Sunteți pe pagina 1din 43

1

Motto :

YOU CAN SURVIVE ANYTHING, EXCEPT DEATH ITSELF


(De-a lungul timpului, marinarii au supravietuit unor situatii aparent imposibile, prin buna practica
marinareasca si prin forta vointei lor).

TEHNICI INDIVIDUALE DE SUPRAVIETUIRE PE MARE

Suport de curs

Realizator :

Cdt. GELU BAMBOI


Expert consultant 1A

Tehnoredacrare : Florentina Diaconescu


Coperta :

Nicoleta Hancu

CUPRINS

1. CONSIDERATII GENERALE..............................................................................4
1.1. Scop.........................................................................................................4
1.2. Obiective..................................................................................................4
2. INTRODUCERE....................................................................................................4
2.1. Recomandari privind siguranta proprie in baza de instruire....................4
2.2. Principiile supravietuirii pe mare.............................................................5
2.3. Definitii....................................................................................................5
2.4. Manualul de instruire...............................................................................6
2.5. Simboluri IMO pentru siguranta..............................................................6
3. SITUATII DE URGENTA....................................................................................7
3.1. Tipuri de situatii de urgenta care ar putea duce la abandonarea navei....7
3.2. Comunicatiile la bordul navei si sistemele de alarma.............................7
3.3. Rolul de apel si instructiunile in caz de urgenta......................................8
3.4. Exercitii de rol.........................................................................................9
3.5. Antrenarea la bordul navei si instruirea echipajului...............................10
4. ECHIPAMENTUL INDIVIDUAL DE SALVARE..............................................10
4.1. Colac de salvare......................................................................................10
4.2. Vesta de salvare......................................................................................11
4.3. Costum de imersiune..............................................................................11
4.4. Costum anti-expunere (AES).................................................................12
4.5. Mijlocul de protectie termica (TPA)......................................................12
5. ECHIPAMENTUL COLECTIV DE SALVARE.................................................12
5.1. Pluta de salvare......................................................................................12
5.2. Barca de salvare.....................................................................................13
5.3. Barca de urgenta....................................................................................14
5.4. Barca de salvare rapida..........................................................................15
6. ECHIPAMENTUL DE SEMNALIZARE............................................................15
6.1. Racheta parasuta....................................................................................15
6.2. Facla de mana........................................................................................15
6.3. Geamandura fumigena...........................................................................16
6.4. Lanterna electrica...................................................................................16
6.5. Proiector.................................................................................................16
6.6. Oglinda de semnalizare pe timp de zi....................................................16
6.7. Fluier......................................................................................................16
6.8. Reflector radar.......................................................................................17

3
6.9. Lampa exterioara actionata manual.......................................................17
6.10.Card ilustrat cu semnalele de salvare....................................................17
7. ECHIPAMENTUL RADIO PENTRU SALVAREA VIETII PE MARE..........17
7.1. Radiobaliza pentru localizarea naufragiilor (EPIRB)............................17
7.2. Transponder radar (SART)....................................................................18
7.3. Transiver radiotelefonic (VHF).............................................................18
8. SUPRAVIETUIREA PE MARE..........................................................................19
8.1. Abandonarea navei................................................................................19
8.2. Actiuni initiale dupa abandonarea navei...............................................20
8.3. Actiuni secundare dupa abandonarea navei..........................................22
8.4. Pericole pentru supravietuitori..............................................................26
9. OPERATIUNEA DE SALVARE CU ELICOPTERUL.....................................28
9.1. Comunicatiile cu elicopterul.................................................................28
9.2. Evacuarea de pe nava............................................................................28
9.3. Evacuarea de pe ambarcatiunile de supravietuire.................................28
9.4. Metode de evacuare cu elicopterul........................................................28
9.5. Semnalizarea pentru ridicarea in siguranta a supravietuitorilor............29
ANEXE.....................................................................................................................30
ANEXA 1 - Semnale de pericol.................................................................30
ANEXA 2 - Semnale de salvare.................................................................31
ANEXA 3 - Transmiterea mesajelor de pericol.........................................36
ANEXA 4 - Metode de evacuare cu elicopterul.........................................38
BIBLIOGRAFIE.......................................................................................................41

1.CONSIDERATII GENERAL
1.1.

Scop :

Scopul acestui program este acela de a indeplini cerintele minime , obligatorii, pentru navigatori,
privind familiarizarea, antrenamentul bazic de siguranta si instruirea , conform Codului STCW,
Sectiunea A-VI/1. De asemenea, programul urmareste sa ofere navigatorilor o mai buna intelegere a
prevederilor Conventiei SOLAS, privind siguranta vietii pe mare, precum si modul in care acestea se
aplica la nava lor.
Programul isi mai propune sa transmita cursantilor cunostintele de ordin aplicativ, privind
atributiile si responsabilitatile echipajului, procedurile de urgenta si echipamentele navei care, combinate
cu antrenamentele si exercitiile de rol, regulate si realiste, de la bordul navei, ii vor ajuta sa reactioneze
cu calm si eficienta intr-o situatie de urgenta reala.
1.2.Obiective :
Programul acopera cerintele Conventiei STCW si ale Codului STCW, Cap.VI Sectiunea AVI/1, Tabela A-VI/1-1.
Indeplinind standardele minime de competenta in tehnici individuale de supravietuire pe mare,
un cursant va fi capabil sa supravietuiasca pe mare, in eventualitatea abandonarii navei.
Un cursant absolvent trebuie sa fie capabil :
sa imbrace o vesta de salvare
sa imbrace si sa utilizeze un costum de imersiune
sa sara in siguranta, de la inaltime, in mare
sa redreseze o pluta de salvare rasturnata, purtand vesta de salvare
sa inoate purtand vesta de salvare
sa pluteasca fara vesta de salvare
sa urce intr-o ambarcatiune de salvare, de pe nava sau din apa, purtand vesta de salvare
sa intreprinda actiunile imediate la urcarea intr-o ambarcatiune de salvare, pentru a mari
sansele de supravietuire
sa lanseze ancora de furtuna
sa opereze echipamentul ambarcatiunii de salvare
sa opereze echipamentul de semnalizare, inclusiv echipamentul radio
2.INTRODUCERE
2.1.Recomandari privind siguranta proprie in baza de instruire

5
Pe toata durata instruirii, cursantii trebuie sa respecte regulile de siguranta prelucrate de experti sau
instructori, in special pe timpul instruirii practice cu echipamentul de salvare.

2.2.Principiile supravietuirii pe mare


Supravietuirea pe mare are la baza urmatoarele principii :
familiarizarea initiala la bordul navei (SOLAS, Cap.III/ Reg.19)
antrenamente si exercitii de rol, regulate si realiste
pregatirea pentru orice situatie de urgenta
cunoasterea actiunilor in caz de :
convocare la posturile de adunare
ordin de abandonare a navei
ordin de a sari mare
ajungere in apa de mare
ajungere intr-o ambarcatiune de supravietuire
cunoasterea principalelor pericole pentru supravietuitori
2.3.Definitii
(SOLAS , Cap.III/ Reg. 3)
Principalii termeni referitori la mijloacele de salvare pe mare sunt definiti de Conventia SOLAS,
dupa cum urmeaza :
Codul international al mijloacelor de salvare (International Life-saving Appliance Code ),
sau Codul LSA, este un cod adoptat de Comitetul de Siguranta Maritima al Organizatiei Maritime
Internationale, care furnizeaza standardele internationale pentru mijloacele de salvare , prevazute de
Capitolul III al Conventiei SOLAS.
Ambarcatiunea de supravietuire ( survival craft) este o ambarcatiune capabila sa mentina in
viata persoanele sinistrate, dupa abandonarea navei. Este termenul generic pentru barci si plute de
salvare.
Barca de urgenta (rescue boat) este o barca destinata salvarii sinistratilor si gruparii
ambarcatiunilor de supravietuire (barci si/sau plute de salvare).
Barca de salvare rapida (fast rescue boat) este o barca de urgenta rapida, prevazuta pentru
navele de pasageri de tip ro-ro.
Sistemul de evacuare marina (marine evacuation system) este un dispozitiv destinat
transferului rapid al persoanelor, de la puntea de imbarcare a unei nave, la o ambarcatiune de
supravietuire care pluteste in apropierea acesteia.
Costumul anti-expunere (anti-exposure suit - AES) este un costum de protectie destinat
echipajului barcilor de urgenta si echipei de deservire a sistemului de evacuare marina.
Costumul de imersiune (immersion suit) este un costum de protectie, care reduce pierderea de
caldura a corpului persoanei care il poarta, in apa rece.
Mijlocul de protectie termica (thermal protective aid TPA) este un sac (sau costum)
confectionat din material impermeabil, cu conductivitate termica redusa.

6
Lansarea in plutire libera (float-free launching) este acea metoda de lansare a unei
ambarcatiuni de supravietuire (barca sau pluta), in care aceasta este eliberata automat de pe o nava care
se scufunda si este gata de utilizare.
Lansarea in cadere libera (free-fall launching) este acea metoda de lansare a unei ambarcatiuni
de supravietuire(barca sau pluta), in care aceasta , impreuna cu persoanele si echipamentul de la bordul
sau, este eliberata si lasata sa cada in mare, fara nici un dispozitiv de restrangere.

2.4.Manualul de instruire
(SOLAS, Cap.III/ Reg. 35)
In fiecare careu , sau in fiecare cabina, trebuie sa existe cate un Manual de instruire . Acest
manual (ilustrat pe cat posibil) va cuprinde instructiuni si informatii exprimate in termeni
accesibili , referitoare la :
echipamentul de salvare instalat la bordul navei
metode de supravietuire
Indiferent de forma de redactare, un manual de instruire trebuie sa explice, detaliat , urmatoarele
probleme :
imbracarea echipamentului individual de salvare
adunarea la locurile desemnate prin rolurile de apel
imbarcarea/lansarea si indepartarea de nava a ambarcatiunilor de supravietuire
metoda de lansare din interiorul ambarcatiunii de salvare
eliberarea ambarcatiunilor din dispozitivele de lansare
utilizarea dispozitivelor de protectie din zona de lansare
iluminatul in zona de lansare a ambarcatiunilor
utilizarea intregului echipament de salvare
utilizarea intregului echipament de semnalizare
utilizarea ancorelor de furtuna
utilizarea motorului de barca si a accesoriilor acestuia
recuperarea ambarcatiunilor , inclusiv stivuirea si amararea lor
riscurile expunerii la intemperii (necesitatea hainelor calduroase)
utilizarea optima a mijloacelor de supravietuire din ambarcatiuni
metode de recuperare, inclusiv utilizarea dispozitivelor elicopterului (chinga, cos, plasa,
targa, scaun, ham), a dispozitivelor de la uscat si a aruncatorului de bandula
orice alte sisteme/dispozitive cuprinse in rolurile de apel
instructiuni pentru reparea echipamentului de salvare, in caz de urgenta
Navele echipate cu sistem de evacuare marina vor fi prevazute cu mijloacele necesare asigurarii
antrenamentului la bord, in vederea utilizarii acestui sistem.
2.5.Simboluri IMO pentru siguranta
(SOLAS , Cap.III/ Reg. 9/ Reg.11)

7
La bordul navelor se utilizeaza semne, etichete, postere, marcaje de pericol si pictograme , pentru
localizarea echipamentelor de siguranta, afisarea instructiunilor de operare, avertizarea asupra
pericolelor potentiale etc., dupa cum urmeaza :
semne de siguranta (safety signs)
semne de directionare (direction signs)
simboluri pentru planul de incendiu (fire control symbols)
semne pentru echipamentul de incendiu (fire equipment signs)
semne de obligativitate (mandatory signs)
semne de pericol (hazard signs)
semne de interdictie (prohibition signs)
semnalizare combinata (combination signage)
semne pentru navele si terminalele de pasageri (passenger vessels & terminal signs)
semne pentru bucatarie si spatii de locuit ( galley & accomodation signs)
semne pentru punti si compartimentul masini (deck & engine room signs)
placute de marcaj temporar ( temporary tie tags)
etichete pentru marfuri periculoase ( IMDG & hazard diamonds)
marcaje de pericol si postere ( hazard markings & posters)
postere pentru avizare si antrenament ( safety awareness & training posters)
postere si pancarde obligatorii ( posters & mandatory placards)
pictograme pentru planul de incendiu si siguranta ( fire & safety plan pictograms)
3.SITUATII DE URGENTA
Situatiile de urgenta sunt situatii de pericol iminent, soldate cu :
pierderi de vieti
vatamari corporale
avarierea/pierderea de bunuri
afectarea mediului
3.1.Tipuri de situatii de urgenta care ar putea duce la abandonarea
navei :
incendiu/explozie la bord (compartimentul masini, tancuri de combustibil, tancuri de marfa
etc.)
coliziunea cu alta nava
esuarea navei
scufundarea navei
inundarea compartimentelor navei
accidente cauzate de marfurile periculoase
pierderea stabilitatii navei (deplasarea marfurilor)
avarierea corpului navei
amenintare cu bomba

8
In diferite situatii de urgenta pot apare dificultati la abandonarea navei, cum ar fi blocarea cailor
de evacuare, imposibilitatea lansarii ambarcatiunilor (canarisire excesiva, avarii, defectiuni etc.), lipsa
iluminatului, lipsa membrilor de echipaj cu atributii privind lansarea ambarcatiunilor, conditii de vreme
nefavorabila etc.
In caz de incendiu , este prudent sa se lanseze numai o parte a ambarcatiunilor de supravietuire,
pentru a fi pe atentiune, in timp ce lupta impotriva incendiului trebuie continuata.
3.2.Comunicatiile la bordul navei si sistemele de alarma
(SOLAS,Cap III/ Reg. 6)
Intre posturile de control al situatiilor de urgenta (emergency control stations), posturile de
adunare (muster stations sau assembly stations) si posturile de imbarcare (embarkation stations) trebuie
sa existe mijloace de comunicatie (cu doua cai) fixe, portabile, sau ambele sisteme.
Navele trebuie echipate cu un sistem de alarma generala (general emergency alarm system),
capabil sa emita semnalul de alarma generala (general emergency alarm signal), care consta din cel
putin 7 sunete scurte, urmate de un sunet lung (. . . . . . . ____________ ). Acest semnal va fi utilizat
pentru convocarea urgenta a echipajului si a pasagerilor la posturile de adunare si pentru initierea
actiunilor incluse in rolul de apel .
Sistemul de alarma generala trebuie suplimentat cu un sistem de adresare publica (public address
system), prin care se transmit mesajele verbale catre echipaj si pasageri.
La activarea sistemului de alarma generala, sistemele audio de agrement trebuie sa fie decuplate
automat.
Semnalul de alarma generala trebuie sa poata fi auzit in toate spatiile de locuit si in toate spatiile
de lucru ale echipajului. La navele de pasageri, semnalul trebuie sa poata fi auzit , de asemenea, pe toate
puntile deschise ale navei.
Dupa declansare, semnalul de alarma generala trebuie sa fie repetat continuu, pana cand este
anulat manual, sau intrerupt, temporar, de un mesaj transmis prin sistemul de adresare publica.
3.3. Rolul de apel si instructiunile in caz de urgenta
(SOLAS, Cap III/Reg. 37)
Rolurile navei reprezinta procedurile desemnate , care trebuie urmate in diferite situatii de
urgenta ivite la bord.
Rolul de apel (muster list) trebuie sa specifice detaliile privind sistemul de alarma
generala , sistemul de adresare publica, precum si actiunile care trebuie intreprinse de echipaj si pasageri,
la auzul semnalului de alarma generala. De asemenea, rolul de apel trebuie sa specifice cum va fi dat
ordinul de abandonare a navei.
In general, un rol de apel cuprinde urmatoarele sectiuni :
detalii privind semnalul de alarma generala
functia/numele cui se adreseaza
postul de adunare in caz de apel
atributiile specifice pentru fiecare situatie de urgenta cuprinsa in rol
lista materialelor/echipamentelor care trebuie aduse la postul de adunare
Rolul de apel trebuie sa cuprinda atributiile stabilite pentru diferiti membri ai echipajului, care sa
includa :

inchiderea portilor etanse, a usilor de incendiu, a valvulelor, a scurgerilor, a iublourilor


laterale, a spiraielor, a sabordurilor si a altor deschideri similare ale navei
echiparea ambarcatiunilor de supravietuire si a altor mijloace de salvare
pregatirea si lansarea ambarcatiunilor de supravietuire
pregatirea altor mijloace de salvare
apelul pasagerilor
utilizarea echipamentului pentru comunicatii
componenta echipei de interventie pentru stingerea incendiilor
atributii speciale referitoare la utilizarea echipamentului si instalatiilor de stins incendiul

In rolul de apel trebuie specificat numele ofiterului desemnat/responsabil pentru intretinerea


corespunzatoare a echipamentelor si mijloacelor de salvare si de stins incendiul, astfel ca acestea sa fie
gata in permanenta pentru utilizarea imediata. De asemenea, in rol trebuie specificati inlocuitorii
persoanelor cheie, care ar putea fi incapabile sa-si exercite atributiile (ranite, disparute etc.).
Rolul de apel va include si atributiile echipajului, referitoare la pasagerii de la bordul navei, care
sa includa :
avertizarea pasagerilor
verificarea daca pasagerii au imbracaminte corespunzatoare si daca au imbracat corect vesta
de salvare
adunarea pasagerilor la posturile de adunare
mentinerea ordinii pe caile de acces si pe casa scarilor, precum si controlul deplasarii
pasagerilor pe nava
asigurarea unui numar suficient de paturi in ambarcatiunile de supravietuire
Rolul de apel trebuie afisat vizibil pe nava (pe comanda de navigatie, in compartimentul de
control al masinilor, in careuri si pe culoare, la fiecare punte locuita) si actualizat , dupa fiecare
schimbare efectuata in echipaj , sau in dotarile navei (echipamente noi etc.).
3.4. Exercitii de rol
(SOLAS, Cap III/Reg. 19)
Depasirea unei situatii de urgenta pe mare depinde de gradul de instruire si antrenare a
echipajului. Toti membrii echipajului trebuie sa stie cu exactitate ce se asteapta de la ei intr-o situatie de
urgenta , iar acest lucru se obtine numai prin antrenamente si exercitii de rol , regulate si realiste.
Membrii de echipaj, care au atributii in diferite situatii de urgenta (cuprinse in rolul de apel),
trebuie familiarizati cu acestea, inaintea inceperii voiajului.
Exercitiile de rol , pentru fiecare situatie de urgenta simulata, trebuie desfasurate, pe cat posibil,
ca si cand nava s-ar afla in situatia de urgenta respectiva.
Fiecare membru de echipaj trebuie sa participe, la cel putin un exercitiu de abandon si unul de
incendiu, cel putin o data pe luna.
Fiecare exercitiu de abandon trebuie sa includa :
convocarea pasagerilor si echipajului la posturile de adunare , utilizand semnalul de alarma
generala, urmat de anuntul dat prin sistemul de adresare publica, referitor la exercitiul de
abandon care va avea loc

10

prezentarea pasagerilor si a echipajului la locurile de adunare si pregatirea pentru exercitarea


atributiilor desemnate/detaliate prin rolul de apel
verificarea daca pasagerii si echipajul au imbracaminte/incaltaminte corespunzatoare
verificarea daca vestele de salvare sunt imbracate corect
coborarea (a cel putin) unei barci de salvare , dupa pregatirea corespunzatoare pentru lansare
pornirea si operarea motorului de barca
operarea gruielor utilizate pentru lansarea plutelor de salvare
o simulare de cautare si salvare a pasagerilor blocati in cabine
instructiuni de utilizare a echipamentului radio din ambarcatiunile de supravietuire

Fiecare exercitiu de stins incendiu trebuie sa includa :


prezentarea echipelor de interventie la locurile de adunare si pregatirea pentru exercitarea
atributiilor desemnate/detaliate prin rolul de apel
pornirea unei pompe de incendiu, utilizand cel putin 2 jeturi de apa, pentru a verifica daca
sistemul functioneaza corespunzator
verificarea costumelor de pompier si a celorlalte echipamente personale utilizabile in caz de
incendiu
verificarea echipamentului pentru comunicatii in caz de incendiu
verificarea portilor etanse, a usilor de incendiu, a tirajelor si a clapetilor de ventilatie din zona
de exercitiu
verificarea pregatirii/organizarii echipelor de interventie , in cazul unei eventuale abandonari
a navei
Este total inacceptabil ca membrii de echipaj sa sufere accidente pe timpul exercitiilor de rol,
prin care se intentioneaza tocmai pregatirea lor pentru a depasi, in siguranta, o situatie de urgenta. De
aceea, se impune verificarea starii de intretinere a echipamentului, inaintea utilizarii lui pentru
antrenamente sau exercitii de rol.
3.5. Antrenarea la bordul navei si instruirea echipajului
(SOLAS, Cap III/Reg.19)
De indata ce este posibil (dar nu mai tarziu de 2 saptamani de la imbarcare), membrii de echipaj
trebuie antrenati , la bordul navei, pentru a fi capabili sa utilizeze echipamentele si mijloacele de
salvare , precum si cele de stins incendiul.
Periodic (cu aceiasi frecventa cu care se efectueaza si exercitiile de rol), membrii echipajului
trebuie sa primeasca un instructaj privind utilizarea mijloacelor de stins incendiul, a mijloacelor de
salvare, precum si supravietuirea pe mare. Un instructaj poate acoperi diferite parti ale echipamentelor
sau mijloacelor de salvare si de stins incendiul, insa intreg echipamentul si toate mijloacele de salvare si
de stins incendiul trebuie acoperite la fiecare interval de 2 luni. Un asemenea instructaj trebuie facut
fiecarui membru de echipaj si va include :
localizarea si utilizarea echipamentului de salvare
operarea si utilizarea plutelor de salvare gonflabile de la bord
localizarea si utilizarea cailor de evacuare
hipotermia, tratamentul de prim ajutor in caz de hipotermie si alte proceduri corespunzatoare
de prim ajutor

11

instructiuni speciale necesare pentru utilizarea mijloacelor de salvare de la bord, in conditii


meteorologice grele(vant/val)
localizarea si utilizarea mijloacelor de stins incendiu

La navele echipate cu plute de salvare ,care se lanseaza cu gruie, se vor organiza periodic (la
intervale de maxim 4 luni), la bordul navei, antrenamente pentru lansarea acestora.
4. ECHIPAMENTUL INDIVIDUAL DE SALVARE
(SOLAS, Cap III/Reg.7/Reg.22/Reg.32 si Codul LSA)
4.1.Colac de salvare (lifebuoy)
Numarul minim de colaci de salvare , care trebuie amplasati la bord, se determina in functie de
lungimea navei .
Cel putin cate un colac de salvare, din fiecare bord al navei, trebuie sa fie prevazut cu o saula
plutitoare , de cel putin 30 m lungime.
Cel putin jumatate din numarul total de colaci de la bordul navei trebuie sa fie prevazuti cu o
lumina cu autoaprindere (self igniting light), iar dintre acestia, cel putin doi trebuie sa fie prevazuti si cu
o geamandura fumigena cu auto-activare (self-activating smoke signal). Acesti colaci trebuie distribuiti
simetric, in ambele borduri, si trebuie sa fie altii decat cei prevazuti cu saula plutitoare.
Lumina colacilor de salvare trebuie sa fie de culoare alba si poate fi continua sau cu sclipiri (intre
50 si 70 pe minut), iar sursa de energie trebuie sa-i asigure o functionare de cel putin 2 ore.
La tancurile petroliere, luminile cu autoaprindere trebuie sa fie activate de baterii electric
Colacii de salvare trebuie marcati (cu caractere mari, in alfabetul latin) cu numele navei si portul
de inmatriculare .
4.2. Vesta de salvare (lifejacket)
Navele maritime trebuie prevazute cu veste de salvare pentru fiecare persoana de la bord, plus un
numar suficient de veste de salvare pentru personalul de cart si pentru posturile de imbarcare situate la
distanta fata de spatiile de locuit.
Vestele de salvare utilizate in barcile de salvare total inchise nu trebuie sa impiedice intrarea in
barca, asezarea pe banchete sau legarea centurilor de siguranta.
Vestele de salvare utilizate in barcile de salvare cu lansare in cadere libera, precum si modul de
imbracare a acestora, nu trebuie sa afecteze intrarea in barca, siguranta ocupantului sau operarea barcii .
Vestele de salvare gonflabile trebuie sa aiba cel putin 2 compartimente separate, sa se umfle
automat in imersiune, sa fie prevazute cu cu un dispozitiv care sa permita umflarea printr-o singura
miscare manuala si sa poata fi umflate cu gura.
Fiecare vesta de salvare trebuie prevazuta cu un fluier si cu o lumina de culoare alba. Aceasta
lumina poate fi continua sau cu sclipiri (intre 50 si 70 pe minut), iar sursa de energie trebuie sa-i asigure
o functionare de cel putin 8 ore. In cazul luminilor cu sclipiri, acestea trebuie prevazute si cu un
intrerupator cu actionare manuala.
Indiferent de tipul constructiv, o vesta de salvare trebuie :
sa sustina o persoana epuizata sau inconstienta, cu gura la cel putin 12 cm deasupra apei si cu
corpul inclinat pe spate, la cel putin 20 de grade fata de verticala

12

sa intoarca corpul unei persoane inconstiente, cu gura deasupra apei, din orice pozitie s-ar
afla, in maxim 5 secunde
sa nu piarda mai mult de 5% din flotabilitate, dupa 24 de ore de imersiune in apa dulce

4.3.Costum de imersiune (immersion suit)


Pentru fiecare barca de salvare de la bordul navelor trebuie prevazute cel putin 3 costume de
imersiune sau, daca Administratia considera necesar si practicabil , cate un costum de imersiune pentru
fiecare persoana de la bord.
Daca un costum de imersiune nu are flotabilitate, el trebuie purtat impreuna cu o vesta de salvare,
care trebuie imbracata peste costumul de imersiune.
Daca un costum de imersiune are flotabilitate si nu trebuie purtat impreuna cu o vesta de salvare,
atunci el trebuie prevazut cu fluier si lumina , ca si vestele de salvare.
Un costum de imersiune ,fara izolatie termica proprie , trebuie imbracat peste imbracaminte
calduroasa si trebuie sa asigure persoanei care il poarta o protectie termica suficienta, astfel incat
temperatura corpului sa nu scada mai mult de 2 grade Celsius , dupa o ora de imersiune .
Un costum de imersiune , cu izolatie termica proprie, trebuie sa asigure persoanei care il poarta o
protectie termica suficienta, astfel incat temperatura corpului sa nu scada mai mult de 2 grade Celsius,
dupa 6 ore de imersiune.
Costumul de imersiune trebuie sa ofere persoanei care il poarta suficienta mobilitate, astfel incat
sa poata sa-si exercite atributiile curente pe timpul abandonarii navei si sa poata inota pe o distanta
scurta, dupa care sa urce intr-o ambarcatiune de supravietuire.
4.4. Costum anti-expunere (anti-exposure suit - AES)
Pentru fiecare persoana din echipajul barcilor de urgenta si din echipa de deservire a sistemului
de evacuare marina trebuie prevazut cate un contum de imersiune, sau un costum anti-expunere.
Costumul anti-expunere trebuie confectionat din material impermeabil si trebuie sa aiba
flotabilitate proprie. Daca satisface cerintele Codului LSA, pentru vestele de salvare, nu trebuie purtat
impreuna cu vesta de salvare, dar va fi prevazut cu fluier si lumina corespunzatoate.
Daca un costum anti-expunere nu satisface cerintele Codului LSA, pentru vestele de salvare,
atunci va fi purtat impreuna cu o vesta de salvare.
Un costum anti-expunere, fara izolatie proprie, trebuie imbracat peste imbracaminte calduroasa si
trebuie sa asigure persoanei care il poarta o protectie termica suficienta, astfel incat temperatura corpului
sa nu scada mai mult de 1,5 grade Celsius , dupa o ora de imersiune.
Fata de costumul de imersiune, costumul anti-expunere trebuie sa ofere o mai mare mobilitate
persoanei care il poarta, astfel incat sa poata sa-si exercite atributiile curente pe timpul abandonarii navei
si sa poata inota cel putin 25 de metri , dupa care sa urce intr-o ambarcatiune de supravietuire.
4.5. Mijloc de protectie termica (thermal protective aid TPA)
Pentru persoanele de la bord pentru care nu sunt prevazute costume de imersiune sau costume
anti-expunere, se va asigura cate un mijloc de protectie termica (TPA) , altele decat cele prevazute in
inventarul ambarcatiunilor de supravietuire.

13
Mijlocul de protectie termica trebuie confectionat dintr-un material impermeabil si trebuie sa
asigure, persoanei care il poarta, o protectie termica, astfel incat sa reduca pierderea de caldura a
corpului , prin convectie sau prin evaporatie.
Mijlocul de protectie termica trebuie astfel confectionat, incat sa permita persoanei care il poarta
sa-l dezbrace , in apa, in cel mult 2 minute, daca o impiedica sa inoate.
5. ECHIPAMENTUL COLECTIV DE SALVARE
(Codul LSA)
5.1.

Pluta de salvare (liferaft)

Pluta de salvare este o ambarcatiune de supravietuire, destinata mentinerii in viata a


naufragiatilor, dupa abandonarea navei.
In Codul LSA sunt cuprinse standardele constructive si testele de performanta pentru plutele de
salvare, dupa cum urmeaza :
5.1.1. Cerinte generale pentru plutele de salvare

constructia plutelor de salvare


capacitatea minima si greutatea plutelor de salvare
accesoriile plutelor de salvare
plutele de salvare lansate cu gruie
echipamentul plutelor de salvare
dispozitive hidrostatice pentru lansare automata a plutelor de salvare

5.1.2. Plute de salvare gonflabile (inflatable liferafts)

constructia plutelor gonflabile


capacitatea plutelor gonflabile
accesul in plutele gonflabile
stabilitatea plutelor gonflabile
containerele plutelor gonflabile
marcajul plutelor gonflabile
plute gonflabile lansate cu gruie
echipament suplimentar pentru plutele gonflabile

5.1.3. Plute de salvare rigide (rigid liferafts)

constructia plutelor rigide


capacitatea plutelor rigide
accesul in plutele rigide
stabilitatea plutelor rigide
marcajul plutelor rigide

14

plute rigide lansate cu gruie

5.2.Barca de salvare (lifeboat)


Barca de salvare este o ambarcatiune de supravietuire, destinata mentinerii in viata a
naufragiatilor, dupa abandonarea navei.
In Codul LSA sunt cuprinse standardele constructive si testele de performanta pentru barcile de
salvare, dupa cum urmeaza :
5.2.1. Cerinte generale pentru barcile de salvare

constructia barcilor de salvare


capacitatea barcilor de salvare
accesul in barcile de salvare
flotabilitatea barcilor de salvare
bordul liber si stabilitatea barcilor de salvare
propulsia barcilor de salvare
accesoriile barcilor de salvare
echipamentul barcilor de salvare
marcajul barcilor de salvare
5.2.2. Barci de salvare partial inchise (partially enclosed lifeboats)

constructia barcilor de salvare partial inchise


5.2.3. Barci de salvare total inchise (totally enclosed lifeboats)

constructia barcilor de salvare total inchise


inchiderea barcilor de salvare total inchise
rasturnarea si redresarea barcilor de salvare total inchise
propulsia barcilor de salvare total inchise
protectia barcilor de salvare total inchise, la impactul cu bordajul navei
5.2.4. Barci de salvare cu lansare in cadere libera (free-fall lifeboats)

cerinte generale pentru barcile de salvare cu lansare in cadere libera


capacitatea barcilor de salvare cu lansare in cadere libera
cerinte de performanta
constructia barcilor de salvare cu lansare in cadere libera
protectia barcilor de salvare cu lansare in cadere libere, la impactul cu marea
accesoriile barcilor de salvare cu lansare in cadere libera
certificarea barcilor de salvare cu lansare in cadere libere

15
5.2.5. Barci de salvare cu sistem autonom de alimentare cu aer (lifeboats with selfcontained air support system)

tancuri chimice si transportoare de gaze lichefiate, care transporta marfuri care emana vapori
sau gaze toxice

5.2.6. Barci de salvare protejate impotriva incendiului (fire-protected lifeboats)

tancuri petroliere, tancuri chimice si transportoare de gaze lichefiate , care transporta marfuri
cu punct de aprindere (flashpoint) sub 60 de grade Celsius

5.3. Barca de urgenta (rescue boat)


Barca de urgenta este o ambarcatiune destinata salvarii naufragiatilor si gruparii ambarcatiunilor
de supravietuire (plute si barci de salvare).
In Codul LSA sunt cuprinse standardele constructive si testele de performanta pentru barcile de
urgenta, dupa cum urmeaza :
cerinte generale pentru barcile de urgenta
echipamentul barcilor de urgenta
cerinte suplimentare pentru barcile de urgenta gonflate

5.4.Barca de salvare rapida (fast rescue boat)


(SOLAS, Cap III/Reg.26)
La bordul navelor de pasageri de tip ro-ro, cel putin una dintre barcile de urgenta prevazute de
Conventia SOLAS, trebuie sa fie barca de salvare rapida . Standardele constructive si testele de
performanta pentru barcile de salvare rapide sunt recomandate prin Circulara nr.809 a Comitetului de
Siguranta Maritima al Organizatiei Maritime Internationale.
Cel putin doi membri de echipaj, de la fiecare barca de salvare rapida, trebuie antrenati si instruiti
regulat, conform Codului STCW si recomandarilor IMO cuprinse in Rezolutia A.771(18), privind :
toate aspectele operatiunii de salvare
operarea si manevrarea barcilor de salvare rapide in diferite conditii
redresarea barcilor de salvare rapide dupa rasturnare
6.

ECHIPAMENTUL DE SEMNALIZARE
(SOLAS , Cap III/Reg.6 si Codul LSA)

Fiecare ambarcatiune de supravietuire (pluta sau barca de salvare) este dotata cu echipament de
semnalizare, care are rolul de a mari sansele de localizare si de a ajuta echipele de cautare si salvare sa
detecteze ambarcatiunile naufragiatilor. Acest echipament este cuprins in inventarul ambarcatiunilor de
supravietuire, dupa cum urmeaza :

16

6.1. Racheta parasuta (rocket parachute flare)


Racheta parasuta este un dispozitiv de semnalizare pe timp de zi sau de noapte, cu raza mare de
vizibilitate. Noaptea, acest dispozitiv poate fi vizibil de la o distanta de pana la 30 de mile marine
intrucat, atunci cand este lansata pe verticala, atinge o altitudine de minim 300 metri .
Racheta parasuta constituie semnal de pericol (distress signal) si este destinata, in primul rand ,
pentru a indica navelor din zona ca exista oameni in pericol si ca au nevoie de asistenta ( v. ANEXA 1 ) .
Rachetele parasuta nu trebuie lansate atunci cand sunt avioane sau elicoptere in imediata
apropiere, intrucat exista riscul de avariere a acestora.
In cazul in care exista combustibil sau alte substante inflamabile pe suprafata marii, rachetele
trebuie lansate cat mai aproape de verticala, pentru a avea timp sa arda complet , in aer .
La bordul fiecarei ambarcatiuni de supravietuire de la bordul navei trebuie sa existe 4 rachete
parasuta . In plus, la bordul navei trebuie sa mai existe cel putin 12 rachete parasuta , amplasate pe
comanda de navigatie , sau in apropierea acesteia.
6.2.

Facla de mana (hand flare)

Facla de mana este un dispozitiv de semnalizare, pe timp de zi sau de noapte, cu raza mica de
vizibilitate (maxim 5 mile marine), intrucat arde aproape de nivelul marii.
Facla de mana constituie semnal de pericol (v. ANEXA 1) si este destinata, in primul rand,
semnalizarii catre avioane si elicoptere . Ea este eficienta si pentru semnalizarea catre nave, cand sunt
suficient de aproape .
Cand este aprinsa, facla de mana trebuie tinuta deasupra capului, cat mai sus posibil, in bordul de
sub vant al ambarcatiunii.
La bordul fiecarei ambarcatiuni de supravietuire de la bordul navei trebuie sa exixte 6 facle de
mana.
6.3.

Geamandura fumigena (buoyant smoke signal)

Geamandura fumigena este un dispozitiv de semnalizare pe timp de zi . Ea constituie semnal de


pericol (v. ANEXA 1 ) si este destinata, in special , pentru semnalizarea catre avioane si elicoptere .
Dupa activare, geamandura fumigena trebuie aruncata in mare, in bordul de sub vant , unde va
pluti si va emana un fum portocaliu.
In cazul operatiunilor de salvare cu elicopterul, fumul portacaliu va indica pilotului directia
vantului, necesara pentru manevra de apropiere in siguranta.
Pe mare buna, fumul portocaliu este vizibil si de pe navele din zona, dar pe mare agitata acesta
este foarte dificil de reperat.
La bordul fiecarei ambarcatiuni de supravietuire trebuie sa exixte 2 geamanduri fumigene .
6.4.

Lanterna electrica (electric torch)

17
La bordul fiecarei ambarcatiuni de supravietuire trebuie sa existe o lanterna electrica , etansa la
apa, cu dispozitiv de semnalizare in Codul Morse. In plus, acest dispozitiv de semnalizare trebuie sa mai
aiba un set de baterii si bec de rezerva.
6.5.

Proiector (search light)

Barcile de salvare, barcile de urgenta si barcile de salvare rapide sunt echipate cu un proiector ,
destinat in principal operatiunilor de cautare a supravietuitorilor, dar care poate fi utilizat, in situatii
deosebite, si pentru indepartarea in siguranta de nava sau pentru semnalizare catre aeronavele sau navele
din zona naufragiului. Acest proiector trebuie sa aiba un sector de cautare de cel putin 6 grade, atat in
plan orizontal cat si in plan vertical. Sursa de energie trebuie sa-i asigure o functionare continua de cel
putin 3 ore.
6.6.

Oglinda de semnalizare pe timp de zi (daylight signalling mirror)

Din echipamentul de semnalizare al ambarcatiunilor de supravietuire face parte si oglinda de


semnalizare pe timp de zi (denumita si heliograf), impreuna cu instructiunile de utilizare, pentru
semnalizare catre nave sau aeronave .
Desi este un dispozitiv extrem de simplu, pe timp insorit este foarte eficient, avand o raza de
vizibilitate de pana la 5 mile marine.
6.7.

Fluier (whistle)

Echipamentul de semnalizare al ambarcatiunilor de supravietuire inlude un fluier, sau un mijloc


echivalent de semnalizare sonora, similar cu cel prevazut pentru vestele de salvare. Acest dispozitiv este
eficient doar pe raza mica, fiind greu de auzit in conditii de marie agitata, in special in directia din vant.
6.8.

Reflector radar (radar reflector)

Fiecare ambarcatiune de supravietuire , care nu are in inventarul sau un transponder radar (SART),
trebuie sa aiba la bord un reflector radar eficient. Acest dispozitiv ofera , inclusiv pe mare rea, o tinta
vizibila pe ecranul radarelor navelor din zona, marind sansa de localizare a ambarcatiunii de
supravietuire . Pentru a fi eficient, reflectorul radar trebuie fixat cat mai sus posibil fata de nivelul marii.
6.9.

Lampa exterioara controlata manual (external manually controlled lamp)

Fiecare ambarcatiune de supravietuire este prevazuta cu o lampa exterioara , controlata manual,


avand o lumina de culoare alba, continua sau cu sclipiri (intre 50 si 70 pe minut) si un acumulator care
sa-i asigure o functionare de minim 12 ore.
Aceasta lampa are rolul de a de a mari sansa de localizare a ambarcatiunii . Pentru mentinerea
eficientei bateriei, lumina trebuie activata numai pe timp de noapte, sau atunci cand in zona se afla nave
sau aeronave, la vedere.

18
6.10. Card ilustrat cu semnalele de salvare (life-saving signals)
In fiecare ambarcatiune de supravietuire trebuie sa existe o copie a semnalelor de salvare prescrise
de Conventia SOLAS , Cap.V, Reg.29, sub forma unui card ilustrat , etans la apa. Aceste semnale sunt
descrise de Manualul IAMSAR (International Aeronautical and Maritime Search and Rescue Manual),
sunt ilustrate in Codul International de Semnale (International Code of Signals) si se utilizeaza de
catre aeronavele, navele sau persoanele naufragiate, pentru a comunica cu statiile de salvare, cu
unitatile de salvare maritime si cu aeronavele angajate in operatiunile de cautare si salvare ( v. ANEXA
2).

7.

ECHIPAMENTUL RADIO PENTRU SALVAREA VIETII PE MARE


(SOLAS, Cap.III/Reg.6, Cap. IV/Reg.7)
Urmatoarele echipamente radio din dotarea navelor sunt destinate salvarii vietii pe mare :

7.1. Radiobaliza pentru localizarea naufragiilor (emergency position-indicating radio


beacon EPIRB)
Conventia SOLAS prevede ca la bordul fiecarei nave maritime sa existe o radiobaliza pentru
localizarea naufragiilor (EPIRB), care sa corespunda cerintelor functionale, pe toata durata voiajului,
dupa cum urmeaza :
sa fie capabila sa transmita alerta de pericol , prin intermediul serviciului care opereaza cu
sateliti amplasati pe orbite polare, in banda de 406 MHz
daca nava este angajata numai in voiaje cu acoperire INMARSAT, sa fie capabila sa transmita
alerta de pericol , prin intermediul serviciului care opereaza cu sateliti geostationari
INMARSAT, in banda de 1,6 GHz
navele angajate numai in voiaje din zona maritima A1, pot fi prevazute cu radiobalize pentru
localizarea naufragiilor, care sa fie capabile sa transmita alerta de pericol, utilizand canalul de
radiotelefonie 70 DSC
Indiferent de tipul radiobalizei pentru localizarea naufragiilor , cu care este echipata nava,
aceasta va trebui sa corespunda unor cerinte de instalare si operare, dupa cum urmeaza :
sa fie instalata intr-o pozitie usor accesibila
sa poata fi, oricand, eliberata manual si transportata , de o singura persoana, intr-o
ambarcatiune de supravietuire
sa fie eliberata automat, in plutire libera, daca nava se scufunda si sa se autoactiveze cand
ajunge in stare de plutire
sa poata fi activata manual
sa aiba o baterie care sa-i asigure o functionare continua de cel putin 48 de ore
7.2. Transponder radar (search and rescue radar transponder - SART)
Conventia SOLAS prevede ca, la bordul fiecarei nave, sa existe cel putin un transponder radar, in
fiecare bord. Aceste transpondere radar trebuie amplasate, la bordul navei , astfel incat sa poata fi rapid

19
transferate, in oricare ambarcatiune de supravietuire. O alta varianta poate fi amplasarea , in fiecare
ambarcatiune de supravietuire, a cate unui transponder radar (de la aceasta regula sunt exceptate plutele
de salvare localizate la extremitatile prova sau pupa, ale navelor de marfuri, la care distanta orizontala
dintre aceste extremitati si cea mai apropiata ambarcatiune de supravietuire este mai mare de 100 metri).
La navele echipate cu cel putin 2 transpondere radar si cu barci de salvare cu lansare in cadere
libera, un transponder radar trebuie amplasat intr-o barca de salvare cu lansare in cadere libera, iar
celalalt transponder radar trebuie amplasat in imediata apropiere a puntii de comanda, astfel incat sa
poata fi utilizat la bord si sa poata fi transferat in oricare alta ambarcatiune de supravietuire.
Transponderul radar de la bordul ambarcatiunilor de supravietuire poate fi definit ca un reflector
radar activ si ofera salvatorilor cel mai bun mijloc de localizare a ambarcatiunii.
Inainte de activare, antena transponderului trebuie fixata la cel putin 1 metru deasupra nivelului marii.
Pornirea dispozitivului se face manual, dupa care acesta intra intr-un regim de atentiune . In momentul
in care o unda radar (de 3 cm) de la o nava sau aeronava din zona ajunge la antena transponderului,
acesta se autoactiveaza si incepe sa genereze o serie de semnale de raspuns. Pe ecranul radarelor din
zona, aceste semnale de raspuns apar ca o linie formata din 20 de puncte luminoase , care pleaca din
tinta corespunzatoare amabarcatiunii de supravietuire in cauza. La o apropiere sub 2 mile marine ,
punctele luminoase se transforma in sectoare de cerc concentrice , indemnand la sporirea vigilentei.
Bateria transponderului radar trebuie sa-i asigure acestuia o functionare de cel putin 96 de ore in
regim de atentiune , dintre care cel putin 8 ore in regim de emisie continua. Functionarea in regim de
emisie a semnalelor de raspuns este indicata printr-un semnal sonor sau vizual.
7.3. Transiver radiotelefonicVHF ( two-way VHF radiotelephone apparatus)
Fiecare nava trebuie echipata cu cel putin 3 transivere radiotelefonice VHF , care sa fie amplasate
la bord si care sa poata fi transferate in ambarcatiunile de supravietuire in cazul abandonarii navei.
Aceste transivere sunt de tip portabil si sunt destinate comunicatiilor pe raza scurta, intre ambarcatiunile
de supravietuire din zona naufragiului si intre acestea si unitatile de cautare si salvare.
Transiverele radiotelefonice VHF trebuie sa poata opera in cel putin doua canale si anume :
canalul 16 VHF (156,8 MHZ), pentru apel/mesaj de pericol
canalul 6 VHF (156,3 MHz), pentru comunicatiile intre ambarcatiunile de supravietuire,
precum si intre acestea si navele sau aeronavele din zona
Bateria unui astfel de transiver trebuie sa-i asigure o functionare de cel putin 8 ore, dintre care :

10% emisie
10% receptie
80% pe atentiune

Ca si in cazul materialelor pirotehnice (rachete parasuta, facle de mana si geamanduri fumigene),


transiverele radioletefonice trebuie utilizate cu discernamant, numai atunci cand este neaparata nevoie.
Pentru transmiterea corecta a mesajelor de pericol se vor urma procedurile descrise in ANEXA 4
a Codului international de semnale (v. ANEXA 3 ).
8. SUPRAVIETUIREA PE MARE

20
Supravietuirea pe mare poate fi asigurata cu ajutorul mijloacelor de supravietuire existente in
ambarcatiuni, dublate de buna practica marinareasca, mentinerea moralului si a vointei de supravietuire.
In fiecare barca de salvare exista un Manual de supravietuire, iar in fiecare pluta de salvare
exista Instructiuni de supravietuire , care contin informatii privind cele mai bune mijloace de
supravietuire existente intr-o barca, respevtiv intr-o pluta de salvare, inclusiv utilizarea eficienta a
echipamentului si aplicarea corecta a procedurilor.
Esentiale in asigurarea supravietuirii sunt urmatoarele :
mijloacele de asigurare a flotabilitatii ambarcatiunii de supravietuire
mijloacele de protectie impotriva frigului
apa potabila si alimentele
mijloacele de alertare, semnalizare/localizare si comunicatii cu aeronavele si navele din
zona, sau cu serviciile de cautare si salvare

8.1. Abandonarea navei


Nava este, de departe, cel mai bun mijloc de salvare a vietii pe mare, in cazul unei situatii de
urgenta. Intr-o astfel de situatie, daca pasagerii si echipajul pot ramane la bord , intr-o zona sigura ( cum
ar fi la posturile de adunare sau pe punte), atunci aceasta va fi optiunea care prezinta cele mai putine
riscuri. Cu toate acestea, toate ambarcatiunile de supravietuire trebuie pregatite pentru lansare/imbarcare,
astfel incat, daca situatia se deterioreaza, abandonarea navei sa poata fi facuta in cel mai scurt timp.
Abandonarea navei se face numai la ordinul comandantului navei, comunicat prin sistemul
de adresare publica si urmat de specificatia ca acesta nu este un exercitiu de rol.
8.1.1.Principalele actiuni care trebuie intreprinse in vederea abandonarii navei :

declansarea sistemului de alarma generala, care va emite semnalul de alarma generala


transmiterea ordinului de abandonare a navei, de catre comandant, prin sistemul de adresare
publica
pregatirea individuala pentru abandon
imbracaminte calduroasa, incaltaminte fixa si protectia capului
vesta de salvare
consumarea de cat mai multa apa potabila
luarea documentelor personale si a valorilor mari (bijuterii , bani) in buzunare; este
interzisa prezenta la postul de adunare/imbarcare cu bagaje
luarea materialelor suplimentare , conform rolului de apel (paturi, lanterne, apa
potabila, alimente, EPIRB, SART, transivere radiotelefonice VHF, Codul
international de semnale, harti nautice din zona nafragiului, GPS/instrumente de
navigatie,binocluri, jurnal de bord/masini, pasapoarte, carnete de marinar , lista de
echipaj etc.)
prezentarea la postul de adunare
apelul pasagerilor si al echipajului
pregatirea ambarcatiunilor de supravietuire pentru lansare/imbarcare
transferul ordonat al pasagerilor ,de la posturile de adunare la posturile de imbarcare

21

imbarcarea pasagerilor si a echipajului, conform ordinii de imbarcare inscrisa in rolul de apel


abandonarea navei

8.1.2.Reguli care trebuie respectate pe timpul imbarcarii in barcile de salvare total inchise:

urmati instructiunile conducatorului de ambarcatiune


repartizati-va uniform, incepand cu locurile cele mai indepartate de intrare
stati asezati si fixati-va centurile de siguranta
asigurati-va ca aveti vesta de salvare corect imbracata

8.1.3. Reguli care trebuie respectate pe timpul imbarcarii in barcile de salvare cu lansare in
cadere libera:

ramaneti calm ; unghiul de alunecare poate parea alarmant, mai ales in stresul creat de o
situatie reala de urgenta
repartizati-va uniform in barca ; daca aveti alocata pozitia in barca, prin rolul de apel,
asigurati-va ca ocupati locul respectiv
fixati-va centura de siguranta, asigurandu-va ca folositi centura de siguranta corespunzatoare
locului dvs.

8.2. Actiuni initiale dupa abandonarea navei


Imbarcarea tuturor persoanelor de la bordul navei in ambarcatiunile de supravieuire (barci si
plute de salvare) si lansarea acestora fara incidente nu sunt suficiente pentru a asigura supravietuirea pe
mare, in special pe mare rea, sau in zone cu clima rece. Experienta a demonstrat ca exista cateva actiuni
vitale, care trebuie intreprinse in cel mai scurt timp, pentru a mari sansa de supravietuire. Aceste actiuni
au fost denumite actiuni initiale si au o ordine stricta:
8.2.1. Indepartarea de nava
Imediat dupa lansarea la apa a ambarcatiunilor de supravietuire, acestea trebuie indepartate de
nava, pana la aproximativ un sfert de mila marina (aceasta distanta recomandata poate varia, in functie
de natura sinistrului), prin urmatoarele mijloace :
cu motorul (in cazul barcilor de salvare )
cu ramele (in cazul barcilor de salvare , la care motorul nu poate fi pornit)
prin inertia barcii (in cazul barcilor de salvare cu lansare in cadere libera)
cu padelele (in cazul plutelor de salvare)
cu vantul
8.2.2. Recuperarea supravietuitorilor

22
Imediat dupa abandonare, pe timpul indepartarii de nava, va incepe operatiunea de cautare si
recuperare a supravietuitorilor, dupa cum urmeaza :
organizati veghea auditiva si vizuala
concentrati-va auzul pentru depistarea semnalelor sonore date cu fluierele din dotarea
vestelor de salvare
concentrati-va vazul pentru depistarea eventualilor supravietuitori, a semnalelor luminoase
ale vestelor de salvare, a altor barci sau plute de salvare, precum si a navelor sau aeronavelor
din zona
aruncati inotatorilor inele de supravietuire (rescue quoits) sau veste de salvare,legate de o
saula plutitoare, pentru a-i apropia de ambarcatiune
utilizati manerele/chingile de remorcaj fixate pe vestele de salvare, pentru a apropia
persoanele ranite (sau in stare de soc) de ambarcatiune
solicitati ajutorul inotatorilor pentru a imbarca in siguranta persoanele ranite (sau in stare de
soc)
8.2.3. Acordarea primului ajutor
Odata imbarcati la bordul ambarcatiunii , supravietuitorilor accidentati, raniti, in stare de soc etc.
li se va acorda primul ajutor medical, dupa caz,astfel :
folositi mijloacele de protectie termica (TPA) si paturile pentru a proteja victimele
impotriva frigului
actionati imediat pentru stoparea hemoragiile
inlaturati protezele dentare sau ochelarii persoanelor inconstiente
efectuati resuscitare cardio-respiratorie, daca este cazul
tratati fracturile, plagile etc., utilizand trusa de prim ajutor medical (existenta in toate
ambarcatiunile de supravietuire)
8.2.4. Asigurarea flotabilitatii ambarcatiunii de supravietuire
Mentinerea ambarcatiunii de supravietuire in stare de plutire este o conditie esentiala a
supravietuirii pe mare si , de aceea, se impun urmaoarele actiuni :
scoateti apa din ambarcatiune cu pompa de santina,cu ispolul sau cu buretele, dupa caz
utilizati pompa pneumatica/foalele in cazul desumflarii plutelor de salvare gonflabile
utilizati trusa de scule existenta in ambarcatiune pentru a efectua reparatiile necesare
adunati orice material plutitor, ramas dupa scufundarea navei si care ar putea fi folositor
amarati bine echipamentul din ambarcatiune, astfel incat sa nu ajunga in mare, pe vreme rea
8.2.5. Verificarea echipamentului, a mijloacelor de supravietuire si a resurselor existente
in ambarcatiunea de supravietuire
Pentru persoanele naufragiate, aflate intr-o ambarcatiune de supravietuire, dupa abandonarea
navei, este foarte important de stiut pe ce resurse materiale se va sprijini supravietuirea lor. De aceea, se

23
impune un inventar amanuntit, la vedere, a echipamentului, a mijloacelor de supravietuire si a tuturor
resurselor materiale, in general.
8.2.6. Gruparea ambarcatiunilor de supravietuire
Gruparea ambarcatiunilor de supravietuire din zona naufragiului prezinta multe avantaje de ordin
practic si contribuie, substantial , la mentinerea moralului supravietuitorilor :
utilizati o barca de salvare pentru gruparea celorlalte ambarcatiuni de supravietuire (barci si
plute de salvare) aflate in zona naufragiului
lasati cel putin 15 metri de barbeta intre ambarcatiunile grupate
ambarcatiunile grupate sunt mai usor de localizat, constituind o tinta mai mare pe ecranul
radar al navelor si aeronavelor din zona naufragiului
gruparea ambarcatiunilor prezinta avantajul repartizarii uniforme a supravietuitorilor si a
resurselor , intre ambarcatiuni
8.3. Actiuni secundare dupa abandonarea navei
Actiunile initiale sunt esentiale pentru asigurarea supravietuirii pe mare. Dupa terminarea
acestora, de o maniera satisfacatoare, se impun alte actiuni, care au fost denumite actiuni secundare si
care nu au o ordine stricta :
8.3.1. Stabilirea conducatorului ambarcatiuni de supravietuire
In cazul in care persoana desemnata prin rol si inlocuitorul acesteia lipsesc, sau sunt inapti (raniti,
accidentati, in stare de soc etc.), se impune stabilirea conducatorului ambarcatiunii de supravietuire,
dupa cum urmeaza :
ofiterul de punte cu cea mai mare experienta pe mare preia, din oficiu, conducerea
ambarcatiunii de supravietuire
in absenta unui ofiter, conducatorul ambarcatiunii va fi numit, sau ales, tinandu-se cont de
experienta si priceperea membrilor grupului de supravietuitori (situatii diferite aparute ar
putea necesita conducatori diferiti)
conducatorul ambarcatiunii are cel mai mare rol in mentinerea moralului si a vointei de
supravietuire si trebuie, prin orice mijloc , sa insufle supravietuitorilor iminenta salvarii
8.3.2.

Protectia ambarcatiunilor de supravietuire in zone cu clima rece

In zonele cu clima rece, riscul major pentru supravietuitori il reprezinta hipotermia si , de aceea, se
impun urmatoarele actiuni :
la barcile de salvare deschise , existente la bordul navelor construite inainte de 01.07.1998, se
va proceda la montarea tendarilor , peste care se va intinde tenda de barca
la barcile partial inchise, existente la bordul unor nave de pasageri , se va proceda la
inchiderea completa a acestora, prin intinderea tendei pliabile, care este fixata permanent de
acoperisurile rigide de la extremitatile ambarcatiunii

24

la barcile inchise, existente la bordul navelor de marfuri si de pasageri, construite dupa


01.07.1998, nu se impun masuri speciale de protectie
la plutele se salvare, tenda (cortul) este ridicata automat la lansare, de catre un tendar
gonflabil , iar caile de acces trebuie inchise, regland ventilatia la minimum necesar ; dublufundul plutelor trebuie umflat de catre ocupanti ( la plutele la care nu se umfla automat),
pentru a izola interiorul de apa rece a marii

8.3.3. Protectia ambarcatiunilor de supravietuire in zone cu clima calda


In zonele cu clima calda , riscurile principale pentru supravietuitori sunt insolatia, arsurile solare,
deshidratarea prin transpiratie excesiva si rechinii. In aceste zone se impun urmatoarele actiuni :
ventilati barca sau pluta de salvare , cat mai mult posibil
la barcile deschise si partial inchise , tenda va fi montata pentru a oferi umbra, dar bordurile
vor fi lasate deschise, pentru ventilatie
raciti ambarcatiunea, udand cu apa de mare, in exterior, acoperisul sau tenda
udati-va hainele cu apa de mare , avand grija ca inainte de apus sa fie uscate (tineti cont de
faptul ca apa de mare poate inflama pielea)
stati pe cat posibil la umbra si evitati expunerea directa la soare , chiar pentru perioade scurte
de timp
rezistati tentatiei de a inota (curentii marini va pot extenua si s-ar putea sa nu mai aveti forta
necesara sa reveniti la bord ; de asemenea, in apele calde , pericolul rechinilor este real)
evitati orice efort inutil , pentru a preveni deshidratarea, prin transpiratie excesiva
8.3.4. Lansarea ancorelor de furtuna
De indata ce ambarcatiunile de supravietuire s-au indepartat de nava si s-au grupat, se impune
lansarea ancorelor de furtuna, operatiune care prezinta urmatoarele avantaje :
reducerea derivei ambarcatiunii
marirea stabilitatii pe val a ambarcatiunii
limitarea indepartarii de posibilii supravietuitori aflati in apa, in zona naufragiului
limitarea indepartarii de pozitia navei abandonate, care va fi aria cea mai cautata de catre
echipale de cautare si salvare
Lungimea socarului ancorei de furtuna se regleaza , in functie de starea marii.
8.3.5.

Marirea sanselor de localizare

Pe langa rezistenta psihica si fizica a naufragiatilor, supravietuirea pe mare depinde, in cea mai
mare masura, de aplicarea corecta a procedurilor desemnate pentru marirea sansei de localizare, dupa
cum urmraza :
activarea manuala a radiobalizei pentru localizarea naufragiilor (EPIRB) si remorcarea
acesteia de ambarcatiunea de supravietuire

25

pozitionarea antenei transponderului radar (SART) si activarea manuala a acestuia (in lipsa
acestuia, se va utiliza reflectorul radar din echipamentul ambarcatiunii)
pregatirea transiverelor radiotelefonice pentru utilizare imediata
pregatirea intregului echipament de semnalizare acustica si vizuala pentru utilizare imediata
utilizarea corecta a semnalelor de pericol descrise in Codul international de semnalizare
(v. ANEXA 1 )
organizarea serviciului de veghe exterioara , avand echipamentul de semnalizare la indemana,
tot timpul
8.3.6. Distribuirea tabletelor contra raului de mare
Prin forma si dimensiunile lor reduse, barcile si plutele de salvare pot face ca si cei mai
experimentati marinari sa resimta raul de mare , care nu este altceva decat o reactie a organismului la
starea de echilibru precar ,data de agitatia marii. In consecinta, in caz de abandonare a navei, se vor avea
in vedere urmatoarele:
fiecare persoana trebuie sa ia tabletele contra raului de mare, in doza prescrisa pe flacon, pe o
perioada de cel putin 48 de ore, incepand din momentul abandonarii navei, indiferent daca se
simte rau sau nu
in cazul in care tabletele par sa nu aiba efect nu mariti doza prescrisa ci continuati
administrarea acestora in doza prescrisa
persoanele afectate de rau de mare trebuie sa-si lase capul intre genunchi si sa incerce sa-si
mentina temperatura corpului
utilizati sacii de voma existenti in ambarcatiune, pentru a evita o reactie de voma in lant
starea creata de raul de mare slabeste vointa de supravietuire
pentru a putea urma procedurile de supravietuire este nevoie de o stare fizica si phihica cat mai
bune , iar raul de mare le poate afecta deopotriva
pe langa handicapul psihologic, raul de mare poate da stari de voma, ceea ce inseamna pierdere
de lichid (deshidratare)
tabletele de rau de mare pot da o stare letargica si determina uscarea gurii, ceea ce nu trebuie sa
constituie un prilej de ingrijorare
8.3.7. Executarea cartului de veghe
Pentru asigurarea derivei in siguranta, pentru asigurarea activitatii normale la bordul
ambarcatiunii , a odihnei necesare naufragiatilor si pentru marirea sansei de localizare/supravietuire, se
va institui cartul de veghe, dupa cum urmeaza :
la bordul ambarcatiunilor de supravietuire,cartul de veghe trebuie executat de 2 persoane (o
veghe exterioara si o veghe interioara), timp de o ora
personalul de veghe exterioara trebuie bine imbracat, protejat impotriva intemperiilor si legat
de ambarcatiune (cu o saula) si raspunde de reperarea eventualilor supravietuitori, a navelor si
aeronavelor din zona, a uscatului si a altor pericole posibile
personalul de veghe interioara raspunde de starea de intretinere a ambarcatiunii si a
echipamentelor (evacuarea apei, ventilatia, functionarea motorului etc.), supravegherea si
ingrijirea ranitilor, colectarea apei de ploaie etc.

26

8.3.8. Intocmirea listei de apel


Intocmirea listei de apel a supravietuitorilor este esentiala pentru :

aprecierea sanselor de a gasi alti supravietuitori


stabilirea numarului de persoane disponibile pentru carturi
inregistrarea ranitilor
aprecierea calificarii /experientei de care dispune grupul de supravietuitri

8.3.9. Stabilirea programului zilnic


Prin stabilirea programului zilnic se urmareste ocuparea permanenta a supravietuitorilor, care are
efect pozitiv in mentinerea moralului si a vointei de supravietuire.Se vor avea in vedere urmatoarele
actiuni :
organizarea carturilor de veghe
veghe exterioara
veghe interioara
alocarea de sarcini pentru fiecare persoana
ingrijirea ranitilor
evacuarea apei din ambarcatiune
colectarea apei de ploaie sau a condensului
distribuirea ratiilor de apa si alimente
repararea ambarcatiunii si a echipamentului

8.3.10. Stabilirea masurilor de ordin igienico-sanitar


Odata ajunsi intr-o ambarcatiune de supravietuire , naufragiatii trebuie sa se pregateasca pentru o
viata primitiva . Principalele reguri de convietuire, intr-o situatie de sinistru , sunt urmatoarele :
mentinerea ambarcatiunii in stare locuibila , prin organizarea masurilor igienico-snitare
pe vreme buna, se amenajeaza copastia ambarcatiunii (cu o barbeta, saula etc.), in dreptul
intrarii, in vederea defecarii si urinarii
pe vreme rea, se va utiliza un recipient (cum ar fi ispolul), dupa care va fi golit si spalat
imediat
in primele 2 ore de la abandonarea navei, toti supravietuitorii trebuie incurajati sa urineze,
pentru evitarea problemelor ulterioare date de retentia urinei
este interzis fumatul in interiorul ambarcatiunilor
este interzis consumul de bauturi alcoolice la bordul ambarcatiunilor (eventualele sticle
existente se vor goli in mare si se vor pastra ca recipiente pentru colectarea de apa potabila)
8.3.11. Mentinerea moralului si a vointei de supravietuire

27
Anxietatea, frigul, raul de mare, setea , foamea etc. , toate la un loc , pot face ca vointa de
supravietuire sa slabeasca considerabil. De aceea , odata ajunsi la bordul unei ambarcatiuni de
supravietuire, se vor avea in vedere urmatoarele actiuni :
este foarte important ca supravietuitorii (si mintea acestora) sa fie cat mai ocupati, evitanduse totusi eforturile inutile ; acest lucru este imperativ in primele 3 ore de la abandonarea
navei, cand moralul si vointa de supravietuire sunt in declin maxim
conducatorul ambarcatiunii trebuie sa mentina moralul si vointa de supravietuire a grupului
de supravietuitori si sa le insufle credinta in iminenta salvarii.
8.4. Pericole pentru supravietuitori
Pericolele majore pentru supravietuitori sunt urmatoarele :
8.4.1. Inecul (drowning)
Inecul poate fi fatal in cateva minute, daca ajungeti in apa de mare in stare de inconstienta si nu aveti
imbracata vesta de salvare.
Daca aveti nesansa sa ajungeti in apa de mare, respectati urmatoarele reguli :
purtati permanent vesta de salvare
nu va dezbracati si nu va descaltati
protejati-va capul , prin orice mijloc
strangeti-va bine imbracamintea la gat, la incheietura mainilor si la glezne
pe mare rea, stati cu spatele in vant /val
miscati-va cat mai putin posibil ; nu incercati sa inotati pentru ca astfel va irositi energia
stati cat mai strans pentru a va micsora suprafata velica ; ridicati genunchii, tineti piciorele
lipite si bratele stranse lateral asa zisa pozitie HELP (Heat and Energy Loss Prevention)
daca sunteti mai multe persoane in apa, inlantuiti-va cu bratele, dar nu va legati unul de altul,
cu chingile vestelor de salvare , sau ale costumelor de imersiune
8.4.2. Hipotermia (hypothermia)
Hiportemia este caracterizata de scaderea temperaturii corpului si , in absenta echipamentului de
protectie corespunzator, poate fi fatala in cateva ore . In cazul abandonarii navei in zone cu clima rece ,
se impun urmatoarele reguli :
inchideti complet ambarcatiunea de supravietuire, pentru a impiedica patrunderea aerului
rece (totusi, la intervale regulate se impune ventilarea, pentru eliminarea bioxidului de carbon
acumulat)
in cazul plutelor de salvare umflati dublu-fundul acestora, pentru a izola interiorul de apa rece
a marii
protejati-va cu cat mai multe haine/paturi ; izolarea capului este importanta, deoarece acesta
radiaza multa caldura
hainele ude nu izoleaza corpul si este mai bine sa fie scoase si uscate inainte de a fi
reambracate

28

utilizati costumele de imersiune si mijloacele de protectie termica existente in ambarcatiune


incalziti-va reciproc ; stati cat mai strans unul de altul, fara a afecta stabilitatea ambarcatiunii
faceti exercitii simple, cum ar fi intinderea membrelor si miscarea degetelor ; acest lucru
ajuta circulatia, fara a va irosi energia
supravegheati-va reciproc si faceti apeluri regulate ; primele semne de hipotermie sunt apatia
si indiferenta
inlocuti regulat persoana care face veghe exterioara, ea fiind cea mai expusa frigului

8.4.3. Deshidratarea (dehydration)


Dezhidratarea reprezinta pierderea de apa continuta in corpul uman si , atunci cand corpul nu este
hidratat corespunzator, poate fi fatala in cateva zile (7-10 zile). De aceea, in caz de naufragiu, se vor
avea in vedere urmatoarele :
in fiecare barca de salvare exista cate 3 litri de apa potabila pentru fiecare ocupant, iar in
fiecare pluta de salvare exista cate 1,5 litri de apa potabila pentru fiecare ocupant
exceptand copiii si persoanele care sangereaza, au arsuri sau au suferit stari de soc, nu se
distribuie nimanui apa in primele 24 de ore ; in acest fel , organismul se adapteaza la noua
situatie si necesita mai putina apa
dupa 24 de ore se va distribui ratia de apa (0,5 litri pe zi, pentru fiecare persoana) , in trei
portii (la rasarit, la amiaza si la apus)
este foarte important, pentru moralul supravietuitorilor, ca ratiile sa fie distribuite la vedere,
in mod echitabil
tineti apa in gura un timp, inainte de inghitire, pentru a-i mari efectul
nu beti niciodata apa de mare , urina sau sange , nici chiar amestecate cu apa dulce ; sarea
continuta de acestea ucide mai repede decat setea
colectati cat mai multa apa de de ploaie (sau condens) , iar inainte de consum testati-o sa
vedeti daca are gust bun/normal
daca aveti trusa de desalinizare a apei, tineti cont ca aceasta nu va produce prea multa apa
daca aveti surse alternative de apa, aceasta va trebui consumata inaintea apei din inventarul
ambarcatiunii , care-si mentine calitatile timp indelungat
nu consumati alcool
incercati sa nu fumati ; fumatul poate genera incendiu intr-o ambarcatiune si ii irita pe
nefumator
8.4.4. Inanitia (starvation)
Inanitia nu reprezinta un pericol imediat pentru supravietuitori. Totusi, in lipsa alimentelor, ea
poate fi fatala in cateva saptamani(4-5 saptamani).In caz de sinistru, se impun urmatoarele reguli:
in primele 24 de ore, fara exceptie, nu se distribuie alimente
dupa 24 de ore se distribuie ratia de hrana, conform instructiunilor de pe pachetul alimentar,
in trei portii zilnice, odata cu distribuirea apei potabile (pachetele alimentare moderne,
pentru supravietuire, se bazeaza pe hidrocarbonati , trebuie sa aiba gust bun si sa fie astfel
ambalate incat sa fie usor de desfacut si de portionat)
consumati peste, broaste testoase sau pasari, numai daca aveti rezerve suplimentare de apa
potabila, in exces (minim 1 litru pe zi, pentru fiecare persoana)

29
In afara pericolelor majore, supravietuitorii pot intalni si alte pericole,cum ar fi :degerarea,
insolatia, arsurile solare, rechinii, raul de mare, constipatia, retentia urinei, carceii, poluare sau incendiu
la suprafata marii, incendiu la bordul ambarcatiunii de supravietuire etc.

9. OPERATIUNEA DE SALVARE CU ELICOPTERUL


In prezent, elicopterele joaca un rol important in operatiunile de salvare a vietilor pe mare. Ele
pot ajunge repede la locul de desfasurare a operatiunilor de salvare, iar raza lor crescanda de actiune face
ca acestea sa poata opera la distante apreciabile de coasta.
Pentru evacuarea in siguranta cu elicopterul se vor avea in vedere urmatoarele aspecte :
9.1.
Comunicatiile cu elicopterul
utilizarea transiverelor radiotelefonice VHF (v. ANEXA 3)
semnalizarea cu bratele
9.2.

Evacuarea de pe nava

pregatirea zonei de evacuare sau de apuntare (la navele unde sunt desemnate asemenea zone)
stabilirea zonei optime de evacuare (fara catarge , greement sau alte obstacole), la navele
unde nu este desemnata o asemenea zona
indepartarea de pe punte a materialelor care ar putea fi antrenate de suflul elicei
convocarea echipei de interventie in caz de incendiu
asigurarea iluminatului adecvat in zona de evacuare
arborarea unui pavilion, pentru indicarea directiei vantului
interdictia atingerii cablului de ridicare al elicopterului, inaintea impamantarii, prin contact cu
nava sau cu apa marii
interdictia voltarii cablului de ridicare, de partile fixe ale navei
stabilirea ordinii de evacuare
respectarea instructiunilor pilotului

9.3.

Evacuarea de pe ambarcatiunile de supravietuire


indicarea directiei vantului ,cu o geamandura fumigena
interdictia atingerii cablului de ridicare al elicopterului, inaintea impamantarii, prin contactul
cu apa marii
interdictia voltarii cablului de ridicare de ambarcatiune
stabilirea ordinii de evacuare
respectarea instructiunilor pilotului

30
9.4.

Metode de evacuare cu elicopterul ( v. ANEXA 4)

9.5.

evacuarea cu chinga (sling)


evacuarea cu cosul (basket)
evacuarea cu plasa (net)
evacuarea cu targa (litter)
evacuarea cu scaunul (seat)
evacuarea cu hamul (harness)

Semnalizarea pentru ridicarea in siguranta a supravietuitorilor


NU RIDICA bratele intinse orizontal, degetele stranse, degetele mari orientate in jos
RIDICA
- bratele ridicate deasupra orizontalei, degetele mari orientate in sus

La evacuarea ranitilor este preferabila utilizarea echipamentului elicopterului, in locul targii


existente la bordul navei.

31

32

33

34

35

36

37

ANEXA 3

38

39

40

41

42

43
BIBLIOGRAFIE

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.

Conventia internationala privind standardele de instruire, brevetare/certificare si efectuare a


serviciului de cart pentru navigatori, 1978/1995 (Conventia STCW)
Conventia internationala pentru salvarea vietii pe mare,1974 (Conventia SOLAS)
Codul international al mijloacelor de salvare , 1998 (Codul LSA)
Curs model IMO-1.19
Manualul de instruire SOLAS, 1983
Manualul de supravietuire al barcii de salvare
Codul international de semnale, 1985 (International Code of Signals)
Manualul international, aeronautic si maritim, de cautare si salvare (Manualul IAMSAR)