REPREZENTAREA RELIEFULUI PRIN CURBE DE NIVEL

I. DEFINIIE
Curbele de nivel (izohipse/ curbe hipsometrice) sunt liniile imaginare care unesc punctele cu aceeai altitudine. Ele rezult prin secionarea reliefului cu o serie de planuri orizontale, paralele i echidistante, urmat de proiectarea pe o suprafa plan a tuturor punctelor provenite din intersecia suprafeei terestre cu respectivele planuri.

II. OBINEREA CURBELOR DE NIVEL

1.
2.Forme pozitive de relief

3.Forme negative de relief

III. INTERPRETAREA HRILOR REALIZATE N CURBE DE NIVEL

A. ECHIDISTANA Distana constant, msurat pe vertical echidistan; este notat pe hri cu litera E. B. TIPURI DE CURBE DE NIVEL ntre planurile orizontale de intersecie a terenului, se numete

n functie de echidistan, curbele de nivel sunt de mai multe feluri:

a. normale, care se desemneaza prin linii continui normale b. principale, care apar pe harti sub forma unor linii mai groase c. ajuttoare, care se traseaza sub forma unor linii ntrerupte d. accidentale, care se traseaza prin linii punctate.

Curbele de nivel ajuttoare sunt trasate la 1/2 din valoarea echidistantei curbelor de nivel normale, iar curbele de nivel accidentale se traseaza, de obicei, cu 1/4 din valoarea curbelor de nivel normale. C. CUM SE INTERPRETEAZ 1. Pentru o mai usoara interpretare a reliefului, din loc n loc, pe curbele de nivel principale, se nscriu valorile acestora, cifrele fiind orientate cu baza spre vale, ceea ce faciliteaza determinarea directiei de nclinare a terenului.

2. Un alt indiciu al directiei de nclinare a terenului l constituie indicatoarele de panta (bergstrich-uri), reprezentate prin liniute scurte, trasate perpendicular pe curbele de nivel, ndreptate n josul pantei.

Form pozitiv

Form negativ

3.Cu ct curbele de nivel sunt mai dese, cu att panta este mai mare si invers, cu ct sunt mai rare, cu att panta este mai mica. n cazul pantelor foarte abrupte curbele de nivel se pot atinge, dar nu se pot ntretaia. Cu ct curbele de nivel sunt mai multe, cu att altitudinea este mai mare si cu ct sunt mai putine, cu att altitudinea este mai mica.
Aspectul curbelor de nivel n cazul pantelor domoale (a) si abrupte(b).

4 . Curbele de nivel care se afla fata n fata sunt egale ca valoare.

5. Pe lnga curbele de nivel, pe harti se mai ntlnesc si cote. Acestea se gasesc sub forma unor puncte nsotite de un numar ce exprima valoarea altitudinii.

6. De asemenea, mai pot aprea unele accidente de teren, cum ar fi gropi, maluri abrupte, viroage, diguri si unele cifre nsotitoare ce dau indicatii asupra altitudinii relative a acestora.

Reprezentarea unei viroage (raven)

D. EXEMPLIFICRI

Versant cu pant mare i mic

Deal

Raven

Versant cu profil concav i convex

Abrupt

Relief antropic

E. EXERCIII
1 vale cu curs temporar ; 2 a ; 3 cot ; 4 mamelon ; 5 vale cu curs permanent ; 6 bot de deal ; 7 curb de nivel principal ; 8 curb de nivel normal ; 9 pinten ; 10 culme ; 11 bergstrich ( indicator de pant ) ; 12 - confluen

IV. CONSTRUIREA PROFILULUI TOPOGRAFIC TRANSVERSAL

A. DEFINIIE: Profilul topografic este un element de baza al analizei reliefului, deoarece da posibilitatea unei mai bune intelegeri a particularitatilor morfologice si morfometrice ale acestuia. El rezulta din intersectia unui plan vertical cu suprafata terestra si poate fi intocmit doar in cazul in care relieful este reprezentat prin metoda curbelor de nivel. B. ELABORAREA PROFILULUI Pentru a construi un profil topografic se procedeaza astfel:

1. se aleg punctele intre care dorim sa construim profilul (Figura 1) si se determina altitudinile acestora (in cazul in care nu
sunt puncte de cota cunoscuta);

2. se unesc punctele cu o linie subtire si de-a lungul acesteia se aseaza o banda de hartie pe care se vor marca toate
punctele de intersectie ale liniei de profil cu curbele de nivel si cu talvegurile vailor pe care acesta le traverseaza, inscriindu-se si altitudine punctelor respective (Figura 2); 3. pe o hartie milimetrica se traseaza un sistem de axe YOX, unde pe abscisa vom avea scara orizontala (sau scara distantelor), iar pe ordonata scara verticala (sau scara inaltimilor); 4. se alege o scara verticala adecvata, de exemplu 1 cm = 100 m, si se vor inscrie apoi pe ordonata valorile de altitudine pornindu-se din origine nu cu valoarea 0 (cu exceptia situatiilor cand se executa profile in zone de campie), ci cu o valoare mai mica decat altitudinea minima intalnita de-a lungul liniei de profil;

5. se aseaza banda de hartie de-a lungul abscisei (Figura 3) si din dreptul punctelor inscrise pe ea se ridica perpendiculare
pana la altitudinea corespunzatoare fiecaruia dintre acestea; 6. punctele rezultate pe hartia milimetrica se vor uni in ordinea raportarii lor, obtinandu-se astfel linia profilului topografic.

3- Raportarea punctelor pe hartia milimetrica

4 - Profil topografic

7. In final, profilul se traseaza in tus si se completeaza cu o serie de elemente, si anume: titlu, scara, orientare si denumiri
(Figura 4). Titlul trebuie sa scoata in evidenta felul profilului (topografic, geomorfologic, longitudinal, transversal, etc.), dar, in acelasi timp, trebuie sa contina si elemente de localizare, care sa dea posibilitatea identificarii regiunii in care a fost realizat. Scara este un element esential al oricarei reprezentari grafice sau cartografice. In cazul profilului topografic apar doua scari: scara orizontala si scara verticala. Scara orizontala este data de scara hartii pe care s-a executat profilul, iar scara verticala este cea pe care o stabilim in functie de caracteristicile reliefului. Profilul topografic poate fi construit cu scara verticala normala sau exagerata. In primul caz cele doua scari au aceeasi valoare, in timp ce exagerarea se refera la faptul ca cele doua scari difera. Marimea exagerarii poate fi calculata cu ajutorul formulei:

unde: E = exagerarea verticala a profilului N = numitorul scarii orizontale n = numitorul scarii verticale Alegerea scarii verticale nu trebuie facuta la intamplare, ci ea trebuie sa tina cont de o serie de considerente, si anume: - profilul topografic trebuie sa redea cat mai fidel aspectul reliefului din regiunea studiata. De exemplu, in zonele deluroase relieful este alcatuit, in general, din culmi rotunjite si culoare de vale mai largi (Figura 5a). Daca vom exagera prea putin pe verticala, zona deluroasa va capata mai degraba aspectul unei regiuni de campie (Figura 5b), iar daca exagerarea va fi prea mare, aceasta se va transforma intr-un relief montan tipic, cu creste ascutite si culoare de vale inguste, cu versanti abrupti (Figura 5c);

5 - Profil topografic cu scari verticale diferite a. b. c. exagerare adecvata exagerare prea mica exagerare prea mare

intotdeauna exagerarea va fi mai mica in regiunile montane, medie in zonele deluroase si mare in cele de campie; cu cat amplitudinea reliefului va fi mai mare, scara verticala va fi mai mica, si invers, cu cat amplitudinea va fi mai Orientarea liniei de profil se refera la dispunerea acesteia fata de punctele cardinale si intercardinale. Ea prezinta o

mica, scara verticala va fi mai mare; importanta deosebita deoarece ne arata din ce directie a fost privita sectiunea realizata prin scoarta terestra. De asemenea, in cazul profilelor executate dupa linii frante ea indica directia fiecarui segment al acestora (Figura 6).

6 - Profil topografic executat dupa o linie franta

Denumirile elementelor traversate de linia profilului topografic trebuie si ele avute in vedere. De obicei, denumirile formelor negative de relief si ale elementelor hidrografice specifice acestora se scriu mai jos decat cele ale formelor pozitive intalnite in lungul liniei de profil .