ORIENTAREA ÎN TEREN ȘI

IDENTIFICAREA SEMNALELOR
METEOROLOGICE

PROFESOR: RALUCA MIJAICA

STUDENT: STANCIU CONSTANTIN

 ORIENTAREA ÎN TEREN

• Orientarea în teren a fost o calitate indispensabilă în evoluţia omului. Fără această

capacitate, omului primitiv i-ar fi fost imposibilă supravieţuirea în imensul necunoscut, în
veşnica lui căutare a hranei. Construirea drumurilor comerciale din Antichitate necesitau,
de asemenea, cunoştinţe topografice temeinice, iar strategiile războaielor medievale
presupuneau folosirea unor „hărţi de orientare” rudimentare, pe care erau reprezentate
aşezările, masivele muntoase și reţeaua apelor.
• Dezvoltată rapid la începutul secolului al XX-lea și răspândită rapid în întreaga lume.
Orientarea este o activitate fizică competitivă care îmbină calităţile unui atlet cu mişcarea
practicată în natură, aducând astfel sportul mult mai aproape de rolul pe care l-a avut la
începutul istoriei lui: acela de a făuri caractere puternice în deplină armonie cu mediul
înconjurător.
• Orientarea este sportul care constă în
parcurgerea unui traseu, într-un teren
necunoscut, materializat printr-o succesiune de
posturi de control care trebuie atinse,
concurenții alegând ruta pentru deplasare între
posturile de control, cu ajutorul unei hărţi şi al
unei busole. Performanţa se stabileşte prin
evaluarea celor două componente, şi anume:
atingerea tuturor posturilor de control din traseu
(în ordinea stabilită de organizator) și timpul în
care sportivul parcurge traseul.
 ORIENTAREA ÎN TEREN
MARCAJELE TURISTICE MONTANE

• Daca vrei sa fii in siguranta in timpul parcurgerii unui traseu montan, intotdeauna
trebuie sa urmaresti marcajele turistice, astfel vei ajunge cu siguranta la destinatia
propusa, fara niciun fel de probleme.

• Rolul marcajelor turistice, este de a scadea riscul de accidentare, ratacire si de a ajuta

turistii sa parcurga drumetii pe trasee verificate si sigure.
 UNDE SUNT POZITIONATE ACESTE MARCAJE MONTANE SI
CE INDICA?

• Aceste indicatoare pot fi intalnite pe copaci, stanci, pietre, sau pot fi amplasate pe
tablite speciale, montate pe stalpi din tevi metalice, in golurile alpine sau poieni.
Marcajele sunt amplasate in general, la distante apreciate astfel incat sa fie foarte
usor vizibile unul de altul, la o inaltime de 1,5 – 2 m fata de sol.
• Marcajele montane indica turistilor directia de mers, altitudinea, locul in care se afla,
dar si gradul de dificultate al traseului respectiv.
• Semnele utilizate pentru marcarea traseelor montane, sunt pe culorile galben, rosu si
albastru, intotdeauna pe fond alb.
 SEMNIFICAŢIE DIN PUNCT DE VEDERE AL
FORMEI

• Dunga- marchează traseul principal, de regula sunt trasee de creastă.

• Cruce-marchează un traseu ce face legatura cu alt traseu.
• Punct cu cercuri duble- traseu ce merge în cerc şi care te va scoate înapoi în punctul de
unde ai plecat.
• Triunghi sau punct într-un cerc alb- traseu secundar.
• Culorile marchează importanţa lor şi fiecare dintre forme poate avea orice culoare.
 TIPURI DE MARCAJE

1.De traseu:
• Marcajele aflate la intersectarea mai multor trasee cuprind directia de mers, tipul
de marcaj si timpul de parcurgere a traseului respectiv.
• Table toponimice: literele de culoare alba pe fond albastru, indica lacuri si rauri,
literele de culoare neagra pe fond alb, indica obiective de interes turistic. Literele
de culoare neagra pe fond galben, indica intrarea in rezervatii naturale, sau
monumente ale naturii.
• De avertizare: semnalizarea unor pericole cum ar fi: caderi de pietre, prapastie,
avalanse, drum periculos etc.
2.De directie: sunt simple sau duble si indica sensurile de parcurs.
3.De documentare: contin informatii despre traseele turistice montane si despre
punctele de interes turistic din zona respectiva.
1.De dificultate:
1. A – pericol de avalansa.
2. C – cornise pe traseu.
3. D – dificultati alpine (pasaje sau saritori).
4. M – conditii meteo ce pot influenta parcurgerea traseului.
5. O – orientare dificila.
6. P – panta mare si alunecoasa.
GRADUL DE DIFICULTATE A TRASEELOR ESTE INDICAT
SI DE TIMPUL DE PARCURGERE AL ACESTORA.
1.Trasee cu grad mic de dificultate:
1. Durata traseului: 3-6 ore.
2. Diferenta de nivel: 300-700 m.
2.Trasee cu grad mediu de dificultate:
1. Durata traseului: 4-8 ore.
2. Diferenta de nivel: 500-1000 m.
3. Necesita conditie fizica buna si orientare.
3.Trasee cu grad ridicat de dificultate:
1. Durata traseului: 5-9 ore.
2. Diferenta de nivel: 800-1500 m.
3. Necesita conditie fizica foarte buna, iar efortul fizic depus pe acest traseu este
intens.
 ORIENTAREA CU
AJUTORUL BUSOLEI

• Orientarea cu ajutorul busolei se utilizează cel mai des, fiind

în același timp și cea mai exactă. Determinarea punctelor
cardinale cu ajutorul busolei se poate face atât ziua, cât și
noaptea, în orice condiţii de vizibilitate și indiferent de
anotimp. Și totuși la orientarea cu busola se va ţine seama de
următoarele:
 • ÎN APROPIEREA UNEI REŢELE ELECTRICE DE
ÎNALTĂ TENSIUNE, ACUL BUSOLEI NU MAI INDICĂ
ÎN MOD CORECT DIRECŢIA N-S.

• • Apropierea oricărui obiect de fier face să devieze acul magnetic. Chiar și stâncile care
conţin minereuri de fier pot influenţa mișcarea acului. În cazul în care este nevoie de
orientare pe timp de noapte, este bine ca lanterna să nu stea foarte aproape de busolă.
Apropierea ei poate devia acul busolei;
• • Pe timp de furtună, acul busolei se mișcă în toate direcţiile, din cauza descărcărilor
electrice, astfel încât nu se mai poate conta pe direcţia indicată;
• • În apropierea unei reţele electrice de înaltă tensiune, acul busolei nu mai indică în mod
corect direcţia N-S.
 AZIMUTUL (UNGHIUL DE MARȘ)
 Azimutul (unghiul de marș) este unghiul format de dreapta care indică direcţia nord și dreapta ce
urmează direcţia de deplasare. Pentru determinarea unei direcţii după un azimut dat, se
procedează astfel:
• • Prin rotirea cadranului, se fixează în dreptul indicelui cifra care reprezintă unghiul de marș;
• • Busola se ţine la nivelul ochilor, cu degetul arătător lipit (și paralel) de latura de ochire;

• • Exploratorul se întoarce cu busola în mână până când vârful acului indicator ajunge în dreptul
literei N de pe cadran și acesta nu se mai mișcă;
• • Menţinând acul în această poziţie, se vizează un detaliu din teren (dar nu prea departe),
determinându-se astfel direcţia căutată;
• • Se urmează direcţia spre punctul de reper ales. Drept reper se poate alege orice detaliu distinct din
teren, care se deosebește de celelalte detalii înconjurătoare, prin formă, culoare sau dimensiuni. Nu
se aleg ca puncte de reper obiecte sau fiinţe care se deplasează.
• Deplasarea în teren, după un azimut dat, poate fi
dificilă din cauza vremii nefavorabile sau a întâlnirii
unor obstacole (lacuri, mlaștini, terenuri îngrădite
etc.). Pentru ocolirea unor astfel de obstacole se
poate proceda astfel: - Se alege un reper vizibil – pe
direcţia de deplasare – situat în partea opusă a
obstacolului. Se ocolește obstacolul și se continuă
deplasarea de la reperul ales, respectând unghiul de
marș. - Dacă pe partea cealaltă nu există nici un
punct de reper, se trimite un explorator care se va
poziţiona pe direcţia corectă și va aștepta acolo până
la sosirea celorlalţi.
 ORIENTAREA CU HARTA FARA BUSOLA

• In cazul in care nu avem busola si vrem sa ne orientam pe harta

dorind sa gasim locul in care ne aflam, este necesara determinarea
unor repere vizibile clar si pe care sa le recunoastem (un varf, o
stanca izolata, o cabana, o localitate, o poiana in mijlocul padurii,
etc.). In acest caz, sunt necesare minim doua repere recunoscute in
teren si simbolizate pe harta. Dupa detectarea pozitiei lor pe harta,
se va misca harta astfel incat pozitia reperelor alese din jurul nostru
sa corespunda cu pozitia lor de pe harta (reorientata in noua
pozitie). De exemplu, daca recunoastem doua varfuri in teren,
trecute si pe harta, pozitionam harta astfel incat linia imaginara care
in teren uneste cele doua varfuri sa fie paralela cu linia imaginara
care le uneste pe harta. Astfel, nordul hartii va indica nordul
geografic (am nordat harta) si vom sti punctele cardinale.
• Mai departe pozitia noastra o vom stabili prin aproximarea distantei
fata de repere, tinand harta conform punctelor cardinale.
Daca recunoastem locul unde ne aflam si un alt reper din teren, un
varf de exemplu, pozitionam harta astfel incat varful mentionat pe
harta sa fie pe directia varfului vazut in teren, fata de pozitia unde
ne aflam. Odata pozitionata harta in functie de teren, se obtin
punctele cardinale si daca dorim sa stim in ce directie trebuie sa
mergem, e de ajuns sa urmam directia dintre locul unde ne aflam pe
harta si locul unde trebuie sa ajungem, directie indicata de harta
orientata conform punctelor cardinale.
Continuarea traseului spre un alt punct de pe harta se face
urmarindu-se ca pe parcurs harta sa fie reorientata dupa pozitia
reperelor din jurul nostru, ca in exemplele anterioare.
ALTE MIJLOACE
DE ORIENTARE

• Dupa soare
• Atunci cand este senin, soarele poate fi un adevarat ghid al
turistului. In tara noastra,  la ora pranzului, ora 12, soarele indica
intotdeauna Sudul. Cand rasare indica Estul, cand apune indica
Vestul.
• Intre rasarit si pranz urmeaza o directie intre Est – Sud-Est – Sud (in
functie de ora si anotimp), iar dupa pranz pana la apus indica Sud –
Sud-Vest – Vest, in functie de ora si anotimp.
 DETERMINAREA DIRECŢIILOR PUNCTELOR
CARDINALE.

 Cu ajutorul busolei.

•Punctele cardinale N, E, S şi V se determină cel mai repede şi mai uşor cu ajutorul busolei,
deoarece acul ei magnetic indică întotdeauna derecţia N. Celelalte puncte se vor determina astfel: ne
întorcem cu faţa spre N, direcţia opusă – S, în dreapta va fi E iar în stânga – V.
 După Steaua Polară.
• Steaua Polară se găseşte în prelungirea roţii din dreapta şi dinapoi a Carului Mare, la distanţa de 5
ori depărtare dintre aceste roţi şi în capul oiştii Carului Mic. Ea arată întotdeauna nordul
 După Lună.

• Luna se deplasează de la est spre vest. La ora 24.00 Luna se află spre sud. Atunci cînd Luna este în
creştere şi are forma unui C intors , colţurile sunt orientate spre est. Atunci cînd se află în descreştere
şi are forma literei C , colţurile ei sunt orientate spre vest
  După poziţia Soarelui.
•La ora 6.00 Soarele se află la est, la ora 12.00 – la sud, iar la ora 18.00 – la vest.
•Pentru determinarea punctelor cardinale cu ajutorul Soarelui şi al ceasului este nacesar:
- să se aşeze ceasul în poziţia orizontală şi să se rotească în aşa fel , încît acul orar să fie îndreptat spre Soare;
- unghiul format între acul orar al ceasului şi direcţia marcată de centrul cordanului şi cifra 12 se împarte în
două;
- linia care împarte acest unghi în două va indica direcţia S.
•Pînă la amiază trebuie să se împartă pe cordan unghiul pe care acul orar al ceasului îl face pînă la orele
12.00, iar după amiază unghiul pe care acul orar l-a făcut după ora 12.00.
 După diferite semne ale detaliilor de planimetrie:
- coaja copacilor izolaţi este de obicei mai groasă (aspră), iar uneori acoperită cu muşchi pe partea de nord;
- pietrele mari, stâncile sunt, de asemenea, acoperite cu muşchi pe partea de nord;
- gaura mişuroiului de cârtiţă care are ieşirea, de regulă, spre nord;
- altarul bisericii este orientat spre est;
 IDENTIFICAREA SEMNALELOR
METEOROLOGICE

• Vremea pe munte este importantă pentru fiecare dintre noi. Nu este un secret că activitățile
montane sunt mai plăcute pe o vreme frumoasă! Fie că vorbim de drumeție, de cățărare,
via ferrata, alpinism sau cicloturism, temperaturile plăcute, vântul potrivit și lipsa
precipitațiilor sunt, pur și simplu, condiții mai îmbietoare pentru a ne dori să fim în natură.
Vremea joacă însă un rol hotărâtor atunci când obiectivul propus implică dificultăți tehnice
mai ridicate, zone de creastă, zone unde există căderi de pietre și, pentru sezonul de iarnă,
zone expuse avalanșelor, astfel că verificarea prognozei meteo devine o etapă extrem de
importantă în cadrul organizării turei.
 SEMNELE CĂ FURTUNA SE APROPIE

• 1.      Cer înnorat dimineaţa

• Dacă de la primele ore ale dimineţii norii îşi fac apariţia, aceştia pot semnala o
posibilă instabilitate atmosferică. Furtunile sunt mai rare în prima parte a zilei,
desfăşrându-se mai mult după amiaza.
• Norii nu anunţă fenomene meteo extreme neapărat, însă când îşi schimbă
aspectul şi cresc în plan vertical, acesta este un semn că se pot transforma în
cumulus – similari unor grămezi albicioase cu o consistenţă pufoasă şi baza
plată.
• 2.      Prezenţa norilor cumulonimbus
• Norii cumulus sunt precurosii acestora, tipici de furtună. Semnele norilor
cumulonimbus includ o dezvoltare verticală (altitudinea superioară poate depăşi
10.000m), iar aspectul implică protuberanţe cu marginile bine conturate. Sunt
asemănători cu vata de zahăr.
• 3.      Umezeală şi zăpuşeală
• Atmosfera sufocantă este alt semn de apropiere a unei furtuni, mai ales dacă este
însoţită şi de o scădere bruscă a presiunii atmosferice. Presiunea scade odată ce creşte
altitudinea, creşte odată cu scăderea temperaturii şi scade odată ce creşte umezeala
aerului.
• 4.      Tunetele şi fulgerele
• Ploaia şi vântul nu sunt elemente prea periculoase, decât dacă sunt însoţite de
fulgere. Descărcarile electrice sunt aproape imposibil de evitat odată ce lovesc
suprafaţa terestră. Cele mai periculoase sunt fulgerele care iau contact cu pământul,
însă ele sunt o parte minoră din totalul de fulgere. Îţi poţi da seama de cât de aproape
este celula de vreme rea, în funcţie de distanţa până la ele.
• 5.      Alte semne alarmante
• Animalele tind să se agite, iar păsările au zborul mai energic şi croncane mai mult.
• Rafalele puternice de vânt semnalează apropierea unei furtuni pe munte.
• Mirosul plantelor devine mai intens înaintea unei furtuni.
 DETERMINAREA DISTANŢEI LA CARE SE PRODUCE UN
FULGER

• Pentru a determina distanţa la care se produce un fulger trebuie să numeri

secundele.
• Trebuie calculat intervalul scurs de la descărcarea electică sau fulgerul vizibil
pe cer până la tunet. Pentru aflarea distanţei aproximative până la fulger
(până la furtună) se împarte numărul de secunde la 3. Punctul de contact se
află la numărul obţinut în final şi se măsoară în kilometri. Sunetul parcurge
prin aer 1 km în aproximativ 3 secunde.
• De exemplu dacă numeri 9 secunde şi împarţi la 3 înseamnă că furtuna este
de 3 km de tine. 
• Când realizezi că tunetul urmează  la sub 3 secunde de fulger, cel mai indicat
lucru este să cauţi rapid un refugiu. Furtunile pe munte sunt foarte
periculoase şi nu reprezintă o experienţă plăcută deloc.
 BIBLIOGRAFIE

1. https://edelweiss-shop.ro/de-ce-sunt-importante-marcajele-turistice-montane/
2. https://www.google.com/search?q=marcaje+de+dificultate+montane&tbm=isch&ved=2ahUKEwjhyZqz9vb7AhVewgIHHYVVCdMQ2-
cCegQIABAA&oq=marcaje+de+dificultate+montane&gs_lcp=CgNpbWcQAzoECCMQJ1DPClj8JmDcKGgBcAB4AIABV4gB1geSAQIxMpgBAKABA
aoBC2d3cy13aXotaW1nwAEB&sclient=img&ei=Q5yYY6GcJd6Ei-
gPhaulmA0&bih=635&biw=1366&rlz=1C1CHBD_roRO937RO937#imgrc=whlrAMd1upnV9M

3. https://freerider.ro/utile/semnificatiile-marcajelor-turistice-82296
4. https://freerider.ro/utile/semnificatiile-marcajelor-turistice-82296
5. https://explocrinul.files.wordpress.com/2017/02/fisa-2-8.pdf
6. https://www.carpati.org/articol/orientarea_in_teren_folosind_harta_si_busola_si_alte_mijloace_de_orientare
_/1017/
7. https://hgim.tuiasi.ro/wp-content/uploads/2021/03/Climatologie_2020.pdf
8. https://www.mormota.ro/blog/semnale-furtuna-munte-sfaturi.html