XI.

Construirea profilului topografic

Profilul topografic este un element de bază al analizei reliefului, deoarece

dă posibilitatea unei mai bune înţelegeri a particularităţilor morfologice şi
morfometrice ale acestuia. El rezultă din intersecţia unui plan vertical cu suprafaţa
terestră şi poate fi întocmit doar în cazul în care relieful este reprezentat prin
metoda curbelor de nivel.
Pentru a construi un profil topografic se procedează astfel:

- se aleg punctele între care dorim să construim profilul (Figura 36a) şi se

determină altitudinile acestora (în cazul în care nu sunt puncte de cotă
cunoscută);

- se unesc punctele cu o linie subţire şi de-a lungul acesteia se aşează o

bandă de hârtie pe care se vor marca toate punctele de intersecţie ale
liniei de profil cu curbele de nivel şi cu talvegurile văilor pe care acesta
le traversează, înscriindu-se şi altitudine punctelor respective (Figura
36b);

- pe o hârtie milimetrică se trasează un sistem de axe YOX, unde pe

abscisă vom avea scara orizontală (sau scara distanţelor), iar pe ordonată
scara verticală (sau scara înălţimilor);

- se alege o scară verticală adecvată, de exemplu 1 cm = 100 m, şi se vor

înscrie apoi pe ordonată valorile de altitudine pornindu-se din origine nu
cu valoarea 0 (cu excepţia situaţiilor când se execută profile în zone de
câmpie), ci cu o valoare mai mică decât altitudinea minimă întâlnită de-a
lungul liniei de profil;

- se aşează banda de hârtie de-a lungul abscisei (Figura 37) şi din dreptul
punctelor înscrise pe ea se ridică perpendiculare până la altitudinea
corespunzătoare fiecăruia dintre acestea;

- punctele rezultate pe hârtia milimetrică se vor uni în ordinea raportării

lor, obţinându-se astfel linia profilului topografic.

În final, profilul se trasează în tuş şi se completează cu o serie de elemente,

şi anume: titlu, scară, orientare şi denumiri (Figura 38).
Titlul trebuie să scoată în evidenţă felul profilului (topografic,
geomorfologic, longitudinal, transversal, etc.), dar în acelaşi timp trebuie să
conţină şi elemente de localizare, care să dea posibilitatea identificării regiunii în
care a fost realizat.
 Scara este un element esenţial al oricărei reprezentări grafice sau
cartografice. În cazul profilului topografic apar două scări: scara orizontală şi scara
verticală. Scara orizontală este dată de scara hărţii pe care s-a executat profilul, iar
scara verticală este cea pe care o stabilim în funcţie de caracteristicile reliefului.

a.

b.

Figura 36 – Sector de hartă pe care se execută un profil topografic

a. alegerea punctelor A şi B
b. marcarea pe banda de hârtie a punctelor
de intersecţie ale liniei de profil cu curbele
de nivel şi talvegul văilor
 Figura 37 – Raportarea punctelor pe hârtia milimetrică

Figura 38 – Profil topografic

Profilul topografic poate fi construit cu scara verticală normală sau

exagerată. În primul caz cele două scări au aceeaşi valoare, în timp ce exagerarea
se referă la faptul că cele două scări diferă. Mărimea exagerării poate fi calculată
cu ajutorul formulei:
N
E=
n

unde:
 E = exagerarea verticală a profilului
N = numitorul scării orizontale
n = numitorul scării verticale

Alegerea scării verticale nu trebuie făcută la întâmplare, ci ea trebuie să ţină

cont de o serie de considerente, şi anume:

- profilul topografic trebuie să redea cât mai fidel aspectul reliefului din
regiunea studiată. De exemplu, în zonele deluroase relieful este alcătuit
în general din culmi rotunjite şi culoare de vale mai largi (Figura 39a).
Dacă vom exagera prea puţin pe verticală zona deluroasă va căpăta mai
degrabă aspectul unei regiuni de câmpie (Figura 39b), iar dacă
exagerarea va fi prea mare, aceasta se va transforma într-un relief montan
tipic, cu creste ascuţite şi culoare de vale înguste, cu versanţi abrupţi
(Figura 39c);

Figura 39 – Profil topografic cu scări verticale diferite

a. exagerare adecvată
b. exagerare prea mică
c. exagerare prea mare

- întotdeauna exagerarea va fi mai mică în regiunile montane, medie în

zonele deluroase şi mare în cele de câmpie;
 - cu cât amplitudinea reliefului va fi mai mare, scara verticală va fi mai
mică, şi invers, cu cât amplitudinea va fi mai mică, scara verticală va fi
mai mare;

Orientarea liniei de profil se referă la dispunerea acesteia faţă de punctele

cardinale şi intercardinale. Ea prezintă o importanţă deosebită deoarece ne arată
din ce direcţie a fost privită secţiunea realizată prin scoarţa terestră. De asemenea,
în cazul profilelor executate după linii frânte ea indică direcţia fiecărui segment al
acestora (Figura 40).

Figura 40 – Profil topografic executat după o linie frântă

Denumirile elementelor traversate de linia profilului topografic trebuie şi

ele avute în vedere. De obicei, denumirile formelor negative de relief şi ale
elementelor hidrografice specifice acestora se scriu mai jos decât cele ale formelor
pozitive întâlnite în lungul liniei de profil (Figura 38).