NOTE DE CURS |

CAPACITATEA DE EXERCIŢIU A PERSOANEI FIZICE

I. Noţiune

Potrivit art. 37 C.civ.: „capacitatea de exerciţiu este aptitudinea persoanei de a încheia singură acte juridice
civile“.
Capacitatea de exerciţiu a persoanei fizice este acea parte a capacităţii civile care constă în aptitudinea
acesteia de a exercita drepturile civile şi de a-şi asuma obligaţiile civile prin încheierea de acte juridice civile.
Discernământul este o stare de fapt şi constă în aptitudinea persoanei fizice de a fi conştientă, de a avea
reprezentarea consecinţelor actelor şi faptelor sale. Capacitatea de exerciţiu este o stare de drept reglementată unitar
de lege. Discernământul ca stare de fapt care se apreciază in concreto de la persoană la persoană, în funcţie de
aptitudinea şi posibilităţile acesteia de a recepta şi înţelege faptele şi urmările lor, de a deosebi între bine şi rău, moral
sau imoral, licit şi ilicit etc.

II. Caractere juridice

Principalele caractere juridice ale capacităţii de exerciţiu (deplină sau restrânsă) a persoanei fizice sunt:
legalitatea, generalitatea, inalienabilitatea, intangibilitatea, egalitatea.
a) legalitatea. Capacitatea de exerciţiu este de domeniul exclusiv al legii excedând voinţei individuale; legea prevede
începutul, conţinutul şi încetarea capacităţii civile de exerciţiu. Dispoziţiile legale care o reglementează au caracter imperativ,
ceea ce înseamnă că persoanele fizice nu pot deroga de la ele.
b) generalitatea. Acest caracter priveşte conţinutul capacităţii de exerciţiu, în sensul că persoana fizică are
aptitudinea de a exercita toate drepturile subiective civile şi de a-şi asuma orice obligaţii civile, prin încheierea oricăror
acte juridice civile în afara celor prohibite de lege.
c) inalienabilitatea. Caracterul este consacrat expres în art. 29 alin. 2 C.civ. „nimeni nu poate renunţa, în tot sau în parte (...)
la capacitatea de exerciţiu“. Astfel, capacitatea de exerciţiu nu poate face obiectul nici unui act de renunţare sau
înstrăinare.
d) intangibilitatea. Nicio persoană nu poate fi lipsită în întregime sau în parte de această capacitate. O eventuală
lipsire, totală sau parţială, de capacitatea de exerciţiu intervine numai în cazurile şi în condiţiile expres prevăzute de
lege. În acest sens art. 29 alin.1 C.civ. precizează: „nimeni nu poate fi... lipsit, în tot sau în parte, de capacitatea de
exerciţiu, decât în cazurile şi condiţiile stabilite de lege“.
e) egalitatea. Egalitatea capacităţii de exerciţiu a persoanei fizice este consacrată, împreună cu egalitatea
capacităţii de folosinţă de art. 30 C.civ.: „Rasa, culoarea, naţionalitatea, originea etnică, limba, religia, vârsta, sexul
sau orientarea sexuală, opinia, convingerile personale, apartenenţa politică, sindicală, la o categorie socială ori la
o categorie defavorizată, averea, originea socială, gradul de cultură, precum şi orice altă situaţie similară nu au nicio
influenţă asupra capacităţii civile“.

III. Forme
- lipsa capacităţii de exerciţiu.
- capacitatea de exerciţiu restrânsă
- capacitatea de exerciţiu deplină.

A. Lipsa capacităţii de exerciţiu

1. Reglementare

1
 NOTE DE CURS |

Art. 43 alin. 1 C.civ. care enumeră categoriile de persoane fizice lipsite de capacitate de exerciţiu. „În afara altor
cazuri prevăzute de lege, nu au capacitate de exerciţiu:
- minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani;
- interzisul judecătoresc”. Potrivit art. 170 C.civ. „Prin hotărârea de punere sub interdicţie, instanţa de tutelă
numeşte, de îndată, un tutore pentru ocrotirea celui pus sub interdicţie judecătorească”.

2. Conţinutul lipsei capacităţii de exerciţiu

1. Reprezentarea legală a persoanelor fizice lipsite de capacitate de exerciţiu

Noţiunea de reprezentare. Art. 43 alin. 2 teza I C.civ. dispune: „Pentru cei ce nu au capacitate de exerciţiu,
actele juridice se încheie, în numele acestora, de reprezentanţii lor legali în condiţiile prevăzute de lege “.
Astfel, pentru cei lipsiţi de capacitate de exerciţiu, actele juridice se încheie de către reprezentanţii lor legali, şi
anume:
- părinţii pentru copilul minor;
- tutorele, pentru minorul al cărui ocrotitor legal este. În acest caz, tutorele îl reprezintă pe minorul lipsit de
ocrotire părintească întocmai ca şi părintele.
- tutorele, pentru cel pus sub interdicţie. Persoana lipsită de capacitate de exerciţiu datorită punerii sale sub
interdicţie judecătorească din cauza alienaţiei ori debilităţii mintale este reprezentată pentru încheierea actelor juridice
de către tutore.

2. Categorii de acte juridice civile pe care cel lipsit de capacitate de exerciţiu le poate încheia singur

Art. 43 alin. 3 şi 4 C.civ. reglementează aceste categorii de acte juridice, dispunând: „(3) Cu toate acestea,
persoana lipsită de capacitate de exerciţiu poate încheia singură actele anume prevăzute de lege, actele de conservare
precum şi actele de dispoziţie de mică valoare, cu caracter curent şi care se execută la momentul încheierii lor. (4).
Actele pe care minorul le poate încheia singur pot fi făcute şi de reprezentantul său legal, afară de cazul în care legea
ar dispune altfel sau natura actului nu i-ar permite acest lucru”.
Din cuprinsul textului legal, deducem că persoana lipsită de capacitate de exerciţiu poate încheia în mod valabil
singur, următoarele acte juridice civile:
a) acte de conservare a patrimoniului, care au drept scop păstrarea unui drept pe cale de a se pierde, nefiind
vătămătoare pentru titularul lor (somaţia, inventarul bunurilor la care o persoană are dreptul, înscrierea unei ipoteci,
întreruperea unei prescripţii prin cererea de chemare în judecată);
b) acte de dispoziție de mică valoare, cu caracter curent și care se execută la momentul încheierii lor - acte
juridice mărunte, de mică importanţă, (cumpărarea de rechizite şcolare, cumpărarea de bilete pentru transportul în
comun sau pentru spectacole, cumpărături obişnuite din magazine).
Precizări:
- interpretând, per a contrario art. 43 alin. 3 C.civ., cei lipsiţi de capacitate de exerciţiu nu vor putea încheia acte
de dispoziţie de mare valoare, şi nici acte de dispoziţie de mică valoare dacă sunt afectate de termen sau condiţie ori
sunt cu executare succesivă.
- Textele legale menţionate nu precizează printre actele permise celui lipsit de capacitate de exerciţiu şi actele de
administrare.
- Art. 42 alin. (1) C.civ. „Minorul poate să încheie acte juridice privind munca, îndeletnicirile artistice sau
sportive ori referitoare la profesia sa, cu încuviinţarea părinţilor sau tutorelui (s.n.), precum şi cu respectarea
dispoziţiilor legii speciale dacă este cazul”. Acelaşi art. 42 C.civ., după ce în prealabil a stabilit regula încheierii
acestor acte în mod personal, dar cu încuviinţările legale, stabileşte în alin. 2 că în aceste cazuri „minorul exercită
singur drepturile şi execută tot astfel obligaţiile izvorâte din aceste acte şi poate dispune singur de veniturile
dobândite”.

2
 NOTE DE CURS |

-art. 43 alin. 4 C.civ. îl abilitează pe reprezentantul legal să încheie acte juridice pe care minorul le poate încheia
singur, cu excepţia celor care, prin natura lor sau în temeiul legii, nu pot fi încheiate decât personal de către minor.
Astfel, „Actele pe care minorul le poate încheia singur pot fi făcute şi de reprezentantul său legal, afară de cazul în
care legea ar dispune altfel sau natura actului nu i-ar permite acest lucru”. Deşi nu prevede expres, apreciem că textul
are în vedere actele nepatrimoniale pe care minorul lipsit de capacitate de exerciţiu le poate încheia personal fără
posibilitatea ca reprezentantul legal să le încheie în numele lui, şi anume:
- darea consimţământului la adopţie de către minorul care a împlinit 10 ani (art. 463 alin. 1 lit. b) C.civ.);
- ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani în procedurile administrative sau judiciare care-l privesc.
Prin excepţie, poate fi ascultat şi copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani, dacă autoritatea competentă consideră că
acest lucru este necesar pentru soluţionarea cauzei (art. 264 C.civ.).

3. Încetarea lipsei capacităţii de exerciţiu

- în cazul minorului, prin împlinirea vârstei de 14 ani, când dobândeşte capacitate de exerciţiu restrânsă sau
prin decesul minorului;
- în cazul persoanei pusă sub interdicţie judecătorească, prin ridicarea interdicţiei în temeiul unei hotărâri
judecătoreşti definitive sau prin decesul acesteia;

! La data decesului minorului sau celui pus sub interdicţie, încetează şi capacitatea de folosinţă (indiferent
dacă decesul a fost fizic constatat sau declarat judecătoreşte)

B. Capacitatea de exerciţiu restrânsă

1. Noţiune. Reglementare

Noţiune. Capacitatea de exerciţiu restrânsă este aptitudinea minorului de 14-18 ani de a dobândi şi exercita
drepturi civile şi de a-şi asuma şi executa obligaţii civile prin încheierea, personal, de acte juridice civile, însă cu
încuviinţarea prealabilă a ocrotitorilor legali.
Reglementare. art 41 C.civ. „(1) Minorul care a împlinit vârsta de 14 ani are capacitate de exerciţiu restrânsă.
(2) Actele juridice ale minorului cu capacitate restrânsă se încheie de către acesta, cu încuviinţarea părinţilor sau,
după caz, a tutorelui, iar în cazurile prevăzute de lege, şi cu autorizarea instanţei de tutelă“.

2. Persoane cu capacitate de exerciţiu restrânsă

Capacitatea de exerciţiu restrânsă începe la data la care minorul împlineşte vârsta de 14 ani.
Dacă faţă de minorul lipsit de capacitate de exerciţiu, deci până la împlinirea vârstei de 14 ani s-a luat măsura
punerii sub interdicţie, acesta, până la împlinirea vârstei de 14 ani nu dobândeşte capacitate de exerciţiu restrânsă iar
dacă interdicţia se ridică în intervalul cuprins între 14-18 ani, capacitatea de exerciţiu restrânsă începe la data ridicării
interdicţiei.
În concluzie, pentru dobândirea capacităţii de exerciţiu restrânsă este necesară îndeplinirea cumulativă a două
condiţii:
- minorul să fi împlinit efectiv vârsta de 14 ani;
- la data împlinirii vârstei de 14 ani minorul să nu fie pus sub interdicţie judecătorească.

3.Conţinutul capacităţii de exerciţiu restrânsă

1. Determinarea conţinutului capacităţii de exerciţiu restrânsă

3
 NOTE DE CURS |

- minorul între 14 şi 18 ani poate încheia acte juridice personal, iar nu prin reprezentant legal, însă cu încuviinţarea
ocrotitorului legal (asistat). Prin urmare, minorul cu capacitate de exerciţiu restrânsă este ocrotit (asistat), nu reprezentat.
Ocrotirea legală se realizează de către părinţi, de tutore sau de curator şi de instanţa de tutelă.
- se au în vedere numai actele juridice civile, nu şi acte juridice privind alte domenii de drept (administrativ, comercial),
pentru care capacitatea juridică este reglementată în mod distinct.
- încuviinţarea se va da pentru fiecare act în parte atât de părinţi, tutore, iar când este cazul se va da şi autorizarea
instanţei de tutelă și cu avizul consiliului de familie. Codul civil prevede că încuviinţarea tutorelui trebuie să îmbrace
formă scrisă (art. 146 alin. 1 C.civ.). Încuviinţarea sau autorizarea instanţei de tutelă, în cazurile prevăzute de lege,
trebuie date pentru fiecare caz în parte, cel mai târziu, în momentul încheierii actului, astfel cum stabileşte art. 41 alin.
2 teza finală C.civ. şi art. 145 alin. 2 C.civ.
O serie de legi speciale prevăd posibilitatea pentru minorul cu capacitate de exerciţiu restrânsă de a încheia acte
juridice, altele decât de drept civil, dar cu relevanţă în această materie:
- religia copilului care a împlinit 14 ani nu poate fi schimbată fără consimţământul acestuia. Copilul care a împlinit
vârsta de 16 ani are dreptul de a-şi alege singur religia (art. 30 alin. 3 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi
promovarea drepturilor copilului). În schimb art. 491 alin. 2 C.civ. prevede: „Copilul care a împlinit vârsta de 14 ani
are dreptul să îşi aleagă liber confesiunea religioasă.
- la cererea adoptatului, identitatea părinţilor săi fireşti poate fi dezvăluită de către Oficiul Român pentru Adopţii
înainte de dobândirea de către acesta a capacităţii depline de exerciţiu numai pentru motive medicale (art. 68 alin. 3
din Legea nr. 273 /2005 privind regimul juridic al adopţiei)
- persoana fizică dobândeşte capacitate de muncă la împlinirea vârstei de 16 ani. Prin excepţie, poate încheia un
contract de muncă şi la împlinirea vârstei de 15 ani, cu acordul părinţilor şi al reprezentanţilor legali. Cu toate acestea,
încadrarea în muncă în locuri de muncă grele, vătămătoare sau periculoase se face după împlinirea vârstei de 18 ani
(art. 13 alin. 1, 2 şi 5 din Codul muncii).

2. Categorii de acte juridice civile pe care le încheie minorul între 14 şi 18 ani

Capacitatea de exerciţiu restrânsă conferă minorului între 14 şi 18 ani posibilitatea de a participa la viaţa juridică
în mod diferit, astfel:
- el încheie personal şi singur acte juridice civile (art. 41 alin. 3 C.civ.);
- el încheie personal, dar cu încuviinţarea prealabilă a ocrotitorului legal (părinţi, tutore) acte juridice civile
(art. 41 alin. 2 C.civ.);
- el încheie personal, dar cu încuviinţare prealabilă a ocrotitorului legal, autorizarea instanţei de tutelă și avizul
consiliului de familie acte juridice civile (art. 41 alin. 2 C.civ.);
- el nu poate încheia anumite acte juridice chiar dacă ar exista încuviinţarea ori autorizarea.

a) Acte juridice civile pe care minorul cu capacitate de exerciţiu restrânsă le poate încheia valabil, personal şi
singur, fără nicio încuviinţare prealabilă:
1. actele de conservare şi acte de dispoziţie de mică valoare, curente şi care se execută la data încheierii lor
pe care le poate încheia şi minorul de până la 14 ani;
2. acte de administrare a patrimoniului, sub condiţia ca minorul de 14-18 ani să nu fie prejudiciat.
În acest sens, art. 41 alin. 3 C.civ. precizează: „ … minorul cu capacitate de exerciţiu restrânsă poate face singur
actele de conservare, acte de administrare care nu îl prejudiciază, precum şi acte de dispoziţie de mică valoare, cu
caracter curent şi care se execută la data încheierii lor”.

b). Acte juridice pe care minorul cu capacitate de exerciţiu restrânsă le poate încheia personal, dar cu
încuviinţarea ocrotitorului legal:
1. actele de administrare a unui bun individual determinat (ut singuli): închirierea unui bun, repararea unui bun,
contractul de asigurare a unui lucru contra daunelor.

4
 NOTE DE CURS |

2. acte de administrare a patrimoniului care, raportate la un bun determinat, apar ca acte de dispoziţie, dar
privite în raport cu întreg patrimoniul, tind la exploatarea normală a acestuia: contractarea unor lucrări de întreţinere
a bunurilor proprii; înstrăinarea bunurilor ce au devenit nefolositoare minorului; înstrăinarea bunurilor supuse pieirii
sau stricăciunii.
3.acte juridice privind munca, îndeletnicirile artistice sau sportive ori referitoare la profesia sa (art. 42 alin.
1 C.civ.). În schimb, exercitarea drepturilor şi executarea obligaţiilor izvorâte din contractul de muncă sau din actele
juridice referitoare la îndeletnicirile artistice sau sportive ori la profesia minorului se va face personal de acesta, fără
nicio încuviinţare. Tot astfel, minorul va putea dispune singur de veniturile dobândite din executarea respectivelor
acte juridice.

c) Acte juridice civile pe care minorul cu capacitate de exerciţiu restrânsă le poate încheia personal, dar cu
încuviinţarea ocrotitorului legal şi autorizarea instanţei de tutelă și avizul consiliului de familie
Anumite acte juridice pot fi încheiate de minorul între 14 – 18 ani numai cu prealabilă încuviinţare a ocrotitorului
legal şi instanţei de tutelă. Potrivit art. 41 alin. 2 C.civ. „actele juridice ale minorului cu capacitate de exerciţiu
restrânsă se încheie de către acesta, cu încuviinţarea părinţilor sau, după caz a tutorelui, iar în cazurile prevăzute de
lege, şi cu autorizarea instanţei de tutelă”. + art. 144 alin. (2) C. civ.
Din această grupă de acte juridice civile fac parte actele de dispoziţie:
- înstrăinarea bunurilor
- grevarea bunurilor cu o sarcină reală (ipotecă, gaj). În schimb, gajarea sau ipotecarea bunurilor minorului
este permisă numai pentru garantarea unor obligaţii proprii ale acestuia, iar nu şi pentru garantarea obligaţiilor
altor persoane;
- renunţarea la un drept
- tranzacţia
- închirierea unui imobil pe o durată mai mare de 5 ani1
- renunţarea, respectiv acceptarea unei succesiuni.

d) Acte juridice civile interzise minorului cu capacitate de exerciţiu restrânsă (nici măcar cu încuviințare)
Doar un număr limitat de acte juridice sunt interzise minorului de 14-18 ani, ele fiind permise numai persoanei
majore:
- contractul de donaţie;
- acte juridice prin care se garantează obligaţia altuia (ipoteca, gajul, fidejusiunea) (art. 146 alin. 2 C.civ.).

- art. 146 alin. 1 C.civ. statuează „Minorul nu poate să facă donaţii, altele decât darurile obişnuite potrivit stării
materiale şi nici să garanteze obligaţia altuia”. De asemenea, conform art. 988 alin. 1 C.civ. „Cel (…) cu capacitate de
exerciţiu restrânsă nu poate dispune de bunurile sale prin liberalităţi cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.
- actele juridice încheiate cu tutorele său, soţul acestuia, o rudă în linie dreaptă ori fraţii şi surorile acestuia.Potrivit art.
147 alin. 1 C.civ. „Este interzisă, sub sancţiunea nulităţii relative, încheierea de acte juridice între tutore sau soţul, o rudă
în linie dreaptă ori fraţii sau surorile tutorelui, pe de o parte, şi minor, pe de altă parte”.

4. Încetarea capacităţii de exerciţiu restrânsă

Capacitatea de exerciţiu restrânsă încetează când survine unul dintre următoarele cazuri:
a) minorul dobândeşte deplina capacitate de exerciţiu, adică la împlinirea majoratului adică a vârstei de 18 ani,
ca regulă art. 38 C.civ.), şi la data încheierii căsătoriei de către minorul de 16 ani ca excepţie (art. 39 şi art. 272 alin.
1 C.civ.).
Aart. 39 alin. 2 C.civ. „În cazul în care căsătoria este anulată, minorul care a fost de bună-credinţă la încheierea
căsătoriei păstrează capacitatea deplină de exerciţiu”.

1 Soluţia se deduce din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 1784 alin. 3 C.civ.

5
 NOTE DE CURS |

b) minorul este pus sub interdicţie judecătorească devenind incapabil, fiind total lipsit de capacitate de exerciţiu.
c) minorul de 14-18 ani decedează, indiferent dacă este vorba de moartea fizic constatată ori de o hotărâre
declarativă de moarte definitivă şi irevocabilă.
. În cazul morţii fizic constatată, încetarea acestei capacităţi este definitivă. În situaţia declarării judecătoreşti a
morţii, dacă minorul de 14-18 ani declarat mort reapare înainte de a împlini vârsta majoratului, iar hotărârea
judecătorească de declarare a morţii se anulează, acesta redobândeşte capacitatea de exerciţiu restrânsă.
d) în cazul dobândirii capacităţii de exerciţiu anticipate. Pentru motive temeinice instanţa de tutelă îi poate
recunoaşte minorului care a împlinit vârsta de 16 ani capacitate deplină de exerciţiu, cu ascultarea părinţilor sau
tutorelui sau, după caz şi cu avizul consiliului de familie (art. 40 C.civ.).

C. Capacitatea de exerciţiu deplină

1. Noţiune. Reglementare

Noţiune. În dreptul civil român, capacitatea de exerciţiu deplină constituie regula, iar lipsa capacităţii de exerciţiu
şi capacitatea de exerciţiu restrânsă constituie excepţii de la regulă.
Capacitatea de exerciţiu deplină constă în aptitudinea persoanei fizice de a dobândi şi exercita drepturile
subiective civile şi de a-şi asuma şi executa obligaţiile civile prin încheierea, personal şi singură, a tuturor
actelor juridice civile îngăduite de lege.
Reglementare. Capacitatea de exerciţiu deplină îşi găseşte reglementarea de principiu în dispoziţiile art. 37
C.civ.: „Capacitatea de exerciţiu este aptitudinea persoanei de a încheia singură acte juridice“.

2. Începutul capacităţii de exerciţiu deplină

- potrivit art. 38 C.civ.: „(1) Capacitatea de exerciţiu deplină începe de la data când persoana devine majoră. (2)
Persoana devine majoră la împlinirea vârstei de 18 ani. “;
- în temeiul art. 39 alin. 2 C.civ. „Minorul dobândeşte, prin căsătorie, capacitate deplină de exerciţiu“;
- conform art. 40 C.civ., „Pentru motive temeinice, instanţa de tutelă poate recunoaşte minorului care a împlinit
vârsta de 16 ani capacitate deplină de exerciţiu. În acest scop, vor fi ascultaţi şi părinţii sau tutorele minorului,
luându-se, când este cazul, şi avizul consiliului de familie”.
Prin urmare se disting trei moduri de dobândire a capacităţii de exerciţiu depline:
- prin împlinirea majoratului civil, adică la data dobândirii vârstei de 18 ani (situaţia regulă de dobândire a
deplinei capacităţi de exerciţiu).
- prin încheierea căsătoriei de către minor înainte de a împlini 18 ani (prima excepţie).
- prin recunoaşterea capacităţii depline de către instanţa de tutelă (a capacităţii de exerciţiu anticipate), în cazul
minorului care a împlinit vârsta de 16 ani (a doua excepţie).
Trebuie precizat că în afara cazurilor reglementate, capacitatea de exerciţiu deplină se dobândeşte şi prin ridicarea
interdicţiei judecătoreşti, dacă persoana în cauză este majoră.

Cazuri speciale de dobândire a capacităţii de exerciţiu

Codul civil instituie două cazuri speciale de dobândire a capacităţii depline de exerciţiu: prin căsătoria minorului
înainte de vârsta majoratului şi prin recunoaşterea capacităţii anticipate de exerciţiu de către instanţa de tutelă.
 dobândirea prin efectul legii (ope legis, de drept) a capacităţii depline de exerciţiu ca urmare a încheierii
căsătoriei. Astfel, potrivit art. 39 C.civ. alin. 1 „Minorul dobânziște, prin căsătorie, capacitatea deplină
de exercițiu”, iar în completare art. 272 alin. 2 C.civ. precizează: „Pentru motive temeinice, minorul care
a împlinit vârsta de 16 ani se poate căsători în temeiul unui aviz medical, cu încuviinţarea părinţilor săi
sau, după caz, a tutorelui şi cu autorizarea instanţei de tutelă în a cărui circumscripţie minorul îşi are
domiciliul”.

6
 NOTE DE CURS |

În măsura în care căsătoria este anulată, minorul care nu a împlinit 18 ani, dar a fost de bună-credinţă la încheierea
căsătoriei păstrează capacitatea deplină de exerciţiu. În acest sens, art. 39 alin. 2 C.civ. dispune: „În cazul în care
căsătoria este anulată, minorul care a fost de bună-credinţă la încheierea căsătoriei păstrează capacitatea deplină
de exerciţiu”. Interpretând per a contrario textul menţionat, minorul care a fost de rea-credinţă revine la capacitatea
de exerciţiu restrânsă. Buna credinţă presupune necunoaşterea de către soţ a cauzei de nulitate a căsătoriei. Buna
credinţă este prezumată şi trebuie să existe la momentul încheierii căsătoriei.
 A art- 40 C.civ., instituind capacitatea de exerciţiu anticipată „Pentru motive temeinice, instanţa de
tutelă poate recunoaşte minorului care a împlinit vârsta de 16 ani capacitate deplină de exerciţiu. În
acest scop, vor fi ascultaţi şi părinţii sau tutorele minorului, luându-se când este cazul, şi avizul
consiliului de familie”. În acest caz, incapacitatea minorului este înlocuită cu o capacitate de exerciţiu
anticipată, cu autorizarea instanţei de tutelă. Mai precis, capacitatea de exerciţiu anticipată asimilează
minorul de 16 ani majorului şi îi acordă o capacitate de exerciţiu deplină
Capacitatea de exerciţiu anticipată nu operează de plin drept ci trebuie pronunţată de instanţa de tutelă, în urma
unei cereri a minorului în acest sens (oricare minor care a împlinit 16 ani). Competenţa de soluţionare aparţine instanţei
de tutelă unde minorul îşi are domiciliul.

3. Conţinutul capacităţii de exerciţiu deplină

a) persoana fizică cu capacitate deplină are aptitudinea de a încheia orice fel de act juridic civil (de conservare,
de administrare şi de dispoziţie), cu excepţia celor prohibite de lege.
b) persoana fizică are posibilitatea de a încheia contracte individuale de muncă în calitate de angajator, din
momentul dobândirii capacităţii depline de exerciţiu (art. 14 alin. 3 din Codul muncii).
c) adoptatul cu capacitate de exerciţiu deplină poate solicita tribunalului în a cărui rază teritorială se află
domiciliul său ori, în cazul în care el nu are domiciliul în România, Tribunalului Bucureşti, să-i autorizeze accesul la
informaţiile aflate în posesia oricăror autorităţi publice cu privire la identitatea părinţilor săi fireşti (art. 68 alin. 4 din
Legea nr. 273/2004 privind regimul adopţiei, cu modificările ulterioare).

4. Încetarea capacităţii de exerciţiu deplină

a) prin moartea fizic constatată, capacitatea de exerciţiu deplină încetează definitiv. În cazul declarării
judecătoreşti a morţii, încetarea capacităţii de exerciţiu deplină poate fi definitivă dar şi temporară dacă se anulează
hotărârea declarativă de moarte.
b) prin punerea sub interdicţie judecătorească.
c) prin declararea nulităţii sau anulării căsătoriei înainte ca minorul să fi împlinit 18 ani, dacă a fost de rea-
credinţă la încheierea căsătoriei (adică, a cunoscut cauza nulităţii sau anulabilităţii căsătoriei).
Potrivit art. 39 alin. 2 C.civ., „În cazul în care căsătoria este anulată, minorul care a fost de bună-credinţă la
încheierea căsătoriei păstrează capacitatea deplină de exerciţiu”. Rezultă deci că, faţă de soţul de bună credinţă
nulitatea sau anularea căsătoriei nu are nicio influenţă asupra capacităţii.

D. Sancţiunea nerespectării regulilor privind capacitatea de exerciţiu

- art. 44 C.civ.: „(1) Actele făcute de persoana lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu
restrânsă (...) precum şi actele făcute de tutore fără autorizarea instanţei de tutelă, atunci când această
autorizare este cerută de lege, sunt anulabile, chiar fără dovedirea unui prejudiciu. (2) Cel lipsit de
capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă poate invoca şi singur, în apărare,
anulabilitatea actului pentru incapacitatea sa rezultată din minoritate ori din punerea sub interdicţie”.
- art. 46 C.civ. alin. 2-3 dispune: „(2) Acţiunea în anulare poate fi exercitată de reprezentantul legal, de
minorul care a împlinit vârsta de 14 ani, precum şi de ocrotitorul legal. (3) Atunci când actul s-a încheiat

7
 NOTE DE CURS |

fără autorizarea instanţei de tutelă, necesară potrivit legii, aceasta va sesiza procurorul în vederea
exercitării acţiunii în anulare”.
- Persoana cu care s-a încheiat actul juridic nu poate cere anularea lui, deoarece nu este o persoană ocrotită de
dispoziţia legală, iar art. 46 alin. 1 C.civ. îi interzice o asemenea acţiune: „persoanele capabile de a contracta nu pot
opune minorului sau celui pus sub interdicţie judecătorească incapacitatea acestuia”.
- Potrivit art. 48 C.civ. „Minorul devenit major poate confirma actul făcut singur în timpul minorităţii, atunci
când el trebuia să fie reprezentat sau asistat (s.n.). După descărcarea tutorelui, el poate, de asemenea, să confirme
actul făcut de tutorele său fără respectarea tuturor formalităţilor cerute pentru încheierea lui valabilă”.
- potrivit art. 47 C.civ. „persoana lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă nu
este obligată la restituire decât în limita folosului realizat”.
- Art. 45 C.civ. instituie o excepţie de la regulile aplicate anulării actului juridic pentru incapacitate dispunând:
„Simpla declaraţie că este capabil să contracteze, făcută de cel lipsit de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de
exerciţiu restrânsă, nu înlătură anulabilitatea actului. Dacă însă a folosit manopere dolosive, instanţa, la cererea
părţii induse în eroare, poate menţine contractul atunci când apreciază că acesta ar constitui o sancţiune civilă
adecvată”.- frauda comisa de un incapabil,