PREGĂTIREA PROFESIONALĂ A CONDUCĂTORILOR AUTO

PENTRU TRANSPORTUL RUTIER AL MĂRFURILOR PERICULOASE

– CURS DE BAZĂ –

2016
Materialul a fost realizat de echipa de Lectori a Centrului de
pregătire și perfectionare a personalului din domeniul
transporturilor rutiere Cons-Auto ‘‘Amic’’ Timișoara

ÎMBUNĂTĂȚIREA PROGRAMEI DE PREGĂTIRE

PENTRU PERSONALUL DIN DOMENIUL TRANSPORTULUI RUTIER CONFORM
O.M.T. 1214/2015

Toate drepturile asupra acestei publicații sunt rezervate.

Reproducerea parțială sau totală, prin orice mijloc fără permisiunea în scris a autorului
este interzisă și se pedepsește conform legislației în vigoare.

ISBN: 978-973-592-379-2
 CUPRINS

Capitolul I
Prescripții generale aplicabile transportului de mărfuri periculoase............................8
1. Introducere în reglementările din domeniu.........................................................................8
1.1. Expeditorul
1.2. Transportatorul
1.3. Destinatarul
1.4. Încărcătorul
1.5. Ambalatorul
1.6. Încărcătorul unui vas cisternă
1.7. Operatorul unui container cisternă sau al unei cisterne mobile
2. Particularități....................................................................................................................11
2.1. Particularități naționale
2.2. Atribuții și obligații ale autorităților administrației publice
2.2.1. Ministerul Transporturilor
2.2.2. Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare
2.2.3. Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile
2.2.4. Ministerul Economiei și Finanțelor
2.2.5. Ministerul Internelor și Reformei Administrative
2.2.6. Autoritățile Administrației Publice Locale
2.2.7. Ministerul Apărării
2.2.8. Agenția Națională pentru Substanțe și Preparate Chimice Periculoase
2.3. Reglementări internaționale
2.4. Excepții legate de aplicarea ADR-ului
2.4.1. Excepții legate de natura operațiunii de transport
2.4.2. Excepții referitoare la transportul de gaze
2.4.3. Excepții referitoare la transportul carburanților lichizi
2.4.4. Excepții referitoare la substanțele periculoase ambalate în cantități limitate
3. Competență profesională.................................................................................................17
4. Documente de bord..........................................................................................................17

Capitolul II
Principalele tipuri de riscuri.....................................................................................18
1. Principalele tipuri de riscuri...............................................................................................18
2. Clasificarea mărfurilor periculoase....................................................................................19
2.1 Clasele de mărfuri periculoase
2.2 Codul de clasificare
3. Proprietăți fizico-chimice și toxicologice ale mărfurilor periculoase...................................22
3.1. Principalele proprietăți ale mărfurilor ADR
Capitolul III
Informare referitoare la protecția mediului prin controlul transferului de deșeuri...25
1. Deșeuri de mărfuri periculoase.........................................................................................25
1.1. Exemple de proprietățile periculoase
1.2. Exemple de deșeuri periculoase de la industrii diferite
2. Reglementarea națională și internațională a transferului de deșeuri.................................27
2.1. Actorii implicați în procedura de transport deșeuri periculoase
2.2. Secvențe în aplicarea procedurii de transport deșeuri periculoase
2.3. Alte obligații legate de transportul deșeurilor periculoase

Capitolul IV
Măsuri de prevenire și de siguranță adecvate pentru diferitele tipuri de riscuri....30
1. Noțiuni generale............................................................................................................30
1.1. Masuri de ordin general ce trebuie luate de către conducătorul auto
1.2. Masuri suplimentare și/sau speciale ce trebuie luate de către conducătorul auto
1.3. Informații necesare în caz de incendiu
1.4. Prim ajutor
2. Masuri functie de clasa de pericol sau diviziune pentru membrii echipajului privind natura
pericolului marfurilor periculoase pe clase si masuri de luat..............................................31
3. Diferențe funcție de starea de agregare: gaze, lichide, solide.........................................33
3.1. Topirea și solidificarea
3.1.1. Legile topirii și solidificării:
3.2. Vaporizarea și condensarea
3.2.1. Legile condensării
4. Măsuri funcție de modul de ambalare...........................................................................35
5. Unitățile de transport marfă supuse fumigației.............................................................35
5.1. Generalități
5.2. Pregătire profesională
5.3. Marcare și placardare
5.4. Documentație

Capitolul V
Comportamentul după un accident....................................................................37
1. Noțiuni generale.........................................................................................................37
2. Măsuri ce trebuie luate în caz de accident sau incident...............................................38
3. Primul ajutor...............................................................................................................39
4. Siguranța circulației....................................................................................................49
4.1. Noțiuni generale
4.2. Măsuri de ordin general pe care trebuie sa le ia șoferul
4.3. Măsuri suplimentare și/sau speciale pe care trebuie sa le ia șoferul
5. Cunoștințe de baza referitoare la utilizarea echipamentelor de protecție...................51
5.1. Îmbrăcămintea de protecție
5.2. Îmbrăcăminte de protecție chimica si echipamentul
5.3. Echipament pentru protecția generală și personală
5.4. Toate unitățile de transport, trebuie să aibă la bord următorul echipament
5.5. Echipament suplimentar pentru anumite clase
6. Aplicarea masurilor cuprinse în instrucțiunile scrise..........................................................53
7. Mijloace de stingere a incendiilor: echiparea unităților de transport, verificarea și marcarea
stingătoarelor corespunzătoare claselor de incendiu............................................................54
7.1. Controlul incendiului
7.2. Substanțe care reacționează cu apa
7.3. Controlul vaporilor
7.4. Substanțe corozive (clasa 8)
7.5. Materialele care prezinta riscuri care nu au fost evidențiate de celelalte clase sau sunt
dăunătoare pentru mediu (clasa 9)
7.6. Masuri de urgenta
7.7. Evaluarea situației si alte masuri ce se impun
7.8. Mesajul ce trebuie comunicat serviciilor de ajutor
7.9. Acțiuni in caz de scurgere
7.10. O cantitate suficienta de gaz sau de vapori inflamabili
7.11. Utilizarea extinctoarelor
7.12. Concluzii

Capitolul VI
Marcarea, etichetarea, placardarea și semnalizarea portocalie...............................63
1. Marcarea si etichetarea....................................................................................................63
1.1 Marcarea coletelor
1.2 Etichetarea coletelor
2. Placardarea și semnalizarea portocalie..............................................................................65

Capitolul VII
Ce trebuie sa facă un conducător auto al unui vehicul și ce nu trebuie sa facă în timpul
transportului de mărfuri periculoase...........................................,...........................71
1. Obligații transportator
2. Obligații conducător auto
3. Transportul pasagerilor
4. Utilizarea aparatelor de stingere a incendiilor, aparatelor portabile de iluminare, frânei de
parcare, calei de roata și a conectoarelor
5. Interdicția de a fuma
6. Funcționarea motorului în timpul încărcării sau descărcării
7. Supravegherea vehiculelor
Capitolul VIII
Scopul și modul de funcționare al echipamentului tehnic al vehiculelor ..................73
1. Vehicule pentru transportul in colete
2. Vehicule pentru transportul in vrac
3. Vehicule pentru transportul de substanțe cu reglarea temperaturii

Capitolul IX
Interdicții de încărcare în comun pe același vehicul sau container...........................76

Capitolul X
Precauții care trebuie avute în vedere în timpul încărcării și descărcării mărfurilor
periculoase.............................................................................................................78
1. Precauții privind produsele alimentare, alte obiecte de consum și alimentele pentru animale
2. Separarea mărfurilor

Capitolul XI
Informații generale referitoare la răspunderea civila...............................................79
1. Acoperirea Carnetului TIR si a CMR-ului............................................................................79
1.1. Carnetul TIR
1.2. CMR
2. Asigurări pentru acoperirea prejudiciilor...........................................................................83

Capitolul XII
Informații asupra operațiunilor de transport multimodal.......................................84
1. Transport efectuat prin alt mod de transport decât cel rutier
2. Utilizarea cisternelor mobile de tip IMO

Capitolul XIII
Manipularea și arimarea coletelor..........................................................................86
1. Manipularea si arimarea la incarcare si la descarcare

Capitolul XIV
Restricții de circulație în tuneluri și instrucțiuni privind comportamentul
în tuneluri..............................................................................................................87
1. Codificarea tunelurilor; codul de tunel în documentul de transport.................................87
1.1. Dispoziții generale
1.2. Determinarea categoriilor
1.2.1. Cele cinci categorii de tuneluri sunt următoarele
2. Restricții de circulație în tuneluri.....................................................................................90
3. Instrucțiuni privind comportamentul in tuneluri (prevenirea accidentelor, siguranță,
masuri de luat in caz de incendiu sau in alte situații de urgenta).........................................91
Capitolul XV
Sensibilizare cu privire la securitate.......................................................................91
1. Autorizare si insotire – legislatie nationala

Capitolul XVI
Pregătire practică...........................................................................................93
I. Prezentarea extinctorului
II. Stingerea unui incendiu provocat
III. Identificarea autovehiculului
IV. Verificarea existentei unui extinctor portabil
V. Verificarea existentei pentru unitățile de transport
VI. Prezentarea etichetării unor ambalaje
 Capitolul I

Prescripții generale aplicabile transportului de mărfuri periculoase

1. Introducere în reglementările din domeniu

Ca urmare a dezvoltării economiei mondiale și a progresului tehnic din acest
ultim secol, a crescut și nivelul transporturilor de mărfuri periculoase.
Transportul internațional de mărfuri periculoase este reglementat de
acorduri internaționale.
În vederea protejării de evenimentele nedorite care s-ar putea produce, au
fost elaborate la nivelul ONU, o serie de măsuri severe, cu caracter tehnic și
legislativ, care se aplică în traficul intern și internațional .
Măsurile se referă la ambalare, manipularea mărfurilor, încărcare în
mijloacele de transport și folosirea tehnologiilor moderne de transport
(containerizare, paletizare si parcherizare) iar respectarea acestor măsuri face
posibil transportul în siguranță al mărfurilor periculoase în traficul feroviar, rutier,
naval, aerian, multimodal.
Aceste norme sunt aprobate de către organizațiile internaționale și sunt
actualizate periodic, pentru a se ține seama de progresul tehnic și de a îmbunătăți
siguranța. În Europa a fost încheiat Acordul european referitor la transportul rutier
internațional al mărfurilor periculoase (A.D.R.), la Geneva la 30 septembrie 1957.
Tratatul de la Maastricht a stabilit competența Comunității Europene pentru
a se ocupa de siguranța transporturilor.
Utilizarea substanțelor chimice a rezultat din necesitatea rezolvării unor
probleme ale umanității, dar fără însă a cunoaște consecințele sau prețul ce va
trebui plătit ulterior pentru degradarea mediului sau a diminuării sănătății
populației.
Astăzi, în mod clar se știe că multe din substanțele chimice sintetice sunt
suspectate că generează daune mediului înconjurător și sănătății populației, ele
regăsindu-se în numeroase produse pe care le consumăm zilnic sau fiind prezente
în mediul în care trăim.
Sursa îngrijorării o constituie deficitul de cunoștințe despre impactul multor
chimicale asupra sănătății umane și mediului. Politica UE în domeniul chimicalelor
trebuie să asigure un înalt nivel de protecție al sănătății umane și a mediului, atât
pentru generația existentă cât și pentru cele viitoare, concomitent cu funcționarea
eficientă a pieței interne și competitivitatea industriei chimice.
Pentru atingerea acestor obiective, principiul precauției este fundamental.
Un alt obiectiv important este încurajarea substituirii substanțelor periculoase cu
substanțe mai puțin periculoase, acolo unde există alternative adecvate.

8
 1.1. Expeditorul de mărfuri periculoase trebuie să furnizeze substanțele și
preparatele chimice periculoase în ambalaje testate și certificate de instituții
abilitate.
Ambalajele să fie astfel proiectate și realizate încât să împiedice orice pierdere
de conținut prin manipulare, transport și depozitare, materialele din care sunt
fabricate ambalajele și dispozitivele de etanșare să fie rezistente la atacul
conținutului sau să nu formeze compuși periculoși cu acesta.
Ambalajele și sistemele de etanșare să fie solide și rezistente, pentru a se
evita orice pierdere și pentru a îndeplini criteriile de siguranță în condițiile unei
manipulări normale iar ambalajele și sistemele de închidere care se reînchid vor fi
proiectate astfel încât să se poată reînchide în mod repetat fără pierderi de conținut.
Ambalajele și recipientele vor conține codul de ambalare conform Acordului
European referitor la transportul internațional al mărfurilor periculoase.
În eventualitatea unui accident sau incident ce ar putea surveni în timpul unui
transport de substanțe periculoase trebuie remise conducătorului auto de către
expeditor fișa de siguranță cu referire la substanțele transportate și pericolele ce le
comportă acestea.
Instrucțiunile scrise trebuie furnizate de către expeditor în limba înțeleasă de
conducătorul auto și în toate limbile tării de origine, de tranzit și destinație. În cazul
țărilor având mai mult decât o limbă oficială, autoritatea competentă specifică
limba sau limbile oficiale aplicabile pe întreg teritoriul sau în fiecare regiune sau
parte a teritoriului.
1.2. Transportatorul este un element cheie pentru asigurarea securității
mărfurilor periculoase deoarece prestează serviciul de transport al mărfurilor de la
expeditor la destinatar iar responsabilitatea acestuia crește în mod exponențial în
momentul în care i se încredințează mărfuri (substanțe, amestecuri) periculoase.
Consemnele scrise prevăzute trebuie să fie păstrate în cabina conducătorului
într-o manieră care permite identificarea lor cu ușurință.
Transportatorul trebuie să vegheze ca instrucțiunile scrise să fie înțelese și
aplicate corect de către conducătorii auto.
La nivel mondial, european și național se fac eforturi susținute pentru
prevenirea oricăror accidente majore soldate cu pagube materiale, pierderi de vieți
omenești sau poluarea mediului, datorită faptului că, factorul uman are un rol
determinant în derularea operațiunilor de transport.
1.3. Destinatarul - are obligația de a nu declina, fără un motiv imperativ,
acceptarea mărfurilor și de a verifica, după descărcare, dacă au fost respectate
prescripțiile ADR care îl privesc.
Destinatarul are în special următoarele obligații:
a) să efectueze, în cazurile prevăzute de ADR, curățarea și decontaminarea prescrise
pentru vehicule și containere;
b) să se asigure că aceste containere, după ce au fost complet descărcate, nu mai
poartă semnalizările de pericol
9
1.4. Încărcătorul

Încărcătorul are în principal următoarele obligații:

a) acesta nu trebuie să încredințeze transportatorului substanțele periculoase decât
dacă sunt autorizate pentru transport conform ADR;
b) el trebuie să verifice, în momentul încredințării pentru transport a substanțelor
periculoase ambalate sau a ambalajelor goale necurățate, dacă ambalajul este
deteriorat. El nu poate încredința spre transportare un colet al cărui ambalaj este
deteriorat, în special neetanș, astfel încât să apară o scurgere sau posibilitatea
scurgerii substanței periculoase, decât după ce s-a remediat defectul; aceeași obligație
este valabilă și pentru ambalajele goale necurățate;
c) el trebuie, atunci când încarcă substanțe periculoase într-un vehicul, container mare
sau mic, să respecte prescripțiile speciale referitoare la încărcare și manipulare;
d) el trebuie, după ce a încărcat substanțele periculoase într-un container, să respecte
prescripțiile privind marcarea de pericol;
e) el trebuie, atunci când încarcă colete, să respecte interdicțiile de încărcare în comun,
ținând cont de substanțele periculoase deja prezente în respectivul vehicul sau
container mare, precum și de prescripțiile referitoare la separarea resturilor
alimentare, a altor obiecte pentru consum sau a alimentelor pentru animale.

1.5. Ambalatorul

Ambalatorul trebuie să respecte în principal:

a) prescripțiile privind condițiile de ambalare, condițiile de ambalare în comun;
b) prescripțiile referitoare la mărcile și etichetele de pericol de pe colete, atunci când
pregătește coletele în vederea transportului.

1.6. Încărcătorul unui vas cisternă

Încărcătorul unui vas cisternă are în principal următoarele obligații:

a) el trebuie să se asigure înaintea umplerii cisternelor că acestea și echipamentele lor
se găsesc în bună stare tehnică;
b) el trebuie să se asigure că nu a expirat data pentru următoarea încercare pentru
vehiculele cisternă, vehiculele-baterie, cisternele demontabile, CGEM, cisternele
mobile și containerele cisternă;
c) nu are dreptul să umple cisternele decât cu substanțele periculoase autorizate la
transport în acele cisterne;
d) în timpul umplerii cisternei, trebuie să respecte dispozițiile referitoare la substanțele
periculoase din compartimente alăturate;
e) în timpul umplerii cisternei, trebuie să respecte proporția de umplere maximă
admisibilă sau masa maximă admisibilă de conținut pe litru de capacitate pentru
substanța respectivă;
10
f) după umplerea cisternei, trebuie să verifice etanșeitatea dispozitivelor de închidere;
g) el trebuie să se asigure că niciun reziduu periculos din substanța de umplere nu a
aderat la exteriorul cisternelor ce au fost încărcate;
h) el trebuie ca, atunci când pregătește substanțele periculoase în vederea
transportului, să se asigure de faptul că semnalele portocalii și plăcile - etichetă sau
etichetele prescrise sunt aplicate conform prescripțiilor pe cisterne, pe vehicule și pe
containerele mari și mici pentru transportul în vrac.

1.7. Operatorul unui container cisternă sau al unei cisterne mobile

Operatorul unui container cisternă sau al unei cisterne mobile trebuie să se
asigure în principal:
a) că s-au respectat prescripțiile referitoare la construcție, echipament, încercări, și
marcare;
b) că s-a efectuat întreținerea cisternelor și a echipamentelor acestora într-un mod ce
garantează faptul că respectivul container cisternă sau cisternă mobilă, supus
solicitărilor normale de exploatare, corespunde prescripțiilor ADR, până la următoarea
încercare;
c) că s-a efectuat un control excepțional, în cazul în care securitatea rezervorului sau a
echipamentelor acestuia poate fi compromisă printr-o reparație, o modificare sau un
accident.

2. Particularități
2.1. Particularități naționale
Ordin nr. 1892/2006 – privind organizarea și efectuarea transporturilor rutiere
și a activităților conexe acestora;
Legea nr. 31/1994 – pentru aderarea României la Acordul European referitor la
transportul internațional de mărfuri periculoase;
Ordin nr. 1044/2003 – privind aprobarea Regulamentului pentru desemnarea,
pregătirea profesională și examinarea consilierului de siguranță pentru transportul
rutier, feroviar sau pe căile navigabile interioare al mărfurilor periculoase, modificată și
completată prin Ordinul nr. 1934/2006;
Normă din 26.09.2007 – privind efectuarea de activități de transport rutier de
mărfuri periculoase în România;
Ordinul nr. 640/2007 – pentru aprobarea Normelor privind pregătirea și
atestarea profesională a conducătorilor auto care efectuează transport rutier de
mărfuri periculoase;
Ordinul nr. 2134/2005 (RNTR 3) – pentru aprobarea Reglementărilor privind
omologarea, agrearea și efectuarea inspecției tehnice periodice a vehiculelor destinate
transportului anumitor mărfuri periculoase;
Regulament din 26 octombrie 2005 – privind procedura de omologare a
ambalajelor destinate transportului rutier al substanțelor și preparatelor chimice
periculoase;
11
2.2. Atribuții și obligații ale autorităților administrației publice
2.2.1. Ministerul Transporturilor:
a) reglementarea condițiilor de efectuare a transporturilor rutiere de mărfuri
periculoase în condiții de securitate, siguranță a transportului și protecție a mediului;
b) reglementarea condițiilor de omologare, agreare și efectuare a inspecției tehnice
periodice a vehiculelor destinate transportului anumitor mărfuri periculoase;
c) reglementarea pregătirii profesionale a conducătorilor autovehiculelor care
transportă mărfuri periculoase și a consilierilor de siguranță pentru transportul rutier al
mărfurilor periculoase, precum și acordarea și recunoașterea certificatelor de pregătire
profesională ale acestora;
d) stabilirea, împreună cu Ministerul Internelor și Reformei Administrative și, după caz,
cu autoritățile administrației publice locale, a drumurilor interzise accesului vehiculelor
care transportă mărfuri periculoase, cu indicarea rutelor ocolitoare sau alternative și a
modului de semnalizare a lor;
e) controlul în transportul rutier de mărfuri periculoase;
f) cercetarea, după caz, împreună cu celelalte autorități ale administrației publice
centrale care au atribuții potrivit legii, a evenimentelor produse la încărcarea,
descărcarea sau transportul rutier de mărfuri periculoase, precum și stabilirea și
aplicarea măsurilor ce se impun;
2.2.2. Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare:
a) reglementarea și controlul condițiilor de efectuare a transporturilor rutiere de
materiale radioactive în condiții de securitate, siguranță a transportului și protecție a
mediului;
b) stabilirea, împreună cu Ministerul Transporturilor, Ministerul Internelor și Reformei
Administrative și, după caz, cu autoritățile publice locale, a drumurilor interzise
accesului transportului rutier de materiale radioactive;
c) cercetarea, după caz, împreună cu celelalte autorități ale administrației publice
centrale care au atribuții potrivit legii, a evenimentelor produse la încărcarea,
descărcarea sau transportul rutier de mărfuri periculoase, precum și stabilirea și
aplicarea măsurilor ce se impun;
2.2.3. Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile:
a) eliberarea și controlul deținerii acordului și/sau a autorizației de mediu pentru
operatorii economici care ambalează, depozitează în vederea expedierii, încarcă,
descarcă și/sau transportă mărfuri periculoase;
b) cercetarea, după caz, împreună cu celelalte autorități ale administrației publice
centrale care au atribuții potrivit legii, a evenimentelor produse la încărcarea,
descărcarea sau transportul rutier de mărfuri periculoase, precum și stabilirea și
aplicarea măsurilor ce se impun;
2.2.4. Ministerul Economiei și Finanțelor:
a) reglementarea condițiilor de construcție, probe, omologare, marcare a tipului și
verificare periodică pentru ambalajele și recipientele destinate transportului rutier al
mărfurilor periculoase;
12
b) elaborarea normelor privind omologarea și verificarea periodică a suprastructurilor
vehiculelor rutiere specializate pentru transportul rutier de mărfuri periculoase;
c) cercetarea, după caz, împreună cu celelalte autorități ale administrației publice
centrale care au atribuții potrivit legii, a evenimentelor produse la încărcarea,
descărcarea sau transportul rutier de mărfuri periculoase, precum și stabilirea și
aplicarea măsurilor ce se impun;
2.2.5. Ministerul Internelor și Reformei Administrative:
a) intervenția operativă în caz de eveniment sau de iminență a producerii unui
eveniment în timpul transportului rutier al mărfurilor periculoase;
b) stabilirea, împreună cu Ministerul Transporturilor și, după caz, cu autoritățile
administrației publice locale, a drumurilor interzise accesului transportului de mărfuri
periculoase, cu indicarea rutelor ocolitoare sau alternative și a modului de semnalizare
a lor;
c) elaborarea, împreună cu autoritățile publice locale, a planurilor de alarmare și
intervenție în caz de poluare accidentală a mediului în timpul transportului mărfurilor
periculoase;
d) cercetarea, după caz, împreună cu celelalte autorități ale administrației publice
centrale care au atribuții potrivit legii, a evenimentelor produse la încărcarea,
descărcarea sau transportul rutier de mărfuri periculoase, precum și stabilirea și
aplicarea măsurilor ce se impun;
e) elaborarea și controlul respectării de către unitățile și structurile din subordine sau
coordonare, a normelor prevăzute.
2.2.6. Autoritățile Administrației Publice Locale:
a) stabilirea, împreună cu Ministerul Internelor și Reformei Administrative, a
drumurilor interzise accesului vehiculelor care transportă mărfuri periculoase, cu
indicarea rutelor ocolitoare sau alternative și a modului de semnalizare a lor, pentru
drumurile publice din administrare;
b) elaborarea unor programe locale de alarmare și intervenție în cazul evenimentelor
survenite în timpul transportului de mărfuri periculoase;
c) stabilirea locurilor unde încărcarea, descărcarea și/sau parcarea vehiculelor care
transportă mărfuri periculoase sunt interzise sau autorizate numai în anumite condiții;
d) participarea la organizarea intervenției pentru limitarea efectelor evenimentelor
grave provocate în timpul transportului mărfurilor periculoase;
2.2.7. Ministerul Apărării, pentru:
- elaborarea și controlul respectării de către unitățile și instituțiile din subordine a
normelor prevăzute.
2.2.8. Agenția Națională pentru Substanțe și Preparate Chimice Periculoase, pentru:
a) elaborarea normelor privind clasificarea, ambalarea, etichetarea, încărcarea și
descărcarea mărfurilor periculoase, precum și a celor privind compatibilitatea
ambalajelor destinate transportului mărfurilor periculoase;
b) omologarea și recunoașterea omologării ambalajelor destinate transportului rutier
al mărfurilor periculoase;
13
c) cercetarea, după caz, împreună cu celelalte autorități ale administrației publice
centrale care au atribuții potrivit legii, a evenimentelor produse la încărcarea,
descărcarea sau transportul rutier de mărfuri periculoase, precum și stabilirea și
aplicarea măsurilor ce se impun.

2.3. Reglementări internaționale

La nivel European transportul rutier al mărfurilor periculoase este reglementat

de Acordul European referitor la transportul internațional rutier al substanțelor
periculoase (ADR), încheiat la Geneva, la 30 septembrie 1957.
Prescripțiile acestui acord oferă un cadru regulamentar coerent la nivel
european și în armonie cu următoarele reglementări:
- codul IMDG – transport maritim;
- codul RID – transport feroviar;
- ADN – transport naval – fluvial;
- ICAO – instrucțiuni tehnice referitoare la transportul aerian.
ADR este un acord între state și nicio autoritate centrală nu este însărcinată cu
aplicarea sa. În practică, autoritățile naționale pot urmări contravenienții, prin aplicarea
legislației lor interne, ADR în sine nu prescrie nicio sancțiune.
Se autorizează transporturile internaționale ale mărfurilor periculoase dacă sunt
îndeplinite:
- condițiile anexei A din ADR referitor la substanțele și obiectele periculoase, în special
cele referitoare la ambalarea și etichetarea acestora;
- condițiile impuse de anexa B din ADR, în special cele referitoare la construcția,
echipamentul și circulația vehiculului ce transportă mărfuri periculoase.
2.4. Excepții legate de aplicarea ADR-ului

2.4.1. Excepții legate de natura operațiunii de transport

Prescripțiile ADR nu se aplică:

a) transportului de substanțe periculoase efectuat de către persoane particulare, atunci
când substanțele în cauză sunt condiționate în vederea vânzării lor en-detail și sunt
destinate uzului personal sau casnic sau unor activități de divertisment sau sportive, cu
condiția luării măsurilor necesare pentru a împiedica orice pierdere a conținutului în
condiții normale de transport. Substanțele periculoase din RMV, ambalaje mari sau
cisterne nu sunt considerate ca fiind ambalate pentru vânzare en-detail;
b) transportului de mașini sau de echipamente nespecificate în prezenta anexă și care
comportă ca accesorii substanțe periculoase în structura sau circuitele lor de
funcționare, cu condiția luării măsurilor pentru a împiedica orice pierdere a
conținutului în condiții normale de transport;
c) transportului efectuat de întreprinderi, însă colateral cu activitatea lor principală,
cum ar fi aprovizionarea șantierelor de construcții sau de construcții civile, sau pentru
14
activități de măsurare, reparații sau întreținere, în cantități ce nu depășesc 450 litri
pentru un ambalaj și nici cantitățile maxime totale specificate în excepțiile referitoare
la cantitățile transportate pe unitatea de transport. Trebuie luate măsuri pentru a evita
orice pierdere în condiții normale de transport. Aceste excepții nu se aplică clasei 7.
Transporturile efectuate de aceste întreprinderi pentru aprovizionarea sau distribuția
lor internă sau externă, nu sunt totuși vizate de prezenta excepție;
d) transportului efectuat de către serviciile de intervenții sau aflat sub controlul
acestora, în special prin intermediul vehiculelor de depanare ce transportă vehicule
accidentate sau în pană, ce conțin substanțe periculoase sau pentru a colecta și
recupera mărfurile periculoase implicate într-un accident sau incident și pentru a le
muta într-o locație sigură;
e) transporturilor de urgenta destinate salvării de vieți omenești sau protecției
mediului, cu condiția de a se lua toate măsurile pentru ca aceste transporturi să se
efectueze în siguranță;
f) transportului de cisterne de depozitare statice, necurățate, goale care au conținut
gaze din clasa 2, grupa A, O sau F, substanțe din clasa 3 sau clasa 9 aparținând grupelor
de ambalare II sau III sau pesticide din clasa 6.1 aparținând grupelor de ambalare II sau
III, în următoarele condiții:
- toate orificiile cu excepția dispozitivelor de reducere a presiunii sunt închise
ermetic;
- au fost luate măsuri de prevenire a scurgerilor conținutului în condiții normale de
transport;
- încărcătura este fixată astfel încât să nu se desprindă sau să se miște în condiții
normale de transport.

2.4.2. Excepții referitoare la transportul de gaze

Prescripțiile ADR nu se aplică la transportul de:
a) gaze conținute în rezervoarele unui vehicul ce efectuează o operație de transport și
care sunt destinate propulsiei acestuia sau funcționării unuia dintre echipamentele
acestuia (de exemplu, echipamentele frigorifice);
b) gaze conținute în rezervoarele de carburant ale vehiculelor transportate. Robinetul
de alimentare, situat între rezervorul de carburant și motor trebuie să fie închis și
contactul electric întrerupt;
c) gaze din grupele A și O, dacă presiunea lor în recipient, la o temperatură de 150C,
nu depășește 200 kPa (2 bari) și dacă gazele se află complet în stare gazoasă în timpul
transportului. Aceasta este valabil pentru toate tipurile de recipiente sau cisterne, de
exemplu, de asemenea pentru diferitele părți ale mașinilor sau aparatului;
d) gaze conținute în echipamentul utilizat la funcționarea vehiculelor (de exemplu,
extinctoarele sau pneurile umflate, atât în calitate de piese de schimb cât și ca
încărcătură);
e) gaze conținute într-un anumit echipament al vehiculelor, necesar funcționării
acestui echipament în timpul transportului (sistem de răcire, aparate de încălzire etc.),
15
precum și recipientele de reîncărcare pentru astfel de echipamente și în recipientele de
schimb, goale și necurățate, transportate în aceeași unitate de transport;
f) gaze conținute în resturile alimentare sau în băuturi.

2.4.3. Excepții referitoare la transportul carburanților lichizi

Prescripțiile ADR nu se aplică transportului de:
a) carburant conținut în rezervoarele unui vehicul ce efectuează o operație de
transport și care este destinat propulsiei acestuia sau funcționării unuia din
echipamentele sale. Carburantul poate fi transportat în rezervoare fixe de carburant,
legate direct la motor și/sau la echipamentul auxiliar al vehiculului, care sunt conforme
dispozițiilor corespunzătoare, sau poate fi transportat în recipiente portabile cum sunt
bidoanele. Capacitatea totală a rezervoarelor fixe nu trebuie să depășească 1.500 litri
pe unitatea de transport, iar capacitatea unui rezervor fixat la o remorcă nu trebuie să
depășească 500 litri. O cantitate maximă de 60 litri pe unitatea de transport poate fi
transportată în recipiente portative de carburant. Aceste restricții nu se aplică
vehiculelor pentru intervenții de urgenta;
b) carburant conținut în rezervorul vehiculelor sau altor mijloace de transport ce sunt
transportate în calitate de încărcătură, dacă este destinat propulsiei acestora sau
funcționării unuia din echipamentele acestora. Orice robinet de alimentare situat între
motor sau respectivul echipament și rezervorul de carburant trebuie să fie închis în
timpul transportului, cu excepția cazului în care este indispensabil pentru ca
echipamentul să rămână operațional. Dacă este cazul, vehiculele sau celelalte mijloace
de transport trebuie să fie încărcate în poziție dreaptă și trebuie fixate pentru a nu
cădea.
2.4.4. Excepții referitoare la substanțele periculoase ambalate în cantități limitate
Anumite substanțe periculoase ambalate în cantități limitate sunt exceptate de
la aplicarea prescripțiilor ADR.
Atunci când pentru o anumită substanță sau obiect dat, în coloana (7) din lista
substanțelor periculoase figurează codul „LQO” (Limited Quantities), respectiva
substanță sau obiect nu este exceptat de niciuna din prescripțiile anexei A și B atunci
când sunt ambalate în cantități limitate.
Atunci când pentru o anumită substanță sau obiect dat, în coloana (7) din lista
substanțelor periculoase figurează unul din codurile de la LQ4 la LQ19 și de la LQ22 la
LQ28 prescripțiile ADR nu se aplică transportului respectivei substanțe, cu condiția ca:
a) substanța să fie transportată în ambalaje combinate, următoarele ambalaje
exterioare fiind autorizate:
- butoaie din oțel sau aluminiu cu capacul superior detașabil;
- bidoane (canistre) din oțel sau aluminiu cu capacul superior detașabil;
- butoaie din placaj sau carton;
- butoaie sau bidoane (canistre) din plastic cu capacul superior detașabil;
- cutii din lemn natural, placaj, din lemn reconstituit, carton, plastic, oțel sau
aluminiu;
16
b) în ambalaje interioare din metal sau plastic care nu riscă să se spargă să fie ușor
perforate, plasate pe platouri cu husă retractabilă sau extensibilă;
c) cantitățile maxime per ambalaj interior și per colet din tabelul 3.4.6., să nu fie
depășite;
d) fiecare colet trebuie să poarte, în mod clar și durabil:
i) numărul ONU al produselor pe care le conține, indicat în coloana (1) a tabelului A,
precedat de literele „UN”;
ii) în cazul unor produse distincte cu numere ONU diferite, transportate într-un
același colet:
- numerele ONU ale produselor conținute, precedate de literele „UN”, sau
- literele „LQ”.
Aceste marcaje trebuie să se înscrie pe o suprafață în formă de romb, încadrată
de o linie, de cel puțin 100 mm x 100 mm. Grosimea liniei care delimitează rombul
trebuie să fie de cel puțin 2 mm; numărul trebuie să fie scris cu cifre de cel puțin 6 mm
înălțime. Dacă pachetele conțin mai multe substanțe care poartă diferite numere ONU,
rombul trebuie să fie suficient de mare pentru a putea conține toate numerele. Dacă
dimensiunile coletului necesită acest lucru, dimensiunile pot fi reduse, cu condiția ca
mărcile să rămână perfect vizibile

3. Competență profesională
Competentele pe care le pot dobândi conducătorii auto în urma absolvirii
cursurilor si promovării examenelor pentru efectuarea transporturilor rutiere de
mărfuri periculoase sunt:
Curs de baza – valabil pentru efectuarea transportului mărfurilor periculoase altele
decât în cisterne
Curs de specializare pentru efectuarea transportului mărfurilor periculoase în cisterne
Curs de specializare pentru efectuarea transportului mărfurilor periculoase din clasa 1
Curs de specializare pentru efectuarea transportului mărfurilor periculoase din clasa 7
Autoritatea Rutiera Româna – ARR organizează examinările pentru consilierii de
siguranță și conducătorii auto, în colaborare cu Direcția Rutieră din Ministerul
Transporturilor și cu centrele de pregătire profesională.
Certificatele consilierilor de siguranță și ale conducătorilor auto sunt eliberate
de ARR, sunt recunoscute în toate statele membre ale Uniunii Europene si în statele
părți contractante ADR și au o valabilitate de 5 ani.

4. Documente de bord
Sunt necesare următoarele acte:
* Cartea de identitate sau pașaportul șoferului;
* permisul de conducere al conducătorului auto;
* certificatul de formare profesionala
* certificatul de înmatriculare a vehiculului, însoțit de talonul de inspecție tehnică;

17
* cardul tahograf sau diagrama tahograf pentru autovehiculele de marfă cu sarcina
utilă mai mare de 3,5 tone, pentru ziua in curs si ultimele 28 de zile
* asigurarea civilă și cartea verde, efectuată de o societate de asigurări din România;
* Pentru transportul de mărfuri:
- documente de însoțire a mărfii (facturi, avize etc.);
- scrisoare de transport internațional – CMR;
- carnet TIR (dacă circulă sub convenția TIR);
- certificatul de agreare vamală (dacă circulă sub convenția TIR);
* Pentru transportul de produse periculoase și de materiale radioactive:
- certificatul de atestare profesională pentru șoferi, conform Acordului european
referitor la transportul rutier internațional al mărfurilor periculoase (A.D.R.), pentru
clasa produsului transportat;
- certificatul de agreare al autovehiculului, emis de Registrul Auto Român (R.A.R.), dacă
este cazul;
- autorizația eliberată de Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare și
agrearea autovehiculului, dacă este cazul;
- prospectul produsului transportat, instrucțiunile de siguranță și intervenție în caz de
necesitate, în limba română și cel puțin într-o limbă de circulație internațională; pentru
transportul coletelor mici (maximum 1.000 kg) nu sunt necesare instrucțiuni de
siguranță, rămânând valabile indicațiile prevăzute în A.D.R., referitoare la ambalaj,
etichetare etc.

Capitolul II

Principalele tipuri de riscuri

1. Principalele tipuri de riscuri

Principalele riscuri prezentate de substanțele periculoase ADR sunt următoarele:
- Explozia = proprietatea de descompunere rapidă și violentă (sub acțiunea
căldurii sau a unei lovituri), însoțită de o degajare puternică de energie (unda de
șoc) și de o masă de gaze fierbinți;
- Emanația (sub presiune) de gaze = scurgerea gazelor dintr-un recipient sau
eliberarea de gaze sub presiune în atmosferă, după explozia unui recipient,
însoțită de alte riscuri proprii gazului respectiv (inflamabilitate, toxicitate,
corosivitate etc.);
- Inflamabilitatea = proprietatea de a se aprinde cu ușurință la temperatura
mediului ambiant
- Toxicitatea = proprietatea de a otrăvi (afectând sănătatea sau provocând
moartea) prin inhalarea, absorbția cutanată ori ingestia unei substanțe;
- Corosivitatea = proprietatea de a oxida, coroda sau distruge diverse materiale
(metale, țesături etc.) sau țesuturile vii (piele, mucoase, mușchi etc.);
18
 - Comburanta = proprietatea de favoriza aprinderea sau arderea prin eliberarea
unui surplus de oxigen
- Infecția = provocarea unor boli grave omului sau animalelor, datorită existenței
microorganismelor infecțioase (virusuri, bacterii, paraziți etc.)
- Radioactivitatea = proprietatea de a emite radiații cu putere mare de
pătrundere și de distrugere care pun în primejdie viața și sănătatea omului și a
celorlalte viețuitoare;
- Reacția violentă spontană = manifestare deosebit de intensă și rapidă, sub
formă de explozie, dezagregare sau polimerizare, însoțită de căldură și de
eliberarea sub presiune puternică a unor gaze inflamabile sau toxice;
- Temperatura = proprietatea de a provoca arsuri sau vătămări ale țesuturilor vii,
prin acțiunea căldurii sau frigului.

2. Clasificarea mărfurilor periculoase

2.1 Clasele de mărfuri periculoase

Mărfurile periculoase sunt repartizate în diferite clase în funcție de tipul de
pericol pe care îl prezintă. Totuși, numeroase substanțe au mai multe proprietăți
periculoase: unele pot fi în același timp inflamabile și toxice sau toxice și corozive, în
asemenea cazuri, substanța este introdusă în clasa care corespunde pericolului cel mai
mare în timpul transportului.
Clasificarea trebuie efectuată de către expeditor (eventual cu ajutorul
fabricantului), care este responsabil pentru aceasta. Clasele de pericol sunt
următoarele:
NUMELE CLASEI PERICOL EXEMPLE
PRINCIPAL

1 Substanțe și obiecte explozibile Explozia Detonatoare, exploziv

de mină

2 Gaze Presiunea gazului Azot, oxigen, butan,

clor, bioxid de carbon,
aerosoli

3 Lichide inflamabile Incendiul, Benzină, alcooli,

explozia vopsele, adezivi

19
4.1 Substanțe solide inflamabile, Incendiul, Naftalină, sulf,
substanțe auto reactive și chibrituri, celuloid,
substanțe explozibile aluminiu pudră,
desensibilizate solide magneziu
4.2 Substanțe supuse aprinderii explozia Fosfor alb topit,
spontane cărbune activ, metale
alcaline

4.3 Substanțe care, în contact cu apa, Carbura de calciu

degajă gaze inflamabile (carbid), sodiu, potasiu,
litiu

5.1 Substanțe comburante Incendiul, Peroxid de hidrogen,

explozia, reacția clorat de potasiu,
îngrășăminte cu nitrat
de amoniu
5.2 Peroxizi organici violentă Peroxid de zinc,
hidroperoxid de cumil

6.1 Substanțe toxice Intoxicația Anilină, nitrobenzen,

(otrăvirea) pesticide

6.2 Substanțe infecțioase Infecția Deșeuri de spital,

soluții care conțin
microorganisme

7 Substanțe radioactive Radioactivitatea Uraniu, hexafluorură

de uraniu

8 Substanțe corozive Corosivitatea Acid sulfuric, soda

caustică, acid clorhidric

9 Substanțe și obiecte cu pericole Diverse Amiantă, produse

diverse transportate la cald,
baterii cu litiu

20
2.2 Codul de clasificare
După cum am văzut, substanțele periculoase sunt incluse in clasele de pericol în
funcție de pericolul principal pe care îl prezintă, dar multe dintre ele au și unul sau mai
multe pericole secundare. De aceea, fiecare clasă de pericol a fost împărțită în mai
multe subdiviziuni, în funcție de un pericol secundar comun și de anumite proprietăți
(chimice, fizice sau altele) asemănătoare.
Aceste subdiviziuni sunt descrise printr-un cod de clasificare alfa-numeric.
format dintr-o combinație de cifre arabe și litere majuscule(două până la patru).
Codul de clasificare al fiecărei substanțe periculoase se regăsește în coloana 3(b) din
lista oficială a mărfurilor periculoase admise la transportul rutier. El permite
identificarea cu mai multă ușurință a proprietăților periculoase principale și secundare
ale unui produs. Codul de clasificare se formează astfel:
– pentru clasele 3, 4.1, 4.2, 4.3, 5.1, 5.2, 6.1, 6.2, 8 și 9:
– litera (literele) nu lipsește niciodată și are întotdeauna o semnificație legată de
denumirea
– pericolului pe care îl prezintă subdiviziunile claselor:
F = inflamabil
T = toxic
C = coroziv
O = comburant
D = desensibilizat
S = auto reactiv (supus aprinderii spontane)
W = în contact cu apa degajă gaze inflamabile
I = infecțios
M = pericol divers
R = reglarea temperaturii
Cifra urmează întotdeauna după literă (litere) și se referă fie la enumerarea
proprietăților fizica-chimice sau la proveniența substanțelor (solid, lichid, obiect,
organic, anorganic), fie la o ordine de prezentare a substanțelor și obiectelor din cadrul
clasei sau subdiviziunilor.
– pentru clasele 2, 1 și 7:
– la clasa 2 codul se compune din:
A = asfixiant T = toxic TO = toxic, comburant
F – inflamabil TF – toxic, inflamabil TFC = toxic, carburant, coroziv
O – comburant T C – toxic, coroziv toc = toxic, comburant, coroziv
cifră: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7 de la subdiviziunile clasei și se plasează la începutul codului alfa-
numeric;
litere, doua sau trei : de la grupele de tipuri de proprietăți periculoase, puse după cifra:
A = asfixiant T = toxic TO = toxic, comburant
F – inflamabil TF – toxic, inflamabil TFC = toxic, inflamabil, coroziv
O – comburant T C – toxic, coroziv toc = toxic, comburant, coroziv
21
 La clasa 1 codul începe cu cifra 1, urmată de un punct și numărul de ordine al
celor 6 subclase (rezultând subdiviziunile 1 ,.1, 1.2, 1.3, 1.4, 1.5 și 1.6) și se termină cu o
literă majusculă, corespunzătoare celor 13 grupe de compatibilitate (A, B, C, D, E, F, G,
H, J, K, L, N, și S)
La clasa 7 nu există cod de clasificare alfa-numeric, deoarece produsele din
această clasă nu sunt subdivizate după criteriile aplicate celorlalte clase.

3. Proprietăți fizico-chimice și toxicologice ale mărfurilor periculoase

Substanțele periculoase - acele substanțe care prin natura lor fizico-chimică

pot produce daune persoanelor, lucrărilor, mediului înconjurător etc.; O clasificare
a substanțelor periculoase în baza proprietăților lor intrinseci, funcție de gradul de
pericol reglementată de legislația actuală este următoarea:
- substanțe și preparate explozive: substanțele și preparatele solide, lichide,
păstoase sau gelatinoase, care pot să reacționeze exoterm în absența
oxigenului din atmosferă, producând imediat emisii de gaze, și care, în
condiții de probă determinate, detonează, produc o deflagrație rapidă sau
sub efectul căldurii explodează când sunt parțial închise;
- substanțe și preparate oxidante: substanțele și preparatele care în contact
cu alte substanțe, în special cu cele inflamabile, prezintă o reacție puternic
exotermă;
- substanțe și preparate extrem de inflamabile: substanțele și preparatele
chimice lichide cu un punct de aprindere foarte scăzut și cu un punct de
fierbere scăzut, precum și substanțele și preparatele gazoase care sunt
inflamabile în contact cu aerul la temperatura și la presiunea mediului
ambiant;
- substanțe și preparate inflamabile - substanțe și preparate lichide cu un
punct de aprindere scăzut;
- substanțe și preparate foarte toxice - substanțe și preparate care prin
inhalare, ingestie sau penetrare cutanată în cantități foarte mici pot cauza
moartea sau afecțiuni cronice ori acute ale sănătății;
- substanțe și preparate toxice - substanțe și preparate care prin inhalare,
ingestie sau penetrare cutanată în cantități reduse pot cauza moartea sau
afecțiuni cronice ori acute ale sănătății;
- substanțe și preparate nocive - substanțe și preparate care prin inhalare,
ingestie sau penetrare cutanată pot cauza moartea sau afecțiuni cronice ori
acute ale sănătății;
- substanțe și preparate corozive - substanțe și preparate care în contact cu
țesuturile vii exercită o acțiune distructivă asupra acestora din urmă;

22
 - substanțe și preparate iritante - substanțe și preparate necorosive care prin
contact imediat, prelungit sau repetat cu pielea ori cu mucoasele pot cauza o
reacție inflamatorii;
- substanțe și preparate sensibilizante - substanțe și preparate care prin
inhalare sau penetrare cutanată pot da naștere unei reacții de
hipersensibilizare, iar în cazul expunerii prelungite produc efecte nefaste
caracteristice;
- substanțe și preparate cancerigene - substanțe și preparate care prin inhalare,
ingestie sau penetrare cutanată pot determina apariția afecțiunilor
cancerigene ori pot creste incidența acestora;
- substanțe și preparate mutagenice - substanțe și preparate care prin
inhalare, ingestie sau penetrare cutanată pot cauza anomalii genetice
ereditare sau pot creste frecvența acestora;
- substanțe și preparate toxice pentru reproducere - substanțe și preparate
care prin inhalare, ingestie sau penetrare cutanată pot produce ori pot
crește frecvența efectelor nocive non ereditare în progenitură sau pot
dăuna funcțiilor ori capacităților reproductive masculine sau feminine;
- substanțe și preparate periculoase pentru mediul înconjurător - substanțe și
preparate care, introduse în mediul înconjurător, ar putea prezenta sau
prezintă un risc imediat ori întârziat pentru unul sau mai multe componente
ale mediului înconjurător.

3.1. Principalele proprietăți ale mărfurilor ADR:

Starea de agregare;
Culoare;
Aspect;
Miros;
Gust;
Miscibilitate;
Vaporizarea;
Volatilitatea;
Temperatura de autoaprindere;
Presiunea de vapori;
Punctul de inflamabilitate;
Vâscozitatea;
Punctul de fierbere;
Electrizarea combustibililor.

● Punctul de fierbere este temperatura la care un lichid poate trece la presiunea

normala de 1 bar in întregime in stare de vapori. Este o vaporizare in toata masa
lichidului. Apa are temperatura de fierbere de 100ºC, iar eterul 35ºC.

23
● Miscibilitatea: proprietatea a doua sau mai mult substanțe de a forma un amestec
omogen.

● Vaporizarea: procesul de trecere a unei substanțe din starea de agregare lichida in

stare gazoasa (vapori) sub acțiunea căldurii.

● Volatilitatea: proprietatea unor substanțe de a se evapora ușor iar pentru

combustibilii petrolieri este in funcție de masa moleculara si de natura diferitelor
hidrocarburi componente. Lichidele care se evapora rapid se numesc volatile, iar
evaporarea lor rapida este denumita vaporizare.

● Temperatura de autoaprindere: punctul termic la care combustibilul se aprinde fără

intervenția unei surse exterioare de inițiere a oxidării.

● Presiunea de vapori: depinde de gradul de evaporare a diferiților constituenți si de

presiunea de vapori a fiecărui constituent

● Punct de inflamabilitate: temperatura minima, la presiunea atmosferica normala la

care vaporii de la suprafața combustibilului se aprind in contact cu o flacăra.

● Electrizarea combustibililor
Electricitatea statica ia naștere datorita frecărilor intramoleculare a
hidrocarburilor componente, precum si a frecărilor lichidului cu pereții metalici, cu
aerul sau cu diferite țesături metalice sau textile; factorii care favorizează apariția
acestui fenomen sunt:
● scurgerea prin conducte;
● trecerea prin sita;
● pulverizarea combustibilului când jetul cade de la înălțime;
● lovirea jetului de un perete metalic;
● agitarea combustibilului in cisterna;
● frecarea autocisternei cu praful din aer;
● intensitatea frecării;
● viteza jetului de curgere;
● prezenta substanțelor străine in combustibil cum ar fi: apa, particulele solide, gazele
etc.
Prevenirea incendierii la încărcarea si descărcarea vasului cisterna se face prin
legarea la pământ a vasului cisterna (împământarea) înainte de efectuarea operațiilor
de încărcare sau descărcare.

24
 Capitolul III

Informare referitoare la protecția mediului prin controlul transferului de

deșeuri

1. Deșeuri de mărfuri periculoase

Deșeurile periculoase sunt deșeuri care ar putea provoca poluarea mediului sau
sa aducă daune oamenilor și animalelor, dacă nu au fost manipulate în mod
corespunzător. Deșeurile periculoase apar atunci când produsele cu proprietăți
periculoase sunt casate, de exemplu, atunci când acestea nu mai pot fi utilizate sau
pentru că există reziduuri care nu mai pot fi refolosite si vor fi manipulate ca si deșeuri.
Deșeurile periculoase apar in toate activitățile. Manipularea greșita a deșeurilor
periculoase poate crea daune severe mediului, oamenilor si clădirilor.
Deșeurile periculoase pot avea un număr mare de proprietăți periculoase.

1.1. Exemple de proprietățile periculoase:

Inflamabile: deșeuri ce pot provoca incendiu sau explozie.
Toxic: deșeuri ce pot aduce intoxicații, boli grave sau chiar moartea. In unele cazuri
poate sa dureze mult timp pana ca boala sa se manifeste in corp, de exemplu in cazul
azbestului sau PCB.
Corozive: In contact cu pielea deșeurile pot provoca leziuni tisulare severe; în contact
cu ochii, orbirea poate fi rezultatul..
Iritante: deșeurile pot provoca reacții alergice, mâncărime sau arsură.
Deșeurile ce au astfel de proprietăți sunt deseori marcate cu una sau mai multe
simboluri portocalii ( v. Anexa 3), dar se găsesc mai multe simboluri, de asemenea.
Exista de asemenea, deșeuri periculoase care nu au aceste simboluri, dar care
pot avea de asemenea proprietăți foarte periculoase.
Exista de asemenea, o mulțime de tipuri de deșeuri periculoase care nu sunt un
pericol imediat sau direct pentru sănătate, dar care conțin substanțe care pot sa aibă
un impact îndelungat asupra oamenilor sau mediului. Exemple de aceste deșeuri
periculoase sunt:
Neoane si lămpi fluorescente
Ambele surse de energie se bazează pe mercur ca să funcționeze. Mercurul este
o toxină principala pentru mediu, și este important ca toate aceste surse de lumină sa
fie colectate și tratate în mod corespunzător, astfel încât mercurul sa nu fie eliberat în
mediu.
Lemnul impregnat
Lemnul impregnat, este otrava care ucide microorganismele care altfel ar fi
condus la putrezirea lemnului. Din păcate substanța aceasta este dăunătoare si pentru
oameni si animale in cazul in care este eliberata in natura.

25
 Deșeurile cu bromurare ignifuge. Multe tipuri de plastic sunt adăugate la
ignifugele bromurare. Acestea sunt substanțe care vor reduce riscul de incendiu. Se
găsiseși adesea in articole electrice, dar si in căptușeala hainelor.

Sticla de izolație cu conținut de PCB a fost fabricata intre 1965-1980. PCB a fost
folosit in sigiliu între cele două geamuri. PCB este cancerigen și poate deteriora pielea,
ficatul și sistemul nervos.

Explozivii, substanțele radioactive și deșeurile infecțioase au de asemenea

proprietăți periculoase, dar ele nu sunt prevăzute în acest ghid. Cauza acestui lucru
este faptul ca ele cuprind alte legislații decât cele ale regulamentului de deșeuri.

1.2. Exemple de deșeuri periculoase de la industrii diferite:

INDUSTRII/BRANSE EXEMPLE DE DESEURI

Industria de mașini Uleiuri uzate, filtre de ulei (filtrele de ulei comprimat sunt deșeuri
periculoase), emulsii de ulei, lichid de frână, antigel, acumulatori
cu plumb, solvenți și reziduuri de lac. Cârpe înmuiate cu solvent.
Petrol și nămol de la separatoarele de ulei. Motorină și benzină
eliminata.
Construcții si Condensatori care conțin PCB de la corpuri de iluminat. Sticla de
instalații izolație cu PCB. PCB în unele etanșări din 1960 - 1978. Beton
amestecat cu Borvibet ( PCB intre 1960 si 1972. Izolații ce conțin
azbest si materiale de construcții (azbociment).Țevi (datorita
conținutului de PAH in funingine), izolații cu ignifuge bromurare si
lemn impregnate cu CCA sau creozot.
Firme de Diferite chimicale de fotografii, și gravură. Întrerupătoare de
electronica si mercur, condensatori cu PCB, circuite si baterii reîncărcabile.
calculatoare Plastic cu substanțele ignifuge bromurare. 125 TRI de la tratarea
suprafeței.
Coafori Resturi de la diferite mijloace de albit si dezinfectant.. Majoritatea
produselor de styling pentru par.
Magazine foto si Chimicale foto
laboratoare
Horticultura si Reziduuri de pesticide, a containerelor goale in care au fost
agricultura pesticide.
Firme de grafica Reziduuri de cerneală, produse chimice fotografice și solvenți.
Umplere cu solvenți. Clei, lacuri si vopsele. Substanțe chimice
corozive.
Ateliere de lăcuire Resturi de vopsea, grunduri și umplere, precum și cutii cu
reziduuri neîntărite. Reziduuri de solvenți si de distilație. Cârpe
înmuiate cu solvent. Unei și nămol de la separatoare de ulei.
26
Ateliere mecanice Produse Chimice de la băi pentru degresare, acoperire și
fabricarea oțelului si metalului. Reziduuri de deșeuri de ulei,
emulsii ulei, vopsea, lac și solvenți.
Firme mici de Filtre de ulei, uleiuri uzate, solvenți, vopsele și reziduuri de
servicii vopsea
Companii de Produse Chimice de la băi pentru degresare, preparare, acoperire
tratare a și clătire.
suprafețelor
Curățătorii Reziduuri de solvenți și deșeuri prin distilare.
Spitale si instituții Produse chimice fotografice. Produse chimice de la laboratoare.
de sănătate (Medicamentele aruncate și deșeurile infecțioase nu vor fi
declarate pe formularul de declarație pentru deșeuri periculoase.)
Stomatologi Produse chimice fotografice. Amalgam. Deșeuri de la degajarea
amalgamului. Plăcile de plumb nu sunt deșeuri periculoase.
Industria textila Produse chimice, de exemplu. spălare, albire și vopsire. Baze
puternice.
Firme de transport Filtre de ulei, uleiuri uzate, solvenți și reziduuri de vopsea. Ulei și
nămol de la separatoarele de ulei.

2. Reglementarea națională și internațională a transferului de deșeuri

Pentru transportul deșeurilor periculoase HG 1061/2008 impune două
proceduri diferite. Una scurtă și una lungă.

Prima procedură, cea „scurtă”, este legată de transportul deșeurilor periculoase

de la producătorul ori deținătorul de deșeuri periculoase - expeditorul (de la sursă)
direct către o instalație de tratare (punctul final unde ajung deșeurile periculoase),
adică destinatarul. Această procedură este detaliată în capitolul II la HG 1061/2008 .

A doua procedură, cea „lungă”, descrie traseul deșeurilor periculoase de la

producătorul ori deținătorul de deșeuri periculoase (de la sursă), la punctul final (de
tratare), printr-un punct intermediar (de colectare sau pentru „stocare temporară”,
adică tot la 30TUcolectareU30T!). Această procedură este detaliată în capitolul III la HG
1061/2008 și reprezintă o dublă aplicare a primei proceduri, în sensul în care inițial
producătorul ori deținătorul de deșeuri este sursa (expeditorul), iar colectorul este
punctul final (destinatarul); iar a doua oară, colectorul este sursa (expeditor) și
instalația de tratare este punctul final (destinatarul). În această a doua procedură avem
de-a face cu două etape diferite ale transportului de deșeuri.
Procedura poate fi multiplicată cu numărul de puncte intermediare in care
poate să ajungă deșeul periculos destinat transportului.
Cele două proceduri se aplică indiferent dacă producătorul, deținătorul,
transportatorul, colectorul și instalația de tratare sunt entități diferite ori dacă
discutăm de aceeași entitate (firmă) sau combinații între cele două cazuri.
27
 În cazul aplicării primei proceduri, cea scurtă, trasabilitatea transportului de
deșeuri periculoase este ușor de probat. În cazul procedurii lungi, trasabilitatea
transportului de deșeuri periculoase devine un chin. Asta pentru cei care vor să
demonstreze trasabilitatea așa cum este cerută de Legea 211/2011.

2.1. Actorii implicați în procedura de transport deșeuri periculoase

HG 1061/2008 definește 3 actori principali: expeditorul deșeurilor, destinatarul

deșeurilor și transportatorul (aici discutăm de un transportator autorizat din punct de
vedere al protecției mediului). În procedură mai intervin și alți actori, dar aceștia sunt
în planul doi. Ei sunt Agenția Județeană pentru Protecția Mediului în a cărei rază
teritorială se află instalația de tratare, Inspectoratul pentru Situații de Urgență al
județului în a cărui raza teritorială se află expeditorul etc.

Expeditorul deșeurilor periculoase este generatorul (ori producătorul de deșeuri

periculoase, cunoscut astfel în alte texte legale) sau deținătorul de deșeuri periculoase
care dorește să transporte deșeurile periculoase către o instalație de tratate a
deșeurilor periculoase - punctul de unde pleacă transportul de deșeuri periculoase.

Destinatarul: este întotdeauna operatorul economic (n.n. autorizat din punct de

vedere al protecției mediului) care realizează operația de colectare / stocare temporara
/ tratare / valorificare / eliminare - punctul unde trebuie să ajungă transportul de
deșeuri periculoase.

Transportatorul este cel care realizează transportul de deșeuri periculoase.

Chiar dacă nu este menționat nimic aici, el trebuie obligatoriu să fie autorizat din punct
de vedere al protecției mediului și să dețină licență pentru transport mărfuri
periculoase.

2.2. Secvențe în aplicarea procedurii de transport deșeuri periculoase

Sunt două etape principale care trebuie parcurse pentru îndeplinirea scopului
procedurii.
Prima etapă se referă la obținerea aprobării transportului de deșeuri periculoase.

Expeditorul are responsabilitatea pentru obținerea acestei aprobări „de traseu”.

Formal se utilizează un formular care se numește formular pentru aprobarea
transportului deșeurilor periculoase și se găsește în anexa nr. 1 la HG 1061/2008.

Aprobarea transportului de deșeuri periculoase se obține obligatoriu înainte de

efectuarea transportului de deșeuri periculoase.

28
 Este important de reținut că această aprobare se solicită și se obține numai în
cazul transportului de deșeuri periculoase pentru cantități mai mari sau egale de 1
tonă/an (aici an nu are înțelesul de an calendaristic ci an care se derulează de la primul
transport).

Pentru cantități mai mari sau egale de 1 tonă/an de deșeuri periculoase, acest
formular trebuie să însoțească obligatoriu orice transport de deșeuri periculoase.

Atenție: Procedura nu se aplică în cazul transporturilor de deșeuri periculoase pentru

cantități mai mici de 1t/an. De unde știm acest lucru? Din anexa nr. 2 – nota explicativă
la completarea formularului de expediție/transport deșeuri periculoase. Ciudat mod de
a spune treaba asta găsită de cei care au scris textul lui HG 1061/2008!

A doua etapă se referă la realizarea efectivă a transportului de deșeuri

periculoase.
Formal în această etapă există un formular care trebuie completat după reguli clare.
Acest formular se numește formularul de expediție/transport deșeuri periculoase și se
găsește în anexa nr. 2 la HG 1061/2008.

Indiferent de cantitatea de deșeuri periculoase transportate, acest formular

trebuie să însoțească obligatoriu orice transport de deșeuri periculoase.

2.3. Alte obligații legate de transportul deșeurilor periculoase

HG 1061/2008 mai prevede în cazul transportului de deșeuri periculoase ca:
Personalul angajat, inclusiv transportatorul deșeurilor periculoase, să dețină
echipament special de intervenție în caz de poluare accidentală și să fie instruit asupra
utilizării acestuia, precum și pentru luarea primelor măsuri de intervenție în cazul unei
poluări accidentale, în conformitate cu prevederile legale privind transportul mărfurilor
periculoase.
În cazul producerii unui accident pe timpul transportului, transportatorul
deșeurilor periculoase anunță imediat inspectoratul pentru situații de urgență și
agenția pentru protecția mediului de pe raza județului unde s-a produs incidentul.

Important: Deșeurile periculoase care fac obiectul transportului trebuie să fie ambalate
și etichetate în conformitate cu prevederile legale referitoare la transportul mărfurilor
periculoase.
Gestionarea ambalajelor cade în sarcina destinatarului, cu excepția cazurilor în
care o altă parte își asumă răspunderea în scris pentru gestionarea acestora.

Ambalajele deșeurilor periculoase reprezintă de asemenea deșeuri periculoase

care intră sub incidența HG 1061/2008.

29
 Capitolul IV
Măsuri de prevenire și de siguranță adecvate pentru diferitele tipuri de riscuri

1. Noțiuni generale
1.1. Masuri de ordin general ce trebuie luate de către conducătorul auto:
Se va opri motorul.
Se îndepărtează sursele de aprindere (ex. focul deschis; se interzice fumatul).
Se vor lua măsuri pentru siguranța căii de comunicație și vor fi avertizați ceilalți
participanți la circulație.
Se vor îndepărta persoanele neautorizate și se va semnala pericolul.
Se va pune echipamentul de protecție înainte de a păși în zona expusă
pericolului.
Se va staționa, de regulă, pe partea expusă vântului.
1.2. Masuri suplimentare și/sau speciale ce trebuie luate de către conducătorul auto:
În cazul scurgerilor accidentale:
Remedierea deficiențelor de etanșare constatate (dacă este posibil).
Se vor folosi materiale absorbante, nisip și alte materiale.
Îndepărtarea surselor de căldură și de aprindere.
Dacă produsul a pătruns în apă sau rețeaua de canalizare, în sol sau a poluat
mediul vor fi înștiințați: Inspectoratul pentru situații de urgență, poliția, Agenția de
Mediu din zona unde s-a produs incidentul.
1.3. Informații necesare în caz de incendiu:
Se îndepărtează din zonă tot personalul; se izolează zona incendiată și se
interzice accesul persoanelor care nu fac parte din echipele de intervenție și de
coordonare. Înainte de a stinge focul se închid sursele de scăpare/alimentare produs.
Recipientele aflate în această zonă vor fi stropite cu apă. Stingerea incendiului
se va face de la distanță sau dintr-un loc protejat. Când incendiul este stins, pentru
curățire se vor folosi unelte antiex care nu produc scântei.
Se vor folosi substanțe chimice uscate, dioxidul de carbon sau spuma. Folosirea
apei poate fi ineficientă la stingerea incendiilor dar se va folosi apă pulverizată pentru a
răci recipientele expuse la incendiu. Se va utiliza un procedeu de stingere prin
înăbușirea incendiului.
1.4. Prim ajutor:
În caz de inhalare: se va scoate victima la aer curat și dacă este necesar se va
face respirație artificială. După caz se va solicita asistență medicală.
În cazul contactului cu ochii: se vor spăla ochii cu multă apă timp de 15 min.
inclusiv sub pleoape, după caz, se va solicita asistență medicală.
În cazul contactului cu pielea: se va îndepărta rapid îmbrăcămintea
contaminată, se va spăla zona contaminată cu multă apă, cel puțin 15 minute. Dacă au
fost expuse zone mari ale corpului sau iritația persistă, trebuie solicitat imediat ajutor
medical.

30
31
32
3. Diferențe funcție de starea de agregare: gaze, lichide, solide
În fizică și chimie se numește stare de agregare o formă a materiei caracterizată prin
anumite proprietăți fizice calitative, care se traduc printr-o anumită comportare la
scară macroscopică. Conform tradiției sunt cunoscute patru stări de agregare, descrise
prin proprietățile de „volum” și „formă”:
- în stare solidă materia are volum și formă fixe;
- în stare lichidă are volum fix, dar se adaptează la forma vasului în care este
ținută;
- în stare gazoasă materia ocupă întregul volum disponibil, luând forma
corespunzătoare;
- în stare de plasmă, materia nu are nici formă, nici volum propriu, și este
ionizată, răspunde la forțe electromagnetice și emite radiații electromagnetice.

Noțiunea de „stare de agregare” este mai largă dar mai imprecisă decât
noțiunea termodinamică de „fază”. În termodinamică, o fază este o componentă
omogenă a unui sistem eterogen care coexistă, în echilibru termodinamic, cu alte faze.
De exemplu, un sistem compus din apă și gheață constă din două faze, în două stări de
agregare diferite (una lichidă și cealaltă solidă). Un sistem compus din apă și ulei constă
și el din două faze, în aceeași stare de agregare (lichidă). Un sistem compus din vin
amestecat omogen cu apă are o singură stare de agregare și o singură fază.

33
3.1. Topirea și solidificarea
Trecerea unei substanțe din stare solidă în lichidă se numește topire.
Solidificarea este fenomenul invers topirii și constă în trecerea unei substanțe din stare
lichidă în cea solidă.
În general, topirea are loc prin absorbție de căldură (încălzire), iar solidificarea
are loc prin cedare de căldură (răcire).
3.1.1. Legile topirii și solidificării:
Temperatura de topire rămâne constantă, dacă presiunea rămâne constantă. La
fel și pentru solidificare;
Temperatura de topire coincide cu cea de solidificare;
În timpul topirii (respectiv a solidificării) volumul substanței se modifica astfel:
majoritatea substanțelor își măresc volumul la topire și și-l micșorează la solidificare;
excepții: apa, fonta și bismutul se comportă invers.
Alte aspecte legate de starea de agregare:
Aliajele sunt amestecuri omogene de două sau mai multe metale. Temperatura
de topire a aliajului este mai mică decât temperatura de topire a fiecărui component al
său.
Masa unui corp nu se modifică în timpul topirii sau al solidificării.
3.2. Vaporizarea și condensarea
Trecerea unei substanțe din stare lichidă în stare de vapori (gazoasă) se
numește vaporizare.
Fierberea este vaporizarea care are loc în toată masa lichidului. Evaporarea este
vaporizarea care are loc doar la suprafața lichidului.
Factori ce influențează evaporarea:
- temperatura;
- suprafața de întindere: cu cât este mai mare, evaporarea are loc mai repede.
agitația aerului din jurul corpului sau substanței (vântul) grăbește evaporarea.
natura substanței; substanțe ca acetona, eterul, benzina etc. se evaporă foarte repede
și se numesc de aceea volatile. Evaporarea se produce cu absorbție de căldură.
Trecerea unei substanțe din stare de vapori în stare lichidă se numește
condensare sau lichefiere.
3.2.1. Legile condensării :
1. Condensarea are loc cu degajare de căldura(este echilibrul intre evaporare si
condensare si devine vapori saturați)
2. Presiunea vaporilor saturați ai unei substanțe depinde doar de temperatura
3. Ca obiectele condensării sa aibă elemente comune
4. In elementele supuse condensării sa existe elemente contrare
Sublimarea și desublimarea
Substanțe ca naftalina, camforul, acidul benzoic și altele au proprietatea de a trece din
stare solidă direct în stare de vapori. Se spune că ele sublimează.
Fenomenul invers, de transformare din stare de vapori direct în stare solidă se numește
desublimare.
34
4. Măsuri funcție de modul de ambalare

„Grupa de ambalare” înseamnă o grupă în care, în scopul ambalării, anumite substanțe

pot fi alocate în funcție de gradul de pericol pe care aceasta îl prezintă pentru
transport. Grupele de ambalare au următoarele semnificații, precizate în Partea a 2-a:
- grupa de ambalare I: substanțe foarte periculoase;
- grupa de ambalare II: substanțe mediu periculoase;
- grupa de ambalare III: substanțe puțin periculoase.
Notă: Anumite obiecte care conțin mărfuri periculoase sunt alocate unei grupe de
ambalare.

În vederea ambalării, substanțele, altele decât cele din clasele 1, 2, 5.2, 6.2 și 7
și altele decât cele auto reactive din clasa 4.1, sunt alocate grupelor de ambalare în
funcție de gradul de pericol pe care îl prezintă.

5. Unitățile de transport marfă supuse fumigației

Dispoziții speciale aplicabile pentru unitățile de transport marfă supuse

fumigației (Nr. ONU 3359).

5.1. Generalități
Unitățile de transport marfă supuse fumigației (Nr. ONU 3359) care nu conțin
alte mărfuri periculoase nu face obiectul altor dispoziții ale ADR, altele decât cele
cuprinse în prezenta secțiune.

NOTĂ: În scopul prezentului capitol, unitate de transport marfă înseamnă un vehicul,

un container, un container-cisternă, o cisternă mobilă sau un CGEM.

Atunci când unitatea de transport marfă supusă fumigației este încărcată cu alte
mărfuri periculoase în afară de fumigant, orice dispoziție ADR relevantă pentru
mărfurile periculoase (inclusiv placardarea, marcarea și documentația) se aplică în plus
față de dispozițiile prezentei secțiuni.
Numai unitățile de transport marfă care pot fi închise astfel încât să fie redusă la
minim orice scăpare de gaze trebuie să fie utilizate pentru transportul încărcăturii sub
fumigație.

5.2. Pregătire profesională

Persoanele implicate în manipularea unităților de transport marfă supuse
fumigației trebuie să fie pregătite profesional în funcție de responsabilitățile lor.

35
5.3. Marcare și placardare
O unitate de transport marfă supusă fumigației trebuie să fie marcată cu un
marcaj de avertizare, așa cum se specifică la 5.5.2.3.2, fixat la fiecare punct de acces,
într-un loc unde poate fi văzută ușor de către persoanele care deschid sau intră în
unitatea de transport marfă.
Acest marcaj trebuie să rămână pe unitatea de transport marfă până sunt
îndeplinite următoarele dispoziții:
(a) Unitatea de transport marfă supusă fumigației a fost ventilată pentru a se îndepărta
concentrațiile periculoase de gaz fumigant; și
(b) Mărfurile și materialele supuse fumigației au fost descărcate.
Marcajul de avertizare pentru fumigație trebuie să arate ca în figura 1.

Figura 1. Fumigația

Marcajul trebuie să aibă formă dreptunghiulară. Dimensiunile minime trebuie

să fie de 400 mm în lungime x 300 mm în înălțime. Grosimea minimă a liniei exterioare
trebuie să fie de 2 mm.
Marcajul trebuie să fie de culoare neagră pe fond alb, iar literele trebuie să fie
nu mai mici de 25 mm în înălțime. Atunci când dimensiunile nu sunt specificate, toate
elementele trebuie să respecte aproximativ proporțiile reprezentate.
Dacă unitatea de transport marfă supusă fumigației a fost complet ventilată fie
prin deschiderea ușilor unității de transport sau prin ventilație mecanică după
fumigație, data ventilării trebuie să fie indicată pe marcajul de avertizare pentru
fumigație.
Atunci când unitatea de transport marfă supusă fumigației a fost ventilată sau
descărcată, marcajul de avertizare pentru fumigație trebuie îndepărtat.
Plăcile-etichetă conform modelului nr. 9 nu vor fi aplicate pe unitatea de
transport marfă supusă fumigației cu excepția celor impuse pentru alte substanțe sau
obiecte din clasa 9 conținute în acestea.
36
5.4. Documentație
Documentele asociate cu unitățile de transport marfă care au fost supuse
fumigației și care nu au fost complet ventilate înaintea transportului trebuie să includă
următoarele informații:
− „UN 3359, Unitate de transport marfă supusă fumigației, 9” sau „UN 3359, Unitate de
transport marfă supusă fumigației, clasa 9”;
− Data și ora fumigației;
− Tipul și cantitatea fumigantului utilizat.
Aceste indicații trebuie să fie redactate în limba oficială a țării din care pleacă
expediția și, de asemenea, dacă acea limbă nu este engleza, franceza sau germana, în
engleză, franceză sau germană, cu excepția situației în care sunt încheiate acorduri
între țările implicate în operația de transport care prevăd altfel.
Documentele pot fi întocmite în orice formă, cu condiția să furnizeze
informațiile prevăzute la. Această informație trebuie să fie ușor de identificat, lizibilă și
durabilă.
Trebuie să fie furnizate instrucțiunile referitoare la eliminarea oricărui reziduu
de fumigant, inclusiv dispozitivele pentru fumigație (dacă sunt utilizate).
Nu este cerut un document atunci când unitatea de transport marfă sub
fumigație a fost complet ventilată și data ventilării a fost marcată pe marcajul de
avertizare (a se vedea.

Capitolul V

Comportamentul după un accident

1. Noțiuni generale
Prevenirea și masurile de urgenta în caz de accidente sau incidente.
Rareori mărfurile periculoase sunt la originea unui accident, dar ele pot mari
considerabil consecințele unui accident in care sunt implicate:
● poluarea apelor de suprafața, a celor subterane;
● evacuarea cartierelor de locuințe;
● catastrofe.
Majoritatea accidentelor in cursul transporturilor mărfurilor periculoase se
datorează factorului uman – 85%.
Greșelile cele mai frecvente ale conducătorilor de autovehicule care transporta
mărfuri periculoase sunt, in ordine descrescătoare:
● viteza nelegala sau neadaptata;
● pierderea controlului vehiculului;
● nerespectarea regulilor de prioritate.

37
2. Măsuri ce trebuie luate în caz de accident sau incident
Masurile de prevenire adoptate după accident sau incident cu referiri
particulare la primul ajutor, la securitatea rutiera si la cunoașterea utilizării
echipamentului ADR au o importanta deosebita pentru protecția:
● dumneavoastră;
● participanților la trafic;
● autovehiculului.
In cazul pierderii substanței transportate in urma unui accident sau incident
rutier sau datorita nefuncționării sistemelor de siguranță, exista o serie de norme
generale de comportament în caz de urgenta:
● Menținerea calmului;
● Îndepărtarea daca este posibil a autovehiculului de pe partea carosabila
● Oprirea motorului
● Acordarea ajutorului victimelor; sa se evite sa se atingă materialul deversat;
● Sa se delimiteze zona accidentului pe o raza mai ampla sau mai puțin curioșilor sau a
amatorilor/neexpiraților. Raza depinde de pericol produsului sau de direcția vântului.
● Avertizarea autorităților competente informând-le de natura si cantitatea pierderii.
● Avertizarea fabricii producătoare a materiei periculoase.

Note particulare pentru intervențiile de urgență

Acțiunile de protecție sunt acele masuri luate pentru a asigura sănătatea si
siguranță celor care răspund in cazul unei urgente si a publicului in timpul unui incident
in care sunt implicate scurgeri de substanțe periculoase.
Oamenii dintr-o zona afectata de un nor de gaz periculos trebuie sa fie evacuați
si/sau protejați in interiorul clădirilor.
Izolarea zonei de pericol și interdicția de a intra înseamnă tinerea oamenilor
departe de zona daca nu sunt direct implicați in operațiile de urgenta.
Membri echipei de intervenție nu au voie sa intre neprotejați in zona izolata.
Sarcina de izolare este făcută mai întâi de toate pentru a obține un control
asupra zonei de operații.
Acesta este primul pas pentru fiecare din acțiunile de protecție care urmează.
Pentru a realiza evacuarea, trebuie sa existe timp suficient pentru ca oamenii sa
fie atenționați, pregătiți si sa poată părăsi zona.
Daca exista suficient timp, evacuarea oamenilor este cea mai buna acțiune de
protecție.
Chiar si după ce oamenii sunt mutați la distantele recomandate, pot sa nu fie in
deplina siguranță.
Nu trebuie sa li se permită sa se adune la asemenea distante.
Trimiteți pe cei evacuați într-un loc sigur determinat pe o rută specifică cat mai
departe astfel încât sa fie mutați din nou daca se schimba direcția vântului.
Protecția din interior se realizează atunci când oamenii aflați într-o clădire
rămân înăuntru pana când pericolul trece.
38
 In cazul unei scurgeri de scurta durata si de nori de vapori toxici materialul
poate sa fie deviat de o clădire cu mai multe etaje si sa nu afecteze ocupanții clădirii.
Protecția interioara este folosita atunci când evacuarea publicului ar cauza un
risc mai mare decât rămânerea acestuia unde se afla, sau atunci când evacuarea nu
poate avea loc.
Oamenii trebuie sa închidă toate ușile si ferestrele.
Trebuie sa se închidă ventilația, căldura si toate sistemele de răcire.
Protecția interioara poate sa nu fie cea mai buna opțiune daca:
● vaporii sunt inflamabili
● gazul are nevoie de mai mult timp sa se degaje
● clădirile nu pot fi închise etanș

Atenție: Vehiculele pot oferi o anumita protecție pentru o scurta perioada daca
ferestrele sunt închise și sistemele de ventilație sunt oprite.
Vehiculele nu sunt la fel de eficiente cum sunt clădirile pentru protecția
interioara.
Este vitală menținerea comunicării cu persoane competente in interiorul clădirii
pentru a fi informați în legătura cu schimbarea condițiilor.
Persoanele protejate in interior trebuie sa fie avertizate sa stea cat mai departe
de ferestre datorita pericolului pe care îl reprezintă sticla si fragmentele de metal
proiectate dintr-un foc sau/si explozie.
Fiecare incident de materii periculoase este diferit. Fiecare va determina
anumite probleme si riscuri.
Acțiunea de a proteja publicul trebuie sa fie selectata cu multa grija.
Aceste pagini pot ajuta in luarea deciziei inițiale asupra modului de protejare a
publicului.
Oficialitățile trebuie sa adune informații și sa monitorizeze situația pana când pericolul
este îndepărtat.

3. Primul ajutor

Legislația rutiera din tara noastră prevede ca orice autovehicul trebuie sa dețină
la bord o trusa de prim-ajutor omologata de către Ministerul Sănătății .
Aceasta este compusa din:
● două pipe Guedel pentru realizarea manevrelor de respirație artificiala
● doua garouri pentru oprirea hemoragiilor de la nivelul membrelor
● doua atele Kramer din plastic si o piesa intermediara ce permite prelungirea uneia cu
cealaltă
● o lama (spatula) din plastic, de forma triunghiulara pentru deschis gura încleștată
● o pensa pentru nas
● o pompiță pentru aspirarea secrețiilor faringiene

39
● un dispozitiv pentru respirație artificială format din:
- piesă bucală
- blocul supapelor
- tubul de cauciuc prin care se face insuflația
● o fașă
● un pachețel cu vată
● câteva comprese din tifon steril
● un flacon cu medicamente antalgice (Algocalmin, Fasconal, Codamin, etc )
● o sticluță de cca. 100 ml cu alcool medicinal sau alcool iodat.
In cursul deplasării cu autovehiculul pe un drum public puteți întâlni un accident
rutier ce tocmai s-a produs. Ce măsuri trebuie luate, având în vedere că în conformitate
cu legislația in vigoare orice conducător auto este obligat sa acorde primul ajutor?
Trebuie anunțate atât Politia Rutiera, cat si cea mai apropiata Stație de
ambulanță, prin orice mijloace, inclusiv telefonia mobila.
Pentru a acorda primul ajutor in mod corect si eficient trebuie parcurse câteva
etape în următoarea succesiune:
Scoaterea victimelor din caroseria auto-vehiculului accidentat (descarcerarea):
a) se realizează prin ridicare, astfel încât capul, gatul si trunchiul sa fie în același plan și
în același ax;
b) daca aceasta manevra nu este posibila ( caroseria este foarte deformata și condițiile
nu permit dezmembrarea ei) , atunci victima poate fi scoasa si prin tragere;
c) este interzisa manevra de scoatere prin împingere.
După ce victima a fost degajata din caroseria autovehiculului accidentat, ea va fi
așezata in poziție întinsa pe spate pe un plan neted si dur . Daca nu este posibila
eliberarea victimei din caroseria autovehiculului prin manevre lipsite de brutalitate,
atunci vor fi așteptate ajutoarele competente.
Evaluarea gravitații stării accidentaților, in vederea evacuării lor:
a) prima urgenta este reprezentata de accidentații in stare de coma ;
● mod de recunoaștere:
● au starea de conștienta pierduta
● nu își revin indiferent de stimulul aplicat ( una-doua palme peste fata cu blândețe sau
stropire cu apa pe fata)
Aceștia vor fi tratați si evacuați cu prioritate.

b) a doua urgenta este reprezentata de accidentații in stare de soc;

● mod de recunoaștere:
● au starea de conștienta păstrata
● nu pot oferi date referitoare la modul de producere al accidentului (nu se exprima
coerent)
● in ciuda faptului ca pot prezenta râni grave (plăgi zdrobite sau sfâșiate ale maselor
musculare, fracturi deschise, etc ) nu arata ca ar resimți durerea produsa de acestea.

40
 Aceștia vor fi evacuat rapid, deoarece din momentul in care încep sa realizeze
ceea ce s-a întâmplat sau de când încep sa simtă durerea, devin foarte agitați.

c) a treia urgenta este reprezentata de accidentații numai cu fracturi si/sau hemoragii

externe, care vor fi evacuați numai după acordarea primului ajutor.

Mijloace de transport
Se va apela in primul rând la mijloacele de transport specializate (ambulante),
dar in cazul in caria cestea nu sunt disponibile sau nu pot ajunge in timp scurt la locul
accidentului, vor fi preferate autovehiculele din trafic prevăzute cu platforma (Dacia
break daca este rabatata bancheta din spate , Dacia papuc, o dubita , o furgoneta , un
autocamion ,un autobuz daca este liber culoarul dintre scaune, etc.).
Daca accidentatul este in stare de inconștiență, acesta va fi așezat întins pe
spate cu capul inclinat într-o parte( stânga sau dreapta) pentru a evita inundarea cailor
respiratorii in cazul in care conținutul gastric refulează in cavitatea bucala (in caz de
voma).
Daca accidentatul a suferit o hemoragie in cantitate mare, acesta va fi așezat
întins pe spate cu picioarele ridicate mai sus de nivelul trunchiului, astfel încât sa
formeze cu orizontala un unghi de 15-20 de grade: aceasta măsura estre necesara
deoarece la nivelul membrelor inferioare sistemul venos poate sa conțină o cantitate
de cca. 1-1,5 l de sânge, care va fi mobilizata datorita gravitației spre inima si creier .
Destinația
Accidentatul va fi transportat NUMAI la spital, unde exista condițiile necesare pentru
salvarea accidentatului.
Responsabilitatea salvatorului (participantul la trafic) încetează odată cu predarea
accidentatului personalului medical la camera de garda.

Fracturile
Din punctul de vedere al salvatorului(participant la trafic),fracturile pot fi clasificate in:
a) Fracturi ale coloanei vertebrale
b) Fracturi ale oaselor membrelor

Mod de recunoaștere al fracturilor coloanei vertebrale:

a. dacă accidentatul este conștient, putem afla că:
● prezintă o durere de intensitate variabilă la nivelul spatelui, dar durerea nu înseamnă
obligatoriu existenta unei fracturi, putând fi vorba doar de contuzionarea (zdrobirea)
maselor musculare;
● nu își poate mișca membrele inferioare, dar poate fi in stare de soc, având fracturi ale
membrelor inferioare, motiv pentru care nu le poate mișca, dar nici nu simte durerea;
● nu își simte membrele inferioare (situație cu semnificație foarte grava!);

41
● măsuri: accidentatul va fi așezat întins pe spate pe un plan neted si dur (o scândura
mai lata , o ușa un oblon de autocamion, etc.) cu ajutorul căruia va fi transportat de la
locul accidentului la autovehiculului care îl va evacua.
Atenție: este interzisa transportarea accidentatului la spital pe tărgi improvizate din
materiale moi.
b. daca accidentatul este in stare de inconștienta, atunci îl vom trata ca si cum ar avea
o fractura de coloana vertebrala.

Mod de recunoaștere al fracturilor membrelor

a. durerea: este un simptom care ne atrage atenția, dar care nu are in mod obligatoriu
semnificația existentei unei fracturi:
b. deformarea regiunii: este cel mai important semn, putând-se produce fie datorita
unei mișcări de translație in plan orizontal sau vertical a fragmentelor osoase, fie
datorita unei mișcări de rotație in același ax a fragmentelor oaselor, fie datorita unei
mișcări de alunecare a fragmentelor osoase unul pe lângă celălalt, fie prin dispunerea
intra-un unghi variabil a fragmentelor osoase, fie prin tumefierea regiunii respective
datorita apariției unui hematom prin ruperea vaselor de sânge din vecinătatea fracturii;
c. mișcarea: nu se transmite dincolo de locul fracturii datorita stricării continuității
osoase; acest semn nu va fi căutat in mod intenționat deoarece va produce dureri
foarte mari accidentatului, putând duce la transformarea unei fracturi închise intru-na
deschisa (in care fragmentele osoase străpungând pielea), dar este bine sa fie
cunoscuta semnificația lui daca avem ocazia sa-l observam;

Măsuri :
● se imobilizează segmentul de membru fracturat împreuna cu articulațiile inferioara si
superioara cu ajutorul atelelor Kramer; daca numărul atelelor nu este suficient pentru
imobilizarea tuturor fracturilor, atunci putem folosi levierele autovehiculului, scânduri,
crengi, leviere;
● in cazul in care ne aflam in fata unei fracturi produse la nivelul membrului inferior
poate fi folosit (in lipsa atelelor ) celălalt membru inferior, cu condiția ca acesta sa fie
sănătos.

Hemoragiile externe
Hemoragiile interne nu fac obiectului materialului de fata deoarece sunt greu de
depistat , dar chiar si atunci când sunt diagnosticate nu se poate interveni in lipsa
condițiilor necesare unei astfel de intervenții.
Din punctul de vedere al salvatorului ,hemoragiile externe pot fi clasificate in;
a) hemoragii ale membrelor
a) hemoragii ale capului si trunchiului.

42
Mod de recunoaștere:

1. Culoarea sângelui:
● sângele arterial este roșu deschis
● sângele venos este roșu închis.
Dar chiar si pentru cei care știu sa facă diferența intre nuanțe, in condiții de iluminare
slaba (fie chiar si la lumina farurilor) este greu de stabilit tipul hemoragiei pe baza
acestui criteriu;
2. Modul in care curge sângele:
● sângele arterial curge in jeturi, in valuri
● sângele venos curge cu debit constant
Masuri in cazul unei hemoragii arteriale:
a) se aplica garoul la un nivel situat mai sus decât locul hemoragiei (spre rădăcina
membrului)
b) se fixează un bilețel pe care s-a notat ora si minutul aplicării garoului;
c) garoul poate fi lăsat strâns timp de30-35 de minute, dar nu mai mult de 90 de
minute:
d)după trecerea acestui interval de timp, garoul se desface pentru o perioada de 3-5
minute (chiar daca rana sângerează)in felul acesta țesuturile aflate sub nivelul garoului
vor fi irigate cu sânge bogat in oxigen si elemente nutritive, împiedicând moartea
țesuturilor si apariția gangrenei;
e) după acest interval de timp, garoul se strânge, notând din nou ora si minutul aplicării
acestuia, pentru o alta perioada de 30-50 minute, dar nu mai mult de 90 de minute;
f) manevrele de mai sus se repeta ori de cate ori este nevoie pana când accidentatul
ajunge la spital
Măsuri în cazul unei hemoragii venoase:
● se respecta toate indicațiile de mai sus, cu excepția faptului ca garoul se aplica la un
nivel situat mai jos decât locul hemoragiei (spre extremitatea libera a membrului).
In cazul in care nu poate fi identificat tipul hemoragiei, garoul va fi aplicat numai
deasupra nivelului hemoragiei (daca hemoragia este arteriala, ea se va opri imediat, iar
daca hemoragia este venoasa, aceasta se va opri după un scurt interval de timp in care
venele se golesc de sânge).
B)In acest caz hemoragia nu poate fi oprita prin aplicarea garoului si se va recurge la
aplicarea unui pansament compresiv: după curățare si dezinfectare pe locul hemoragiei
se aplica doua-trei comprese din tifon steril, care vor fi imobilizate cu ajutorul a trei-
patru ture de fașa, bine strânse.

Arsurile termice
Acestea se pot produce fie prin aprinderea hainelor, fie prin contactul cu lichidul de
răcire al motorului autovehiculului accidentat.

43
Masuri :
● vor fi asigurate condițiile necesare unei bune respirații si unei bune circulații
sanguine.
● nu se intervine in nici un fel asupra plăgilor produse, deoarece arsurile sunt
considerate ca fiind sterile in primele 6-8 ore de la producerea lor (orice manevra
efectuata asupra acestor râni in lipsa condițiilor si a instrumentului adecvat va duce la
infectarea acestora).

Stopul respirator și cardio-respirator

In toate situațiile când este pus in fata unui rănit, salvatorul trebuie sa verifice funcțiile
vitale ale acestuia si anume:
● funcția respiratorie,
● funcția cardio-circulatorie.
Pentru aceasta va folosi doi parametri:
● respirația,
● pulsul. Respirația poate fi verificată prin diverse metode, dar cea mai cunoscută este
cea a oglinzii (se apropie o oglinjoară sau o suprafața foarte bine lustruita de narile
accidentatului și dacă apar vapori de apă care condensează înseamnă că accidentatul
respiră).
Pulsul se caută întotdeauna la artera carotidă (cu două sau trei degete se apasă ușor
către înapoi pe lângă laringe).
În funcție de existenta sau absenta acestora doi parametri, salvatorul se poate afla in
fata uneia dintre următoarele situații:
1. Accidentatul respira -are puls Stare normala
2. Accidentatul nu respira -are puls Stop respirator
3. Accidentatul nu respira -nu are puls Stop cardio-respirator
4. Accidentatul respira -nu are puls NU EXISTA !
Stopul respirator
Accidentatul va fi așezat pe un plan neted si dur, întins pe spate. Pentru a acționa
corect, trebuie reținuta următoarea formula mnemotehnica:
HELP ME – ( AJUTA-MA in l engleza)
Fiecare litera indica manevrele pe care trebuie sa le facă salvatorul si ordinea lor:
H – hiper-extensia capului
Accidentatul va fi așezat in așa fel încât capul sau sa fie cat mai mult dat pe spate; in
acest scop sub umeri poate fi așezata o haina făcută sul.
E – eliberarea cailor respiratorii
Se face toaleta rapida a cavitații bucale si se de obstruează orificiul gotic cu ajutorul
indexului sau a doua degete (index sau mediu) înfășurate într-o batista sau într-o
compresa din tifon.
L – luxarea mandibule
Salvatorul se așază la căpătâiul accidentatului, apuca cu degetele II, III si IV ale
ambelor mâini de ramura verticala a mandibulei si trage spre el, apăsând cu ploicele
44
ambelor mâini pe bărbie; daca in urma acestei manevre gura rămâne infestata ,
salvatorul poate introduce lamela (spatula) de plastic, cu capătul mai ascuțit, intre
canin si primul premolar (prima măsea), pe care o răsucește cu 90 de grade; daca nici in
acest fel nu poate fi deschisa gura, nu se vor face alte manevre mai brutale, care pot
duce la fracturarea dinților sau chiar a mandibulei.
Se fixează pipa Guedel in felul următor: se introduce cu vârful (capătul porțiunii
rotunde a pipei) spre cerul gurii pana când dinții de jos au trecut de maximul
convexității parții rotunde si se răsucește pipa cu 180 de grade, astfel încât porțiunea
terminala a pipei sa ajungă in dreptul dinților, iar partea rotunda sa prindă in
concavitatea ei baza limbii, împiedicând-o sa cada înapoi si sa astupe orificiul gotic.
P – pensarea nasului
Se aplica pensa pentru nas pe narile accidentatului
După ce au fost parcurse toate aceste etape, salvatorul poate sa treacă la efectuarea
manevrelor propriu zise de resuscitare respiratorie. Metoda cu cel mai mare
randament si care necesita si cel mai mic efort din partea salvatorului este respirația
gura-la-gura. Aceasta manevra poate fi executata fie direct prin aplicarea gurii
salvatorului pe gura accidentatului (având grija sa fie acoperite si colturile gurii
accidentatului), fie prin intermediul unei batiste sau al unei bucăți de tifon, fie utilizând
dispozitivul pentru respirație artificiala.
Ritmul in care se fac insuflațiile este de 14-16 pe minut. Scopul este sa se asigure o
ventilație cat mai mare a aerului intra pulmonar.

Stopul cardio-respirator
In cazul in care situația de mai sus se complica prin dispariția pulsului (stop cardiac),
atunci salvatorul se va afla in fata unui stop cardio respirator. In aceasta situație se
adaugă manevrelor de mai sus si:
M – masajul cardiac
E – extern
Salvatorul se va așeza in partea stânga a accidentatului si își va așeza mâinile una peste
cealaltă la baza semi toracelui stâng al acestuia. Apăsarea se face brusc, cu forța, astfel
încât mișcarea sa aibă o amplitudine de cca. 4-5 cm. Frecventa cu care se fac aceste
apăsări este de 60-70 pe minut.
Resuscitarea cardio-respiratorie, pentru a fi efectuata corect, se face ținând seama de
faptul ca intre numărul insuflațiilor si cel al apăsărilor asupra toracelui este un raport
de 1/5 (adică, 1 insuflație la 5 apăsări)
Daca salvatorul este singur, atunci va proceda in felul următor: va face doua insuflații in
ritmul de 14-16 pe minut, apoi 10 apăsări in ritmul de 60-70 pe minut. In continuare,
manevrele se repeta in aceeași succesiune.
Daca la locul accidentului sunt doi salvatori, atunci unul va efectua manevrele de
respiratorie artificiala, iar celălalt manevrele masajului cardiac, in felul următor
● unul va face o insuflație (timp in care colegul sau sta pentru a permite aerului sa
pătrundă in plămâni);
45
● după ce primul a terminat insuflația, cel de-al doilea va efectua cinci apăsări.
Manevrele se repeta in acest fel timp de cel puțin 60 de minute
2. Masuri de prim-ajutor pentru transportatorii de produse periculoase
Conducători auto ce efectuează transporturi de mărfuri periculoase trebuie sa aibă in
dotarea autovehiculului trusa speciala A.D.R. Aceasta poate fi compusa din:
● un costum complet din material cauciucat rezistent la acțiunea acizilor, bazelor si
solvenților organici ( nu este obligatoriu decât in situațiile speciale);
● un sort de protecție din același material cauciucat rezistent;
● pereche de ochelari de protecție care sa se ajusteze bine pe conturul fetei;
● masca anti pulberi care sa acopere bine gura si nasul;
● masca de gaze cu cartuș filtrant adaptat produsului periculos transportat (obligatoriu
in cazul produselor din clasa 6);
● o pereche de mănuși antitermice, cu fibre de azbest in țesătura;
● o pereche de mănuși din material cauciucat rezistent;
● sticla de plastic cu capacitatea de 750-1000 ml pentru prepararea soluțiilor antidot.
Exista mai multe tipuri de truse A.D.R. cu conținutul diferit in funcție de natura
pericolelor pe care le poate prezenta produsul transportat.
Conducătorul auto ce efectuează transporturi de mărfuri periculoase trebuie sa
cunoască foarte bine conținutul fisei de siguranță, document pe care expeditorul este
obligat sa-l înmâneze transportatorului încă de la încărcarea autovehiculului. Fisa de
siguranță prevede care este conținutul minim necesar al trusei A.D.R in fiecare caz in
parte in funcție de clasa căreia aparține produsul respectiv si care sunt masurile ce
trebuie luate in diverse situații.
In cursul derulări unui transport de mărfuri periculoase, conducătorul auto
trebuie:
a) Sa cunoască modul in care poate preveni apariția incidentelor ce pot duce la
deteriorarea ambalajelor;
b) Sa cunoască restricțiile care ii sunt impuse in cursul desfășurării transportului de
mărfuri periculoase;
c) Sa cunoască masurile necesare prevenirii apariției victimelor la locul produceri
incidentului;
d) Sa cunoască masurile de prim-ajutor ce trebuie acordate in cazul apariției victimelor
in diverse situații.

Conducătorul auto trebuie sa ceara expeditorului fisa de siguranță in limba romana,

corespunzătoare produsului periculos ce urmează a fi transportat. Astfel, conducătorul
auto poate afla cărei clase aparține produsul, daca are pregătirea necesara pentru
transporta acest produs, care este natura pericolului pe care acesta îl reprezintă si care
este echipamentul minim necesar in vederea efectuării transportului.
In cazul in care in timpul efectuării unui transport de mărfuri periculoase se produce un
incident in cursul căruia produsul periculos iese in afara ambalajului trebuie efectuate
următoarele manevre:
46
● autovehiculul va fi oprit in afara părți carosabile si e întrerupe contactul electric
general (mai ales in cazul in care se transporta produse al căror pericol principal sau
secundar este inflamabilitatea);
● conducătorul auto va delimita zona în care se afla autovehiculul cu ajutorul celor șase
panouri galben-portocalii, care vor fi puse la 15 metri pe laterale, înaintea si înapoia
autovehiculului, chiar daca se întrerupe traficul rutier (in cazul in care transporta
produse din clasa 6.1 sau 6.2)
● conducătorul auto va semnaliza autovehiculul conform indicațiilor din fisa de
siguranță, după care va anunța evenimentul produs fie la numărul telefonic indicat in
partea inferioara a fisei de siguranță, fie autorităților indicând atât numărul ONU
corespunzător produsului, cat si numărul Kemer.
Daca in timpul efectuării unui transport întâlniți un coleg aflat in dificultate prima
indicație este sa treceți mai departe si sa anunțați cat mai repede autoritățile,
comunicând numerele de pe placa. Daca totuși doriți sa interveniți atunci :
● asigurați-va ca aveți la dispoziție echipamentul corespunzător clasei si pericolelor
indicate de numărul Kemler de pe placa autovehiculului aflat in dificultate;
● opriți autovehiculul pe care îl conduceți la o distanta de minim 50 metri si
semnalizați-l corespunzător instrucțiunilor din fisa de siguranță;
● interveniți NUMAI după ce ați îmbarcat echipamentul de protecție corespunzător
clasei produsului transportat in autovehiculul aflat in dificultate.
Conducătorul auto va in piedica accesul persoanelor ne autorizate in zona
autovehiculului pentru a preveni apariția unor posibile victime .In cazul in care din
caroseria autovehiculului se degajează vapori sau gaze toxice conducătorul auto se va
îndepărta de autovehicul in direcția din care bate vântul.
Daca s-au produs victime, atunci se poate acționa in felul următor:
● daca victima a inhalat gaze sau vapori toxici, va fi scoasa din zona si va fi dusa la aer
curat ( deplasarea se va face in direcția de unde bate vântul), unde ii va fi
supravegheata funcția respiratorie;
● daca victima a fost stropita cu produs periculos, atunci se vor face următoarele
manevre:
1. se îndepărtează îmbrăcămintea care a venit in contact cu substanța periculoasa (in
momentul stropirii hainele au rol de protecție, împiedicând contactul pielii cu
substanța periculoasa , dar in continuare vor permite contactul prelungit al pielii cu
produsul periculos).
2. se spală pielea afectata de contactul cu substanța periculoasa cu multa apa ( in cazul
afectării ochilor spălarea se face cu jet continuu de apa timp de minim 15 minute);
3. se aplica soluție antidot pe suprafața de piele ce a avut de suferit.
● daca victima a înghițit substanța periculoasa, in acest caz se proceda la efectuarea
spălaturilor gastrice in felul următor : daca victima este conștienta, i se va da sa bea o
cantitate de 200-250 ml soluție antidot, după care ii va fi provocata vărsătura: manevra
va fi repetata de patru sau cinci ori.

47
Soluțiile antidot sunt in general oferite de către expeditori in funcție de natura si
proprietățile produsului periculos ce trebuie transportat. In afara acestora mai pot fi
utilizate si alte soluții antidot, dintre produsele pe care le utilizam in mod curent. Iată
câteva dintre ele:
a) laptele: poate fi utilizat in intoxicațiile cu acizi corozivi ( acid azotic, clorhidric,
bromhidric, fluorhidric, oxalic, sulfuric, tricloracetic, etc.), cu baze corozive (hidroxid de
sodiu, de potasiu, de calciu, de amoniu, etc.), cu săruri ale metalelor grele (nichel,
crom, cadmiu, plumb, vanadiu, zinc, mercur, etc.), cu fenol;
ATENTIE! IN CAZUL INGITIRII UNOR SUBSTANTE COROZIVE ACIDE SAU BAZICE NU SE
PROVOACA VARSATURA!
Mai important este sa știm când NU TREBUIE folosit laptele ca antidot: nu se utilizează
laptele ca antidot in intoxicațiile cu:
● produse petroliere (benzina, neofalina petrosin, motorina, etc.);
● solvenți organici (in general diluanți pentru vopsea);
● insecticide (organe-fosforate si organo-clorurate);
● produse care conțin fosfor.
b) albușul de ou (din cel puțin zece oua): este folosit in intoxicațiile cu acizi corozivi,
baze corozive, săruri ale metalelor grele, naftalina, fenol; contraindicațiile sunt aceleași
ca in cazul laptelui.
c)soluția de acid citric sau de acid acetic 1% : poate fi folosita in intoxicațiile corozive
(mai ales in intoxicațiile cu hidroxid de sodiu - soda acustica);
Atenție: In cazul înghițirii unei substanțe corozive bazice, nu se provoacă vărsătura.
● mod de preparare
◘ soluția de acid citric se poate obține prin diluarea soluției concentrate ( tip Hills) in
proporție egala cu apa sau prin dizolvarea cristalelor de sare de lămâie sau prin
stoarcerea fructelor (lămâi, portocale, mandarine, etc.);
◘ soluția de caid acetic 1% poate fi obținuta prin diluarea oțetului alimentari proporție
de un volum de oțet cu cinci volume apa ( de ex.: 200 ml oțet cu 500 ml apa). d) soluția
concentrata de sare de bucătărie: poate fi folosita in intoxicațiile cu bromuri si nitrat de
argint.
e) soluția slaba de săpun: se folosește in intoxicațiile cu detergenți cationici (tip
Bromocet)
f) soluția de amidon ( de apret): se folosește in intoxicațiile cu iod (De reținut: amidonul
care in soluție are o culoare alb-lăptoasa, in combinație cu iodul se colorează in
albastru; pe măsura ce se repeta spălătura gastrica , soluția evacuata prin voma va fi de
un albastru din ce in ce mai deschis);
● – mod de preparare: 80 g apret la 1000 ml apa.
g) soluția de permanganat de potasiu in concentrație de 1/5000 in intoxicația cu
etilenglicol ( antigel) si in intoxicația cu cianuri;;
48
ATENTIE! O cantitate de 50-100 ml antigel concentrat ESTE MORTALA pentru om !
h) alcoolul etilic poate fi folosit in intoxicațiile cu alcool metilic si etilenglicol ic;
ATENTIE : o cantitate de 30-60 ml alcool metilic pur ESTE MORTALA pentru om!
i) uleiul de parafina este utilizat in intoxicația cu benzina, petrosin.
j) soluția de bicarbonat de sodiu 4% se folosește in intoxicația cu alcool metilic.
k) uleiul comestibil poate fi folosit in intoxicațiile cu fenol .
l) cărbunele activat poate fi folosit ca antidot in intoxicații cu următoarele substanțe:
anilina, antimoniu, argint, arsen, benzen, clor dan, clorura de mercur, DDT, di cloretan,
etilenglicol, fenol, iod, indan, paradat (ierbicid), parat ion (insecticid), plumb, seleniu,
stricnina, sulfura de carbon, tetraclormetan, tetraclorura de carbon, taliu.
m) oxidul de magneziu poate fi folosit in intoxicațiile cu acizi corozivi sau in cele cu
săruri care conțin arsen;

● mod de preparare: 40 g oxid de magneziu si apa pana la 1000 ml.

In cazul produselor care pot degaja gaze sau vapori mai grei decât aerul, se recomanda
prevenirea acumulărilor de gaz sau vapori in gropi, șanțuri, pivnițe, sisteme de
canalizare, etc. sau daca acest lucru nu este posibil, avertizarea echipei de intervenție
asupra situației produse si a evenimentelor consecințe ce pot decurge din situația
creata.

4. Siguranța circulației
4.1. Noțiuni generale
In ipoteza unui accident sau incident care poate surveni in timpul transportului,
trebuie sa fie remise șoferului instrucțiuni scrise, de o maniera concisa, pentru fiecare
substanța periculoasa sau pentru fiecare grupa de mărfuri periculoase transportate,
cuprinzând:
a) denumirea substanței sau grupei de substanțe, clasa si numărul de identificare ONU
sau (pentru un grup de substanțe), numerele de identificare ONU ale substanțelor
pentru care aceste instrucțiuni sunt destinate sau sunt aplicabile;
b) natura pericolului prezentat de aceste substanțe, masurile pe care șoferul le poate
lua si echipamentului de protecție personala pe care trebuie sa-l utilizeze;
c) masurile de ordin general, spre exemplu prevenirea altor participanți la trafic si a
trecătorilor si sa apeleze la politie si sau pompieri, pe care șoferul trebuie sa le ia in caz
de accident.
d) masuri suplimentare pe care trebuie sa le ia pentru a putea sa facă față pierderilor
sau deversărilor ușoare si inclusiv sa evite sa le agraveze, cu condiția ca nici o persoana
sa nu fie expusa la riscuri
e) masuri speciale pe care trebuie sa le ia pentru produse speciale, in caz de pierderi;
f) echipamentul necesar pentru a aplica masurile de ordin general si, in caz de pierdere,
masurile suplimentare si/sau speciale.
Aceste instrucțiuni trebuie sa fie furnizate de expeditor si date transportatorului
cel mai târziu o data cu ordinul de transport, astfel încât sa-i permită sa ia toate
49
masurile necesare pentru a veghea locul de încărcare, respectarea informațiilor din
aceste consemne si in același timp daca sunt executate corect.
Expeditorul este responsabil de conținutul acestor consemne. Ele trebuie sa fie
furnizate într-o limba pe care șoferul o înțelege si in limba tarii de origine, de tranzit si
de destinație.
Instrucțiunile trebuie sa fie furnizate de expeditor, acesta asumând-si
responsabilitatea pentru conținutul lor, prezentat într-o limba pe care șoferul o
înțelege, cu condiția ca limba respectiva sa fie o limba pe care șoferul o înțelege, cu
condiția ca limba respectiva sa fie o limba oficiala a unei tari, parte contractanta a
acordului ADR.
Aceste instrucțiuni trebuie sa fie păstrate in cabina șoferului.
Aceste instrucțiuni trebuie ținute separat de alte documente, pentru a se evita
confuziile.
Șoferul trebuie sa le înțeleagă si sa știe sa aplice corect aceste instrucțiuni.
In cazul încărcării in comun (in același ambalaj) a mai multor mărfuri aparținând
unor grupe diferite de substanțe, prezentând însă aceleași pericole, instrucțiunile scrise
pot fi limitate la o singura clasa specifica mărfurilor transportate. In acest caz pentru
nici una din substanțe numărul ONU de identificare al substanței nu este necesar sa
figureze in instrucțiuni.
Instrucțiunile pentru șofer trebuie sa fie alcătuite după următorul model:
Încărcătura
● denumirea tehnica sau chimica a substanței transportate, grupa si subgrupa, clasa si
numărul ONU.
● descrierea substanței ce limitează de exemplu la: starea fizica, cu indicarea culorii, a
mirosului, legate de aspectul pierderii sau scurgerii.
Natura pericolului
● scurta enumerare a pericolelor
● pericolul principal
● pericolele secundare si efectelor lor, inclusiv asupra mediului
● starea mărfii in caz de incendiu sau explozie (descompunere, explozie, producerea de
fum toxic etc.)
● in caz de pierdere, menționați ca mărfurile transportate reacționează periculos cu
apa;
Protecția individuala
● indicarea echipamentului de protecție individuala de baza destinat șoferului, in
conformitate cu prescripțiile de la marginalele 10.260 si 11.260.
4.2. Măsuri de ordin general pe care trebuie sa le ia șoferul:
● anunțarea politiei si a pompierilor
● oprirea motorului
● interzicerea fumatului
● semnalizarea pentru prevenirea participanților la trafic
● delimitarea zonei calamitate si protejarea fata de publicul curios
50
● dispunerea in direcția vântului
4.3. Măsuri suplimentare și/sau speciale pe care trebuie sa le ia șoferul:
Consemnele trebuie sa cuprindă la aceasta rubrica inclusiv lista echipamentului necesar
al șoferului pentru a proceda la luarea masurilor suplimentare si/sau speciale numai la
clasa/clasele de mărfuri transportate (spre exemplu recipient colector, lopata).
Se considera ca șoferii de vehicule trebuie sa fie instruiți si formați pentru a lua
masurile suplimentare in caz de pierderi sau deversări minore, inclusiv sa împiedice sa
nu se agraveze cu condiția ca acesta sa poată fi făcută fără riscuri pentru persoane.
Se considera ca toate masurile speciale recomandate de expeditor necesita o
formare speciala a șoferului. Daca este cazul, consemnele de securitate vor indica aici,
inclusiv lista materialului necesar pentru a aplica aceste masuri speciale.
● Șoferii trebuie sa fie formați si instruiți pentru a face ușor fata scurgerilor sau
pierderilor si pentru a evita agravarea lor, putând sa facă fata situațiilor fără riscuri
pentru ei înșiși.
Incendiu – informații pentru șoferi în caz de incendiu
● Șoferii trebuie sa fie antrenați in cursul de formare pentru a putea interveni in cazul
unui incendiu limitat la vehicul;
● Șoferii nu trebuie sa fie antrenați in cazul unui incendiu in care este implicata
încărcătura;
● Se vor indica mărfurile transportate care reacționează periculos cu apa.
Măsuri de prim ajutor
● Informații pentru șofer in situația in care intra in contact cu substanțele transportate.
Informații suplimentare
In situația in care se încarcă mărfuri care au aplicate etichetele 6.1 sau 6.2,
precum si unele substanțe cu eticheta model nr. 9, acestea vor fi separate de mărfuri
alimentare sau de bunuri de consum, astfel:
● Prin pereți despărțitori plini, care trebuie sa fie mai ridicat decât coletele cu
etichetele menționate;
● Prin colete care nu au aplicate etichetele de pericol 6.1 sau 6.2 ori 9;
● Printr-un spațiu de cel puțin 0,8 m.

5. Cunoștințe de baza referitoare la utilizarea echipamentelor de protecție

5.1. Îmbrăcămintea de protecție

Haide de strada si uniforme de lucru
Aceste articole de îmbrăcăminte, ca de exemplu uniformele purtate de politie
sau de personalul medical de intervenție nu oferă aproape nici un fel de protecție
contra efectelor dăunătoare ale substanțelor periculoase.
O categorie de îmbrăcăminte este îmbrăcămintea de protecție in mod normal
purtata de pompieri in timpul operațiilor de stingere a focului.
Include o casca, haina, ghete/cizme, pantaloni, mănuși si o gluga pentru a acoperi
părțile capului ramase neprotejate de casca si masca de gaze.
51
 Îmbrăcămintea de protecție oferă o protecție limitata fata de căldura/flacăra
dar nu pot oferi o protecție adecvata fata de vaporii dăunători sau lichidele ce pot
apărea in timpul incidentelor cu substanțele periculoase.
5.2. Îmbrăcăminte de protecție chimica si echipamentul
Folosirea sigura a acestui tip de îmbrăcăminte de protecție si a echipamentului
necesita abilitați specifice dezvoltate prin instruire si experiența.
Acest tip de îmbrăcăminte special oferă o protecție redusa sau nici o protecție
împotriva căldurii.
Numai un singur material de îmbrăcăminte de protecție vă va proteja de materii
periculoase.
ATENTIE ! Nu presupuneți ca orice îmbrăcăminte de protecție este rezistenta la căldura
sau la expunere la flacăra ci numai cea care este certificata de fabricanți.

In cazul producerii unui incendiu din timpul transportului unui produs din clasa
4 ( 4.1 , 4.2 , 4.3), trebuie avut in vedere ca se pot degaja gaze care pot fi toxice, chiar
daca, pe moment, nu exista nici o manifestare fizica. Vor fi anunțate autoritățile
medicale pentru a supraveghea persoanele expuse.
In cazul produselor ce au ca pericol principal sau secundar toxicitatea, vor fi
anunțate si autoritățile medicale asupra naturi pericolului pentru a pune sub
supraveghere medicala persoanele ce au venit in contact cu produsul sau care ar fi
putut inhala gaze, vapori sau fum rezultat in urma incendiului.
5.3. Echipament pentru protecția generală și personală
în vederea luării măsurilor generale de urgenta sau măsurilor specifice
diferitelor pericole și care trebuie să se afle la bordul vehiculului conform secțiunii 8.1.5
din ADR
5.4. Toate unitățile de transport, trebuie să aibă la bord următorul echipament:
pentru fiecare vehicul:
- o cală de dimensiuni adecvate masei maxime a vehiculului și diametrului roților;
- două dispozitive de avertizare independente;
- lichid pentru spălarea ochilor;

pentru fiecare membru al echipajului:

- o vestă fluorescentă;
- o lanternă portabilă;
- o pereche de mănuși de protecție; și
- un mijloc de protecție pentru ochi.
5.5. Echipament suplimentar pentru anumite clase:
- o mască pentru evacuare de urgență pentru fiecare membru al echipajului,
pentru încărcăturile cu etichetele de pericol cu numerele 2.3 sau 6.1;
- o lopată;
- un material pentru acoperirea gurilor sistemului de canalizare;
- un recipient colector.
52
6. Aplicarea masurilor cuprinse în instrucțiunile scrise
Ca un ajutor în timpul unui accident sau situație de urgență care poate să se
întâmple sau să apară în timpul transportului, instrucțiunile scrise, în forma specificată
la 5.4.3.4 în ADR (disponibile mai jos) trebuie să se afle în cabina vehiculului la
îndemâna echipajului.
Aceste instrucțiuni trebuie să fie furnizate de către transportator pentru
echipajul vehiculului în limba (limbile) pe care fiecare membru poate să o (le) citească
și să o (le) înțeleagă înainte de începerea cursei. Transportatorul trebuie să se asigure
că fiecare membru al echipajului vehiculului în cauză le înțelege și este capabil să le
pună în aplicare în mod corespunzător.
Înainte de începerea cursei, membrii echipajului vehiculului trebuie să ia la
cunoștință despre mărfurile periculoase încărcate și să consulte instrucțiunile scrise cu
privire la acțiunile care urmează a fi luate în caz de accident sau situație de urgență.
Instrucțiunile scrise trebuie să corespundă cu modelul de patru pagini, atât în ceea ce
privește forma, cât și conținutul.

Măsuri care trebuie luate în caz de accident sau situație de urgență

În cazul în care se produce un accident sau apare o situație de urgență în timpul

transportului, membrii echipajului vehiculului trebuie să desfășoare următoarele
acțiuni, dacă este posibil și sigur să se acționeze, astfel:
Să acționeze sistemul de frânare, să oprească motorul și să deconecteze bateria
acționând întrerupătorul principal, dacă acesta există;

Să evite sursele de foc, în special, să nu fumeze, să nu utilizeze țigara electronică

sau un dispozitiv similar și nici să nu pornească vreun echipament electric;

Să informeze serviciile de urgență corespunzătoare, oferind cât mai multe

informații despre incident sau accident și despre substanțele implicate;

Să îmbrace vesta fluorescentă și să amplaseze corespunzător dispozitivele de

avertizare;

Să tina la îndemână documentele de transport pentru a le pune la dispoziție

personalului responsabil cu intervenția de urgență;

Să nu calce sau să atingă substanțele împrăștiate și să evite inhalarea

emanațiilor, fumului, pulberilor și vaporilor stând în amonte de locul accidentului pe
direcția vântului;

53
 În situațiile în care este potrivit și sigur, să utilizeze extinctoarele pentru a stinge
un incendiu în fază incipientă sau mic de la anvelope, frâne sau compartimentul
motorului;

Să nu intervină pentru stingerea incendiului din interiorul compartimentelor de

încărcare a mărfurilor;

În situațiile în care este posibil și sigur, să folosească echipamentul aflat la bord

pentru a se preveni scurgerile în mediul acvatic sau în sistemul de canalizare și pentru a
ține sub control împrăștierea acestora;

Se va îndepărta din apropierea locului accidentului sau situației de urgență, va

sfătui alte persoane să se îndepărteze și va urma indicațiile serviciilor de urgență;

Să îndepărteze orice obiect de îmbrăcăminte și orice echipament de protecție

utilizat și contaminat pe care îl va înlătura în siguranță.

7. Mijloace de stingere a incendiilor: echiparea unităților de transport, verificarea și

marcarea stingătoarelor corespunzătoare claselor de incendiu

7.1. Controlul incendiului

Apa este cel mai simplu si general agent de stingere a focului.
Trebuie sa fiți mai atenți atunci când selectați metoda de stingere a focului in
cazul in care trebuie sa luați in considerare mai mulți factori.
Apa poate fi ineficienta in lupta pentru combaterea focului atunci când sunt
implicate mai multe materiale; eficacitatea depinde foarte mult de metoda de aplicare.
Extinderea focului/incendiu lui in cazul lichidelor inflamabile este in general
controlata prin aplicarea spumei pe suprafața materialului care arde.
In cazul unui lichid inflamabil sunt necesare:
● un concentrat de spuma care este compatibil chimic cu materialul care arde
● combinarea corecta a concentratului de spuma cu apa si aerul
● aplicare atenta si întreținerea unei paturi cu spuma contra incendiului si rezistenta la
alcool.
Anumite lichide inflamabile incluzând cele mai multe produse petroliere, pot fi
controlate prin aplicarea spumei obișnuite.
Alte lichide inflamabile incluzând solvenți (lichide inflamabile care sunt solubile
in apa) ca de exemplu alcooluri si cetone au diferite proprietăți chimice.
Un foc/incendiu ce implica aceste materiale ce nu pot fi controlate cu ușurința
cu spuma obișnuita si este necesara o spuma rezistenta la alcool.
Deși este imposibil sa se facă recomandări specifice pentru lichide inflamabile
care conțin pericole secundare sau corozive, spuma rezistenta la alcool poate fi
eficienta pentru multe din aceste materiale.
54
 Numărul de telefon de urgenta de pe documentul de transport sau al unei
agenții de urgenta care trebuie sa fie contactata cat mai curând posibil pentru a stabili
ce agent de stingere a incendiului este cel mai potrivit.
Selectarea finala a agentului si a metodei depinde de mai mulți factori ca de
pilda localizarea incendiului, expunerea la pericole, mărimea focului, preocuparea
pentru mediul înconjurător ca si disponibilitatea agenților de stingere a incendiului si
echipamentul de la fata locului.

7.2. Substanțe care reacționează cu apa

Apa este folosita uneori pentru a spală cu jet puternic scurgerile sau pentru a
reduce sau direcționa situațiile de împrăștiere.
Unele substanțe pot reacționa violent sau chiar exploziv cu apa.
In aceste cazuri lăsați focul sa ardă sau izolați scurgerea ori preveniți extinderea
prin separarea unui sânt – pana când obțineți un sfat tehnic de suplimentar.
Liniile de baza pot sa va avertizeze de aceste reacții potențial periculoase.
Aceste materiale necesita sfaturi tehnice pentru ca:
● apa pătrunzând intra-un container rupt sau din care se scurge un produs poate cauza
o explozie
● apa poate fi necesara pentru a raci containerele învecinate pentru a preveni
explodarea lor sau o extindere a focului
● apa poate fi eficienta la diminuarea unui incendiu ce implica un material ce
reacționează cu apa numai daca poate fi aplicata pentru o perioada cat mai mare de
timp
● produsele din reacția cu apa pot fi mult mai toxice, corozive.
Atunci când se răspunde la un incident in care sunt implicate materiale ce
reacționează cu apa, trebuie sa se tina cont de condițiile existente ca de pilda vânt,
precipitații, localizare si accesibilitatea la un incident, la fel de bine ca si controlul
focului si al scurgerii.
Pentru ca sunt mult variabile de luat in considerare, decizia de a folosi apa
trebuie sa se bazeze pe informații de la o sursa autorizata; de exemplu, producătorul
materialului care poate fi contactat la numărul de urgenta al celei mai potrivite agenții
de urgenta.
7.3. Controlul vaporilor
Limitarea cantității de vapori eliberata dintr-un rezervor de lichide inflamabile
sau de lichide corozive este o problema foarte importanta.
Este necesara utilizarea îmbrăcămintei de protecție adecvata, a echipamentului
specializat, agenți chimic apropiați si personal calificat.
Înainte de angajarea in controlul vaporilor țineți cont de un sfat de la o sursa
autorizata pentru tacticile potrivite.
Sunt multe moduri de a minimaliza cantitatea de vapori ce se pierde din
rezervoare de lichide ca de pilda spume specializate, agenți absorbanți si agenți ce
neutralizează.
55
 Pentru a fi eficiente aceste metode de control al vaporului trebuie sa fie
selectate pentru materialul specific implicat si pentru a realiza o ameliorare si nu o
înrăutățire a incidentului.
Daca apa este folosită ca un sigiliu de vapori trebuie sa se aibă grija sa nu se
agite sau nu se extindă mai mult împrăștierea in timpul aplicării.
Vaporii care nu reacționează cu apa pot fi direcționați folosind curenți de aer ce
înconjoară jetul de apa.
Înainte de a folosi jetul de apa sau alte metode de siguranță pentru a controla
emisia de vapori sau pentru a suprima arderea trebuie sa se obțină un sfat de
specialitate bazat pe identificarea denumirii chimice specifice.
● Intervențiile de urgenta necesare in urma pierderii produsului transportat depind de
cantitatea substanței scurse si de natura ei chimica.
Gaze comprimate si lichefiate (clasa 2)
● In caz de urgenta este necesar sa se încerce, daca este posibil, blocarea scurgerii
operand cu instrumente de protecție potrivite si cu spatele la vânt
● Daca gazul este inflamabil sau comburant trebuie evitat ca substanța ieșita sa
pătrundă in locuri închise putând sa se formeze un amestec explozibil
● In caz de incendiu in apropierea recipientelor este oportun sa se răcească evaluând
distanta lor de flacăra. Succesiv sa se intervină asupra focului încercând sa-l distingă si
sa-l oprească sa pătrundă in recipiente.
● Zona trebuie sa fie delimitata pentru a evita incidente ulterioare. Aceasta poate sa
ajungă la o raza de 600 m.
Prescripții specifice pentru clasa 2:
● Pericolul comun la toate gazele este presiunea ce se stabilește in recipientul ce le
conține
● O eventuala creștere a temperaturii in timpul transportului provoacă o creștere a
presiunii in recipient cu consecința pericolului de explozie
● Efectele provocate pot fi fatale, iar zona incidentului este dificil de limitat
● Pentru transportul de butelii este necesar sa fie bine fixate
● Buteliile trebuie acoperite in lunile aprilie – octombrie pentru a le proteja de razele
solare
● Pentru gazele inflamabile este absolut necesar sa se evite contactul cu aerul, iar in
timpul operațiilor de încărcare – descărcare este interzis sa se fumeze
● Pentru transportul buteliilor de oxigen este interzis sa se manevreze dispozitivele cu
mâinile murdare, sa se folosească grăsimi sau uleiuri pentru întreținerea valvei
● In cazul pierderii de oxigen dintr-o cisterna trebuie sa se evite contactul cu asfaltul,
cu iarba, cu lemnul etc. (se poate acoperi cu pământ sau nisip)
● Daca este posibil este oportun sa se întrebuințeze apa pentru a raci recipientele
mărfurilor periculoase in timpul incendiului; o astfel de precauție va fi luata daca
incendiul este împiedicat încă de la producerea sa

56
● Atunci când recipientul este expus la foc se ajunge la temperaturi încât este posibil ca
apa de răcire sa suporte fenomenul de pir sciziune (separarea O de H), ce combinând-
se intre ele, in prezenta flăcării, provoacă explozii violente.
Substanțe lichide inflamabile si materii solide inflamabile (clasa 3 si 4.1)
● Daca se observa o pierdere de materiale este necesar sa nu se creeze posibilitatea de
aprindere a produsului, evitând producerea de scântei si realizând delimitarea zonei in
jurul locului accidentului.
● Pentru aceste clase substanța ce pătrunde în locuri închise poate forma un amestec
cu aerul de vapori explozivi.
● In cazul unui incendiu limitat trebuie sa se încerce stingerea acestuia, utilizând
extinctoarele din dotare
● Daca incendiul amenința recipientele este cazul sa fie răcite, intervenind succesiv
asupra flăcării.
● Se reamintește ca pentru a stinge un incendiu cauzat de o materie inflamabila mai
ușoara decât apa nu este oportun sa se intervină cu jetul de apa pe flacăra, ci cu
extinctoare cu pulbere sau CO2, ce sunt mai ușoare decât combustibilul, acoperă si
împiedica contactul cu aerul
● Apa ar putea sa îndeplinească funcția de „vehicul” pentru, întinderea lichidului
inflamabil (mai ușor) in cavitate.
Substanțe cu combustie spontana (clasa 4.2)
● Substanțele aparținând acestei clase reacționează spontan cu alte substanțe,
incluzând aerul cu care intra in contact. Este necesar sa se evite scurgerea materialelor
in caz de accident, blocându-se pierderea, aceasta creează pericole ulterioare.
● Este oportun sa se izoleze materialul contaminat folosind mijloace de protecție din
dotare si sa nu se meargă pe zona respectiva.
● In caz de incendiu se utilizează extinctoarele specifice pentru substanța transportata,
după ce s-a dispus contra vântului si a fost îndepărtata din zona incendiului,
eventualele materiale periculoase
● Exista posibilitatea exploziei ambalajelor, chiar daca sunt intacte, in prezenta unei
temperaturi mai mult sau mai puțin ridicate.
● Este necesar sa fie îndepărtate de incendiu daca este posibil.
Substanțe ce in contact cu apa degaja gaze inflamabile (clasa 4.3)
● Aceste materii sunt deosebit de periculoase pentru ca scurgerea lor comporta o serie
de riscuri diferite
● Utilizând mijloace de protecție, ochelari de protecție etc. trebuie sa se blocheze
scurgerea, daca aceasta nu prezinta pericole imediate
● Sa nu se folosească jeturi de apa sub nici un motiv
● In caz de incendiu este interzis sa se întrebuințeze extinctoare cu spuma
Substanțe comburante si peroxizi organici (clasa 5.1 si 5.2)
● Materiile comburante incendiază foarte ușor daca intra in contact cu alte substanțe
● Trebuie evitat contactul cu acestea si sa se dezbrace de haine daca acestea sunt
impregnate cu substanțe. Ar putea lua foc fără alta cauza sau fără scânteie
57
● Este interzis sa se folosească lemn sau rumeguș pentru a acoperi produsul
● Peroxizii organici au un grad ridicat de inflamabilitate, prezinta posibilitatea de a
forma amestecuri explozive si aceste combinări pot detona la o ciocnire.
● Este necesar sa se elimine prudent pierderile folosind apa sau apa pulverizatoare.
Substanțe toxice si infecțioase (clasa 6.1 si 6.2)
● In caz de incendiu sa se folosească mijloacele de protecție (se reamintește ca
substanțele din clasa 6.1 pot provoca otrăviri numai prin absorbție cutanata sau
inhalare ori ingerare, si in anumite cazuri arsuri).
● In cazul unui incendiu, considerând ca unele dintre acestea sunt inflamabile, se
îndepărtează containerele de flacăra sau se încerca izolarea, delimitarea acestora.
● In fiecare caz trebuie avertizate autoritățile informând-le asupra gradului de
toxicitate a materialelor dispersate (vezi fisa de siguranță).
● Daca materia transportata poate provoca infecții, trebuie delimitata zona si
avertizata Autoritatea sanitara.
7.4. Substanțe corozive (clasa 8)
● Sa se folosească întotdeauna mănuși in mânuirea accesoriilor
● Sa se controleze periodic grosimea recipientelor si a eventualei ebonite; in cazul in
care s-ar întâlni o discontinuitate sa se efectueze imediat reparația
● In cazul descărcării sub presiune, sa nu se oprească in apropierea capacelor sau a
valvei de descărcare
● Sa se controleze si sa se înlocuiască periodic garniturile
● Oricare ar fi produsul transportat in recipiente sau cisterne, exista si pericolul de
incendiu cauzat de hidrogenul ce se degaja ca urmare a coroziunii metalului
7.5. Materialele care prezinta riscuri care nu au fost evidențiate de celelalte clase sau
sunt dăunătoare pentru mediu (clasa 9)
● Materiile ce aparțin acestei clase sunt in general transportate in ambalaje, ceea ce nu
exclude transportul in cisterne sau in containere – cisterne; riscul major este inhalarea
pulberilor (talc sau amiant pentru care este indispensabila folosirea mijloacelor de
protecție potrivite) pentru a evita contactul cu aceste substanțe.
● In caz de incendiu sa se evite incendierea materialelor ce degaja dioxina si in caz
contrar, sa delimiteze zona si sa avertizeze imediat Autoritățile sanitare
NOTA: Referitor la utilizarea măștilor de gaz trebuie reținut ca:
● filtrul sa nu fie expirat;
● sa se întrebuințeze numai filtre corespunzătoare substanței periculoase;
● CO (oxidul de carbon) este un gaz deosebit de toxic.
Alte masuri in caz de accident sau incident
Utilizarea fiselor de siguranță (specificația mărfii)
● daca vehiculul dvs. este implicat intra-un accident sau din alte motive a survenit un
incident, instrucțiunile conțin masurile de securitate ce trebuie aplicate imediat;
● masurile luate in primele minute ce survin incidentului sau accidentului sunt foarte
importante;

58
● in acel moment este greu de presupus ca puteți sa citiți consemnele de securitate;
iată de ce, a venit interesul sa asimilați bine instrucțiunile înaintea plecării in cursa;
Modul de prezentare a acestor fise poate fi foarte diferit, dar ele conțin
întotdeauna aceleași caracteristici:
♦ identificarea materialului transportat;
♦ încărcătura: denumirea, clasificarea, proprietățile fizice si numerele de identificare a
pericolului si a produsului;
♦ natura pericolului (pericolele care pot fi prezentate de substanța transportata);
♦ mijloacele de protecție, se limitează in general la:
◊ ochelari de protecție pentru ochi;
◊ mănuși de plastic sau de cauciuc;
◊ apa curata într-o sticla pentru spălarea ochilor;
◊ sort de protecție;
◊ masca pentru protecția respirației.
Câteodată sunt necesare si alte echipamente de protecție:
● cizme de cauciuc sau din material plastic;
● masca pentru protecția respirației cu cartuș filtrant.
Echipamentul de protecție trebuie sa fie pe măsura dvs. si in buna stare !
7.6. Masuri de urgenta:
● prima măsura: trebuie oprit motorul;
● a doua măsura: trebuie îndepărtat publicul si sa semnalizați pericolul prin
triunghiurile reflectorizante si in caz de vizibilitate redusa, prin doua lămpi portabile, cu
lumina portocalie intermitenta;
● a treia măsura: trebuie îndepărtate sursele de aprindere (alte vehicule) din zona
periculoasa.
Aceasta succesiune a operațiilor trebuie memorata perfect si executata fără sa intrați
in panica.
7.7. Evaluarea situației si alte masuri ce se impun:
● trebuie sa se evalueze gradul de gravitate al situației: (scurgere de produse, persoane
ranițe sau contaminate);
● sa faceți apel la echipele de ajutor;
● sa luați masuri pentru a combate scurgerea sau izbucnirea incendiului
Aceasta decizie trebuie luata ținând cont de circumstanțele accidentului si de
amploarea sa.
7.8. Mesajul ce trebuie comunicat serviciilor de ajutor
● locul in care s-a produs accidentul, inclusiv sensul pe autostrada
● amploarea accidentelor (foc, scurgere, accident, numărul răniților);
● numerele care figurează pe panourile portocalii (in absenta numerelor, denumirea
chimica sau tehnica, clasa, cifre, litera menționate in documentul de transport).
Acțiunea întreprinsă de dvs.: Daca decideți sa stopați scurgerea sau incendiul, plasați-
va in direcția de unde bate vântul, puneți-va echipamentul de protecție si treceți la
acțiune ținând cont de diferitele tipuri de pericole prezentate de produs.
59
7.9. Acțiuni in caz de scurgere:
● sa limitam pe cat posibil scurgerea;
● sa evitați scurgerea produselor in canale, gropi etc.;
● sa limitați întinderea suprafeței poluate.
Primele îngrijiri ce trebuie date persoanelor ranițe sau persoanelor contaminate de
produsul transportat:
● persoanele ranițe trebuie evacuate din zona de pericol;
● in caz de contaminare a ochilor, trebuie sa clătiți timp de mai multe minute cu apa (in
lipsa, eventual cu cafea, bere sau o băutură similara);
● toate vesmintele contaminate, îmbibate cu substanța periculoasa trebuie scoase;
● nu ezitați sa chemați un medic in caz de nevoie. 4. Incendiul si lupta împotriva focului
Pentru ca un incendiu sa se producă sunt necesare trei elemente:
● gaz sau vapori in cantitate suficienta;
● oxigen in cantitate suficienta;
● sursa de incendiu (flacăra, scânteie etc.).
Daca unul singur din aceste elemente este absent, incendiul nu se va produce !
7.10. O cantitate suficienta de gaz sau de vapori inflamabili
● un lichid nu arde niciodată; vaporii care apar la suprafața sa sunt cei care pot sa se
aprindă in contact cu o flacăra, scânteie etc.;
● toate lichide se evapora într-o măsura mai mare sau mai mica;
● cantitatea de vapori degajați este direct proporționala cu temperatura lichidului;
● doar la o anumita temperatura atinsa de lichidul inflamabil are loc formarea unui
amestec (vapori si aer) care se aprinde in prezenta unei flăcări. Aceasta temperatura
este numita ”punct de aprindere.
Daca temperatura este mai mica ,flacăra se va stinge prin lipsa vaporilor inflamabili
cantitatea de vapori eliberata depinde si de lichid;
punctul termic variază de la un produs la altul:
- benzina;-20ºC
- păcura;+60º
Atenție: Cu cat punctul de aprindere este mai mic cu atât pericolul de incendiu este
mai mare ! Un produs cu punctul de aprindere mai mic decât temperatura ambianta
este mult mai periculos decât un produs care are punctul de aprindere mai mare decât
temperatura ambianta. Aceasta temperatura este menționata in documentul de
transport .
O cantitate suficienta de oxigen
Fără oxigen izbucnirea focului este imposibila. O lumânare pusa sub un pahar se va
stinge de la sine când oxigenul va fi consumat .
O sursa auxiliara de aprindere
Orice produs inflamabil nu șea prinde decât pornind de la o anumita temperatura
numita punct de auto-aprindere, care este foarte ridicat:
● benzina : +250º C;
● eterul : +170º C .
60
Iată de ce o sursa auxiliara de aprindere este indispensabila pentru a aduce vaporii
produsului la aceasta temperatura
Sursele de aprindere cele mai întâlnite sunt :
● flăcările ;
● scânteile ;
● sarcinile electrostatice ;
● supraîncălzirile locale ( la nivelul frânei, motorului, instalației electrice, instalația de
încălzire a cabinei etc .)
Regulile luptei împotriva focului :
● eliminarea unuia din elementele necesare pentru izbucnirea unui incendiu ;
● oprirea scurgerii produsului inflamabil ( o comanda la distanta a vanei de fund , in
cazul cisternelor pentru evitarea gravelor consecințe in cazul când focul se extinde ;
● răcirea substanței care arde , aceasta pentru a reduce temperatura de autoaprindere
, astfel încât o cantitate insuficienta de gaz sau de vapori este produsa si focul se stinge
in lipsa amestecului carburant (vapori si aer-oxigen )
Sursele secundare :
Trebuie sa încercați sa evitați flăcările sau scânteile, intre altele prin :
● interdicția de a afuma
● utilizarea întrerupătorului care permite suspendarea circuitelor electrice ale
autovehiculului ;
● izolarea bateriei de acumulatori cu un cap care sa amorseze orice flama sau scânteie
;
● legarea la pământ a cisternei in cazul încărcării, descărcării sau in staționare ;
● protecția țevii de eșapament .
7.11. Utilizarea extinctoarelor
Tipuri de stingătoare:
● cu pudra (pulbere ) ABC ;
● cu spuma ;
● CO2 ( anhidrida carbonica si dioxid de carbon ) ;
● cu apa propulsata de anhidrida carbonica
Incendiul la motor se stinge cu pudra .
Incendiul la carburanți sau hidrocarburi se stinge cu:
● extinctor cu pulbere ABC ;
● extinctor cu spuma ;
● extinctor cu CO2
Pentru combaterea eficienta a unui incendiu la un lichid inflamabil se poate acționa cu:
● extinctoare cu pudra, nisip, pământ ;
● materiale pe baza de spuma ;
● apa pulverizata .
Pentru combaterea eficienta a unui incendiu la un gaz se poate acționa cu:
● stingător cu pudra (CO2) ;
● stingător cu pudra polivalenta ABC ;
61
Un incendiu la pneuri poate fi stins cu :
● jeturi de apa sau apa pulverizata ;
● pudra ABC, dar pneul trebuie răcit cu apa ;
● spuma .
● incendiu la pneu se produce prin acumulare de căldura , iată de ce este necesara si
intervenția cu apa .
La clasa 4.3 un incendiu poate fi stins cu :
● stingător cu pudra ( CO2 ) ;
● stingător cu pudra polivalenta ABC ;
● nisip sau pământ uscat .
Pentru a stinge incendiul trebuie sa va :
● orientați in direcția de unde bate vântul ;
● asupra bazei flăcării ;
●se fac mișcări orizontale transversale .
Stingătorul de pudra de 2 kg se utilizează de la o distanta de 2-4 m si are o
durata intre 7-9 s .
Stingătorul de pudra de 6 kg se utilizează de la o distanta de 4-6 m si are o
durata intre 10-13 s.
Stingătorul de pudra de 9 kg se utilizează de la o distanta de 5-8 m si are o
durata de 13-16.
7.12. Concluzii:
● extinctorul trebuie cunoscut foarte bine si la producerea unui incendiu este prea
târziu sa se citească modul de folosire.
● trebuie acționat asupra focarului incendiului si nu asupra focului; de aceea, trebuie sa
va apropiați cat mai mult de focar;
● fumul si gazele formate in timpul incendiului sunt fierbinți si au tendința de a se
ridica; aerul împins de vânt alimentează focul;
● apropierea de focar trebuie sa se facă rămânând in zona aerului proaspăt, ținând
cont de direcția vântului si rămânând pe cat posibil aproape de sol;
● va puteți apropia de focarul incendiului aruncând câteva jeturi scurte de nisip la
înălțime medie pentru a va proteja de radiere si cu scopul de a acoperi materia
inflamabila cu un strat de nisip;
● un pneu începe sa ardă prin acumularea căldurii in cauciuc; cu extinctorul stingeți
focul prin izolarea substanței inflamabile de aerul exterior, dar nu puteți răcii cauciucul,
deci pneul va începe sa ardă la cel mai mic suflu de aer; iată de ce trebuie răcit pneul,
prin stropire cu apa.

62
 Capitolul VI

Marcarea, etichetarea, placardarea și semnalizarea portocalie

1. Marcarea si etichetarea coletelor

1.1 Marcarea coletelor
În afara unei dispoziții contrare în ADR, numărul ONU care corespunde
mărfurilor conținute, precedat de literele "UN", trebuie să apară în mod clar și durabil
pe fiecare colet. În cazul obiectelor neambalate, marcajul trebuie să figureze pe obiect
sau pe dispozitivul sau de manipulare, stocare sau lansare.
Toate mărcile prescrise
(a)trebuie să fie perfect vizibile și lizibile;
(b)trebuie să reziste intemperiilor fără nicio degradare substanțială.
Ambalajele de siguranță trebuie să poarte, în plus, marcajul "AMBALAJ DE
SIGURANŢĂ".
Recipientele mari pentru transportul în vrac cu o capacitate mai mare de 450
litri și ambalajele mari trebuie să poarte mărcile pe două laturi opuse.

Dispoziții suplimentare pentru substanțele din clasa 1

Pentru substanțele din clasa 1, coletele trebuie, în plus, să indice denumirea
oficială de transport. Marcajul, care trebuie să fie perfect vizibil și lizibil, va fi redactat
în una din limbile oficiale ale tarii de origine și, în plus, dacă aceasta limbă nu este
engleza, franceza sau germana, în engleză, franceză sau germană, cu excepția cazului în
care acordurile, dacă există, dintre tarile implicate în transport nu dispun altceva.
Dispoziții suplimentare pentru substanțele din clasa 2
Recipientele reîncărcabile trebuie să poarte, cu caractere lizibile și durabile,
următoarele marcaje:
numărul ONU și denumirea oficială de transport pentru gaze sau amestecuri de gaze.
Pentru gazele atribuite unei rubrici nsa., în completarea numărului ONU,
trebuie indicat numai numele tehnic al gazului.
Pentru amestecuri, este suficientă indicarea a doi constituenți care contribuie în
mod predominant la pericolul amestecului; pentru gazele comprimate, încărcate prin
luarea în considerație a masei și pentru gazele lichefiate, fie masa maximă de încărcare
și țara recipientului cu organele și accesoriile cu care este echipat în momentul
încărcării, fie masa brută; data (anul) următoarei inspecții periodice.

Dispoziții speciale pentru încărcarea materialelor din clasa 7

Fiecare colet trebuie să poarte pe suprafața exterioară a ambalajului indicația
expeditorului sau destinatarului sau ambele, marcate într-o manieră lizibilă și durabilă.
Pentru fiecare colet, în afara coletelor exceptate, numărul ONU precedat de
literele "UN" și denumirea oficială de transport trebuie să fie marcate de manieră
63
lizibilă și durabilă pe suprafața exterioară a ambalajului.
Orice colet cu o masă brută mai mare de 50 kg trebuie să poarte pe suprafața
exterioară a ambalajului indicarea masei sale brute admisibile, de manieră lizibilă și
durabilă. În toate cazurile de transport internațional de colete care necesită
omologarea modelului sau aprobarea transportului de către autoritatea competentă
pentru care modalități diferite de aprobare se aplică în diferitele tari implicate în
transport marcajul trebuie să fie în conformitate cu certificatul tarii de origine a
modelului.
Dispoziții speciale pentru marcajul substanțelor periculoase pentru mediu
Coletele care conțin substanțe periculoase pentru mediu trebuie să fie marcate
durabil cu marcajul "substanță periculoasă pentru mediu" cu excepția ambalajelor
individuale sau ambalajelor combinate atunci când astfel de ambalaje individuale sau
ambalaje interioare din astfel de ambalaje combinate au:
-o cantitate mai mică sau egală cu 5 l pentru lichide; sau
-o masă netă mai mică sau egală cu 5 kg pentru solide.
Eticheta pentru substanța periculoasă pentru mediu trebuie să fie aplicată
alături de etichetele prevăzute mai sus (numărul ONU, precedat de literele "UN").
Eticheta pentru substanța periculoasă pentru mediu trebuie să fie cea prezentată mai
jos. Dimensiunile ei trebuie să fie de 100 mm × 100 mm, cu excepția coletelor ale căror
dimensiuni determină aplicarea de etichete mai mici.

Simbol (peste și copac): negru pe alb sau fundal contrastant adecvat

1.2 Etichetarea coletelor

Toate etichetele trebuie să aibă forma unui romb; ele trebuie să aibă
dimensiunile minime de 100 mm × 100 mm. Ele trebuie să aibă o linie trasată la 5 mm
în interior și paralelă cu aceasta. La jumătatea superioară a etichetei linia trebuie să
aibă aceeași culoare ca simbolul și în partea inferioară aceasta trebuie să aibă aceeași
culoare cu cifra din colțul inferior. Pe jumătatea superioară a etichetei linia trebuie să
aibă aceeași culoare ca simbolul și pe partea inferioară trebuie să aibă aceeași culoare
ca cifra din colțul de jos. Pentru recipientele destinate transportului de gaze lichefiate
refrigerate, poate fi utilizat formatul standard A7 (74 x 105 mm). Etichetele vor fi
afișate pe un fundal de culoare contrastantă sau vor prezenta o linie de delimitare
punctată sau continuă. Dacă dimensiunile coletului o necesită, etichetele pot avea
dimensiuni reduse, cu condiția de a rămâne perfect vizibile.

64
2. Placardarea și semnalizarea portocalie
În cazul vehiculelor se folosesc plăci-etichetă (ce au aceeași formă geometrică
cu cea a etichetelor-romboidală-însă diferă dimensiunea laturilor acestora) și panouri
rectangulare portocalii.
Caracteristici ale plăcilor-etichetă
Cu excepția plăcii-etichetă pentru clasa 7, o placă-etichetă trebuie:
(a)să aibă cel puțin 250 mm pe 250 mm și să aibă o linie trasată la 12.5 mm în
interior și paralelă cu aceasta. În jumătatea superioară a etichetei, linia trebuie să aibă
aceeași culoare cu simbolul și în partea inferioara trebuie să aibă aceeași culoare cu
cifra din colțul inferior;
(b)să corespundă etichetei cerute pentru substanța periculoasă respectivă în ceea
care privește culoarea și semnul convențional); si
(c)să poarte numerele (și pentru substanțele din clasa 1, litera grupei de
compatibilitate), cu cifre de o înălțime minimă de 25 mm, prescrise la 5.2.2.2 (vol.2
ADR) pentru eticheta corespunzătoare substanței periculoase respective.
Pentru clasa 7, placa-etichetă trebuie să aibă cel puțin 250 mm x 250 mm, cu o
linie neagră la o distanta de 5 mm spre interior și paralelă cu latura, iar, în rest,
aspectul prezentat în figura de mai jos (modelul nr. 7D). Cifra "7" trebuie să aibă o
înălțime minimă de 25 mm. Fondul jumătății superioare a plăcii-etichetă este galben,
iar cel al jumătății inferioare este alb, trefla și textul fiind negre. Utilizarea cuvântului
"RADIOACTIV" în jumătatea inferioară este facultativă, astfel încât acest spațiu poate fi
utilizat pentru aplicarea numărului ONU corespunzător.

Specificații referitoare la plăcile de culoare portocalie

Plăcile portocalii vor fi reflectorizante și trebuie să aibă o bază de 40 cm și o
înălțime de 30 cm; ele trebuie să aibă o bordură neagră de 15 mm lățime. Materialul
utilizat va fi rezistent la condițiile meteo și va asigura un marcaj durabil. Plăcută nu se
va desprinde de la locul său în cazul unei șederi de 15 minute în foc. Aceasta trebuie să
rămână aplicată indiferent de poziția vehiculului. Plăcile de culoare portocalie pot
prezenta pe mijloc, o linie orizontală neagră, de 15 mm grosime. Dacă dimensiunea și
construcția vehiculului sunt astfel încât suprafața disponibilă este insuficientă pentru
fixarea acestor plăci portocalii, dimensiunile lor pot fi reduse până la 300 mm pentru
bază, 120 mm pentru înălțime și 10 mm pentru bordura neagră. În acest caz, pentru un
material radioactiv ambalat transportat în regim de utilizare exclusivă, este necesar
doar numărul ONU, iar dimensiunea cifrelor poate fi redusă la 65 mm în înălțime și 10
mm grosime.
Numărul de identificare a pericolului și numărul ONU trebuie sa fie constituite
din cifre negre de 100 mm înălțime și cu o grosime de 15 mm.
Numărul de identificare a pericolului trebuie să fie înscris în partea superioară a
plăcii, iar numărul ONU în partea inferioară; ele trebuie separate printr-o linie neagră
orizontală, cu grosimea de 15 mm care traversează placa la jumătatea înălțimii.

65
Numărul de identificare a pericolului și numărul ONU trebuie să nu poată fi îndepărtate
și să rămână vizibile după un incendiu cu durata de 15 minute. Numerele și literele
interșanjabile de pe plăci care prezintă numărul de identificare a pericolului și numărul
ONU trebuie să rămână pe loc în timpul transportului, indiferent de poziția vehiculului.
Exemplu de placă portocalie cu numărul de identificare a pericolului și numărul ONU
33-Numărul de identificare a
pericolului (2 sau 3 cifre, precedate,
dacă este cazul, de litera X).
1088-Numărul ONU (4 cifre)
Fond portocaliu. Bordura, linie
orizontală și cifre negre, grosime:
15 mm.
Atunci când placa portocalie este
aplicată pe panouri rabatabile,
acestea trebuie concepute și
asigurate astfel încât să nu se poată
rabata sau detașa din suportul lor în
timpul transportului (în special ca
rezultat al impactului sau al
acțiunilor accidentale).

Marcaj pentru substanțe transportate la temperatură ridicată

Vehiculele-cisternă, containerele-cisternă, cisternele mobile, vehiculele sau
containerele speciale sau vehiculele sau containerele echipate special, la care este
necesar un marcaj pentru substanțele transportate la temperatură ridicată trebuie să
poarte:
a) în cazul vehiculelor: pe ambele laturi și pe partea din spate,
b. în cazul containerelor, containerelor-cisterne sau cisternelor mobile: pe ambele
laturi și pe fiecare extremitate o marcă de formă triunghiulară, ale cărei laturi au
dimensiunea de cel puțin 250 mm și care trebuie să fie reprezentată în roșu, după cum
se indică mai jos:

Marcaj "substanță periculoasă pentru mediu"

66
 Când este necesar să se aplice o placă-etichetă în conformitate cu dispozițiile
referitoare la placardare, containerele, CGEM-urile, containerele-cisterne, cisternele
mobile și vehiculele conținând substanțe periculoase pentru mediu care îndeplinesc
criteriile referitoare la substanțe periculoase pentru mediu trebuie să fie marcate cu
marcajul "substanță periculoasă pentru mediu".
În conformitate cu capitolul 5.3 din volumul 2, A.D.R., vehiculele, containerele,
vehiculele-cisternă etc. folosite la transportul de mărfuri periculoase adecvate tipului
de transport corespunzător vor trebui semnalizate cu plăci rectangulare și placardate
cu plăci etichetă, după caz.
În continuare se vor exemplifica prin imagini modul de realizare al acestor
semnalizări și placardări.

1. Placardarea și semnalizarea vehiculelor care efectuează transport de mărfuri

periculoase în colete

2. Placardarea și semnalizarea vehiculelor care efectuează transport de mărfuri

periculoase în vrac
Pentru transportul în vrac plăcile-etichetă trebuie aplicate pe cele 2 părți
laterale și pe partea din spate a vehiculului destinat acestui tip de transport.
Semnalizarea se efectuează aplicând plăcile rectangulare corespunzătoare mărfii
periculoase transportate (în vrac).

67
 3. Placardarea și semnalizarea containerelor, CGEM, containerelor-cisternă și
cisternelor mobile
a. Plăcile-etichetă trebuie aplicate pe cele două laturi și pe fiecare extremitate a
containerului cisternă sau a cisternei mobile.

b. Atunci când containerele-cisternă sau cisternele mobile

au mai multe compartimente și transportă două sau mai
multe substanțe periculoase diferite, plăcile-etichetă
adecvate trebuie să fie aplicate în lungul fiecărei laturi,
corespunzător compartimentelor respective, și o placă
etichetă din fiecare model prezentat pe fiecare latură, la
cele două extremități.

c. Dacă plăcile-etichetă aplicate pe containere, CGEM, containere-cisternă sau

cisterne mobile nu sunt vizibile din exteriorul vehiculului purtător, aceleași plăci-
etichetă vor fi aplicate, în plus, pe cele două părți laterale și în spatele vehiculului. în
afara acestei situații, nu este necesară aplicarea de plăci-etichetă pe vehiculul purtător.

4. Placardarea și semnalizarea portocalie a vehiculelor destinate transportului

substanțelor sau obiectelor din clasa 1
Pentru început o scurtă recapitulare a etichetelor de pericol ale substanțelor și
obiectelor explozive. Aceste etichete sunt prezentate în tabelul de mai jos.

68
 PERICOL DIN CLASA 1
Substanțe și obiecte explozive

(Nr.1)
Diviziunile 1.1, 1.2 și 1.3
Semn convențional (bombă explozivă): negru pe fond portocaliu; Cifra "1" în
colțul inferior

(Nr.1) (Nr.1) (Nr.1)

Diviziunea 1.4 Diviziunea 1.5 Diviziunea 1.6
Cifre negre pe fond portocaliu; Cifrele trebuie să aibă 30 mm în înălțime și aproximativ
5 mm grosime (pentru o etichetă de 100 mm x 100 mm); Cifra "1" în colțul inferior.
font size="5"> ** Loc pentru indicarea diviziunii – se va lăsa în alb dacă proprietățile
explozive constituie un risc secundar

* Loc pentru indicarea grupei de compatibilitate– se va lăsa în alb dacă proprietățile

explozive constituie un risc secundar
În continuare se va arăta cum se formează etichetele de pericol aparținând clasei 1.
Exemplul 1:

Pentru vehiculele care transportă colete

care conțin substanțe sau obiecte din Clasa
1 (altele decât cele din Diviziunea 1.4,
grupul de compatibilitate S), plăcile -
etichetă vor fi atașate pe ambele laturi și
pe partea posterioară a vehiculului.

69
Pentru clasa 1, grupele de compatibilitate
nu trebuie să fie indicate pe plăcile-
etichetă dacă vehiculul, containerul sau
compartimentele speciale ale MEMU
transportă substanțe sau obiecte incluse în
două sau mai multe grupe de
compatibilitate. Vehiculele,containerele
sau compartimentele speciale ale MEMU
care transportă substanțe sau obiecte din
diviziuni diferite trebuie să poarte plăci
etichetă conform modelului diviziunii celei
mai periculoase, în ordinea: 1.1 (cele mai
periculoase), 1.5, 1.2, 1.3, 1.6, 1.4 (cele
mai puțin periculoase).

Atunci când sunt transportate substanțe

din diviziunea 1.5, grupa de compatibilitate
D, împreună cu substanțe sau obiecte din
diviziunea 1.2, unitatea de transport
sau containerul trebuie să poarte plăcile-
etichetă conform diviziunii 1.1.

Plăcile-etichetă nu sunt necesare pentru

transportul de explozivi din diviziunea 1.4,
grupa de compatibilitate S.

Presupunem că avem de transportat detonatoare de mină electrice, UN 0030. în

tabelul A din vol.1 ADR observăm în coloana (3b) că aceste
detonatoare de mină au codul de clasificare 1.1B (diviziunea 1.1,
grupa de compatibilitate B). Conform modelelor de etichetă
prezentate mai sus, eticheta corespunzătoare detonatoarelor de
mină electrice, UN 0030, vezi figura alaturata.

Exemplul 2:
Presupunem că avem de transportat exploziv de mină tip B, UN
0331. în tabelul A din vol.1 ADR se constată, urmărind coloana
(3b), că codul de clasificare al acestui exploziv este 1.5D. Conform
modelelor de etichetă prezentate mai sus, eticheta
corespunzătoare acestui exploziv arată ca în figura alaturata.

70
 Capitolul VII

Ce trebuie sa facă un conducător auto al unui vehicul și ce nu trebuie sa facă în

timpul transportului de mărfuri periculoase

1. Obligații transportator
Transportatorul are în special următoarele obligații:
a) să verifice dacă substanțele periculoase ce urmează să fie transportate sunt
autorizate pentru transport conform ADR;
b) să se asigure că documentația prescrisă se află la bordul unității de transport;
c) să se asigure vizual că vehiculele și încărcăturile nu prezintă defecte vizibile,
scurgeri sau fisuri, lipsă de dispozitive, de echipament, etc;
d) să se asigure că nu a expirat data pentru următoarea încercare pentru vehiculele
cisternă, vehicule-baterie, cisternele fixe, cisternele demontabile, CGE, cisternele
mobile și containerele cisternă;
e) să verifice dacă vehiculele nu sunt supraîncărcate;
f) să se asigure că au fost puse etichetele de pericol și semnalizările prescrise pentru
vehicule;
g) să se asigure că echipamentele prescrise în dispozițiile scrise pentru șoferi se află la
bordul vehiculului.

2. Obligații conducător auto

In cazul deteriorării ambalajului sau când din alte cauze marfa ori produsul
periculos se împrăștie pe drum, conducătorul este obligat sa oprească imediat, sa ia
masuri de avertizare a celorlalți conducători care circula pe drumul public si a
persoanelor din jur, sa semnalizeze pericolul cu mijloacele pe care le are la îndemâna si
sa anunțe administratorul drumului sau cea mai apropiata unitate de politie.

Se interzice conducătorului de autovehicul care transporta mărfuri sau produse

periculoase:
- sa provoace șocuri autovehiculului in mers;
- sa fumeze in timpul mersului ori sa aprindă foc la oprire sau staționare, la o distanta
mai mica de 50 m de autovehicul;
- sa lase autovehiculul si încărcătura fără supravegherea sa, a însoțitorului ori a unei
alte persoane;
- sa remorcheze un vehicul rămas in pana;
- sa urmeze alte trasee sau sa staționeze in alte locuri decât cele stabilite;
- sa permită prezenta in autovehicul a altor persoane, cu excepția celuilalt
conducător, a însoțitorilor sau a celor care încarcă ori descarcă mărfurile sau produsele
transportate;
- sa păstreze in autovehicul rezerve de combustibil in ambalaje care nu sunt special
confecționate in acest scop.
71
3. Transportul pasagerilor
Conform dispoziției ADR 8.3.1 În afara membrilor echipajului, este interzis transportul
de pasageri în unitățile de transport care transportă mărfuri periculoase.

4. Utilizarea aparatelor de stingere a incendiilor, aparatelor portabile de iluminare,

frânei de parcare, calei de roata și a conectoarelor

Conform dispoziției 8.3.2, membrii echipajului vehiculului trebuie să cunoască

utilizarea aparatelor de stingere a incendiilor.

Conform dispoziției 8.3.4, aparatele de iluminat portabile utilizate nu trebuie să

prezinte nicio suprafață metalică susceptibilă de a produce scântei.

Conform 8.3.7, orice vehicul care transportă mărfuri periculoase în staționare trebuie
să aibă frâna de staționare trasă. Remorcile care nu au dispozitive de frânare trebuie să
fie imobilizate contra oricărei deplasări prin folosirea a cel puțin unei cale de roată, așa
cum este descris în 8.1.5.2; adică pentru fiecare vehicul, o cală de dimensiuni adecvate
masei maxime a vehiculului și diametrului roților;

Conform 8.3.8, În cazul unei unități de transport dotate cu un sistem de frânare anti
blocare, care constă dintr-un vehicul-tractor și o remorcă cu o masă maximă care
depășește 3,5 tone, conectoarele la care se face referire în paragraful 9.2.2.6.3 trebuie
să lege, în permanență, vehiculul tractor și remorca, în timpul transportului.

5. Interdicția de a fuma

Conform 8.3.5, În timpul manipulării, se interzice fumatul în apropierea vehiculelor și în

vehicule. Această interdicție se aplică, de asemenea, țigărilor electronice și altor
dispozitive similare.

Fumatul, utilizarea focului sau a flăcării deschise sunt interzise în vehiculele care
transportă substanțe și obiecte aparținând clasei 1, în apropierea acestora, precum și în
timpul încărcării și descărcării acestor substanțe și obiecte. Această interdicție se
aplică, de asemenea, țigărilor electronice și altor dispozitive similare.

Pe parcursul manipulării, este interzis fumatul în vecinătatea vehiculelor sau

containerelor și în vehicule sau containere. Această interdicție se aplică, de asemenea,
țigărilor electronice și altor dispozitive similare.

72
6. Funcționarea motorului în timpul încărcării sau descărcării
Conform 8.3.6, cu excepția cazurilor în care utilizarea motorului este necesară pentru
funcționarea pompelor sau a altor mecanisme care asigură încărcarea sau descărcarea
vehiculului și atunci când legea din țara în care se află vehiculul permite această
utilizare, motorul trebuie oprit în timpul
operațiunilor de încărcare și de descărcare.

7. Supravegherea vehiculelor
Vehiculele care transportă mărfuri periculoase trebuie să fie supravegheate sau
vor putea staționa, fără supraveghere, într-un garaj sau dependință a unei fabrici care
oferă toate garanțiile de siguranță.
Dacă nu există aceste posibilități de staționare, vehiculul, după ce au fost luate
măsurile corespunzătoare de siguranță, poate staționa într-un loc retras, care
corespunde condițiilor specificate la a), b) sau c) de mai jos:
(a) Un parc de staționare supravegheat de o persoană însărcinată în acest sens, care a
fost informată asupra naturii încărcăturii și a locului în care se află conducătorul auto;
(b) Un parc de staționare public sau privat, în care vehiculul nu va risca, probabil, să fie
avariat de alte vehicule; sau
(c) Un spațiu liber, adecvat, situat departe de drumurile publice importante și de zonele
locuite și care nu servește, în mod normal, drept loc de trecere sau de reuniune pentru
public.
Parcurile de staționare autorizate la b) nu vor fi utilizate decât în lipsa celor
vizate la a), și cele descrise la c) nu vor fi utilizate decât în lipsa celor vizate la a) și b).
MEMU-urile încărcate trebuie supravegheate, sau dacă nu sunt supravegheate,
pot fi parcate într-un garaj sau în dependințele unei fabrici, care oferă toate garanțiile
de siguranță.
MEMU-urile goale, dar necurățate, fac excepție de la această prescripție.

Capitolul VIII

Scopul și modul de funcționare al echipamentului tehnic al vehiculelor

1.Vehicule pentru transportul in colete

Dispozitivele de încălzire cu combustie trebuie să îndeplinească următoarele

prescripții:
(a) Întrerupătorul poate fi instalat în exteriorul cabinei conducătorului auto;
(b) Dispozitivul poate fi scos din funcțiune din exteriorul compartimentului pentru
încărcătură; și,
(c) Nu este necesar să se demonstreze că schimbătorul de căldură rezistă la o
funcționare reziduală redusă.
73
 Dacă vehiculul este destinat transportului de mărfuri periculoase pentru care
este prescrisă o etichetă conform modelelor nr. 1, 1.4, 1.5, 1.6, 3, 4.1, 4.3, 5.1 sau 5.2,
niciun rezervor de combustibil, nicio sursă de energie, priză de aer de combustie sau de
aer de încălzire și nici ieșirea țevilor de evacuare necesare funcționării unui dispozitiv
de încălzire cu combustie, nu trebuie instalate în compartimentul pentru încărcătură.
Se va asigura ca ieșirea pentru aerul cald să nu poate fi obturată de încărcătură.
Temperatura la care sunt supuse coletele nu trebuie să depășească 50 °C.
Dispozitivele de încălzire instalate în interiorul compartimentelor pentru încărcătură
trebuie concepute astfel încât să împiedice aprinderea unei atmosfere explozive în
condițiile de exploatare.
Prescripții suplimentare referitoare la construcția caroseriei vehiculelor pentru
transportul de mărfuri periculoase date sau colete specifice, pot fi incluse în capitolul
7.2 din Partea 7, în funcție de indicațiile din coloana (16) a tabelului A din capitolul 3.2,
pentru o substanță dată.

2. Vehicule pentru transportul in vrac

Dispozitivele de încălzire cu combustie trebuie să îndeplinească următoarele

prescripții:
(a) Întrerupătorul poate fi instalat în exteriorul cabinei conducătorului auto;
(b) Dispozitivul poate fi scos din funcțiune din exteriorul compartimentului pentru
încărcătură; și,
(c) Nu este necesar să se demonstreze că schimbătorul de căldură al dispozitivului de
încălzire rezistă la o funcționare reziduală redusă;
Dacă vehiculul este destinat transportului de substanțe periculoase pentru care
este prescrisă o etichetă conformă modelelor nr. 4.1, 4.3 sau 5.1, niciun rezervor de
combustibil, nicio sursă de energie, priză de aer de combustie sau de aer de încălzire și
nicio ieșire a țevilor de evacuare necesare funcționării unui dispozitiv de încălzire cu
combustie, nu trebuie instalate în
compartimentul pentru încărcătură. Se va asigura ca ieșirea pentru aerul cald să nu
poate fi obturată de încărcătură. Temperatura la care încărcătura este supusă nu
trebuie să depășească 50 °C.
Aparatele de încălzire instalate în interiorul compartimentelor pentru
încărcătură trebuie concepute astfel încât să împiedice aprinderea unei atmosfere
explozive în condițiile de exploatare.
Caroseriile vehiculelor destinate transportului de mărfuri periculoase solide în
vrac trebuie să îndeplinească prescripțiile corespunzătoare din capitolele 6.11 și 7.3,
după caz, inclusiv prescripțiile de la 7.3.2 sau 7.3.3 care pot fi aplicate în conformitate
cu indicațiile din coloanele (10) și respectiv (17) ale tabelului A din capitolul 3.2, pentru
o substanță dată.

74
3. Vehicule pentru transportul de substanțe cu reglarea temperaturii

Vehiculele izoterme, refrigeratoare sau frigorifice, destinate transportului de

substanțe stabilizate cu reglarea temperaturii, trebuie să fie conforme următoarelor
condiții:
(a) Vehiculul trebuie să fie astfel construit și echipat încât, din punct de vedere al
izolației sale și al mijloacelor de refrigerare, temperatura de reglare prescrisă la
2.2.41.1.17 și 2.2.52.1.16, și la 2.2.41.4 și 2.2.52.4 pentru substanța de transportat să
nu fie depășită.
Coeficientul global al transmisiei de căldură nu trebuie să depășească 0,4 W/m2K;
(b) Vehiculul trebuie amenajat astfel încât vaporii de la substanțele transportate sau de
la agentul frigorific să nu poată pătrunde în cabina conducătorului auto;
(c) Un dispozitiv adecvat trebuie să permită constatarea în orice moment, din cabina
conducătorului auto, care este temperatura în spațiul rezervat încărcăturii;
(d) Spațiul rezervat încărcăturii trebuie prevăzut cu fante de ventilație sau cu clapete
de ventilație, dacă există vreun risc de suprapresiune periculoasă în acest spațiu.
Trebuie luate măsuri, atunci când este necesar, pentru a asigura ca refrigerarea
să nu fie diminuată de fantele sau clapetele de ventilație;
(e) Agentul frigorific utilizat nu trebuie să fie inflamabil; și
(f) Dispozitivul de producere a frigului al vehiculelor frigorifice trebuie să poată
funcționa independent de motorul de propulsie al vehiculului.

75
 Capitolul IX

Interdicții de încărcare în comun pe același vehicul sau container

Coletele prevăzute cu etichete de pericol diferite nu trebuie să fie încărcate în
comun în același vehicul sau container, cu excepția cazului că încărcarea în comun este
autorizată conform tabelului de mai jos pe baza etichetelor de pericol cu care sunt
prevăzute.

x Încărcare în comun autorizată.

a Încărcare în comun autorizată pentru substanțele și obiectele 1.4 S.
b Încărcare în comun autorizată pentru substanțele aparținând clasei 1 și dispozitivele
de salvare aparținând clasei 9 (Nr. ONU 2990 și 3072).
c Încărcare în comun autorizată între dispozitivele pirotehnice de siguranță din
diviziunea 4.1, grupa de compatibilitate G, (Nr. ONU 0503) și dispozitivele de siguranță
cu inițiere (amorsare) electrică din clasa 9 (Nr. ONU 3268).
d Încărcare în comun autorizată între explozivii de mină (cu excepția Nr. ONU 0083,
explozivii de mină (de împușcare) de tip C) și nitratul de amoniu (Nr. ONU 1942 și
2067)și nitrații alcalini metal și nitrați alcalini metalic și de pământ cu condiția ca
ansamblul să fie considerat ca exploziv de mină din clasa 1, în scopuri de placardare,
separare, umplere și încărcare la încărcarea maximă permisă. Nitrații alcalini metalici
includ nitratul de cesiu (Nr. ONU 1451), nitratul de litiu (Nr. ONU 2722), nitratul de
potasiu (Nr. ONU 1486), nitratul de rubidiu (Nr. ONU 1477) și nitratul de sodiu (Nr.
ONU 1498). Nitrații alcalini metalici de pământ includ nitratul de bariu (Nr. ONU 1446),

76
nitratul de beriliu (Nr. ONU 2464), nitratul de calciu (Nr. ONU 1454), nitratul de
magneziu (Nr. ONU 1474) și nitratul de stronțiu (Nr. ONU 1507).
Coletele care conțin substanțe sau obiecte aparținând clasei 1, prevăzute cu o
etichetă conformă modelelor nr. 1, 1.4, 1.5 sau 1.6, însă atribuite în grupe de
compatibilitate diferite, nu trebuie să fie încărcate în comun în același vehicul sau
container, cu excepția cazului că încărcarea în comun este autorizată conform tabelului
de mai jos pentru grupele de compatibilitate corespunzătoare.

x Încărcare în comun autorizată.

a Coletele care conțin obiectele atribuite grupei de compatibilitate B și cele care conțin
substanțe și obiecte atribuite grupei de compatibilitate D pot să fie încărcate în comun
în același vehicul sau container, cu condiția ca ele să fie separate astfel încât să
împiedice orice transmisie a detonării obiectelor din grupa de compatibilitate B la
substanțele sau obiectele din grupa de compatibilitate D. Separarea trebuie asigurată
prin utilizarea de compartimente separate sau prin plasarea uneia din cele două tipuri
de explozivi într-un sistem special de retenție. Orice metodă de separare trebuie
aprobată de către autoritatea competentă.
b Categorii diferite de obiecte din diviziunea 1.6, grupa de compatibilitate N, nu pot să
fie transportate împreună în calitate de obiecte din diviziunea 1.6, grupa de
compatibilitate N, decât dacă s-a demonstrat prin încercare sau prin analogie că nu
există riscuri suplimentare de detonare prin influență între respectivele obiecte.
Altminteri, ele trebuie tratate ca aparținând diviziunii de risc 1.1.
c Atunci când obiectele din grupa de compatibilitate N sunt transportate cu substanțe
sau obiecte din grupele de compatibilitate C, D sau E, obiectele din grupa de
compatibilitate N trebuie considerate ca având caracteristicile din grupa de
compatibilitate D.
d Coletele care conțin substanțe și obiecte din grupa de compatibilitate L pot fi
încărcate în comun în același vehicul sau container cu coletele care conțin același tip de
substanțe sau obiecte din aceeași grupă de compatibilitate.
Pentru aplicarea interdicțiilor de încărcare în comun într-un singur vehicul, nu
se vor lua în considerare substanțele conținute în containere închise cu pereți
separatori plini.

77
 Totuși, interdicțiile de încărcare în comun prevăzute la 7.5.2.1, referitoare la
încărcarea în comun a coletelor prevăzute cu etichete conforme modelelor nr. 1, 1.4,
1.5 sau 1.6 cu alte colete, și la 7.5.2.2, referitoare la încărcarea în comun a substanțelor
și obiectelor explozive din diferite grupe de compatibilitate, se aplică în mod egal
pentru substanțele periculoase închise într-un container și celelalte substanțe
periculoase încărcate în același vehicul, indiferent dacă acestea din urmă sunt închise
întra-unul sau mai multe alte containere.
Încărcarea în comun a mărfurilor periculoase ambalate în cantități limitate cu
orice tip de substanțe și obiecte explozive, cu excepția celor din diviziunea 1.4 și a Nr.
ONU 0161 și 0499, este interzisă.

Capitolul X

Precauții care trebuie avute în vedere în timpul încărcării și descărcării

mărfurilor periculoase

1. Precauții privind produsele alimentare, alte obiecte de consum și alimentele

pentru animale
Atunci când dispoziția specială CV28 este indicată referitor la o substanță sau un
obiect din coloana (18) a tabelului A din capitolul 3.2, trebuie luate precauții privind
produsele alimentare, alte obiecte de consum și alimentele pentru animale, după cum
urmează:
Coletele, precum și ambalajele goale, necurățate, inclusiv ambalajele mari și
recipientele mari pentru vrac (RMV) prevăzute cu etichete conform modelelor nr. 6.1
sau 6.2 și cele prevăzute cu etichete conform modelului nr. 9, care conțin substanțe Nr.
ONU 2212, 2315, 2590, 3151, 3152 sau 3245, nu trebuie să fie stivuite sau încărcate în
imediata apropiere a coletelor despre care se știe că conțin produse alimentare, alte
obiecte de consum sau alimente pentru animale, în vehicule, în containere și în locurile
de încărcare, de descărcare sau de transbordare.
2. Separarea mărfurilor
Atunci când coletele prevăzute cu etichetele 6.1;6.2;9, sunt încărcate în
imediata apropiere a coletelor despre care se știe că conțin produse alimentare, alte
obiecte de consum sau alimente pentru animale, primele trebuie separate de acestea
din urmă:
(a) prin pereți separatori plini. Pereții trebuie să fie de aceeași înălțime ca și coletele
prevăzute cu etichetele de mai sus;
(b) prin colete care nu sunt prevăzute cu etichete conforme modelelor nr. 6.1, 6.2 sau 9
sau prin colete prevăzute cu etichete conforme modelului nr. 9, însă care nu conțin
substanțe Nr. ONU 2212, 2315, 2590, 3151, 3152 sau 3245; sau
(c) printr-un spațiu de cel puțin 0,8 m, cu excepția cazului în care respectivele colete
prevăzute cu etichetele de mai sus sunt prevăzute cu un ambalaj suplimentar sau sunt
complet acoperite (de exemplu, cu o folie, un carton de acoperire sau alte măsuri).
78
 Capitolul XI

Informații generale referitoare la răspunderea civila

1. Acoperirea Carnetului TIR si a CMR-ului

1.1. Carnetul TIR
Transporturile efectuate sub acoperirea unui carnet TIR pot comporta mai
multe birouri vamale de plecare și de destinație, dar numărul total de birouri vamale
de plecare și de destinație nu va putea fi mai mare de 4. Birourile vamale de plecare
sau de destinație pot fi situate în mai multe tari, cu condiția să nu se depășească
numărul total de birouri vamale.

Dacă transportul comportă un singur birou vamal de plecare și un singur birou

vamal de destinație, carnetul TIR va trebui să aibă cel puțin 2 file pentru țara de
plecare, 2 pentru țara de destinație și câte 2 file pentru fiecare tara al cărui teritoriu
este traversat. Pentru fiecare birou vamal de plecare (sau de destinație) suplimentar,
sunt necesare câte 2 file.

Carnetul TIR va fi prezentat împreună cu vehiculul rutier, ansamblul de vehicule,

containerul sau containerele la fiecare dintre birourile vamale de plecare, de trecere
sau de destinație. La ultimul birou vamal de plecare trebuie aplicate semnătura
vameșului și ștampila cu data, pe matca (partea de jos a manifestului mărfurilor)
tuturor voletelor de utilizat pentru continuarea transportului până la destinație.

Atunci când transportul efectuat sub acoperirea carnetului TIR traversează, pe o

porțiune din traseu, teritoriul unui stat care nu este parte contractantă la Convenția
TIR, operațiunea TIR va fi suspendată pe timpul traversării. În acest caz, autoritățile
vamale ale părții contractante al cărui teritoriu este în continuare traversat, vor
accepta carnetul TIR pentru reluarea operațiunii TIR, sub rezerva ca sigiliile vamale să fi
rămas intacte.

Se va proceda la fel și pentru acea parte a traseului pe parcursul căreia carnetul

TIR nu este utilizat de titular pe teritoriul unei părți contractante, fie datorită unor
proceduri mai simple de tranzit vamal (ex.: regim de tranzit comun), fie atunci când
utilizarea regimului de tranzit vamal nu este necesară. La sosirea încărcăturii la biroul
vamal de destinație și cu condiția ca mărfurile să fie supuse, în acel moment, unui alt
regim vamal sau vămuite pentru punerea în consum, descărcarea carnetului TIR va
avea loc fără întârziere.

Carnetul TIR poate fi descărcat cu sau fără rezerve. În cazul în care este închis
„cu rezerve“, ele trebuie să se refere la fapte legate de operațiunea TIR însăși, fapte ce
trebuie să fie indicate pe carnetul TIR.
79
 Autoritățile vamale ale țărilor de plecare și de destinație vor reține în sarcina
titularului carnetului TIR eventualele nepotriviri între cantitatea indicată pe manifestul
mărfurilor din carnetul TIR și conținutul efectiv al vehiculului rutier.

Carnetele TIR se returnează la Asociația emitentă în maximum 15 zile de la

efectuarea cursei sau după expirarea datei valabilității pentru cele nefolosite.

Dacă un carnet TIR nu poate fi returnat deoarece a fost pierdut, furat, distrus
sau reținut de un organism oficial (vamă, poliție) titularul trebuie să anunțe imediat
asociația emitentă și să completeze un formular numit „Declarația de întocmit în caz de
pierdere/furt/distrugere/reținere“. Asociația emitentă va solicita o garanție
suplimentară pentru fiecare carnet TIR lipsă care nu este utilizat (ex. 2.000 USD pentru
primul carnet TIR nerestituit, 5.000 USD pentru al doilea carnet TIR dacă evenimentul s-
a petrecut până în 2 ani de la prima abatere).

Garanțiile suplimentare vor fi eliberate în cazul în care carnetul TIR lipsă va fi

returnat sau după 27 de luni, începând cu data emiterii Carnetului TIR, cu condiția să
nu fi apărut nici o reclamație referitoare la carnetul TIR lipsă.
Transportul anumitor mărfuri este complet interzis sub acoperirea carnetului TIR (ex.:
alcool și produse derivate, tutun și produse derivate).

Anumite mărfuri sunt interzise a fi transportate sub acoperirea carnetului TIR

doar în tarile membre ale Uniunii Europene (ex.: animale vii și carne din specia bovină;
lapte și smântână; unt și materii grase din lapte; brânzeturi și caș; banane inclusiv
răsaduri; grâu; secară; alcool etilic; țuică, lichioruri și alte băuturi spirtoase).

De asemenea, în afara Uniunii Europene pot fi transportate sub acoperirea

carnetului TIR anumite mărfuri denumite cu „Risc Sporit“, dar pentru care titularul
trebuie să aibă constituită o garanție suplimentară (sau scrisoare de garanție bancară)
echivalentă a 50.000 USD. Exemple:
• carnea animalelor din specia bovină, congelată;
• lapte și smântână din lapte;
• unt și alte materii grase provenind din lapte;
• banane proaspete cu excepția bananierilor;
• zahăr din trestie sau sfeclă și zaharoză pură, în stare solidă.
Pentru a putea fi utilizat, carnetul TIR trebuie completat, semnat și ștampilat de
către Titular la rubricile respective de pe copertă, Manifestul mărfurilor (fila galbenă
non-vamală) și toate voletele alb-verde.

80
1.2. CMR
Asigurarea CMR - o forma de asigurare a Mărfurilor în Tranzit - nu este
obligatorie, însă responsabilitatea la scara CMR (aproximativ 7.890 lire sterline/tona, la
5 mai 1995) trebuie sa fie asumata de orice parte considerata ca fiind responsabila
pentru plata compensărilor/deteriorărilor, care reiese dintr-un contract CMR.
O asemenea responsabilitate este probabil mult mai mare decât acoperirea
transportatorului aflat sub asigurarea naționala normala. Titlul complet al convenției
este: Convenția privind Contractul de Transport Rutier International al Mărfurilor.
Convenția CMR continua sa se aplice când un autovehicul care transporta mărfuri este
transportat la rândul sau, o parte din drum, de către alte moduri de transport; maritim,
feroviar, naval sau aerian, mărfurile nefiind descărcate din autovehicul. Totuși, daca are
loc o pierdere cauzata de un eveniment care se poate produce datorita celuilalt mod de
transport, responsabilitatea transportatorului este determinata conform prevederilor
care sunt stipulate de lege pentru celălalt mod de transport. De exemplu, transportul
maritim internațional de mărfuri este guvernat de regulile Haga-Visby. O condiție a
acestor reguli este ca sa se eliberează (sau se intenționează a se elibera) un
conosament sau un document de proprietate similar. Datorita acestui lucru, când un
autovehicul călătorește spre continent pe un feribot ro-ro - si, după cum știm,
companiile de feribot ro-ro nu eliberează si nici nu intenționează sa elibereze
conosamente - responsabilitatea referitoare la avarii nu va fi guvernata de regulile
Haga-Visby, ci va putea rămâne sub acoperirea CMR. Astfel, transportatorul rutier va
rămâne responsabil fata de clientul sau conform CMR, însă responsabilitatea
operatorului de feribot, către transportatorul rutier va fi determinata de prevederea
referitoare la operatorii de feribot din Condițiile de Transport, care este foarte puțin
probabil ca ar oferi transportatorului rutier acoperire totala în caz de pierdere.
Responsabilitatea transportatorului
Convenția îl declara responsabil pe transportator pentru pierderea totala sau
parțiala si pentru deteriorarea mărfii (subiect al contractului), pe durata dintre
preluarea mărfii si momentul predării acestora. Transportatorul este de asemenea
responsabil pentru orice întârziere la livrare.
Cazuri în care transportatorul poate fi scutit de responsabilitate
Principalele cazuri prevăzute de CMR sunt:
Pierderea sau deteriorarea datorate:
a. comportamentului necorespunzător sau neglijentei reclamantului;
b. instrucțiunilor reclamantului;
stabilite ca nefiind din vina comportamentului necorespunzător sau neglijentei
transportatorului.
Pierderea sau deteriorarea a fost datorata unor defecte inerente ale mărfii.
(Sarcina de a dovedi ca pierderea a fost cauzata de aceste defecte, revine
transportatorului).

81
 Pierderea sau deteriorarea datorate utilizării autovehiculelor neacoperite,
atunci când folosirea acestora a fost în mod expres aprobata si specificata în scrisoarea
de trăsura.
Pierderea sau deteriorarea datorate lipsei ambalării, sau ambalării defectuoase
a mărfurilor, în cazul în care mărfurile sunt expuse pierderii sau deteriorării la
transportul lor sub aceasta forma.
Pierderea sau deteriorarea datorate manevrării, încărcării, stivuirii sau
descărcării atunci când acestea sunt efectuate de către expeditor sau destinatar.
Pierderea sau deteriorarea datorate naturii mărfurilor care expune aceste
mărfuri la pierdere sau deteriorare mai ales prin (se specifica): rupere, ruginire,
descompunere, deshidratare, curgere, împrăștiere, atacare de către molii sau insecte
(Beneficiul, în acest caz, nu poate fi reclamat de către transportator daca transportul
este efectuat în autovehicule special echipate pentru a proteja aceste mărfuri de
efectele căldurii, frigului, variațiilor de temperatura sau de umiditate a aerului, decât
daca transportatorul poate dovedi ca el a luat toate masurile care intrau în obligațiile
lui referitoare la alegerea, întreținerea si utilizarea echipamentului special si ca el s-a
conformat tuturor instrucțiunilor speciale care i s-au furnizat).
Pierderea sau deteriorarea datorate insuficientei sau caracterului neadecvat al
marcajelor aplicate si numerelor inscripționate pe colete.
Pierderea sau deteriorarea datorate riscurilor speciale inerente în transportul
de animale vii. (Beneficiul acestuia nu poate fi reclamat de transportator decât daca el
dovedește ca a luat toate masurile care intrau în obligațiile lui si ca el s-a conformat
tuturor instrucțiunilor speciale care i s-au furnizat.)
O proba de apărare mai puțin definitiva, dar potențial mai valoroasa, pentru
transportator este pierderea, deteriorarea sau întârzierea la livrare "din cauza unor
împrejurări pe care transportatorul nu le-a putut evita si consecințe pe care el nu le-a
putut preveni", daca transportatorul poate dovedi acest lucru. Care sunt "împrejurările
pe care nu le-a putut evita"? În cel mai bun caz, aceasta parte a Convenției îl declara pe
transportator responsabil din punct de vedere al CMR numai daca el nu poate dovedi
ca ceea ce s-a întâmplat nu se datorează neglijentei sale. În cel mai rău caz, știind ca
furnizarea de dovezi intra în responsabilitatea transportatorului, justiția da o
interpretare stricta apărării sale, în detrimentul transportatorului.
Sarcina inițiala de furnizare a dovezilor (care ar fi putut fi astfel pricinuite) la
reclamarea oricărei excepții revine transportatorului; când se dovedește ca exista o
prezumție ca pierderea sau deteriorarea a fost astfel pricinuita (însă reclamantul are
dreptul sa dovedească contrariul). Prezumția nu este, totuși, valabila daca au existat
lipsuri anormale sau pierderea vreunui colet dintr-un autovehicul fără prelata.
Transportatorul nu are dreptul sa-si decline sau sa-si limiteze responsabilitatea
sau sa-si transfere sarcina furnizării de dovezi, daca deteriorarea a fost cauzata de
comportamentul sau necorespunzător.

82
 De asemenea, acest lucru se aplica si când deteriorarea s-a datorat
comportamentului necorespunzător al agenților si funcționarilor săi, sau folosirii unui
autovehicul defectuos întreținut sau aflat în stare de funcționare necorespunzătoare.
Mărfuri periculoase
Când transportatorul nu a știut ca mărfurile încredințate lui pentru transport
sunt periculoase, asemenea mărfuri pot fi oricând si oriunde descărcate, distruse sau
declarate ca nepericuloase de către transportator, fără a trebui sa-l despăgubească pe
expeditor. Mărfurile periculoase nu sunt definite în Convenția CMR, dar se face referire
la ele în Acordul ADR.
Nivelul responsabilității
Când un transportator este responsabil din punct de vedere al CMR pentru plata
despăgubirii pentru pierderea totala sau parțiala sau deteriorarea mărfurilor, valoarea
acestor mărfuri este stabilita ca fiind valoarea lor, la locul si în momentul în care au fost
acceptate pentru transport.
S-ar putea crede ca acest lucru este în general avantajos din punct de vedere
financiar pentru transportator în perioade cu inflație galopanta, cu toate ca trebuie sa
recunoaștem ca si reciproca e valabila la anumite mărfuri (de exemplu, la transportul
roșiilor) unde piața la destinație se prăbușește datorita lipsei de cerere, înainte ca
mărfurile sa fie livrate.
Valoarea este stabilita conform ratei de schimb a mărfii sau prețului curent pe
piața sau prin raportare la valoarea normala a mărfurilor de același tip si calitate.

2. Asigurări pentru acoperirea prejudiciilor

Polița de asigurare CMR se refera la răspunderea pe care transportorul o are
pentru pagubele care pot fi produse mărfurilor transportate fie intern sau
internațional, pe automobile stipulate in contractul de asigurare. CMR sau asigurarea
pentru cărăuși si marfa transportata a devenit un produs care este indispensabil dar si
obligatoriu prin lege in cazul transportului intern si internațional. Aceasta obligativitate
a decurs in special din cazurile in care in cadrul curselor in străinătate rata daunelor a
crescut considerabil.
Este important sa fie cunoscut faptul ca deși principiile de la baza poliței CMR
nu diferă de la o societate de asigurare la alta, condițiile de asigurare sunt cele care
diferă in funcție de politicile interne din cadrul fiecărei companii. Aceasta polița intra in
funcțiune in momentul primirii mărfii care urmează a fi transportata si se termina in
momentul in care încărcătura a ajuns la destinație.
Riscurile asigurate in cadrul acestei polițe se refera la pierderea totala, parțiala
sau avarierea încărcăturii, precum si întârzierea acesteia. Daca se constata ca
întârzierea a dus la prejudiciu, transportatorul este sancționat. Cel care transporta
marfa poate fi însă exonerat de răspundere daca deteriorarea s-a produs in urma
greșelii persoanei căreia i s-a transportat marfa. Acesta însă nu este absolvit de vina
daca dauna a rezultat in urma defecțiunii mașinii cu care a fost transportata
încărcătura.
83
 Potrivit Convenției CMR, despăgubirea oferita de cărăuș pentru pierderea mărfii
se stabilește in funcție de valoarea acesteia, la locul si in momentul in care a fost primit
de către transportator. Chiar daca exista un plafon maxim fixat de CMR, sunt societăți
care oferă posibilitatea optării pentru o acoperire superioara.
Despăgubirea include de asemenea tariful de transport, alături de celelalte
cheltuieli implicate in livrarea încărcăturii. Sunt însă situații in care polița CMR nu
acoperă anumite daune, deoarece situația stipulata in contractul de asigurare nu
coincide cu situația reala. ( spre exemplu locul la care a fost descărcata marfa nu
coincide cu destinația finala stipulata in contractul de asigurare). O situație care ridica
probleme in acest caz, este acoperirea riscului de furt.
In general, in contractul de asigurare nu este precizat tipul de furt care este
acoperit de polița, dar de obicei se refera la furtul prin efracție. Acest tip de risc este
acoperit de majoritatea companiilor de asigurare pe teritoriul României, existând însă
si deosebiri intre societăți. Unele dintre acestea acoperă riscul de furt in schimbul unei
prime suplimentare, iar altele clasifica furtul ca risc de baza in contractul de asigurare,
deci nu exista o prima suplimentara. Exista însă si polițe care nu acoperă deloc acest
risc. Polița CMR este oferita de unele companii de asigurări in cadrul unor pachete care
au si alte polițe. In acest caz asigurarea CMR poate fi închegata si separat, însă in acest
caz nu se beneficiază de o oferta de reducere.

Capitolul XII

Informații asupra operațiunilor de transport multimodal

1. Transport efectuat prin alt mod de transport decât cel rutier

Transportul efectuat cu mai multe moduri de transport (rutier, feroviar,

maritim, fluvial, aerian).
ADR – rutier;
RID – feroviar;
IMDG – maritim;
ADN – fluvial.
ICAO - aerian
Pentru a putea îmbarca o unitate de transport cu o cisterna pe un tren in
documentul de transport se poate indica: Transport efectuat in conformitate cu
prevederile ADR.
Un vehicul cisterna agreat ADR poate fi transportat pe calea ferata si invers.
Un vehicul cisterna agreat ADR si RID poate fi transportat maritim numai după
agrearea IMAO.

84
2. Utilizarea cisternelor mobile de tip IMO
Cisterne portabile si autocisterne
Cisternele portabile sunt destinate transportului de mărfuri periculoase pe
mare, cu excepția mărfurilor din clasa 2. Cisterna portabila este un echipament
proiectat sa transporte mărfuri periculoase lichide, a căror vapori nu dezvolta o
presiune mai mare de 3 kg/cm2 la o temperatura de 50˚C. Aceste cisterne au o
capacitate mai mare de 450 l.
O cisterna portabila se compune din echipamentul de deservire compus din
dispozitivul de încărcare/descărcare, de ventilație, de încălzire si instrumentele de
măsura, si echipamentul structural ce cuprinde elemente de fixare, întărire, protecție si
stabilizare.
Autocisterna este o cisterna portabila fixata rigid pe un autovehicul, având
destinația transportului atât pe sosea cât si pe mare.
Cisternele portabile se clasifica astfel:
- 11211n1320l de tip 1 - sunt constituite dintr-un echipament prevăzut cu
dispozitiv de depresurizare capabil sa lucreze la o presiune de 1,75 kg/cm 2 sau mai
mult;
- 11211n1320l de tip 2 - sunt prevăzute cu dispozitiv de depresurizare putând sa
lucreze la o presiune între 1÷1,75 kg/cm2, fiind destinate transportului de mărfuri
periculoase lichide cu grad scăzut de periculozitate;
- 11211n1320l de tip 3 - sunt cisterne de o construcție avizata de autoritatea
naționala competenta;
- 11211n1320l de tip 4 - sunt autocisterne cu capacitate mai mare de 450 l. Sunt
autorizate pentru voiaje internaționale;
- 11211n1320l de tip 5 - au o capacitate de peste 1000 l si sunt destinate
transportului normal de lichide.
Din punct de vedere constructiv, cisternele portabile, accesoriile si garniturile
lor trebuie confecționate dintr-un material compatibil cu marfa pentru care sunt
destinate. Cisternele care transporta lichide inflamabile cu punct de aprindere mai
mare de 60˚C, trebuie sa fie legate electric la pământ ca protecție împotriva
electricității statice.
Cisternele utilizate pentru transportul lichidelor cu punctul de aprindere sub
61˚C trebuie sa fie prevăzute cu un sistem de protecție împotriva scânteilor.
Dispozitivul de depresurizare trebuie sa fie marcat cu presiunea sau temperatura la
care este reglat sa lucreze. Acolo unde este trebuie sa se indice numele uzinei
constructoare, tolerantele admise la presiunea de lucru si tolerantele permise la
temperatura
Autoritatea naționala competenta trebuie sa elibereze un certificat prin care sa
ateste faptul ca cisterna si dispozitivele sale sunt corespunzătoare pentru scopul
proiectat. Corpul cisternei si echipamentele aferente trebuie sa fie inspectate si testate
înainte de utilizare precum si periodic la 5 ani, fiind supuse la testul hidraulic si de
curgere. Rezultatul trebuie înscris în certificatul menționat mai sus.
85
 Cisterna portabila este prevăzută cu o placa din material inoxidabil, fixata
permanent pe corp si pe care trebuie sa fie scris: tara în care a fost fabricata, uzina
constructoare sau marca, numărul de înregistrare, anul de fabricație, data testelor,
tipul IMO de cisterna, presiunea si temperatura maxime de lucru admise, capacitatea si
masa cisternei.
O cisterna se umple în proporție de circa 95% din capacitate. Cisternele goale si
nedefazate prezinta un grad de periculozitate mai mare decât cisternele pline, fapt
pentru care trebuise considerate ca ar fi pline. Daca substanța încărcata are si un risc
subsidiar, acesta va trebui evidențiat prin etichete pe cisterna.

Capitolul XIII

Manipularea și arimarea coletelor

1. Manipularea si arimarea la incarcare si la descarcare
Acolo unde este cazul, vehiculul sau containerul va fi echipat cu dispozitive
pentru a facilita arimarea și manipularea mărfurilor periculoase.
Coletele care conțin substanțe periculoase și obiecte periculoase neambalate
vor fi fixate prin mijloace capabile să rețină bunurile (precum centuri de fixare, stinghii
mobile, console reglabile) în vehicul sau container într-un mod care va împiedica orice
mișcare în timpul transportului care ar schimba orientarea coletelor sau ar cauza
deteriorarea acestora.
Când sunt transportate mărfuri periculoase împreună cu alte mărfuri (de ex.
mașini grele sau lăzi), toate mărfurile vor fi bine fixate sau calate în vehicule sau
containere pentru a împiedica răspândirea mărfurilor periculoase.
Mișcarea coletelor poate fi, de asemenea, împiedicată prin umplerea oricăror
goluri prin utilizarea de dispozitive de calare sau prin blocare sau arimare.
Acolo unde sunt utilizate piedici precum benzi sau curele, acestea nu vor fi
strânse în exces pentru a cauza deteriorarea sau deformarea coletului.
Prescripțiile acestui paragraf sunt considerate a fi îndeplinite atunci când
încărcătura este arimată conform standardului EN 12195-1:2010.
Coletele nu vor fi stivuite unele deasupra altelor, cu excepția cazului în care au
fost concepute în acest scop. Acolo unde tipuri de modele de colete diferite care au
fost concepute pentru stivuire trebuie să fie încărcate împreună, se va acorda atenție
compatibilității lor la stivuire împreună.
Acolo unde este necesar, se va împiedica deteriorarea coletelor de jos de către
coletele stivuite prin utilizarea de dispozitive portante.
În timpul încărcării sau descărcării, coletele care conțin mărfuri periculoase vor
fi protejate împotriva deteriorării.
Se va acorda o atenție specială manipulării coletelor în timpul pregătirii pentru
transport, tipului vehiculului sau containerului în care vor fi transportate și metodei de
încărcare sau descărcare pentru a evita apariția de deteriorări accidentale prin tragerea
sau manipularea necorespunzătoare a coletelor.
86
 Normele de manipulare si de arimare se aplică, de asemenea, la încărcarea și la
arimarea containerelor cisternă, cisternelor mobile și CGEM-urilor pe vehicule, precum
și la descărcarea lor.
Se interzice membrilor echipajului vehiculului să deschidă un colet care conține
substanțe periculoase.

Capitolul XIV

Restricții de circulație în tuneluri și instrucțiuni privind comportamentul în

tuneluri

1. Codificarea tunelurilor; codul de tunel în documentul de transport

1.1. Dispoziții generale

În momentul aplicării de restricții cu privire la trecerea vehiculelor care

transportă mărfuri periculoase prin tuneluri, autoritatea competentă va aloca tunelul
rutier la una din categoriile de tuneluri definite în 1.9.5.2.2. Trebuie luate în
considerare caracteristicile tunelului, evaluarea riscului, inclusiv disponibilitatea și
oportunitatea rutelor și modurilor alternative și a considerațiilor privind gestionarea
traficului. Același tunel poate fi alocat la mai mult de o categorie de tuneluri, de
exemplu în funcție de orele zilei sau de zilele săptămânii etc.
1.2. Determinarea categoriilor
Determinarea categoriilor se va baza pe supoziția că, în tuneluri, există trei
pericole majore care pot cauza numeroase victime și produce daune grave structurii
tunelului:
(a) Explozii:
(b) Eliberarea de gaz toxic sau lichid toxic volatil;
(c) Incendii;
1.2.1. Cele cinci categorii de tuneluri sunt următoarele:
Categoria A de tuneluri:
Nicio restricție pentru transportul de mărfuri periculoase;
Categoria B de tuneluri:
Restricții pentru transportul de mărfuri periculoase care pot provoca explozii majore;
Următoarele mărfuri periculoase sunt considerate a îndeplinii acest criteriu2:

Clasa 1: Grupele de compatibilitate A și L;

Clasa 3: Codul de clasificare D (Nr. ONU 1204, 2059, 3064, 3343, 3357 și 3379); Clasa 4.1:
Codurile de clasificare D și DT; și
Substanțe auto reactive, tip B (Nr. ONU 3221, 3222, 3231 și 3232)
Clasa 5.2: Peroxizi organici, tip B (Nr. ONU 3101, 3102, 3111 și 3112)

87
Când masa totală netă explozivă per unitate de transport depășește 1000 kg:
Clasa 1: Diviziunile 1.1, 1.2 și 1.5 (cu excepția grupelor de compatibilitate A și L).

Când sunt transportate în cisterne:

Clasa 2: Codurile de clasificare F, TF și TFC; Clasa 4.2: Grupul de ambalare I;
Clasa 4.3: Grupul de ambalare I; Clasa 5.1: Grupul de ambalare I; Clasa 6.1: Nr. ONU 1510.

Categoria C de tuneluri:
Restricții pentru transportul de mărfuri periculoase care pot provoca o explozie foarte
mare, o explozie mare sau o degajare extinsă de substanțe toxice;
Următoarele mărfuri periculoase sunt considerate a îndeplini acest criteriu:
- mărfurile periculoase restricționate în tunelurile din categoria B;
- următoarele mărfuri periculoase:

Clasa 1: Diviziunile 1.1, 1.2 și 1.5 (cu excepția grupelor de compatibilitate A și L) și

Diviziunea 1.3 (grupele de compatibilitate H și J)
Clasa 7: Nr. ONU 2977 și 2978.

Când masa totală netă explozivă per unitate de transport depășește 5000 kg: Clasa 1:
Diviziunea 1.3 (grupele de compatibilitate C și G)
Când sunt transportate în cisterne:
Clasa 2: Coduri de clasificare 2A, 2O, 3A și 3O, și coduri de clasificare conținând doar
litera T sau grupurile de litere TC, TO și TOC
Clasa 3: Grupa de ambalare I pentru codurile de clasificare FC, FT1, FT2 și FTC; Clasa 6.1:
Grupa de ambalare I, cu excepția Nr. ONU 1510;
Clasa 8: Grupa de ambalare I pentru codurile de clasificare CT1, CFT și COT.

Categoria D de tuneluri:
Restricția pentru transportul de mărfuri periculoase care pot provoca o explozie
foarte mare, o explozie mare, o degajare extinsă de substanțe toxice sau un incendiu
de proporții;

88
Următoarele mărfuri periculoase sunt considerate a îndeplini acest criteriu:
- mărfurile periculoase restricționate în tunelurile din categoria C, și
- următoarele mărfuri periculoase:

Clasa 1: Diviziunea 1.3 (grupele de compatibilitate C și G);

Clasa 2: Codurile de clasificare F, FC, T, TF, TC, TO, TFC și TOC;
Clasa 4.1: Substanțe autoreactive, tipurile C, D, E și F; și Nr. ONU 2965, 3241,
3242 și 3251) Clasa 5.2: Peroxizi organici, tipurile C, D, E și F;

Clasa 6.1: Grupa de ambalare I pentru codurile de clasificare TF1, TFC și TFW; și
rubricile ONU pentru toxice prin inhalare pentru care dispoziția
specială 354 este alocată în coloana (6) a tabelului A din capitolul 3.2
și rubricile pentru substanțele toxice prin inhalare ale Nr. ONU de la
3381 la 3390;
Clasa 8: Grupa de ambalare I pentru codurile de clasificare CT1, CFT și COT,
precum si Nr. ONU 3507
Clasa 9: Codurile de clasificare M9 și M10.

Când sunt transportate în vrac sau în

cisterne: Clasa 3
Clasa 4.2: Grupa de ambalare
II; Clasa 4.3: Grupa de
ambalare II; Clasa 6.1: Grupa
de ambalare II; și
Grupa de ambalare III pentru codul de clasificare TF2;
Clasa 8: Grupa de ambalare I pentru codurile de clasificare CF1, CFT și
CW1; și Grupa de ambalare II pentru codurile de clasificare
CF1 și CFT
Clasa 9: Codurile de clasificare M2 și M3.

Categoria E de tuneluri:
Restricție pentru transportul tuturor mărfurilor periculoase, altele decât Nr.
ONU 2919, 3291, 3331, 3359 și 3373 și pentru transportul tuturor mărfurilor
periculoase conform dispozițiilor capitolului 3.4, când cantitățile depășesc 8 tone masă
brută totală pe unitatea de transport.
NOTĂ: Pentru mărfurile periculoase clasificate la Nr. ONU 2919 și 3331,
restricțiile privind trecerea prin tuneluri pot face, totuși, parte din acordul special
aprobat de autoritatea autoritățile competentă.
89
2. Restricții de circulație în tuneluri
Părțile contractante vor indica interdicțiile pentru tuneluri și rutele alternative
prin intermediul semnalizării rutiere.
În acest scop, părțile contractante pot utiliza indicatoarele C, 3h și D, 10a, 10b și
10c conform Convenției de la Viena asupra semnalizării rutiere (Viena, 1968) și
Acordului european care suplimentează Convenția asupra semnalizării rutiere (Geneva,
1971), interpretate conform recomandărilor din Rezoluția de ansamblu asupra
semnalizării rutiere (R.E.2) de către Grupa de lucru privind transportul rutier a
Comitetului de Transporturi Interioare din cadrul CEE-ONU, cu modificări ulterioare.
Pentru a facilita înțelegerea internațională a indicatoarelor, semnalizarea
stabilită în cadrul Convenției de la Viena se bazează pe utilizarea de forme și culori
caracteristice fiecărei clase de indicatoare și, ori de câte ori este posibil, utilizarea de
simboluri grafice mai curând decât inscripții.
Când Părțile Contractante consideră necesar să modifice indicatoarele și
simbolurile stabilite, modificările efectuate nu vor afecta caracteristicile lor esențiale.
Acolo unde Părțile Contractante nu aplică Convenția de la Viena, indicatoarele și
semnalizările stabilite pot fi modificate, cu condiția ca modificările efectuate să nu
afecteze intenția lor inițială.
Semnalizarea rutieră al cărei scop este să interzică accesul vehiculelor care
transportă mărfuri periculoase în tunelurile rutiere vor fi afișate în locul în care este
posibilă alegerea de rute alternative.
Când accesul în tuneluri este restricționat sau sunt indicate trasee alternative,
semnalizarea va fi completată cu panouri suplimentare după cum urmează:
Nicio semnalizare: nicio restricție
Semnalizare cu panou suplimentar purtând litera B: se aplică vehiculelor care
transportă mărfuri periculoase care nu sunt permise în tunelurile din categoria B;
Semnalizare cu panou suplimentar purtând litera C: se aplică vehiculelor care
transportă mărfuri periculoase care nu sunt permise în tunelurile din categoria C;
Semnalizare cu panou suplimentar purtând litera D: se aplică vehiculelor care
transportă mărfuri periculoase care nu sunt permise în tunelurile din categoria D;
Semnalizare cu panou suplimentar purtând litera E: se aplică vehiculelor care
transportă mărfuri periculoase care nu sunt
permise în tunelurile din categoria E;
Restricțiile de circulație în tuneluri se
aplică unităților de transport pentru care
semnalizarea cu plăci portocalii în
conformitate cu 5.3.2 este prevăzută, cu
excepția mărfurilor periculoase
pentru care „(-)” este indicat în coloana (15)
a tabelului A din capitolul 3.2. Pentru
mărfurile periculoase alocate la Nr. ONU
2919 și 3331, restricțiile de trecere prin
90
tuneluri pot, totuși, face obiectul unui aranjament special aprobat de
autoritatea/autoritățile competentă/competente pe baza sub‐secțiunii 1.7.4.2. Pentru
tunelurile de categorie E, acestea se aplică, de asemenea, unităților de transport
pentru care este prevăzut un marcaj conform cu 3.4.13 sau care transportă containere
pentru care este prevăzut un marcaj conform cu 3.4.13.
Restricțiile de circulație în tuneluri nu trebuie să se aplice unităților de
transport, care transportă mărfuri în conformitate cu 1.1.3, cu excepția acelora care
poartă un marcaj prevăzut la 3.4.13 sub rezerva de la 3.4.133.
Restricțiile vor fi publicate oficial și făcute disponibile public. Părțile
Contractante trebuie să notifice Secretariatului CEE-ONU aceste restricții, iar
Secretariatul trebuie să facă publice aceste informații postându-le pe site-ul web.
Când Părțile Contractante aplică măsuri operaționale specifice cu scopul de a
reduce riscurile și care se referă la unele sau la toate vehiculele care utilizează
tunelurile, în special declarațiile înainte de intrare sau trecerea în convoaie escortate
de către vehicule de însoțire, acestea trebuie să fie publicate oficial și disponibile
public.
3. Instrucțiuni privind comportamentul in tuneluri (prevenirea accidentelor,
siguranță, masuri de luat in caz de incendiu sau in alte situații de urgenta)
Accidentele care se produc în tuneluri pot fi deosebit de grave. În mare parte,
infrastructura tunelurilor este veche și nu a fost proiectată pentru volume mari de
trafic.
Legislația europeană prevede cerințe minime de siguranță pentru tuneluri,
printre care măsuri care să evite accidentele mortale.
Pentru a prevenii evenimentele rutiere, este indicat ca la trecerea printr-un tunel sa :
- sa respecte limitarea de viteza impusa pentru acea porțiune de drum;
- sa respecte restricțiile de circulație impuse;
- sa evite oprirea in tunel;
- sa degajeze cat mai repede in cazul opririi involuntare;
- sa semnalizeze oprirea involuntara;

Capitolul XV
Sensibilizare cu privire la securitate
1. Autorizare si insotire – legislatie nationala
Toate persoanele implicate în transportul mărfurilor periculoase vor ține cont
de măsurile sau precauțiile ce trebuie luate pentru a minimiza furtul sau utilizarea
greșită a mărfurilor periculoase care pot pune în pericol persoane, bunuri sau mediul
înconjurător.
Incinta terminalelor de depozitare temporară, locurile de depozitare, garajele
pentru vehicule, locurile de ancorare și gările de triaj, zonele utilizate pentru
depozitarea temporară în timpul transportului de mărfuri periculoase trebuie să fie
securizate corect, bine iluminate și, pe cât posibil, atunci când este necesar
neaccesibile publicului.
91
 Anumite mărfuri periculoase pot fi folosite în scopuri teroriste cu efecte grave
cum ar fi pierderi de vieți omenești sau distrugeri masive.
Din această categorie fac parte mărfurile periculoase de mare risc și ele sunt
prezentate în tabelul de mai jos (dacă sunt transportate în cantități mai mari decât cele
indicate în acesta).
Transportatorii, expeditorii și alți factori care intervin în transportul de mărfuri
periculoase de mare risc trebuie să întocmească și să aplice efectiv planuri de
securitate.
Orice plan de securitate trebuie să includă cel puțin următoarele elemente:
a) atribuirea specifică a responsabilităților privind securitatea unor persoane care
prezintă competențele și calificările necesare și au autoritatea cerută;
b) înregistrarea mărfurilor periculoase sau a tipurilor de mărfuri periculoase de
interes;
c) evaluarea operațiunilor curente și a riscurilor pentru securitate care rezultă din
acestea, incluzând opririle necesare datorită condițiilor de transport, păstrarea
mărfurilor periculoase în vehicule, cisterne sau containere înaintea, în timpul sau după
efectuarea traseului și depozitarea temporară intermediară a mărfurilor periculoase în
cazul schimbării modului sau mijlocului de transport (transbordare), dacă este cazul;
d) enunțarea clară a măsurilor care trebuie luate pentru reducerea riscurilor privind
securitatea, ținând seama de responsabilitățile și funcțiile participantului, incluzând:
- formarea;
- politicile de securitate (de exemplu, măsurile în caz de mare pericol, verificări în
cazul recrutării de noi angajați sau schimbării unor posturi etc);
- practici de operare (de exemplu, alegerea și utilizarea unor trasee cunoscute,
accesul mărfurilor periculoase la depozitarea intermediară temporară (așa cum se
definește la alineatul c)), proximitatea infrastructurii vulnerabile etc);
- echipamente și resurse care trebuie utilizate pentru a reduce riscurile privind
securitatea;
e) proceduri eficiente și actualizate pentru a semnala pericolele, violarea securității
sau incidente conexe și de a le face față;
f) proceduri pentru evaluarea și testarea planurilor de securitate și proceduri de
examinare și actualizare a planului de securitate;
g) măsuri care să asigure securitatea fizică a informațiilor referitoare la transport
conținute în planul de securitate, și
h) măsuri care să asigure că distribuirea informațiilor conținute în planul de securitate
este limitată la cei care au nevoie să le cunoască. Aceste măsuri nu trebuie să
constituie totuși un obstacol pentru comunicarea informațiilor prescrise oriunde în
ADR.
Transportatorii, expeditorii și destinatarii trebuie să colaboreze între ei, precum
și cu autoritățile competente, pentru schimbul de informații privind eventualele
pericole, aplicarea de măsuri de securitate adecvate și de răspuns la incidentele care
pun în pericol securitatea.
92
 Capitolul XVI

Pregătire practică

I. Prezentarea extinctorului.
II. Stingerea unui incendiu provocat.
III. Identificarea autovehiculului.
1. Verificarea etichetării si placardării.
2. Prezentarea echipamentului de securitate de uz general.
2.1. Pentru fiecare vehicul ,cel puțin o cala de dimensiuni adecvat pentru greutatea
vehiculului si diametrul roților.
2.2. Doua dispozitive de avertizare independente(conuri sau triunghiuri reflectorizante
sau lumini de semnalizare portocalii ,independente de instalația electrica a vehiculului).
2.3. O vesta fluorescenta adecvata pentru fiecare membru al echipajului.
2.4. O lanterna de buzunar.
2.5. Un dispozitiv de protecție respiratorie.
2.6. Echipamentul necesar pentru luarea masurilor suplimentare indicate in
instrucțiunile scrise.
IV. Verificarea existentei unui extinctor portabil pentru clasele de inflamabilitate A,B si
C cu o capacitate minima de 2 kg pudra apt sa combată un incendiu la motor sau in
cabina unității de transport.
V. Verificarea existentei pentru unitățile de transport cu o masa maxima admisa mai
mare de 7.5 tone ,unul sau mai multe extinctoare portabile pentru clasele de
inflamabilitate A,B si C, cu o capacitate totala minima de 12 kg pudra(sau de capacitate
echivalenta pentru un alt agent extinctor acceptabil),din care cel puțin unul trebuie sa
aibă o capacitate minima de 6 kg, iar pentru unitățile de transport cu o masa maxima
admisa intre 3.5 si 7.5 tone inclusiv, unul sau mai multe extinctoare portabile, pentru
clasele de inflamabilitate A,B si C ,cu o capacitate totala minima de 8 KG de pudra(sau
cu o capacitate corespunzătoare pentru un alt agent extinctor acceptabil) din care cel
puțin unul trebuie sa aibă o capacitate minima de 6 kg.
VI. Prezentarea etichetării unor ambalaje

93