Schimbarea de stare civila prin admiterea actiunii in contestarea sau declararea nulitatii recunoasterii
de filiatie
 Modificarea numelui de familie determinata de adoptie
 Pentru analizarea modificărilor numelui de familie generate de adopţie se pot distinge trei ipoteze(art. 473):
 încuviinţarea adopţiei caz in care adoptatul
adoptatul dobândeşte prin adopţie numele de familie al
adoptatorului
 desfacerea adopţiei caz in care adoptatul va pierde numele de familie dobândit prin adopţie,
redobândind totodată numele avut înainte de încuviinţarea adopţiei.
 anularea adopţiei caz in care adoptatul redobândeşte numele avut înainte de adopţie, fără
posibilitatea păstrării numelui dobândit prin adopţie.
 Modificarea numelui de familie determinata de casatorie
 Ipoteza incheierii casatoriei caz in care exista trei posibilitati:
 ca fiecare dintre soţi să-şi păstreze numele avut înainte de căsătorie;
 să poarte amândoi, după încheierea căsătoriei ca nume comun, numele unuia dintre ei;
 să poarte amândoi după încheierea căsătoriei, ca nume comun numele soţilor reunite;
 Ipoteza divortului-
divortului- art 383
 Ipoteza nulitatii casatoriei, caz in care se reia numele avut inaintea casatoriei fara a exista posibilitatea
invoielii.
 Ipoteza incetarii casatoriei prin moartea unuia dintre soti

 Schimbarea numelui de familie

 Prin schimbarea numelui de familie se intelege inlocuirea acestuia, la cerere, cu un alt nume de familie, prin
decizia administrativa emisa de autoritatea competenta
 Spre deosebire de modificarea numelui, schimbarea numelui pe cale administrativa nu este determinata de
schimbarea starii civile a persoanei fizice ci se realizeaza, pentru motive temeinice, la cerea acesteia
 Actul care declanseaza procedura de schimbare a numelui pe cale administrativa este cererea formulata in
acest scop
 Cererea de schimbare a numelui se publica in extras, prin grija si pe cheltuiala solicitantului, in Monitorul
Oficial al Romaniei, partea a treia

 Orice persoana interesata poate face opozitie la cererea de schimbare a numelui, in termen de 30 de zile de la
publicarea acestuia in M.O
 Efectele schimbării numelui constă în aceea că solicitantul va purta numele prevăzut în decizia de la data
înscrierii pe marginea actului de naştere, a schimbării numelui pe cale administrativă, într-o menţiune
 Dacă decizia este de respingere a schimbării pe cale administrativă a numelui de familie, acesta se comunică
solicitantului care o poate contesta.
contesta.
 De asemenea, el poate face o nouă cerere de schimbare a numelui numai dacă au intervenit motive noi sau au
încetat cauzele care au justificat o opoziţie.
 Retranscrierea numelui de familie
 retranscrierea este o operaţie juridica care se referă la persoanele pentru care numele de familie a fost
înregistrat în actele de stare civilă, tradus în altă limbă decât cea maternă sau cu ortografia altei limbi.
 Persoanele aflate într-o astfel de situaţie, pot cere înscrierea numelui de familie retradus sau cu ortografia
limbii materne, solicitând o menţiune pe aceste acte atât la rubricile privind titularii cât şi la cele referitoare la
părinţii lor.

 Cererea de retranscriere, întocmite de persoanele în cauză se depune la primărie unde se păstrează registrele
de stare civilă privind aceste persoane.
 În baza aprobării cererii de către primar, se efectuează menţiunea pe marginea actelor de stare civilă
respective.
 Efectele aprobării se pot extinde şi asupra copiilor minori şi asupra celuilalt soţ dacă găsindu-se în această
situaţie, nu au numele de familie comun, dar numai cu consimţământul celuilalt soţ.
 Înscrierea retranscrierii se comunică organului local de poliţie în raza căruia are domiciliul solicitantul.
 Dacă cererea de transcriere a numelui de familie este respinsă de primar, solicitantul poate face plângere la
judecătoria locului de domiciliu în termen de 30 de zile de la comunicarea deciziei de respingere.
 Prenumele
 prenumele individualizează persoana fizică în cadrul familiei şi distinge o persoană faţă de altele cu acelaşi
nume, dar din familii diferite.
 caracterele juridice ale prenumelui sunt identice cu cele ale numelui de familie.
 Prenumele se stabileşte la data înregistrării naşterii, pe baza declaraţiei de naştere făcută de cel care declară
naşterea”.
 Pentru copilul găsit din părinţi necunoscuţi, stabilirea prenumelui se realizează în condiţiile cerute pentru
stabilirea numelui de familie.
 Schimbarea prenumelui pe cale administrativă
 Deşi prenumele nu este supus modificărilor pe care le suportă numele ca urmare a schimbărilor survenite în
starea civilă, el poate fi schimbat pe cale administrativă.
 Cetăţenii români pot obţine pentru motive temeinice, “schimbarea numelui de familie şi a prenumelui sau
numai a unuia dintre acestea”
 procedura administrativă de schimbare a prenumelui se declanşează prin întocmirea cererii de schimbare a
prenumelui care motivată fiind, se depune la primăria domiciliului însoţită de orice acte considerate utile
 Retranscrierea
 Retranscrierea prenumelui se realizează în condiţii identice cu retranscrierea numelui
 Procedura de retranscriere se declanşează cu cererea de retranscriere care se depune la primăria care are în
păstrare registrele de stare civilă.
 În baza aprobării cererii efectuată de primar, se trece menţiunea pe marginea actelor de stare civilă în cauză.
 Înscrierea retranscrierii se comunică organului local de poliţie în raza căruia solicitantul îşi are domiciliul.
 Dacă cererea de retranscriere a prenumelui a fost respinsă, solicitantul poate face plângere la judecătoria de la
domiciliul său în 30 de zile de la comunicarea deciziei de respingere.
 Pseudonimul şi porecla
 Pseudonimul este definit ca fiind cuvântul sau grupul de cuvinte care individualizează persoana fizică în
societate, de regulă, într-un anumit domeniu de activitate în special.
 Pseudonimul formează obiectul dreptului subiectiv la pseudonim
 Dreptul la pseudonim era consacrat de articolul nr.54 din decretul nr.31/1954 alături de alte drepturi personale
nepatrimoniale ca dreptul la nume

 Ca obiect al dreptului subiectiv corespunzător pseudonimul se bucură prin urmare, de protecţie legală ca orice
drept personal nepatrimonial.
 Caracteristica dominantă a pseudonimului este autodesemnarea.
 Pseudonimul se deosebeşte de nume prin aceea că nu e supus regulilor care acţionează pentru nume în ceea
ce priveşte stabilirea, modificarea, schimbarea pe cale administrativă sau retranscrierea acestuia.
 Porecla

 În limbajul uzual porecla este considerată un supranume “dat unei persoane, de regulă, în bătaie de joc”,
“ales” în legătură cu o trăsătură aparte fie privind exteriorul, fie privind profesia unei persoane.
 Porecla spre deosebire de pseudonim nu este aleasa ci atribuita de altii unei persoane fizice.
 Porecla nu se confundă cu pseudonimul deoarece nu e protejată juridic pentru că nu formează obiectul unui
drept subiectiv.
subiectiv.

 Domiciliul
 Art. 87 c.civ
 Există trei feluri de domicilii: de drept comun, legal şi convenţional.
 Domiciliul, la modul general, este definit ca atributul sau mijlocul de identificare a unei persoane fizice care o
individualizează în spaţiu prin indicarea unui loc având această semnificaţie juridică.
 Caractere juridice
 Caractere generale:
 Opozabil erga ommnes
 Inalienabil
 Imprescriptibil
 Universal
 Caractere specifice:
 Stabilitatea
 Unicitatea
 Obilgativitatea
 Felurile domiciliului
 În funcţie de modul de stabilire, domiciliul este de 3 feluri:
 domiciliu “voluntar” sau de drept comun;
 domiciliul legal;
 domiciliul “ales” sau convenţional.
 În funcţie de teritoriul statului pe care se află se disting două feluri de domiciliu:
 în ţară;
 în străinătate.
 În funcţie de succesiunea lor se disting:
  vechiul domiciliu;
 actualul domiciliu.
 Din punct de vedere al soţilor se pot distinge:
 domiciliu conjugal comun:
 domicilii separate.

 Domiciliul de drept comun

 Este domiciliul pe care orice persoana fizica si-l alege in mod liber prin propria vointa in orice localitate din tara
sau strainatate
 Titular al domiciliului de drept comun este persoana fizică care are capacitate de exerciţiu.
 Excepţia de la această regulă o constituie minorul de paisprezece ani.

 Stabilirea domiciliului de drept comun se face prin convertirea domiciliului legal in domiciliul de drept comun,
toate celelalte stabiliri ulterioare fiind doar schimbari ale acestuia
 Schimbarea domicililului este libera si se face in functie de interesele persoanei fizice
 Schimbarea domiciliului este reglementata de prevederile art.18 alin 2 coroborat cu prevederile art 18 alin 1
litera a din OUG nr. 97/2005.
 La schimbarea domiciliului, persoana este obligata ca , in termen de 15 zile sa solicite serviciului public
comunitar de evidenta a persoanelor eliberarea unei noi carti de identitatea.
 Persoana care isi schimba domiciliul este obligata, in termen de 15 zile, sa ceara inscrierea in cartea de imobil
la noua locuita.

 Dovada domiciliului de drept comun se face cu actul de identitate, document care se elibereaza cetatenilir
romani cu domiciliu in Romania la implinirea varstei de 14 ani
 Dovada domiciliului minorului sub 14 ani se face cu actul de identitate a parintelui la care locuieste in mod
statornic, sau al reprezentantului sau legal.
 Dovada domiciliul de drept comun se poate face si cu pasaportul
 In jurisprudenta s-a statuat ca acesta dovada se poate face, fiind vorba de o situatie de fapt, cu orice mijloc
de proba.
 Domiciliul legal
Definitie. Caracteristici.
 Reprezinta domiciliul stabilit de lege , in mod obligatoriu pentru anumite categorii de persoane.
 Este stabilit de lege
 Are semnificatia unei masuri de ocrotire a anumitor categorii
 Coincide cu domiciliul de drept comun al persoanei fizice care exercita ocrotirea.
 Categorii de domicilii legale

 Domiciliul minorului
 Este la parintii sai sau la acela dintre parinti cu care el locuieste in mod statornic
 Domiciliul interzisului judecatoresc
 Este la reprezentantul sau legal
 Domiciliul disparutului ocrotit prin curatela
 Este la curatorul sau
 Domiciliul copilului aflat in dificultate
 Este la persoana fizica sau juridica careia ia fost incredintat in plasament
 Domiciliul celor chemati la mostenire
 Este la custode sau curator insa numai in privinta actelor pe care acesta este indreptatit sa le incheie
in numele si pe seama celor pe care ii reprezinta.

 Schimbarea domiciliului legal se schimba o data cu schimbarea domiciliului de drept comun al celui caree
realizeaza ocrotirea
 Dovada domiciliului legal se face prin probarea domiciliului de drept comun al persoanei care asigura ocrotirea
iar monorul peste 14 ani isi dovedeste domiciliul cu cartea de identitate
 Domicilul legal inceteaza de indata ce au disparut cauzele care au determinat stabilirea lui.
 Domiciliul ales(conventional)
 Reprezinta locuita stabilita prin acordul de vointa al partilor in vederea executarii actului juridic in acel loc sau
pentru solutionarea litigiului si comunicarea actelor de procedura
 Domiciliul ales nu constitue atribut de identificare a persoanelor in spatiu ci este o conventie prin care partile
deroga de la efectele normale ale domiciliului
 Stabilirea domicilului ales este reglementata de Codul de procedura civila si Codul civil

 Prin calificarea domiciliului ca fiind o conventie accesorie rezulta urmatoarele consecinte

 Domiciliul este supus actiunii principiului accesorium sequitur principale;
 Este supus cerintelor legale privind conditiile si efectele juridice bilaterale
 Domicilul ales nu poate fi schimbat decat prin acordul de vointa al partilor,
 Domiciliul ales poate modifica competenta teritoriala a instantei de judecata

 Resedinta
 Resedinta reprezinta atributul de identificare in spatiu al persoanei fizice, prin indicarea locuintei secundare.
 Resedinta este adresa la care persoana fizica declara ca are locuinta secundara, alta decat cea de domiciliu
 Persoanele fizice nu pot avea in acelasi timp decat o sigura resedinta, in cazul in care au mai multe locuinte ,
ele sunt in dept sa-si stabileasca resedinata in oricare dintre aceste locuinte.
 Resedinta se trece in actul de identitatea persoanei la cererea acesteia, daca locuieste mai mult de 15 zile la
adresa la care are locuinta

 Resedinta are urmatoarele caractere specifice:

 Unicitate
 Vremelnicie
 Caracter facultativ
 Resedinta se inscrie in actul de identitate la cerere
 Mentiunea de stabilire a resedintei se acorda pentru perioada solicitata , dar nu mai mult de un an
 Dovada resedintei se face prin actul de identitatein care se inscrie mentiunea de stabilire a resedintei
 Starea civila
 Toate elementele strict personale care contribuie la individualizarea pesoanei fizice in societate si in familie
 Se infatiseaza ca:
 Drept subiectiv si cuprinde urmatoarele prerogative:
 Posibilitatea de a se individualiza
 Posibilitatea de a pretinde sa fie individualizat de catre altii
 Posibilitatea de a apela lo coercitia statului in caz de incalcare
 Suma a unor calitati personale

 Caractere juridice
 Obigativitatea
 Indivizibilitatea
 Inalienabilitatea
 Imprescriptibilitatea
 Personalitatea
 Universalitatea

 Inregistrarile de stare civila

 Reprezinta operatiunile juridice de consemnare in registrele de stare civila a actelor si faptelor de stare civila.
 Exista doua categorii de inregistrare de stare civila:
 Inregistrarea sub forma intocmirii actelor de stare civila(nastere, casatorie, deces)
 Inregistrarea sub forma inscrierii de mentiuni marginale pe registrele de stare civila(stabilirea filiatie,
adoptie divort, schimbarea numelui pe cale administrativa)

 Organele competente sa efectueze inregistrari de stare civila sunt:

 Consiliile judetene si autoritatile administratiei publice locale
 Primariile locului de coborare sau debarcare, penru nasterea sau decesul care are loc intr-un tren,
nava, aeronava pentru o calatorie in tara
 Comandantul navei, in cazul in care nasterea, casatoria sau decesul are loc pe o nava in timpul
calatoriei in afara tarii
 Comandantul aeronavei
  Reprezentantii diplomatici sau consulari ai Romaniei, competenti sa efectueze inregistrari de stare
civila privind cetatenii romani aflati in strainatate si apatrizii

 Registrele de stare civila se intocmesc in doua exempalre si se competeaza manual cu cerneala neagra,
 Primul exemplar al registrelor se pastreaza la primarie iar al doilea de consiile judetene sau Consiliul General al
Municipilului Bucuresti
 Registrele nu au caracter public

 Reguli privind inregistrarile de stare civila

 Reguli generale:
 Inregistrarile se fac la cerere sau din oficiu
 Inregistrarile se fac in limba romana
 Inregistrarile facute de o persoana necompetenta care exrcita public atributia de ofiter de stare civila
raman valabile
 Daca ofiterul de stare civila refuza sa intocmesca un act persoana poate sesiza judecatoria din raza
teritoriala
 Pe ba za inregistrarilor din registrele de stare civila se elibereaza, persoanei indreptatite , un certificat
constatator.

 Reguli speciale
 Intocmirea de acte de stare civila
 Inregistrarea nasterii
 Inregistrarea casatoriei
 Inregistrarea decesului
 Inscrierea de mentiuni marginale in actele de stare civila
 Inscrierea mentiunii de stabilire a filiatiei
 Inscrierea divortului, anularii sau incetarii casatoriei
 Inscrierea mentiunilor de schimbare a numelui de familie sau a prenumelui
 Mentiuni privind acordarea sau pierderea cetateniei
 Actele de stare civila
 Sunt inscrisuri autentice, intocmite , potrivit legii, in registrele de stare civila de catre delagatul de stare civila,
care cuprind elementele starii civile a prsoanei fizice.
 Au o natura mixta, din punct de vedere civil, sunt inscrisuri autentice in tipm ce din punct de vedere
administrativ reprezinta inscrisul doveditor

 Reconstituirea si intocmirea ulterioara a actelor de stare civila

 Reconstituirea presupune existenta anterioara a unui act de stare civila
 Reconstituirea se face numai pentru actele de stare civila nu si pentru mentiunile marginale
 Reconstituirea are un caracter exceptional intervenind daca:
 Registrele de stare civila au fost pierdute sau distruse
 Actele de stare civila a fost intocmite in strainatate si nu pot fi procurate, ele sau extrse din acestea
 Procedura reconstituirii este una administrativa
 Daca cererea de reconstituire este respinsa poate fi contestata la judecatoria din raza teritoriala

 Intocmirea ulterioara priveste situatia in care actul de stare civila nu a fost intocmit niciodata
 Intocmirea ulterioara poate fi dispusa in acazuri limitativ prevazute de lege:
 Intocmirea actului de nastere sau deces a fost omisa desi au fost depuse actele necesare intocmirii
 Intocmirea actului de casatorie a fost omisa desi a fost luat consimtamantul sotilor de catre ofiterul de
stare civila
 Procedura intocmirii ulterioare este una administrativa
 Anularea , modificarea, rectificarea si completarea actelor de stare civila
 Anularea actelor de stare civila si a inscrisurilor marginale este sanctiunea jridica a nerespectarii dispozitiilor
legale referitoare laconditiile de valabilitate a acestor acte.
 Anularea poate fi ceruta cand:
 Actul de stare civila nu a fost intocmit intr-un registru corespunzator
 Actul nu a fost intocmit la primaria competenta
  Faptul sau actul de stare civila nu exista
 N s-au respectata prevederile legale in momentul intocmirii
 Mentiunea a fost inscrisa pe un alt act de stare civila
 Mentiunea a fost operata cu un text gresit

 Rectificarea reprezinta operatiunea de indreptatre ori inlaturare a erorilor structrale in actul de stare civila cu
ocazia inregistrarii sau de punere de acord a datelor din actele de strae civila cu adevaratele elemente ala
starii civile
 Rectificarea presupune indreptarea unor greseli materiale
 Completarea presupune trecerea unei mentiunicare nu exista in actul de stare civila
 Campletarea are in vedere intregirea actului de stare civila c mentini omise, cand din diferite motive , acele
rubrivi a ramas goale

 Modificarea actelor de stare civila reprezinta operatiunea de inscriere a unor mentiuni privitoare la statutul civil
al titularului.
 Modificarea intervine in cazul inregistrarii mentiunilor care privesc schimbarile ce intevin in starea civila a
persoanei:
 Inscrierea recunosterii sau stabilirii ulterioare a filiatie
 Inscrierea adoptiei, a nularii sau desfacerii ei
 Inscrierea divortului , a nlarii sau a incetarii casatoriei
 Inscrierea schimbarii pe cale administrativa a nulelul de familia sau aprenumelui
 Inscrierea acordarii sau pierderii cetateniei
 Actiunile de stare civila
 Sunt acele actiuni in justitie care au ca obiect stabilirea sau modificarea unor elemente ale starii civile a
persoanei fizice
 Nu trebuiec confundate cu actiunile pentru modificarae, rectificarea si compelarea actelor de stare civila in
justitie deoarece:
 Actiunea de stare civila are ca obiect un element de stare civila, in timp ce acestea a ca
obiectinregistarerea in registrele de stare civila,
 Temeiul juridic difera
 Prescriptia extinctiva actioneaza in cazul actiunilor de stare civila in timp ce celelaltesunt in toate
cazrile imprescriptibile extinctiv.
 Clasificarea actiunilor de stare civila

 Codul numeric personal

 Reprezinta un numar semnificativ ce individualizeaza o persoana fizica si constitue singurul identificator pentru
toate sistemele informatice care prelucreaza date nominale privind persoana fizica.
 Caractere juridice:
 Caracter imperativ
 Caracter legal
 Caracter personal
 Caracter unic
 Caracter inalienabil.

 Mijloace de ocrotire a persoanei fizice

 Definiţie
 Prin ocrotirea persoanei fizice se înţelege ansamblul mijloacelor de drept prin intermediul cărora se
asigură recunoaşterea şi protecţia drepturilor subiective civile şi a intereselor îndreptăţite ale
acesteia, precum şi mijloacele de protecţie ale persoanei fizice ca participantă la procesul civil
 ”unitate în diversitate”: unitate, deoarece finalitatea acestui sistem constă în ocrotirea omului şi
diversitate dearece este alcătuit de mijloace juridice de ocrotire, furnizate de fiecare ramură de
drept

 Categorii de persoane protejate

 Minorii sunt ocrotiţi prin intermediul părinţilor(ocrotirea părintească), iar dacă acest lucru, din
diverse motive nu este posibil ocrotirea se face prin intermediul tutelei, curatelei, darea în
plasament dar şi alte mijloace de protecţie specială.
 Alienaţii şi debilii mintală sunt ocrotiţi prin punerea sub interdicţie urmată de instituirea tutelei sau
a curatelei.

 Sediul materiei
 Codul civil, Cartea I , Titlul III - Ocrotirea persoanei fizice
 Legea 487 / 2002 privind sănătatea mintală şi protecţia persoanelor cu tulburări psihice
 Legea 21/ 1991, republicată, privind cetăţenia română
 Legea 448/ 2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap
 Legea 17/ 2000 privin asistenţa socială a persoanelor vârstnice,
 Legea 272/ 2004 peivind protecţia şi promovarea drepturilor copilului
 Legea 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei.

 Autoritatea părintească
 Definiţia legală a autorităţii părinteşti este dată prin art. 483 alin 1 din noul Cod civil. Potrivit
acestuia:”Autoritatea părintească este ansamblul de drepturi şi îndatoriri care privesc atât persoana,
cât şi bunurile copilului şi aparţine în mod egal ambilor părinţi”.
 Ocrotirea părintească a fost definită în doctrină ca fiind mijlocul juridic de ocrotire a minorului prin
exercitatrea şi îndeplinirea îndatoririlor privitoare la persoana şi bunurile acestuia, de către
părinţi(atât părinţii fireşti cât şi cei adotatori) sau ca mijlocul juridic de ocrotire a aminorului în care
drepturile şi îndatoririle cu privire la persoana şi bunurile minorului se exercită, respectiv se
îndeplinesc de către părinţii săi

 Principiile ocrotirii părinteşti

 Exercitarea autorităţii părinteşti se face exclusiv în interesul superior al minorului. (art 104, 263si
264C.civ)
 Egalitarea părinţilor în exercitarea drepturilor şi îndatoririlor părinteşti.(art 503 alin 1)
 Egalitatea în drepturi între copilul dn căsătorie şi cel din afara căsătoriei sau adoptat
 Independenţa de patrimonii între părinţi şi copii.( art 500)
 Principiile ocrotirii părinteşti
 Autoritatea părintească nu trece asupra ascendenţilor fiind un drept şi o îndatorire a părinţilor
 Autoritatea părintească încetează la majoratul copiilor
 Exercitarea autorităţii părinteşti se realizează sub controlul statului, reprezentat de instanţa de
tutelă.
 Art. 6 din legea 272 / 2004
 a) respectarea si promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului;
 b) egalitatea sanselor si nediscriminarea;
 c) responsabilizarea parintilor cu privire la exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor
parintesti;
 d) primordialitatea responsabilitatii parintilor cu privire la respectarea si garantarea drepturilor
copilului;
 e) descentralizarea serviciilor de protectie a copilului, interventia multisectoriala si parteneriatul
dintre institutiile publice si organismele private autorizate;
 f) asigurarea unei ingrijiri individualizate si personalizate pentru fiecare copil;

 Art. 6 din legea 272 / 2004

 g) respectarea demnitatii copilului;
 h) ascultarea opiniei copilului si luarea in considerare a acesteia, tinand cont de varsta si de gradul
sau de maturitate;
 i) asigurarea stabilitatii si continuitatii in ingrijirea, cresterea si educarea copilului, tinand cont de
originea sa etnica, religioasa, culturala si lingvistica, in cazul luarii unei masuri de protectie;
 j) celeritate in luarea oricarei decizii cu privire la copil;
 k) asigurarea protectiei impotriva abuzului si exploatarii copilului;
 l) interpretarea fiecarei norme juridice referitoare la drepturile copilului in corelatie cu ansamblul
reglementarilor din aceasta materie.”

 Conţinutul autorităţii părinteşti.

 Conţinutul autorităţii părinteşti include drepturile şi obligaţile părinteşti cu privire la persoana
minorului, care formează latura personală şi cu privire labunurile minorului care formează latura
patrimonială.
 Latura personală se referă la ocrotirea persoanei copilului şi conţine în special raporturi juridice de
dreptul familiei în timp ce latura patrimonială se referă la administrarea bunurilor minorului, la
reprezentarea legală a acestuia până la implinirea vărstei de 14 ani şi la incuviinţarea actelor lui
juridice după ce a dobândit capacitate de exerciţiu restrânsă şi este compusă din raporturi juridice
de drept civil.

 Obligaţiile părinteşti
 . Obligaţii părinteşti sunt regelementate de art 32 din Legea 272 /2004 potrivit căruia părinţii au
obligaţia :” sa supravegheze copilul; să coopereze cu copilul şi să îi respecte viaţa intimă, privată şi
demnitatea; să informeze copilul despre toate actele şi faptele care l-ar putea afecta şi să ia în
considerare opinia acestuia; să întreprindă toate măsurile necesare pentru realizarea drepturilor
copilului lor; să coopereze cu persoanele fizice şi persoanele juridice care exercită atribuţii în
domeniul îngrijirii, educării şi formării profesionale a copilului.”

 Răspunderea juridică
 În cazul în care drepturile părinteşti nu sunt exercitate în mod corespunzător este atrasă
răspunderea părinţilor. Acelaşi lucru se va întâmpla şi în cazul neîndeplinirii corespunzătoare a
îndatotririlor.
 Răspunderea atrasă poate să fie, după caz, o răspundere civilă, de dreptul familiei, admibistrativă
sau penală.

 Răspunderea părinţilor
 Răspunderea civilă a părinţilor va fi atrasă, conform art. 1349 C.civ, de neândeplinirea îndatoririlor
referitoare la administrarea bunurilor minorului, reprezentarea acestuia şi încuviinţarea actelor
minorului peste 14 ani.
 Răspunderea părinţilor poate fi angajată şi pentru fapta ilicită a minorului.
 Tutela

 În doctrină română tutela a fost definită ca fiind acel ansamblu de dispoziţii legale prin care se
înfăptuieşte ocrotirea minorului când acesta este lipsit de ocrotire părintească. Î
 Într-o altă definiţie, tutela este o sarcină gratuită şi obligatorie, în virtutea căreia o anumită
persoană, denumită tutore, este chemată să exercite drepturile şi îndatoririle părinteşti faţă de un
copil minor, ai cărui părinţi sunt decedaţi ori în imposibilitatea permanentă de a-şi exercita
atribuţiile.
 Aşadar, pentru minor tutela este un mijloc de ocrotire, pe când pentru tutore ea este o sarcină

 Caractere juridice
 Caracterul legal al tutelei
 Caracterul facultativ al tutelei
 Caracterul gratuit al tutelei(art 123)
 Caracterul personal al tutelei(art 122)
 Unicitatea tutelei(art 122 alin 2)
 Principiile tutelei
 Principiul generalităţii
 Principiul exercitării tutelei în interesul exclusiv al copilului minor
 Principiul independenţei patrimoniale
 Principiul controlului permanent exercitat de stat asupra tutelei
 Tutorele
tipuri de tutela
 Art 112 alin 1
 Art 113
 Alătur de tutela clasică avem:
◦ Tutela dativă(art 114)
Tutela dativa va fi desemnată prin
act autentic
testament
 Deschiderea tutelei
 Art. 110
 Numirea tutorelui se face de către instantă de tutelă în cameră de consiliu prin încheiere definitivă
 Atribuţiile tutorelui

 Atribuţii în ceea ce priveşte gestionarea patrimoniului minorului

 ADMINISTRAREA BUNURILOR MINORULUI SUB 14 ANI
 REPREZENTAREA LEGALĂ A MINORULUI PESTE 14 ANI
 ÎNCUVIINŢAREA PREALABILĂ A UNOR ACTE A MINORULUI CARE A ÎMPLINIT 14 ANI
 Incetarea tutelei şi răspunderea tutorelui
 Art 156-163
 Răspunderea este de mai multe feluri
◦ Îndepărtarea tutorelui de la tutelă
◦ Răspundeea civil delictuală
◦ Răspunderea penală(gestiune fraudulloasă, rele tratamente alicabilie minorului, punerea în
primjdie a unor persoane care nu se pot apăra)
 Consiliul de familie
 Consiliul de familie este un organ consultativ care poate fi constituit pentru supraveghere a modului
în care tutorele îşi exercită drepturile şi îşi îndeplineşte îndatoririle cu privire la persoana şi bunurile
minorului.
 Prin intermediul consiliului de familie protejareaminorului nu mai este lăsată exclusiv în puterea
statului, prin instituţiile sale, ci şi a familie fie ea biologice sau extinse.
 Consiului de familie este o instituţie introdusă de Noul Cod Civil prin articolele 124-132 dar ea nu
este nicidecum nouă întrucât o reîntâlnim după o absenţă de câteva decenii.

 Compunerea şi constituirea consiliului de familie

 în art. 125 sunt prevăzuţi membrii consiliului de familie: în număr de trei aleşi de către instanţa
tutelară dintre rude sau afini, iar în lipsa acestora din alte persoane apropiate familiei, persoane
care să manifeste interes faţă de situaţia familiei. Alături de aceşti trei membri cu drepturi depline
vor mai fi numiţi şi doi membri supleanţi, care să preia atribuţiile acestora, în cazul imposibilităţii
primilor de a-şi exercita conform legii atribuţiile.

 Componenţa consiliului de familie se poate modifica atunci când interesele minorului ar cere o
astfel de schimbare dar şi atunci când, potrivit prevederilor art 131, împotriva hotărârilor
condsiliului de familie au fost formulate de către tutore diverse plângere instanţa a hotărât de cel
puţin două ori, în mod definitiv, împotriva deciziilor consiliului de familie.
 Un alt motiv de modificare a componenţei este determinat de moartea unuia dintre membrii
consiliului de familie.

 În componenţa consiliului de familie nu poate intra doi soţi şi nici tutorele minorului.
 Numirea membrilor consiliului de familie se face de către instanţa de tutelă după obţinerea
acordului acestora.
 Propuneri pentru componenţa acestui consiliu poate să facă şi tu şi minorul dacă a împlinit vârsta
de 14 ani;
 Atribuţiile consiliului de familie
 Consiliul de familie se poate constitui pentru a supraveghea modul în care tutorele îşi exercită
drepturile şi îşi îndeplineşte îndatoririle cu privire la persoana şi bunurile minorului(art.124 alin 1);
aşadar acest consiliu nu va fi constituit dacă ocrotirea minorului se face prin alte mijloace: ocrotirea
părintească sau darea în plasament.
 Consiliul de familie dă avize consultative, la solicitarea tutorelui sau a instanţei de tutelă şi ia
decizii, în cazurile prevăzute de lege.
 Consiliul de familie stabileşte suma anuală necesară pentru întreţinerea minorului şi administrarea
bunurilor sale şi poate modifica, potrivit împrejurărilor, această sumă.
  Tutorele nu poate, fără avizul consiliului de familie şi autorizarea instanţei de tutelă, să facă acte de
înstrăinare, împărţeală, ipotecare ori de grevare cu alte sarcini reale a unurilor minorului, să
renunţe la drepturile patrimoniale ale acestuia, precum şi să încheie în mod valabil orice alte acte ce
depăşesc dreptul de administrare.
 Funcţionarea consiliului
 Art 129 şi următoarele
 Convocarea se poate face la solicitarea oricăruia dintre membrii consiliului dar şi a minorului care a
împlinit vârsta de 14 ani, a tutorelui sau a instanţei de tutelă.
 Cei convocaţi sunt obligaţi să se prezinte personal la locul indicat în actul de convocare. În cazul
în care aceştia nu se pot prezenta, ei pot fi reprezentaţi de persoane care sunt rude sau afini cu
părinţii minorului, dacă aceste persoane nu sunt desemnate sau convocate în nume propriu ca
membri ai consiliului de familie. Soţii se pot reprezenta reciproc.
 Şedinţele consiliului de familie se ţin la domiciliul minorului sau la sediul instanţei de tutelă, dacă
convocarea s-a făcut pentru acel loc.

• Mijloace de ocrotire a persoanei fizice 2

• Curatela minorului
• Curatela este un mijloc temporar şi subsidiar de ocrotire a minorului.
• Alături de ocrotirea părintească şi de tutelă, este un mijloc de ocrotire a minorului
• curatela este compusă din două laturi: latura personală care se referă la atribuţiile curatorului cu privire la ocrotirea
persoanei minorului şi latura patrimonială care priveşte gestionarea patrimoniului minorului în sensul administrării
bunurilor minorului, reprezentarea legală a minorului lipsit de capacitate de exerciţiu şi asistarea celui cu capacitate de
exerciţiu deplină.

• Instituirea tutelei
• Dacă între minor şi tutorele său se ivesc interese contrare, care nu sunt din cele ce trebuie să ducă la inlocuirea tutorelui;
• Dacă din cauza bolii sau din alte motive tutorele este impiedicat să îndeplinească un anumit act în numele minorului pe
care îl reprezintă sau ale cărui acte le încuviiţează;
• Când inlocuirea unui tutore al minorului cu un altul nu se face concomitent
• Până la preluare funcţiei de noul tutore, în cazul morţii sau îndepărtării celui precedent,
• Când există un proces cu privire la punerea sub interdicţie a minorului se poate numi un curator special pentru îngrijirea
şi reprezentarea celui a cărui interdicţie a fost cerută,precum şi pentru administrarea bunurilor acestuia.

• Adoptia
• adopţia este operaţiunea juridică prin care se reglementează legătura de filiaţie între adoptator şi adoptat, precum şi
legăturile de rudenie între adoptat şi rudele adoptatorului.
• Sediul acestei materii este în Codul civil art 451+482, din Capitolul III, titlul III, din Cartea A II a „Despre familie” dar şi în
Legea 273/ 2004 privind regimul juridic al adopţiei.
• Adopţia este o măsură de protecţie alternativă şi subsidiară a copilului care nu a putut fi reintegrat în familie.

• Principiile ocrotirii parintesti

• Interesul superior al copilului
• Necesitatea de a sigura creşterea şi educarea copilului într-un mediu familial
• Continuitatea creşterii şi educării copilului, tinându-se seama de originea sa etnică, lingvistică, religioasă şi culturală
• Celeritatea în îndeplinirea oricăror acte referitoare la procedura adopţiei

• clasificare
• Adopţia poate fi internă şi internaţională.
• Potrivit art 2 din legea adopţiei
– adoptia este internă atunci când atât adoptatorul sau familia adoptatoare, cât şi adoptatul au reşedinta
obişnuită în România;
– iar adopţia este internaţională dacă adoptatorul sau familia adoptatoare şi copilul ce urmează să fie adoptat au
reşedinşa obisnuită în state diferite, iar, în urma încuviinţării adopţiei, copilul urmează să aibă aceeaşi resedinţă
obişnuită cu cea a adoptatorului;

• Condiíile de fond ale adoptiei

• Pentru a putea adopta o persoană trebuie :
• Să aibă capacitate deplină de exerciţiu
• Ca diferenţa dintre adoptat şi adoptator să fie mai mare de 18 ani, dar pentru motive temeinice instanţa de tutela va
putea aprobaadopţia chiar dacă diferenţa este mai mică dar nu mai puţin de 16 ani.
• Să îndeplinească garanţile morale şi condiţiile materiale pentru creşterea copilului.
• Să îşi dea acordul în faţa instanţei de tutelă
• Ca soţul acesteia, dacă este căsătorită şi adoptă singură, să îşi dea acordul

• Conditiile de fond al adoptiei

Condiţiile cu privire la adoptat.
• Vârsta adoptatului
• Consimtământul adoptatului.
• Nu se pot adopta fraţii între ei
• Nu se pot adopta soţii sau foştii soţi între ei
• Nu pot fi adoptaţi doi soţi sau foşti soţi de către acelaşi adoptator sau familie adoptatoare

• Efectele adoptiei
• Efecte asupra rudeniei
– Se stabilesc filiatia dintre adoptat si cel care adopta, precum si legaturile de rudenievintre adoptat si rudele
adoptatorului
– Raporturile de rudenie inceteză între adoptat şi părinţii şi rudele sale fireşti
• Efecte privind drepturile si indatoririle parintesti
– Art 471 C.civ
• Efecte privind numele adoptatullui
• Ocrotirea persoanei fizice prin interdictie judecătorească
• Este reglementată în art. 164-177
• Este acel mijloc de ocrotire a persoanei fizice care, fiind lipsit de discernamânt necesar datorită alienaţiei sau debilităţii
mintate, are ca efect lipsirea acestuia de capacitate de exerciţiu şi instituirea tutelei.
• Condiţii punerii sub interdictie
• Persoana să fie lipsita de discernamânt
• Lipsa de discernamânt să o pună înn imposibilitate de a se îngriji singură de interesele sale
• Lipsa de discernamânt se datorează alienaţiei sau debilităţii mintate
• Alte condiţii , chiar şi asemănătoare, nu sunt inceidente
• Procedura punerii sub interdicţie
• Poate fi cerută de orice persoană
• Faza necontradictorie
 – După primirea cererii presedintele instantei o va comunica celui a cărei punere sub interdictie se cere
– Se va sesiza instanta de tutela in vedeerea numirii unui curator
– Procurorul , direct sau prin organele politiei, va efectua cerecetarile pe care le considera necesare
– Instanta poate dispune internarea provizorie
• Faza contradictorie
• Efectele punerii sub interdictie
• Interzisul estelipsit de capacitate de exercitiu
• Este instituita tutela interzisului

• Tratamentul medical în cazul persoanelor cu tulburări psihice

• Legea 487/ 2002
• Curatela capabilului
• Art. 178
• Curatela succesorală notarială
• At 1117C.civ
• Se aplică regiulile de la mandat
• Instituirea tutelei nu afecteaza cu nimic capacitatea de exercitiu a celui reprezentat
• Activitatea curatorului trebuie să se circumscrie scopului care a fost avut în vedere la instituirea curatelei

 Respectul datorat fiinţei umane

 Drepturile personalităţii
 Art. 58 C.civ
 dreptul persoanei fizice de a dispune de sine însuşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora,
ordinea publică şi bunele moravuri.
 drepturile personalităţii pot suferi limitări impuse fie de necesitatea protejării unor valori publice
mai importante, fie de exercitarea drepturilor similare ale altor persoane.

 Drepturile personalităţii
 Drepturile persoanalităţii sunt drepturi garantate de lege si nu drepturi instituite de aceasta; sunt
drepturi dobândite odată cu naşterea şi protejate din ce în ce mai bine atât prin legea internă cât şi
de cea internaţională.

 Clasificare

Trei tipuri de drepturi ale personalităţii:

 drepturile inerente fiinţei umane: dreptul la viaţă, sănătate şi la integritate fizică;
 drepturile referitoare la viaţa privată şi demnitatea persoanei fizice: dreptul la liberă exprimare,
dreptul la viaţă privată, dreptul la demnitate, dreptul la propria imagine;
 drepturile referitoare la respectul datorat persoanei umane şi după decesul acesteia, drepturi
referitoare atât la memoria şi imaginea persoanei decedate cât şi la prelevarea de organe şi celule
în scop terapeutic şi ştiinţific de la persoane decedate.
 Clasificare
 Potrivit altei clasificări, drepturile personale nepatrimoniale se împart, în functie de cadrul în care
individualizeaza persoana, în:
◦ drepturi care individualizeaza persoana în cadrul societatii, care sunt reglementate de dreptul
civil şi
◦ drepturi care individualizeaza persoana în cadrul familiei, care sunt reglementate de dreptul
familiei.

 Caracteristici

 Sunt inerente calităţii de persoană umană: aparţin oricărui individ prin însuşi faptul că este om şi
ocrotesc în special caracteristicile fizice şi morale ale fiinţei umane, individualitatea sau
personalitatea acesteia.
 Sunt drepturi absolute, opozabile erga omnes, şi de aceea le sunt vorbim de o obligaţie generalăşi
negativă de a nu li se aduce atingere.
 Drepturile personalităţii sunt drepturi nepatrimoniale: aceasta înseamnă că viaţa, demnitatea,
onoarea, imaginea, viaţa privată nu sunt evaluate în bani. Acelaşi principiu operând şi pentru
elementele sale componente, chiar dacă sunt separate de corp: organe, tesuturi şi celule.

 Caracteristici
 Aceste drepturi sunt netransmisibile: aparţin doar titularului lor, neputând forma nu pot forma
obiectul unei transmisiuni juridice.
 Sunt imprescriptibile atât extinctiv cât şi achizitiv.
 Sunt drepturi insesizabile,
 Sunt drepturi subiective strâns legate de persoana titularului, adica au un caracter strict personal si,
în consecinta, nu sunt succeptibile de a fi exercitate prin reprezentare.
 universalitatea caracterizezaza drepturile nepatrimoniale si, în consecinta, si drepturile
personalitatii, în sensul ca ele apartin tuturor persoanelor.

 Drepturile persoanei fizice la viaţă, sănătate şi integritate

 Potrivit art. 61 alin 1” viaţa sănătatea şi integritatea fizicăşi psihică a oricărei persoane sunt
garantate şi ocrotite în mod egal de lege”.
 Orice atingere a corpului uman este o atingere a persoanei. Existenţa persoanei fizice este
condiţionată de existenţa corpului uman.
 Nici o persoană nu poate fi obligată să suporte o atingere adusă corpului său nici atunci cand când
ea se justifică prin interesul legitim al altui individ, al societăţii sau al ştiinţei.

 Cadrul legal adus de noul Cod civil în materia protecţie corpului uman se completează cu legea
specială, 95/2006 privind reforma în sănătate.
 Analizând prevederile legale referitoare la persoana fizică şi protecţia corpului acesteia rezultă trei
principii:
◦ Fiecare individ are dreptul la respectul corpului său
◦ Corpul uman este inviolabil
◦ Corpul uman şi elementele sale componente nu pot face obiectul unui drept patrimonial.
 Interziceea practicii eugenice
 Potrivit art 62 din noul Cod civil:”nimeni nu poate aduce atingere specie umane. Este interzisă
practica eugenică prin care se tinde la organizarea selecţiei umane”.
 Eugénia reprezintă o teorie și o practică care încearcă să amelioreze populațiile umane prin măsuri
genetice ca de pildă sterilizarea persoanelor mai puțin apte din cadrul populației, interzicerea
procreării anumitor persoane, alegerea părinților, uciderea copiilor născuți cu handicap

 Interzicerea clonării
 Codul civil interzice şi intervenţile medicale asupra caractererelor genetetice cu scopul creerii unei
fiinţe umane genetic identice unei alte fiinţe vii sau moarte.
 este oprită ameliorarea calităţilor biologice ale rasei umane prin măsuri genetice (alegerea
părinţilor, sterilizarea, etc.).

 Procreearea asistată medical

 Reproducerea umană asistată medical reprezintă ansamblul tehnicilor si practicilor clinice sau
biologice care permit procrearea în afara procesului natural (lipsind actul sexual), prin intervenţia şi
la indicaţia medicului.
 Tehnicile de RUAM sunt folosite atunci când tratamentele obisnuite, hormonale, medicamentoase
sau chirurgicale nu dau nici un rezultat.
 Tehnicile de RUAM sunt acele procedee medicale prin intermediul cărora se realizează recoltarea,
prelucrarea si conservarea gameţilor, fecundarea, realizarea (pre)embrionului, diagnosticarea
genetică, transferul si reducţiunea embrionară

 În doctrina medicală au fost identificate mai multe metode de reproducere umană asistată mediacal
si practici asociate acestora. Printre acestea enumerăm: inseminarea artificială (IA), fertilizarea in
vitro (FIV), transferul de embrioni (TE), mama purtătoare sau de substituţie(surogat).
  

 Reproducerea post mortem

 O altă situaţie care poate apărea în practică, odată cu implemntarea tehnicilor de reproducere
asistată medical este reproducerea post mortem
 Reproducerea post-mortem este acea procedură prin care se poate realiza apariţia unui copil după
ce unul din părinţii donatori e decedat, folosindu-se gameţii crioconservaţi ai acestuia.
 Situaţiile pot fi diverse şi implică o serie de aspecte colaterale, cum ar fi dreptul asupra gameţilor si
(pre)embrionilor aflaţi în afara corpului uman, filiaţia post-mortem, dreptul la mostenire al copilului
etc. În ceea ce priveşte ultimele două probleme, rezolvarea se află în prevederile aliniatului 2 din art
412 C.civ
 Reproducerea cu terţ donator
 Potrivit art 441C.civ: ”reproducerea umană asistată medical cu terţ donator nu determină nicio
legătură de filiaţie între copii şi donator”.
 Spre întărirea acestor dispoziţii vine şi art. 443 C.civ:”nimeni nu poate contesta filiaţia copilului
pentru motive ce ţin de reproducerea umană asitată medical şi nici copilul astfel născut nu poate
contesta filiaţia sa”.
 Prelevarea de organe, ţesuturi şi celule
 Art.68
 Prin prelevare se înţelege recoltarea de organe, ţesuturi şi celule de origine umană sănătoase
morfologic şi funcţional, cu execepţia autotransplantului de celule stem hematopoietice când celule
sunt recoltate de la pacient, în vederea realizării unui transplant.
 Prin transplant se înţelege acea activitate medicală prin care, în scop terapeutic, în organismul unui
pacient este implantat sau grefat un organ, ţesut sa celulă.

 Prelevarea de organe, ţesuturi şi celule

 Pentru ca prelevarea şi ulterior trasplantul să se efectueze trebuie îndeplinite mai multe condiţii:
◦ Consimţământul donatorului trebuie să fie prealabil , liber, expres şi scris
◦ Consimtământul donatorului să fi fost dat după ce acesta a fost informat de medic asupra
eventualelor riscuri şi consecinţe ce pot apărea,
◦ Donatorul să fi fost supus unui control de specialitate
◦ Prelevarea să nu pună în pericol viaţa donatorului, această apreciere a riscului urmând a se face
in concreto,
◦ Donatorul să aibă discernământ
 Prelevarea de organe de la persoanele decedate
 După constatarea morţii se pot efectua prelevări de organe, ţesuturi şi celule dacă:
◦ A existat consimţamântul persoanei dată în timpul vieţii
◦ Exită acordul familiei dat în scris in ordinea prevăzută de art. 81

 Prelevarea de organe de la persoanele decedate

 Legea nu diferenţiază între persoana decedată minoră sau majoră
 Este interzisă divulgarea de informaţii privitoare la donator
 Momentul morţii este considerat a fi moartea cerebrală
 Reparizarea organelor, tesuturilor şi celulelor se face decătre Agenţia Naţională de Transplant
 Dreptul la propria imagine
 Art 73
 Art 74
 Reproducerea unei persoane printr-o fotografie, film, desn, reţea de internet, etc. necesită acordul
acelei persoane.
 Consimţământul dat unei persoane nu înseamnă în mod obligatoriu că este acordat şi altora
 Consimţământul este prezumat a fi dat pentru captarea şi difizarea unei imagini corecte
 Acordul poate fi expres sau tacit