PROFILUL

TOPOGRAFIC

LUCRĂRI PRACTICE
Disciplina: TOPOGRAFIE

Lect.univ.dr. Florina TATU

 REALIZAREA PROFILULUI TOPOGRAFIC

- Profilul topografic este un element de baza al analizei reliefului;

- Oferă posibilitatea unei mai bune intelegeri a particularitatilor reliefului:

aspecte morfologice (despre terase, lunci, albii minore, văi, versanți,
interfluvii ect.) si morfometrice (pante, altitudini, orientare, etc);

- Rezultă din intersectia unui plan vertical cu suprafata terestra;

- Poate fi intocmit doar in cazul in care relieful este reprezentat prin metoda
curbelor de nivel.
 ETAPE DE REALIZARE A PROFILULUI TOPOGRAFIC
I. Se stabilesc punctele caracteristice între care se va realiza profilul
topografic – la capetele profilului și puncte în care se schimbă orientarea
profilului; este bine ca profilul să conțină cât mai multe puncte
caracteristice precum și cote altimetrice (înălțimea max., minimimă,
vârfuri importante etc.)
- daca punctele nu sunt situate pe curbe de nivel sau nu corespund unor
puncte cotate atunci trebuie să se afle altitudinea acestora;
 CALCULAREA ALTITUDINII UNUI PUNCT
(pe hărțile realizate în curbe de nivel)

- Dacă un punct este situat pe o curbă de nivel, altitudinea punctului este egală cu cea a
valorii curbei respective;
- Dacă un punct este chiar o cotă altimetrică, altitudinea este însăși valoarea cotei
- Dacă un punct este situat între două curbe de nivel, altitudinea se poate calcula.

Să se determine altitudinea punctului P

660 B

- se trasează prin punctul P linia de cea mai mare pantă A-

B; 640 P
A
- aceasta trebuie să fie perpendiculară pe cele două curbe
de nivel;

- dacă punctul este situată pe talvegul unui râu/văi, linia de

cea mai mare pantă va fi segemntul care unește punctele
de inflexiune maximă ale curbelor de nivel succesive
Să se determine altitudinea punctului P - continuare

- se măsoară cu rigla segmentul AB;

Ex: AB = 8 mm

- Se măsoară cu rigla distanța de la curba de nivel inferioară (cu

altitudine mai mică) până la punctul P, adică segmentul AP;
Ex: AP = 3 mm

- Se determină echidistanța curbelor de nivel normale (ΔH)

Ex: ΔH=Hmax – Hmin = 660 m – 640 m = 20 m;

- Se folosește regula de trei simplă pentru determinarea valorii în metri (de pe teren)
a segmentului AP care reprezintă de fapt altitudinea relativă a punctului P în raport
cu punctul A (situat pe curba cu valoare mai mică)
Ex: 8 mm (dintre A si B)............20 m (echidistanța)
3 mm (dintre A și P).............. δh
δh = 7,5 m rezultă că altitudinea relativă a lui P în raport cu A este 7,5 m

- Pentru a calcula altitudinea absolută a punctului P se adaugă altitudinea relativă la

altitudinea absolută a curbei cu valoarea mai mică;
Ex: HP = HA + δh = 640 m + 7,5 m = 647,5 m altitudinea absolută a punctului P
II. Se unesc punctele caracteristice cu o linie subtire cu creionul (utilizand o
riglă) = directia dupa care se va realiza profilul topografic

-In functie de pozitia liniei de profil fata de formele de relief se pot realiza
profiluri transversale, longitudinale, mixte si complexe.
III. Se va utiliza o bandă de hârtie cu lățimi de 2-3 cm și cu lungime mai mare
decât linia de profil aleasă;
Cu banda de hartie se urmărește linia de profil trasată, pe care se vor marca
punctele caracteristice stabilite inițial, toate punctele de intersectie ale liniei
de profil cu curbele de nivel, cu punctele de cote, vârfuri si cu talvegurile
vailor pe care acesta le traverseaza, inscriindu-se si altitudine punctelor
respective;
 IV. Pe o hartie milimetrica se traseaza un sistem de axe YOX,

- pe axa verticală se va reprezenta scara inaltimilor, care se alege in

functie de distanta pe verticala dintre valoarea altitudinala a talvegului (sau
cea mai mică altitudine) si cea a punctului cu cea mai mare altitudine de pe
linia de profil;

- valorile de pe scara verticală vor începe de la o valoare mai mica

decat cea mai mica altitudine de pe profil

- axa orizontala este destinata scarii lungimilor, care de obicei nu

suporta modificari de scara (are aceeași scară cu scara hărții topografice
utilizate) (ex:1:25 000 ----1 cm = 250 m)

- pentru expresivitatea formelor de relief intersectate și pentru a fi

redat cât mai fidel aspectul reliefului este necesar să se stabilească anumite
proporții pentru scara verticală!
 ALEGEREA SCĂRII VERTICALE

- Scara înălţimilor poate suporta modificări în două sensuri:

1. Scara trebuie micșorată atunci cand denivelările reliefului sunt foarte

mari (regiuni montane, deluroase)
2. Scara trebuie mărită (exagerată) dacă amplitudinile formelor de relief
sunt mici – de ex. pentru regiuni de câmpie
scară verticală adecvată
De exemplu:
- in zonele deluroase relieful este alcatuit in
general din culmi rotunjite si culoare de vale
mai largi (a); 1 cm = 100m
scară verticală prea mică
- Daca vom exagera (mări) prea putin pe
verticala zona deluroasa va capata mai
degraba aspectul unei regiuni de campie (b); scară verticală prea mare
1 cm=200 m

- Daca exagerarea va fi prea mare, aceasta se

va transforma intr-un relief montan tipic, cu
aspect de creste ascutite si culoare de vale
inguste, cu versanti abrupti (c); 1cm=50 m
  intotdeauna exagerarea va fi mai mica in regiunile montane,
medie in zonele deluroase si mare in cele de campie;

 cu cat amplitudinea reliefului va fi mai mare, scara verticala

va fi mai mica (ex: 1cm = 200 m), si invers, cu cat
amplitudinea va fi mai mica, scara verticala va fi mai mare
(ex: 1 cm = 50 m);

De ex:
- pentru un profil topografic realizat pe o hartă la scara 1:25 000, pentru
regiunile montane, scara înălțimilor adecvată este 1 cm = 100 m
V. Se așează banda de hârtie cu toate datele extrase de pe harta
topografică sub axa orizontală (axa distanțelor) și prin ridicarea de
perpendiculare rezultă punctele de intersecţie a profilului cu izohipsele
(curbele de nivel), ţinându-se cont de scara verticală a altitudinilor aflată în
stânga (OX)
VI. Punctele rezultate pe grafic se vor uni in ordinea raportarii lor, obtinandu-se
astfel linia profilului topografic
VII. Completarea profilului cu alte elemente:
- punctele cardinale ce arată orientarea profilului;
- toponimie (denumiri de dealuri, vârfuri, râuri etc.),
- cote altimetrice,
- diviziunile axelor și unitățile de măsură,
- alte detalii/obiective naturale sau antropice în funcție de destinație (vegetație,
geologie, soluri, etajarea climatica, informații pentru ghidare turistică – cabane,
stâne, refugii etc. sau informații combinate rezultând profile complexe)
- legendă dacă conține mai multe tipuri de linii, semne convenționale etc.
- titlu
APLICAȚII