Definiţii

Din punct de vedere fizic, viteza se defineşte ca fiind spaţiul parcurs în unitatea de timp şi
se calculează după expresia s v t  (în care v - este viteza, s - este spaţiul parcurs şi t - este timpul
în care se parcurge spaţiul s ). Unitatea de măsură a vitezei este metrul pe secundă m s . Cu cât
un obiect parcurge un anumit spaţiu într-un interval de timp mai scurt cu atât viteza lui este mai
mare şi invers.

În educaţie fizică, viteza este definită diferit, în funcţie de opiniile specialiştilor din acest
domeniu de activitate după cum urmează:

- „capacitatea omului de a efectua acţiunile motrice într-un timp minim pentru condiţiile
respective” (Zaţiorski V.M. – 1968);

- „repeziciunea mişcărilor sau capacitatea de a efectua acţiunile motrice într-un timp minim
pentru anumite condiţii” (Florescu C. – 1969);

- „capacitatea de a efectua rapid mişcarea” (Ozolin N. – 1972);

- „iuţeala (rapiditatea) cu care se efectuează acţiunile motrice în structurile şi combinările cele

mai diverse” (Mitra Gh., Mogoş A. – 1980);

- „capacitatea omului de a executa mişcările cu rapiditate şi frecvenţă mare” (Demeter A. –

1981);

- „capacitatea definită pornind de la mobilitatea proceselor neuro-musculare şi capacităţilor

musculaturii de a dezvolta o forţă şi de a realiza acţiuni motrice într-un timp minim” (Frey –
1978)

- „capacitatea de a desfăşura acţiuni motrice într-un timp minimal” (Manno R. – 1987). -

„capacitatea de a executa acte sau acţiuni motrice cu întreg corpul sau numai cu anumite
segmente ale acestuia într-un timp cât mai scurt, deci cu rapiditate maximă,în funcţie de
condiţiile existente” (Cârstea Gh. – 1993)

Toate aceste definiţii nu se deosebesc semnificativ unele de altele şi scot în evidenţă

caracteristicile esenţiale de efectuare a mişcărilor cu viteză şi anume rapiditatea, iuţeala,
frecvenţa mare sau într-un timp cât mai scurt, într-un timp minimal.

Deci, putem constata ca viteza este capacitatea omului de a efectua mişcările cu

rapiditate. Viteza ca şi calitate motrice este prezentă în marea majoritate a acţiunilor motrice şi
reprezintă o unitate de măsură obiectivă în stabilirea performanţelor motrice.
 Viteza este o calitate a organismului care este determinată de aptitudinile fiecărei
persoane şi este puternic condiţionată genetic, având un coeficient de heritabilitate de 0,90 Ea
este influenţată 27 decisiv de mobilitatea proceselor nervoase fundamentale, de calitatea nervilor,
a muşchilor şi ale sinapselor.

În alegerea exerciţiilor pentru dezvoltarea diferitelor forme de manifestare a vitezei

trebuie să ţinem cont în primul rând de particularităţile vitezei la diferite vârste pentru ca
procesul de instruire să se realizeze în concordanţă cu posibilităţile individuale ale elevilor.

Conform datelor din literatura de specialitate (Bota C., Prodescu B. 1997, Tudor V. 1999,
Dragnea A. 2006) se constată că:

- între 5 şi 7 ani, prin ameliorarea capacităţii de coordonare segmentară, creşte frecvenţa

mişcărilor şi se înregistrează progrese în ceea ce priveşte scăderea nivelul vitezei de reacţie;

- între 7 şi 10 ani, procesele de creştere şi dezvoltare favorizează manifestarea unei viteze

de reacţie şi de execuţie crescute;

- între 10 şi 14-15 ani se pot atinge, printr-o instruire adecvată, indici ai vitezei de reacţie
echivalenţi cu cei ai adulţilor; prin creşterea capacităţii de efort anaerob, se poate interveni şi
asupra dezvoltării vitezei de deplasare, precum şi a vitezei în regim de forţă;

- adolescenţa este perioada de vârstă la care pot fi abordate toate formele de manifestare
ale vitezei.

Cerinţele care trebuie respectate pentru a asigura o instruire corespunzătoare în vederea

dezvoltării vitezei în cadrul lecţiilor de educaţie fizică:

- exerciţiile pentru dezvoltarea vitezei se vor planifica la începutul lecţiilor, în condiţiile

în care s-a realizat o stare de excitabilitate optimă a sistemului nervos şi un nivel optim de
încălzire a întregului organism. De obicei exerciţiile se plasează imediat după veriga de
influenţare selectivă a aparatului locomotor, înaintea oricărei alte teme sau activităţi;

- durata exerciţiilor de viteză trebuie să fie cuprinse în intervalul de timp minim 5-6
secunde şi maximum 40-43 secunde; - pauzele dintre repetări trebuie să fie suficient de lungi
pentru a permite revenirea funcţiilor vegetative, dar nu şi reducerea stării de excitabilitate optimă
obţinută la nivelul scoarţei cerebrale ca urmare a efectuării exerciţiilor cu viteză maximă;

- pentru dezvoltarea vitezei subiecţii trebuie să aibă bine însuşită structura motrică care
alcătuiesc exerciţiile;

- exerciţiile să solicite la maximum indicii de manifestare a vitezei;

- fiecare exerciţiu să dureze atâta timp cât se poate menţine viteza de execuţie la
parametri ridicaţi;

2
 - efortul trebuie repetat (după o pauză de rvenire aproape completă) atâta timp cât viteza
nu scade din cauza oboselii;

- repetarea efortului cu viteză maximă, constituie calea principală pentru dezvoltarea

vitezei;

- la fiecare reluare a efortului, subiectul trebuie să tindă spre depăşirea performanţei

anterioare;

- în timpul dezvoltarii vitezei nu trebuie neglijate nici dezvoltarea celorlalte calităţi

motrice.

Pentru dezvoltarea vitezei se pot folosi toate mişcările ce alcătuiesc conţinutul

mijloacelor educaţiei fizice, efectuate cu viteză maximă în condiţii normale de execuţie, în
condiţii uşurate pentru a mări viteza de execuţie şi în condiţii de îngreuiere pentru a mări efotul
efectuat cu viteză maximă. Mijloacele pot fi:

- exerciţii pentru influenţarea selectivă a aparatului locomotor executate în tempo rapid;

dezvoltă viteza de execuţie, viteza de repetiţie şi simţul ritmului; se recomandă la clasele I-IV şi
V-VIII;

- exerciţiile de front şi formaţii, schimbările de direcţii, refacerea unor formaţii în alte

zone de lucru, schimbări de formaţii, comenzi date prin surprindere, comenzi inverse, etc.,
dezvoltă viteza de reacţie, viteza de execuţie şi capacitatea de concentrare a atenţiei; se
recomandă la toate clasele;

- jocuri de mişcare şi ştafete aplicative care solicită atenţia şi reacţii rapide la diferite
semnale dinainte stabilite, sau date prin surprindere; dezvoltă viteza de reacţie, precizia, viteza de
repetiţie; pot fi utilizate la toate clasele;

- exerciţii şi jocuri cu mingea: aruncări şi prinderi efectuate rapid, prinderea mingii

aruncate sau ricoşate din perete, prinderea şi pasarea simultană sau alternativ a două sau trei
mingi, etc.; dezvoltă toate formele de manifestare a vitezei în condiţii complexe; se recomandă la
toate clasele;

- porniri şi opriri din şi în diferite poziţii (stând, ghemuit, culcat, cu spatele spre direcţia
de deplasare, etc.), la diferite semnale (sonore sau vizuale) deplasările efectuându-se cu viteză
maximă; dezvoltă viteza de reacţie de repetiţie şi de execuţie; se recomandă la toate clasele

; - sărituri variate cu bătaie pe unul sau pe ambele picioare; dezvoltă viteza de execuţie şi
viteza în regim de forţă – detenta; se recomandă la toate clasele;

- exerciţiile din şcoala alergării folosite cu precădere pentru alergarea de viteză – pasul
alergător de accelerare, pasul lansat de viteză, startul de jos şi lansarea de la start: dezvoltă viteza
de repetiţie precum şi celelalte forme de manifestare ale vitezei; se recomandă la toate clasele;
3
 - elementele şi procedeele tehnice din jocurile sportive efectuate cu viteze cât mai mari
(pase rapide, acţiuni pe contraatac, replieri rapide, conducerea mingii în viteză, etc.); dezvoltă
viteza de reacţie în cadrul unor acţiuni complexe, celelalte forme de manifestare a vitezei în
condiţii de solicitare diferite precum şi capacitatea de anticipare şi de decizie; se recomandă a fi
folosite numai după însuşirea temeinică a mecanismelor de bază ale procedeelor tehnice;

- jocuri sportive bilaterale cu reguli simplificate efectuate pe terenuri cu dimensiuni

reduse, în reprize scurte, eliminarea unor reguli ţi procedee pentru dinamizarea jocului; se
recomandă la colectivele care stăpânesc bine tehnica şi tactica jocului respectiv;

- unele exerciţii pentru dezvoltarea forţei cu accent pe creşterea vitezei de repetiţie şi de

execuţie; se recomandă folosirea unor greutăţi mici iar structura mişcărilor din cadrul exerciţiilor
să fie bine consolidate.