Suport de Curs Pentru Consilieri de Siguranta 2021

ing.
MIHAELA ȚURLICĂ
SUPORT DE CURS PENTRU
CONSILIERII
DE
SIGURANȚĂ
Revizuit conform ADR 2021

Suport de curs pentru consilierii de siguranţă
Cuprins
Modulul de bază, cuprinzând subiectele comune tuturor tipurilor de mărfuri
A. Cunoașterea tipurilor de consecinţe care pot rezulta ca urmare a unui accident care
implică mărfuri periculoase și cunoașterea principalelor cauze ale accidentului.
Cunoașterea tipurilor de consecinţe, care pot rezulta ca urmare a unui accident, care implică
mărfuri periculoase; Cunoașterea principalelor cauze ale accidentului care implică mărfuri
periculoase
B. Echipajul și pregătirea profesională
Echipajul și calitatea de membru al echipajului; Pregătirea profesională a conducătorilor auto și a
celorlalți membri ai echipajului; Sensibilizarea cu privire la securitate
C. Clasificarea mărfurilor periculoase
Structura listelor de substanţe periculoase; Procedura de clasificare a soluţiilor și amestecurilor;
Clasele de mărfuri periculoase și principiile clasificării acestora; Natura mărfurilor periculoase
transportate; Proprietăţile fizico-chimice și toxicologice ale mărfurilor periculoase
D. Modul de expediere, restricţiile de expediere
Modul de expediere și restricţiile de expediere la încărcarea completă; Modul de expediere și
restricţiile de expediere la transportul în vrac; Modul de expediere și restricţiile de expediere la
transportul în recipiente mari pentru vrac; Modul de expediere și restricţiile de expediere la
transportul în containere; Modul de expediere și restricţiile de expediere la transportul în cisterne
fixe sau demontabile; Unitățile de transport marfă supuse fumigației;
E. Manipularea și arimarea
Manipularea și arimarea la încărcare și la descărcare; raport de umplere (gaze) și grad de umplere
(lichide și solide); Stivuirea și separarea încărcăturilor
F. Curăţarea și/sau degazarea ori decontaminarea
G. Documentele de bord
Prezentarea documentelor de bord: documente de transport, instrucțiuni scrise, certificat de agreare
a vehiculului, certificatul de pregătire pentru conducători auto, copiile oricăror derogări, alte
documente; Conținutul, limba și utilitatea documentelor de bord;
H. Instrucțiunile scrise
Păstrarea și cunoașterea instrucțiunilor scrise; Conţinutul instrucțiunilor scrise; Punerea în aplicare a
instrucțiunilor scrise; Echipamentul pentru protecţia generală și personală;
I. Mijloace de stingere a incendiilor
Echiparea unităţilor de transport; Verificarea şi marcarea stingătoarelor corespunzătoare claselor de
incendiu
J. Obligaţiile de supraveghere
K. Golirile operaţionale sau scurgerile accidentale de substanţe poluante.
Golirile operaţionale de substanţe poluante; Scurgerile accidentale de substanţe poluante;
L. Securitatea operării cu mărfuri periculoase
Aplicabilitate și lista mărfurilor periculoase de mare risc; Formare privind securitatea; Planuri de
securitate
M. Obligațiile celor implicați privind siguranța
Expeditor, transportator, destinatar, încărcător, ambalator, operator de cisterne și descărcător;
Transportul pasagerilor; Utilizarea: aparatelor de stingere a incendiilor, aparatelor portabile de
iluminare, frânei de parcare, calei de roată și conectoarelor; Interdicția de a fuma; Funcționarea
motorului în timpul încărcării sau descărcării.
2
Modulul adiţional pentru mărfurile din

clasele 3, 4.1, 4.2, 4.3, 5.1, 5.2, 6.1, 6.2, 8 şi 9 (solide şi lichide)
A. Dispoziţiile generale pentru ambalaje, cisterne și containere cisternă

Dispoziţiile generale pentru ambalaje (tipuri, codificare, marcare, construcţie, încercări și inspecţii
iniţiale și periodice); Dispoziţiile generale pentru cisterne și containere cisternă (tipuri, codificare,
marcare, construcţie, încercări și inspecţii iniţiale și periodice);
B. Ambalarea în comun
C. Interdicţiile și precauţiile la încărcarea în comun
D. Limitarea cantităţilor transportate și a cantităţilor exceptate
Excepţii legate de natura operaţiunii de transport; Excepţii legate de ambalajele goale necurăţate;
Excepţii legate de dispoziţiile speciale sau de mărfurile periculoase ambalate în cantităţi limitate sau
cantităţi exceptate; Excepţii legate de cantităţile transportate pe unitatea de transport; Excepții
legate de transportul bateriilor cu litiu; Excepţii legate de mărfurile periculoase utilizate ca agenţi de
refrigerare sau de condiţionare în timpul transportului; Limitări referitoare la peroxizi organici și
substanțe autoreactive;
E. Marcarea, etichetarea, placardarea și semnalizarea portocalie;
Marcarea și etichetarea coletelor; Placardarea și semnalizarea portocalie (plasarea și scoaterea
plăcilor-etichetă și a semnalizării portocalii);
F. Menţiunile din documentul de transport
Informaţii necesare a fi înscrise în documentul de transport
G. Echipajul și pregătirea profesională
Pregătirea profesională a conducătorilor auto și a celorlalți membri ai echipajului
H. Prescripţii privind echipamentul de transport;
Echipamentele, inspecția tehnică, agrearea; Certificatul de agreare
Modulul adiţional pentru mărfuri din clasa 2 (gaze)

marcare, construcţie, încercări și inspecţii iniţiale și periodice)
C. Interdicţii de încărcare în comun
D. Limitarea cantităţilor transportate
cantităţi exceptate; Excepţii legate de cantităţile transportate pe unitatea de transport; Excepții
legate de transportul bateriilor cu litiu; Excepţii legate de mărfurile periculoase utilizate ca agenţi de
refrigerare sau de condiţionare în timpul transportului; Limitări referitoare la peroxizi organici și
substanțe autoreactive;
E. Marcarea, etichetarea, placardarea și semnalizarea portocalie
Marcarea și etichetarea coletelor; Placardarea și semnalizarea portocalie (plasarea și scoaterea
plăcilor-etichetă și a semnalizării portocalii);
Informaţii necesare a fi înscrise în documentul de transportul de transport
H. Prescripţii privind echipamentul de transport
I. Legislație națională
Autorizare și însoțire
3
Modulul adiţional pentru mărfuri din clasa 1 (explozivi)

Dispoziţiile generale pentru ambalaje (tipuri, codificare, marcare, construcţie, încercări);
Dispoziţiile generale pentru cisterne și containere cisternă (tipuri, codificare, marcare, construcţie,
încercări și inspecţii iniţiale și periodice)
B. Separarea mărfurilor
C. Ambalarea în comun
D. Interdicţii de încărcare în comun
E. Limitarea cantităţilor transportate
Excepţii legate de dispoziţiile speciale sau de mărfurile periculoase ambalate în cantităţi limitate;
Excepţii legate de ambalajele goale necurăţate; Excepţii legate de cantităţile transportate pe unitatea
de transport; Limitări referitoare la substanțele și obiectele explozive; Transportul de explozivi în
MEMU-uri
F. Marcarea, etichetarea, placardarea și semnalizarea portocalie
Marcarea și etichetarea coletelor; Placardarea și semnalizarea portocalie;
G. Menţiunile din documentul de transport
H. Echipajul și pregătirea profesională
I. Prescripţii privind echipamentul de transport
J. Restricţiile de circulaţie, autorizare și însoțire
Restricţiile de circulaţie; Autorizare și însoțire – legislație națională;
Modulul adițional pentru mărfurile cu numerele ONU 1202,1202, 1223, 3475

și carburantul de aviație clasificate cu nr. ONU 1268 sau 1863 (carburanți lichizi)

marcare, construcţie, încercări și inspecţii iniţiale și periodice)
C. Limitarea cantităţilor transportate și a cantităţilor exceptate
cantităţi exceptate; Excepţii legate de cantităţile transportate pe unitatea de transport;
D. Marcarea, etichetarea, placardarea și semnalizarea portocalie
Marcarea și etichetarea coletelor; Placardarea și semnalizarea portocalie;
E. Menţiunile din documentul de transport
F. Echipajul și pregătirea profesională
Prescripţii privind echipamentul de transport
4
Bibliografie
1. Acordul european privitor la transportul rutier internațional al mărfurilor periculoase A.D.R.,

versiunea ADR-2021;
2. Ordonanța Guvernului nr. 48/1998 privind transportul rutier al mărfurilor periculoase, aprobată
prin Legea nr. 122/2002 ;
3. Normele de efectuare a activităţii de transport rutier de mărfuri periculoase în România, aprobate
prin Hotărârea Guvernului nr. 1175/2007;
4. Reglementările privind omologarea, agrearea şi efectuarea inspecţiei tehnice periodice a
vehiculelor destinate transportului anumitor mărfuri periculoase - RNTR 3, aprobate prin Ordinul ministrului
transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 2134/2005, cu modificările și completările ulterioare ;
3. Anexele 3 și 4 la OMT nr. 1214/2015 pentru aprobarea Normelor privind pregătirea şi atestarea
profesională a personalului de specialitate din domeniul transporturilor rutiere;
5
ADR 2021
Din 2021, ”Acordul european privind transportul rutier internațional de mărfuri periculoase
(ADR)” a devenit ”Acordul privind transportul rutier internațional de mărfuri periculoase”,
deoarece există din ce în ce mai multe țări semnatare ale acordului ADR din afara Europei.
Noul acord ADR se aplică de la 1 ianuarie 2021 pentru transportul rutier internațional, în
timp ce pentru transportul rutier exclusiv național acesta devine obligatoriu începând cu 1 iulie
2021.
Acordul a fost revizuit ca urmare a tendinței de electrificare, care implică o ușoară creștere a
manipulării de baterii cu litiu (noi prevederi pentru identificarea acestora și introducerea unor
excepții) și a dispozitivelor pentru producerea și stocarea energiei electrice.
Alte modificări importante se referă la clasificarea mărfurilor aparținând Clasei 1 (Substanțe
și obiecte explozive), Clasei 6.2 (Substanțe infecțioase) și Clasei 7 (Materiale radioactive). De
asemenea, ADR 2021 introduce noi numere ONU în Tabelul A (UN0511, UN0512, UN0513 și
UN3549), noi definiții și dispoziții speciale pentru unele numere ONU.
În ceea ce privește ambalarea, forma actualizată a acordului modifică o parte din instrucțiuni
și schimbă eticheta de identificare a bateriilor cu litiu.
În ceea ce privește activitatea de transport, lista persoanelor, care trebuie să prezinte raportul
de accident, conține acum și descărcătorul, în timp ce expeditorul pur (adică producătorul
mărfurilor) trebuie să numească un consilier de siguranță pentru transportul mărfurilor periculoase.
În cele din urmă, în documentul de transport trebuie specificate substanțele care nu au restricții
pentru circulația prin tunel, iar pentru gazele refrigerate să există informații suplimentare.
Prin ADR 2021 s-au introdus patru noi numere ONU:

UN0511 - DETONATOARE, ELECTRONICE programabile pentru sablare.
UN3549 - DEȘEURI MEDICALE, CATEGORIA A, care afectează oamenii, solide sau DEȘEURI
MEDICALE, CATEGORIA A, care afectează numai animalele, solide.
Capitolul 1 se modifică
Informațiile pentru noile numere ONU au fost adăugate în capitolul 1, în special la 1.1.3.6.2 și
1.2.3.6.3.
1.1.3.6.2 - În prima liniuță, înlocuiți „și 0500” cu „, 0500, 0512 și 0513”.
Cele două noi coduri ONU (clasa 1), acoperite de scutirea de la 1.1.3.6 fără prevederile 1.10.
1.1.3.6.3 - În tabel, pentru categoria de transport 0, clasa 6.2, înlocuiți „Nr. ONU 2814 și 2900” cu
„Nr. ONU 2814, 2900 și 3549”.
În 1.1.3.7 b) Scutiri legate de transportul dispozitivelor de stocare și generare a energiei electrice

conținute în echipamente pentru funcționarea acestuia în timpul transportului.
S-a adăugat următorul text suplimentar,
„cu excepția echipamentelor precum înregistrările de date și dispozitivele de urmărire a încărcăturii
atașate sau plasate în pachete, ambalaje, containere sau compartimente de încărcare care sunt
supuse numai cerințelor de la 5.5.4”
De asemenea, în capitolul 1 există definiții noi pentru;
Rata dozei.
Reglementările AIEA pentru transportul sigur al materialelor radioactive.
Și următoarele definiții au fost modificate: Temperatura auto-accelerată și temperatura auto-
accelerată de polimerizare.
6
O nouă intrare pentru mărfurile periculoase cu risc ridicat.

S-a adăugat următorul rând nou după „Clasa 1, Divizia 1.5”:
Clasă Divizia Substanță Cantitate
sau articol Rezervor În vrac Pachete
(l)c (kg) d (kg)
A A
1 1.6 Explozivi 0
Capitolul 2
2.1.3.4.3 DEŞEURI.
Articolele folosite, de exemplu transformatoare și condensatoare, care conțin o soluție sau un
amestec menționate la 2.1.3.4.2, trebuie să fie întotdeauna clasificate la aceeași intrare din clasa 9,
cu condiția:
Nu conțin componente periculoase suplimentare, altele decât dibenzodioxine și dibenzofurani
polihalogenați din clasa 6.1 sau componente din grupa de ambalare III din clasa 3, 4.1, 4.2, 4.3, 5.1,
6.1 sau 8 și
Nu au caracteristicile de pericol, așa cum sunt indicate la 2.1.3.5.3 (a) până la (g) și (i).
2.2.62.1.3
Definiția „deșeurilor medicale sau clinice” a fost modificată pentru a avea următorul cuprins:
„„ Deșeuri medicale sau clinice ”sunt deșeuri derivate din tratamentul veterinar al animalelor, din
tratamentul medical al oamenilor sau din bio-cercetare;”.
2.2.62.1.11.1
Deșeuri medicale sau clinice care conțin:
Substanțele infecțioase din categoria A vor fi atribuite nr. ONU 2814, nr. ONU 2900 sau nr. ONU
3549, după caz. Deșeurile medicale solide care conțin substanțe infecțioase din categoria A generate
de tratamentul medical al tratamentului uman sau veterinar al animalelor pot fi atribuite la numărul
ONU 3549. Mențiunea nr. ONU 3549 nu trebuie utilizată pentru deșeurile din bio-cercetare sau
deșeuri lichide;
Substanțele infecțioase din categoria B vor fi atribuite nr. ONU 3291
Notă 1: numele de expediere adecvat pentru UN 3549 este
„DEȘEURI MEDICALE, CATEGORIA A, care afectează oamenii, solid”.
Sau
„CATEGORIA MEDICALĂ A DEȘEURILOR A, care afectează numai animalele, solidă”.
Capitolul 3
3.1.2.8.1.4
Numai pentru ONU 3077 și 3082, denumirea tehnică poate fi denumită cu majuscule în coloana 2
din tabelul A din capitolul 3.2, cu condiția ca acest nume să nu includă „NOS” și să nu fie atribuită
dispoziția specială 274. Se folosește denumirea care descrie cel mai adecvat substanța sau
amestecul, de exemplu
ONU 3082, SUBSTANȚĂ PERICULOASĂ PENTRU MEDIU, LICHID, NOS (Vopsea).
ONU 3082, SUBSTANȚĂ PERICULOASĂ PENTRU MEDIU, LICHID, NOS (PRODUSE
PARFUMERICE).
Tabelul A a fost actualizat cu noile numere ONU;
7
UN3549 - DEȘEURI MEDICALE, CATEGORIA A, care afectează oamenii, solide sau DEȘEURI
MEDICALE, CATEGORIA A, care afectează numai animalele, solide.
Pentru UN 3528, 3529, 3530 - Mașini, combustie internă sau pilă de combustibil, alimentate cu
lichid inflamabil sau alimentate cu gaz inflamabil. Dispoziția specială SP 363 a fost modificată
astfel încât a doua liniuță să fie redactată astfel:
„Pentru transportul care include trecerea prin tuneluri restricționate, unitatea de transport trebuie să
afișeze plăci de culoare portocalie conform 5.3.2 și se aplică restricțiile tunelului conform 8.6.4.”
Bateriile cu litiu SP 376 au fost, de asemenea, actualizate

„NOTĂ: În evaluarea unei celule sau a unei baterii ca fiind deteriorate sau defecte, se va efectua o
evaluare sau o evaluare pe baza criteriilor de siguranță de la producătorul celulei, bateriei sau
produsului sau de către un expert tehnic cu cunoștințe despre caracteristicile de siguranță ale celulei
sau bateriei. O evaluare sau o evaluare poate include, dar nu se limitează la următoarele criterii:
Pericol acut, cum ar fi scurgeri de gaz, incendiu sau electroliți;
Utilizarea sau utilizarea incorectă a celulei sau a bateriei;
Semne de deteriorare fizică, cum ar fi deformarea carcasei celulei sau a bateriei sau culorile
carcasei;
Protecție la scurtcircuit extern și intern, cum ar fi măsurile de tensiune sau de izolare;
Starea caracteristicilor de siguranță ale celulei sau bateriei; sau
Deteriorarea componentelor de siguranță interne, cum ar fi sistemul de gestionare a bateriei. ”
A fost adăugată următoarea nouă dispoziție specială:

„390 Atunci când un pachet conține o combinație de baterii litiu conținute în echipamente și baterii
litiu ambalate cu echipamente, următoarele cerințe se aplică în scopul marcării și documentării
pachetului:
pachetul va fi marcat cu „UN 3091” sau „UN 3481”, după caz. În cazul în care un pachet
conține atât baterii litiu-ion, cât și baterii litiu-metalice ambalate și conținute în echipamente,
pachetul va fi marcat ca fiind necesar pentru ambele tipuri de baterii. Cu toate acestea, bateriile cu
butoane instalate în echipamente (inclusiv plăcile de circuite) nu trebuie luate în considerare;
documentul de transport trebuie să indice „BATERII METALICE UNIUNE 3091 LITIU
AMBALATE CU ECHIPAMENTE” sau „Baterii ONU 3481 ION LITIU AMBALATE CU
ECHIPAMENTE”, după caz. Dacă un pachet conține atât baterii litiu metalice, cât și baterii litiu-ion
ambalate și conținute în echipamente, atunci documentul de transport trebuie să indice atât „UN
3091 LITIUM METAL BATTERIES AMBALAT CU ECHIPAMENTE”, cât și „UN 3481
LITHIUM ION BATERII AMBALATE CU ECHIPAMENT”. ”
Capitolul 4
P801a a fost șters și P801 a fost modificat. Se aplică numerelor ONU 2794, 2795 și 3028 și
bateriilor uzate ale ONU nr. 2800.
Pentru ambalajele exterioare rigide, lazi sau palete din lemn, a fost adăugat următorul text:
Bateriile nu trebuie să se scurgă în condiții normale de transport sau trebuie luate măsuri adecvate
pentru a preveni eliberarea electrolitului din pachet (de exemplu, ambalarea individuală a bateriilor
sau alte metode la fel de eficiente).
Pentru oțel inoxidabil sau materiale plastice pot fi utilizate și pentru transportul bateriilor uzate, a
fost adăugat următorul text;
Se vor lua măsuri pentru a se asigura că coșurile umplute nu își pot pierde conținutul.
8
4.1.4.1, P903
„(5) Pentru ambalajele care conțin atât celule, fie baterii ambalate cu echipamente și conținute în
echipamente:
Pentru celule și baterii, ambalaje care înglobează complet celulele sau bateriile, apoi plasate cu
echipamente într-un ambalaj conform cerințelor de la punctul (1) din această instrucțiune de
ambalare; sau
Ambalaje conforme cu cerințele de la punctul (1) din această instrucțiune de ambalare, apoi plasate
împreună cu echipamentul într-un ambalaj exterior puternic construit din material adecvat și cu o
rezistență și un design adecvat în raport cu capacitatea de ambalare și utilizarea intenționată a
acestuia. Ambalajul exterior trebuie să fie construit în așa fel încât să prevină operarea accidentală
în timpul transportului și nu trebuie să îndeplinească cerințele de la 4.1.1.3.
Echipamentul trebuie să fie asigurat împotriva deplasării în ambalajul exterior.
Dispozitive precum etichetele de identificare a frecvenței radio (RFID), ceasurile și înregistratoarele
de temperatură, care nu sunt capabile să genereze o evoluție periculoasă a căldurii, pot fi
transportate atunci când sunt active intenționat în ambalaje exterioare puternice.
Notă:
Pentru transportul într-un lanț de transport, inclusiv transportul aerian, aceste dispozitive, atunci
când sunt active, trebuie să îndeplinească standardele definite pentru radiația electromagnetică
pentru a se asigura că funcționarea dispozitivelor nu interferează cu sistemele aeronavei. ”
TP19 La momentul construcției, grosimea minimă a carcasei determinată conform 6.7.3.4 trebuie
mărită cu 3 mm ca limită de coroziune. Grosimea învelișului trebuie verificată ultrasunet la
intervale intermediare între încercările hidraulice periodice și nu trebuie să fie niciodată mai mică
decât grosimea minimă a învelișului determinată conform 6.7.3.4.
Capitolul 5
5.2.1.1
Modificat la „Numărul ONU și literele„ UN ”trebuie să aibă o înălțime de cel puțin 12 mm, cu
excepția pachetelor cu o capacitate de 30 l sau mai mică sau cu o masă netă maximă de 30 kg și
pentru buteliile cu o capacitate de apă de 60 l sau mai mică atunci când acestea trebuie să fie cel
puțin 6 mm înălțime și cu excepția pachetelor cu o capacitate de 5 l sau mai mică sau cu o masă
netă maximă de 5 kg, atunci când acestea trebuie să aibă o dimensiune adecvată ”.
5.2.1.7.6
A adăugat următoarea propoziție la sfârșit:
„Orice marcaj de pe ambalaj realizat în conformitate cu cerințele de la 5.2.1.7.4 (a) și (b) și
5.2.1.7.5 (c) referitor la tipul de ambalaj care nu se referă la numărul ONU și la livrarea
corespunzătoare numele atribuit lotului va fi eliminat sau acoperit. ”
În figura 5.2.1.9.2
Înlocuiți „120 mm” cu „100 mm” și „110 mm” cu „100 mm”.
În ultimul paragraf:
Prima teză: înlocuiți „un dreptunghi” cu „un dreptunghi sau un pătrat”.
A doua teză: înlocuiți „120 mm lățime x 110 mm înălțime” cu „100 mm lățime x 100 mm înălțime”.
A cincea teză: ștergeți „/ grosimea liniei” și înlocuiți „105 mm lățime x 74 mm înălțime” cu „100
mm lățime x 70 mm înălțime”.
9
5.4.1.1.1 (k) Se modifică după cum urmează:

„(K) pentru transportul care include trecerea prin tuneluri cu restricții pentru transportul mărfurilor
periculoase, codul de restricție al tunelului dat în coloana (15) din tabelul A din capitolul 3.2, cu
majuscule între paranteze sau mențiunea„ (─) ”. ”
5.5.3.4.1
La începutul primei propoziții, „Pachetele” au fost înlocuite cu „Pachetele care conțin gheață uscată
(ONU 1845), deoarece un lot trebuie să fie marcat„ DIOXID DE CARBON, SOLID ”sau„ GHEȚĂ
uscată ”; pachete ”.
A fost adăugat următorul subcapitol;
5.5.4
Mărfuri periculoase conținute în echipamente utilizate sau destinate utilizării în timpul
transportului, atașate sau plasate în pachete, rucsacuri, containere sau compartimente de încărcare.
5.5.4.1
Mărfurile periculoase (de exemplu, baterii cu litiu, cartușe cu pilă de combustibil) conținute în
echipamente, cum ar fi înregistratorii de date și dispozitivele de urmărire a încărcăturii, atașate la
sau plasate în pachete, pachete supraîncărcate, containere sau compartimente de încărcare nu sunt
supuse niciunei dispoziții din ADR, altele decât următoarele:
echipamentul trebuie să fie utilizat sau destinat utilizării în timpul transportului;
mărfurile periculoase conținute (de exemplu, baterii cu litiu, cartușe cu pilă de combustibil) trebuie
să îndeplinească cerințele de construcție și testare aplicabile specificate în ADR; și
echipamentul trebuie să fie capabil să reziste șocurilor și încărcărilor întâlnite în mod normal în
timpul transportului.
5.5.4.2
Atunci când un astfel de echipament care conține mărfuri periculoase este transportat ca un lot, se
va utiliza mențiunea relevantă din tabelul A din capitolul 3.2 și se vor aplica toate dispozițiile
aplicabile ale ADR. ”
Capitolul 6
6.1.3.1 (e)
În textul notei care explică asteriscul, după ceas, a doua propoziție a fost înlocuită cu următorul:
„Într-un astfel de caz și când ceasul este plasat adiacent marcajului tipului de proiectare ONU, se
poate renunța la indicația anului în marcaj. Cu toate acestea, atunci când ceasul nu este plasat
10
adiacent marcajului tipului de proiectare ONU, cele două cifre ale anului în marcaj și în ceas trebuie
să fie identice. ”
6.1.3.1.4 a fost adăugat, este o confirmare a practicii deja aplicate.

„6.1.3.14 În cazul în care un ambalaj este conform cu unul sau mai multe tipuri de proiectare a
ambalajului testat, inclusiv unul sau mai multe IBC testate sau un tip de proiectare a ambalajelor
mari, ambalajul poate purta mai mult de un semn pentru a indica cerințele relevante ale testului de
performanță care au fost întâlnit. În cazul în care pe ambalaj apar mai multe semne, mărcile trebuie
să apară foarte aproape una de alta și fiecare marcă trebuie să apară în întregime. ”
Capitolul 7
7.5.11
CV36 a fost modificat după cum urmează:
„Dacă acest lucru nu este fezabil și pachetele sunt transportate în alte vehicule sau containere
închise, schimbul de gaze între compartimentul de încărcare și cabina șoferului trebuie împiedicat,
iar ușile de marfă ale vehiculelor sau containerelor trebuie marcate cu următoarele în litere nu mai
puțin de 25 mm înălțime:
Capitolul 8
8.5, S1 (6)
În al doilea paragraf de pe listă, „substanțele și obiectele vor fi supravegheate în permanență pentru
a preveni” a fost înlocuit cu „substanțele și obiectele, atunci când sunt supuse dispozițiilor de la
1.10.3, vor fi supravegheate în conformitate cu securitatea planificați în 1.10.3.2 în orice moment
pentru a preveni ”.
8,5, S16
Al doilea paragraf a fost înlocuit cu „În plus, vehiculele care transportă mai mult de 500 kg din
aceste substanțe, atunci când sunt supuse dispozițiilor de la 1.10.3, vor fi supravegheate în orice
moment în conformitate cu planul de securitate de la 1.10.3.2 pentru a preveni orice fapt rău
intenționat și de a alerta șoferul și autoritățile competente în caz de pierdere sau incendiu. ”
8.5, S21
A doua teză a fost ștearsă și după paragrafe, a fost adăugat un nou paragraf pentru a scrie: „În plus,
aceste mărfuri, atunci când sunt supuse dispozițiilor de la 1.10.3, vor fi supravegheate în
conformitate cu planul de securitate de la 1.10. .3.2 în orice moment pentru a preveni orice fapt rău
intenționat și pentru a alerta șoferul și autoritățile competente în caz de pierdere sau incendiu. ”.
Capitolul 9
9.1.3.4
După primul paragraf a fost adăugat un nou paragraf pentru a citi după cum urmează:
„Vehiculul nu trebuie utilizat pentru transportul mărfurilor periculoase după data nominală de
expirare până când vehiculul nu are un certificat de aprobare valabil.”
11
MODULUL DE BAZĂ,
CUPRINZÂND SUBIECTELE COMUNE TUTUROR
TIPURILOR DE MĂRFURI
A. Cunoașterea tipurilor de consecinţe, care pot rezulta ca urmare a unui
accident, care implică mărfuri periculoase
și cunoașterea principalelor cauze ale accidentului
1. Cunoașterea tipurilor de consecinţe, care pot rezulta ca urmare a unui accident, care
implică mărfuri periculoase;
Acordul european referitor la transportul rutier internaţional de mărfuri periculoase ADR,

stabilește posibilitatea executării unui transport rutier de mărfuri periculoase numai dacă sunt
îndeplinite anumite condiții privind marfa admisă la transport, vehiculul și echipajul acestuia.
Acordul a fost adoptat în 1957 la Geneva. Anexele A și B ale acordului enumeră substanțele,
materialele și obiectele al căror transport se interzice sau este autorizat să se execute în traficul
rutier în anumite condiții, stabilind o serie de exigențe legate de ambalarea produselor și etichetarea
coletelor, detalii tehnice legate de construcția, echiparea și exploatarea vehiculelor care transportă
asemenea mărfuri precum și pregătirea conducătorului auto, confirmată printr-un certificat de
formare profesională.
Există și acorduri speciale, bilaterale sau multilaterale, încheiate între unele din statele
semnatare A.D.R, comunicate secretariatului O.N.U., prin care se convine ca un transport interzis
prin acordul A.D.R, să poata fi autorizat sau ca unele mărfuri admise la transport în condiții mai
riguroase să poate fi efectuat în anumite condiții mai putin riguroase.
În afara de reglementările A.D.R., referitoare la transportul rutier al mărfurilor periculoase,
există și prevederi legate de alte moduri de transport, cum ar fi:
a) feroviar – R.I.D.
b) naval - fluvial – A.D.N.
- maritim- I.M.D.G.
c) aerian – I.C.A.O.
ADR-ul este un acord între cele 52 de state semnatare (în ianuarie 2021). Nici o autoritate
centrala nu poate schimba aplicarea sa. In practica controalele rutiere sunt efectuate de partile
contractante.
Este format din Anexele A şi B, care au următoarea structură:
Anexa A- Dispoziţii generale şi dispoziţii referitoare la produse şi mărfuri periculoase
-Partea 1 Dispoziţii generale
-Partea 2 Clasificare
-Partea 3 Lista mărfurilor periculoase, dispoziţii speciale şi excepţii referitoare la
mărfurile periculoase ambalate în cantităţi limitate
-Partea 4 Dispoziţii referitoare la utilizarea ambalajelor şi a cisternelor
-Partea 5 Proceduri de expediere
-Partea 6 Prescripţii referitoare la construcţia şi încercarea ambalajelor, recipientelor
mari pentru transportul în vrac (RMV), ambalajelor mari, cisternelor şi containerelor pentru mărfuri
în vrac.
-Partea 7 Dispoziţii referitoare la condiţiile de transport, încărcare, descărcare şi
manipulare
Anexa B - Dispoziţii referitoare la echipamentul de transport şi la operaţiunile de transport
-Partea 8 Prescripţii referitoare la echipaje, echipament, exploatarea vehiculelor şi la
12
documentaţie
-Partea 9 Prescripţii referitoare la construcţia şi agrearea vehiculelor
Partea cheie pentru utilizarea ADR o reprezintă tabelul A din capitolul 3.2, ce conţine lista
celor peste 3000 de mărfuri periculoase, împărţită în 20 de coloane.
Într-o formulare foarte succintă, se poate spune că acordul stabileşte posibilitatea executării
unui transport rutier de mărfuri periculoase numai dacă sunt îndeplinite anumite condiţii esenţiale
privind marfa admisă la transportvehiculul şi echipajul acestuia.
Principalele tipuri de riscuri
DEFINIŢIE: O substanţă este considerată periculoasă atunci când prezintă un risc pentru
om sau pentru mediul înconjurător. Prin mărfuri periculoase se înțeleg acele substanțe care prin
natura lor fizico-chimică pot produce daune persoanelor, lucrurilor sau mediului înconjurător.
Principalele riscuri prezentate de substanţele periculoase ADR sunt următoarele:
Explozia = proprietatea de descompunere rapidă şi violentă (sub acţiunea căldurii sau a unei
lovituri), însoţită de o degajare puternică de energie (unda de şoc) şi de o masă de gaze fierbinţi;
Emanaţia (sub presiune) de gaze = scurgerea gazelor dintr-un recipient sau eliberarea de
gaze sub presiune în atmosferă, după explozia unui recipient, însoţită de alte riscuri proprii gazului
respectiv (inflamabilitate, toxicitate, corosivitate etc.);
Inflamabilitatea = proprietatea de a se aprinde cu uşurinţă la temperatura mediului ambiant
Toxicitatea = proprietatea de a otrăvi (afectând sănătatea sau provocând moartea) prin
inhalarea, absorbţia cutanată ori ingestia unei substanţe;
Corosivitatea = proprietatea de a oxida, coroda sau distruge diverse materiale (metale,
ţesături etc.) sau ţesuturile vii (piele, mucoase, muşchi etc.);
Comburanţa = proprietatea de favoriza aprinderea sau arderea prin eliberarea unui surplus de
oxigen
Infecţia = provocarea unor boli grave omului sau animalelor, datorită existenţei
microorganismelor infecţioase (virusuri, bacterii, paraziţi etc.)
Radioactivitatea = proprietatea de a emite radiaţii cu putere mare de pătrundere şi de
distrugere care pun în primejdie viaţa şi sănătatea omului şi a celorlalte vieţuitoare;
Reacţia violentă spontană = manifestare deosebit de intensă şi rapidă, sub formă de explozie,
dezagregare sau polimerizare, însoţită de căldură şi de eliberarea sub presiune puternică a unor gaze
inflamabile sau toxice;
Temperatura = proprietatea de a provoca arsuri sau vătămări ale ţesuturilor vii, prin acţiunea
căldurii sau frigului.
2.Cunoașterea principalelor cauze ale accidentului

care implică mărfuri periculoase
Ignorarea legislaţiei rutiere imputabilă factorului uman încorporează drept cauze: viteza
excesivă; imprudenţa la volan; traversările neregulamentare;oboseala; neatenţia; neacordarea
priorităţii celor ce au acest drept; depăşirea neregulamentară; consumul de alcool, medicamente,
stupefiante; defecţiunile tehnice ale vehiculului.
Accidentele de circulaţie se clasifică astfel:
- Accidente uşoare – cele care au drept consecinţă rănirea uneia sau mai multor persoane,
determinând o incapacitate de muncă individuală până la 30 de zile inclusiv sau pagube materiale
până la 60% din valoarea autovehiculului;
-Accidente grave – cele care au una sau mai multe din următoarele consecinţe: persoane
accidentate mortal; persoane rămase definitiv cu infirmităţi; rănirea uneia sau mai multor persoane,
determinând o incapacitate individuală de muncă de peste 30 de zile; pagube materiale de peste
60% din valoarea autovehiculului.
Definiție: prin accident de circulație, conform reglementărilor în vigoare, se înțelege orice
13
eveniment daunător autovehiculului și activității de transport , ce a avut loc în timpul circulației pe

drumurile publice, pe șantiere, pe drumurile forestiere sau în orice alt loc de muncă unde pot circula
autovehicule, datorate nerespectării regulilor de circulație sau unei stări necorespunzătoare a
autovehiculelor , având drept consecinșă victime omenești și/sau pagube materiale.
Clasificarea accidentului de circulație

Accidentele de circulație se clasifică astfel:
1. accidente ușoare – cele care au drept consecință rănirea uneia sau mai multor persoane,
determinând o incapacitate de munca individuală de până la 30 de zile, inclusiv pagube materiale
până la 60% din valoarea autovehiculului;
2. accidente grave – cele care au una sau mai multe dintre următoarele consecințe:
-persoane accidentate mortal
-persoane rămase definitiv cu infirmități;
-rănirea uneia sau mai multor persoane, determinând o incapacitate de muncă individuală de
peste 30 de zile;
-pagube materiale de peste 60% din valoarea autovehiculului.
La stabilirea pagubelor materiale, în vederea încadrării accidentului de circulatie, se pot lua

în calcul:
1. Contravaloarea autovehiculelor distruse în accident sau a reparației celor avariate;
2. Contravaloarea celorlalte bunuri, mărfuri transportate, distruse sau degradate.
Cercetarea și tratarea accidentelor de circulație
Toți agenții economici care au în obiectul lor de activitate transporturile de mărfuri și

persoane, în toate cazurile de accidente de circulație în care au fost angajate autovehiculele din
administrare, vor întreprinde o investigație pe linie administrativă, indiferent de gravitatea
accidentului.
Organele care efectuează cercetările administrative vor fi stabilite de către consiliul de
administrație al fiecărui agent economic, deținător de autovehicule.
În cazul accidentelor de circulație comise în trafic internațional, se va proceda astfel:
a. accidentele produse pe rutele interne vor fi tratate similar cu cele din traficul interuban.
b. accidentele pe rutele externe vor fi tratate ținând seama și de elementele primite de la
ambasada sau de la agenția economică a României, de la firma străină cu care agentul economic are
încheiat contract de asistență juridică sau de la organele penale ori instanțele de judecată din zona
respectivă.
Elementele care fac obiectul cercetării sunt următoarele:
a. verificarea șoferului implicat în accident, sub toate aspectele și anume:
* vârsta și vechimea efectivă în conducerea autovehiculului;
* permisul de conducere, inclusiv antecedentele extrase de la organele de poliție;
* data încadrării în unitate;
* examenul medical și periodic;
* antecedente penale și disciplinare;
* capacitatea de munca la volan (proba cu fiola alcool-test, recoltarea sângelui
pentru analiza de laborator).
* participarea la ședințele de instruire.
b. date în legătură cu sarcina de transport în cursa în care a fost implicat în
accident, după cum urmează:
* eliberarea și înmânarea foii de parcurs (data, ora, beneficiarul, ruta);
* locul de parcare stabilit, dacă acesta corespunde cu planul întocmit și dacă este
14
menționat în foaia de parcurs;

* respectarea mersului programat;
* existența concodanței dintre desfășurarea foii de parcurs, înregistrările aparatului
tahograf și verificarea vitezei de deplasare.
c. date în legătura cu starea tehnică a autovehicului.
* verificarea modului în care s-au efectuat procesele tehnologice de inspecție tehnică în
raport cu reglementările în vigoare;
* verificarea notelor de comandă privind reparațiile curente executate la autovehicule;
* verificarea pe teren a modului în care s-a efectuat controlul stării tehnice a
autovehiculelor;
* dotarea autovehiculului cu scule, pene de calare, lampa portabilă, roata de rezervă, triunghi
reflectorizant, trusa sanitară, piese de schimb, ș.a.
d. cauzele producerii accidentului
* analiza împrejurarilor în care s-a produs accidentul;
* abaterile comise de șofer de la normele de circulație pe drumurile publice.
e. stabilirea persoanelor care se fac vinovate de producerea accidentului, cu precizarea
abaterilor săvârșite, precum și a măsurilor ce urmează a fi luate față de aceste persoane.
f. stabilirea măsurilor cu caracter organizatoric, tehnic și de instruire a șoferilor,
necesare a se lua în scopul prevenirii unor cazuri similare de accidente.
Conținutul dosarului de cercetare și tratare a accidentului de circulație.
a. referat încheiat de comisia de cercetare;

b. declarația sau nota explicativă a șoferului, a salariaților care se fac vinovați de producerea
accidentului, precum și a martorilor;
c. schița de la locul accidentului și fotografii;
d. proces verbal de constatare la locul accidentului;
f. nota de constatare a stării tehnice a autovehicului;
g. evaluarea antecalculată a pagubelor;
h. comunicarea fșcuta organelor de poliție sau procurorilor asupra concluziilor privind
cauzele accidentului.
Comunicarea accidentelor de circulație
1. Agenții economici care efectuează transporturi de marfă și persoane cu mijloace auto sunt
obligați să înregistreze toate accidentele de circulație și să transmită serviciului rutier județean sau
al municipiului București numai accidente grave, imediat după aflarea producerii acestora.
2. Serviciile rutiere județene și al municipiului București vor comunica accidentele grave de
circulație la inspectoratul rutier.
3. Nota informativă privind accidentele grave de circulație, va cuprinde:
a. denumirea agentului economic;
* data, ora și locul de producere a accidentului;
* numele șoferului;
* tipul autovehiculului și numărul de înmatriculare;
* dacă se afla în cursă legală;
* descrierea împrejurărilor în care s-a produs accidentul;
* aprecieri privind cauzele producerii accidentului;
* evaluarea preliminară privind consecințele accidentului;
* organele de constatare care au intervenit la fața locului;
* stabilirea vinovaților;
* măsurile luate la fața locului pentru înlăturarea unor consecințe și cele luate împotriva
celor vinovați;
15
* denumirea altor organe din afara Ministerului Transporturilor care au fost înștiințate
despre producerea accidentelor de circulație.
B. Echipajul și pregătirea profesională
1.Echipajul și calitatea de membru al echipajului
Persoanele ale căror funcții au legătură cu transportul rutier de mărfuri periculoase trebuie să
fie instruite, conform capitolului 1.3, cu privire la dispozițiile care reglementează transportul acestor
mărfuri, în raport de responsabilitățile și funcțiile lor. Această prescripție se aplică, de exemplu,
personalului utilizat de către transportator sau expeditor, personalului care încarcă și descarcă
mărfurile periculoase, personalului care lucrează în punctele de tranzit și de încărcare și
conducătorilor vehiculelor, alții decât cei care dețin un certificat conform cu 8.2.1, și care participă
la transportul rutier de mărfuri periculoase.
Conducătorii vehiculelor care transportă mărfuri periculoase trebuie să dețină un certificat
eliberat de către autoritatea competentă, care să ateste că au participat la un curs de pregătire
profesională și au promovat un examen privind condițiile speciale pe care trebuie să le
îndeplinească în timpul transportului de mărfuri periculoase.
Conducătorii vehiculelor care transportă mărfuri periculoase trebuie să urmeze un curs de
pregătire profesională de bază. Pregătirea profesională trebuie să fie efectuată în cadrul unui curs
aprobat de către autoritatea competentă. Aceasta are drept obiective esențiale sensibilizarea
conducătorilor auto asupra pericolelor prezentate de transportul de mărfuri periculoase și
prezentarea noțiunilor de bază indispensabile pentru reducerea la minimum a riscului de producere
a unui incident și, în cazul în care ar surveni unul, să fie capabili să ia măsurile necesare pentru
propria lor siguranță și pentru cea a publicului și pentru protecția mediului, precum și pentru a
limita efectele incidentului. Această pregătire profesională, care trebuie să includă exerciții practice
individuale, trebuie să cuprindă cel puțin subiectele menționate la 8.2.2.3.2, întrucât reprezintă
pregătirea profesională de bază pentru toate categoriile de conducători auto. Autoritatea competentă
poate aproba cursuri de pregătire profesională de bază, limitate la anumite mărfuri periculoase sau
la una sau mai multe clase. Aceste cursuri de pregătire profesională de bază restrânse nu dau dreptul
de a urma cursurile de pregătire profesională menţionate la 8.2.1.4.
Conducătorii vehiculelor sau MEMU-urilor care transportă mărfuri periculoase în cisterne
fixe sau demontabile, cu o capacitate mai mare de 1 m3 , conducătorii vehiculelor-baterie cu o
capacitate totală mai mare de 1 m3 și conducătorii vehiculelor sau MEMU-urilor care transportă
mărfuri periculoase în containere-cisternă, cisterne mobile sau CGEM cu o capacitate individuală
mai mare de 3 m3 pe o unitate de transport, trebuie să fi urmat un curs de specializare pentru
transportul în cisterne, orientat cel puțin asupra subiectelor menționate la 8.2.2.3.3. Autoritatea
competentă poate să aprobe cursuri de specializare pentru transportul în cisterne limitate la anumite
mărfuri periculoase sau la una sau mai multe clase. Aceste cursuri de pregătire profesională de
specializare restrânse pentru transportul în cisterne nu dau dreptul de a urma cursurile de pregătire
profesională menţionate la 8.2.1.4.
Conducătorii vehiculelor care transportă mărfuri periculoase din clasa 1, altele decât
substanţele şi obiectele din diviziunea 1.4, grupa de compatibilitate S, sau din clasa 7, trebuie să fi
urmat un curs de specializare, care să acopere cel puţin subiectele menţionate la 8.2.2.3.4 sau
8.2.2.3.5, după caz.
Toate cursurile de pregătire profesională, exercițiile practice, examenele, ca și rolul
autorităților competente, trebuie să se conformeze dispozițiilor de la 8.2.2.
16
2.Pregătirea profesională a conducătorilor auto

și a celorlalți membri ai echipajului;
Conducătorii vehiculelor care transportă mărfuri periculoase trebuie să dețină un certificat

eliberat de către autoritatea competentă, care să ateste că au participat la un curs de pregătire
profesională și au promovat un examen privind condițiile speciale pe care trebuie să le
îndeplinească în timpul transportului de mărfuri periculoase.
Conducătorii vehiculelor care transportă mărfuri periculoase trebuie să urmeze un curs de
pregătire profesională de bază. Pregătirea profesională trebuie să fie efectuată în cadrul unui curs
aprobat de către autoritatea competentă.
Aceasta are drept obiective esențiale sensibilizarea conducătorilor auto asupra pericolelor
prezentate de transportul de mărfuri periculoase și prezentarea noțiunilor de bază indispensabile
pentru reducerea la minimum a riscului de producere a unui incident și, în cazul în care ar surveni
unul, să fie capabili să ia măsurile necesare pentru propria lor siguranță și pentru cea a publicului și
pentru protecția mediului, precum și pentru a limita efectele incidentului.
Această pregătire profesională, care trebuie să includă exerciții practice individuale, trebuie
să cuprindă cel puțin subiectele menționate la 8.2.2.3.2, întrucât reprezintă pregătirea profesională
de bază pentru toate categoriile de conducători auto.
Autoritatea competentă poate aproba cursuri de pregătire profesională de bază, limitate la
anumite mărfuri periculoase sau la una sau mai multe clase. Aceste cursuri de pregătire profesională
de bază restrânse nu dau dreptul de a urma cursurile de pregătire profesională menţionate la 8.2.1.4.
Tipuri de cursuri de pregatire profesionala ADR pentru conducatorii auto:
Cursuri Clasele de mărfuri periculoase care Modul de transport

se pot transporta
Cursul de bază Toate clasele, cu excepția Colete sau substanțe solide în

clasei 1 și 7 vrac
Specializarea cisternă Substanțe din clasele 2, 3, 4.1, 4.3, 5.1, Colete sau cisternă
5.2, 6.1, 6.2, 8, 9
Specializarea clasa 1 Substanțe și obiecte din clasa 1 Colete
Specializarea clasa 7 Substanțe și obiecte din clasa 7 Colete sau cisternă
Certificatul de pregatire profesională ADR este obligatoriu pentru toți conducătorii auto
care execută transporturi de mărfuri periculoase, indiferent de cantitatea de marfă transportată sau
de masa maximă a autovehiculului utilizat.
Pentru prelungirea valabilității, în anul precedent datei de expirare, deținătorul certificatului
trebuie să urmeze un nou curs recapitulativ și să promoveze examenul susținut cu organele
competente. După promovarea examenului, perioada de valabilitate a certificatului va începe de la
data expirării acestuia.
Pentru transportul mărfurilor periculoase în colete, este necesară urmarea cursului de bază
și promovarea examenului aferent pentru a obține certificatul de pregătire profesională ADR-
colete.
Pentru transportul mărfurilor periculoase în cisterne, este necesară urmarea cursului de bază
și a cursului specializarea cisterne precum și promovarea examenului aferent, pentru a obține
17
certificatul de pregătire profesională ADR-cisterne.

Certificatul de pregătire profesională ADR este obligatoriu pentru toţi conducătorii auto
care transportă mărfuri periculoase, indiferent de MMA a vehiculului utilizat sau de cantitatea de
marfă transportată, dacă aceasta depăşeşte limitele libere prevăzute în cap. 1.1.3.6 din ADR.
Pregătirea profesională trebuie să fie furnizată sub forma unui curs de pregătire
profesională de bază și, dacă este necesar, de specializare. Cursurile de pregătire profesională de
bază și cursurile de specializare pot fi oferite sub forma cursurilor de pregătire profesională
polivalentă, realizate integral, cu aceeași ocazie de către același centru de pregătire profesională.
Cursul de pregătire profesională de bază trebuie să se refere cel puțin la următoarele
subiecte:
(a) Prescripții generale aplicabile transportului de mărfuri periculoase;
(b) Principalele tipuri de riscuri;
(c) Informare referitoare la protecția mediului prin controlul transferului de deșeuri;
(d) Măsuri de prevenire și de siguranță adecvate pentru diferitele tipuri de riscuri;
(e) Comportamentul după un accident (primul ajutor, siguranța circulației, cunoștințe de bază
referitoare la utilizarea echipamentelor de protecție, instrucțiuni scrise etc.);
(f) Marcarea, etichetarea, placardarea și semnalizarea portocalie;
(g) Ce trebuie să facă un conducător al unui vehicul și ce nu trebuie să facă în timpul transportului
de mărfuri periculoase;
(h) Scopul și modul de funcționare al echipamentului tehnic al vehiculelor;
(i) Interdicții de încărcare în comun pe același vehicul sau container;
(j) Precauții care trebuie luate în timpul încărcării și descărcării mărfurilor periculoase;
(k) Informații generale referitoare la răspunderea civilă;
(l) Informații asupra operațiunilor de transport multimodal;
(m) Manipularea și arimarea coletelor;
(n) Restricții de circulaţie în tuneluri și instrucțiuni privind comportamentul în tuneluri (prevenire
a incidentelor, siguranță, măsuri de luat în caz de incendiu sau în alte situații de urgență etc.).
(o) Sensibilizare cu privire la securitate.
Cursurile de specializare pentru transportul în cisterne trebuie să se refere cel puțin la
următoarele subiecte:
a) Comportamentul în mers al vehiculelor, inclusiv deplasările încărcăturii;
b) Prescripții speciale referitoare la vehicule;
c) Cunoașterea generală teoretică a diferitelor sisteme de umplere și de golire;
d) Dispoziții suplimentare specifice referitoare la utilizarea acestor vehicule (certificate de
agreare, marcaje de omologare, placardare și semnalizare portocalie etc.).
Cursul de specializare pentru transportul de substanțe și obiecte aparținând clasei 1 trebuie
să se refere cel puțin la următoarele subiecte:
(a) Riscurile specifice substanțelor și obiectelor explozive și pirotehnice;
(b) Prescripții speciale referitoare la încărcarea în comun a substanțelor și a obiectelor aparținând
clasei 1.
Durata minimă a părții teoretice a fiecărui curs de pregătire profesională inițială sau a
fiecărei părți a cursurilor polivalente trebuie să se împartă după cum urmează:
Curs de bază 18 unități didactice.
Curs de specializare pentru transportul în cisterne 12 unități didactice.
Curs de specializare pentru transportul de substanțe și obiecte aparținând clasei 1- 8 unități
didactice .
18
3. Sensibilizarea cu privire la securitate
Autorizare și însoțire – legislație națională

Autorităţile competente ale Părţilor contractante ADR pot, în orice moment, pe teritoriul lor,
să verifice dacă prescripţiile referitoare la transportul mărfurilor periculoase sunt respectate,
inclusiv cele privind măsurile de securitate, în conformitate cu 1.10.1.5. Aceste controale trebuie
efectuate totuși fără a pune în pericol persoane, bunuri sau mediul înconjurător și fără o perturbare
considerabilă a traficului rutier.
De asemenea, autorităţile competente pot efectua inspecţii la sediile întreprinderilor
implicate în transportul de mărfuri periculoase (capitolul 1.4), consultând documentele necesare și
efectuând orice prelevare de eșantioane de mărfuri periculoase sau de ambalaje pentru examinare,
cu condiţia ca acest fapt să nu constituie un pericol pentru siguranţă. Factorii implicaţi în transportul
mărfurilor periculoase (capitolul 1.4) trebuie să facă astfel încât vehiculele, părţi ale vehiculelor,
precum și echipamentul și instalaţiile să fie accesibile verificării, în măsura în care aceasta este
posibil și rezonabil. Ei pot, dacă estimează că este necesar, să desemneze o persoană din
întreprindere pentru a-l însoţi pe reprezentantul autorităţii competente
Dacă autorităţile competente constată că prescripţiile ADR nu sunt respectate, pot interzice
expedierea sau întrerupe transportul până când defectele constatate sunt remediate, sau pot prescrie
alte măsuri adecvate. Imobilizarea se poate face la faţa locului sau într-un alt loc ales de autoritate
din motive de siguranţă. Aceste măsuri nu trebuie să perturbe excesiv traficul rutier .
Părţile contractante își acordă mutual o întrajutorare administrativă pentru punerea în
aplicare a ADR. 1.8.2.2 Atunci când o Parte contractantă ajunge să constate că pe teritoriul său
siguranţa transportului de mărfuri periculoase este compromisă ca urmare a unor abateri foarte
grave sau repetate, comise de o întreprindere care își are sediul pe teritoriul unei alte Părţi
contractante, ea trebuie să semnaleze aceste infracţiuni autorităţilor competente ale celeilalte Părţi
contractante.
Autorităţile competente ale Părţii contractante pe teritoriul căreia s-au constatat infracţiuni
foarte grave sau repetate pot ruga autorităţile competente ale Părţii contractante pe al cărei teritoriu
își are sediul respectiva întreprindere să ia măsurile corespunzătoare împotriva contravenientului
sau contravenienţilor. Transmisia de date cu caracter personal nu este admisă, decât dacă este
necesară pentru urmărirea infracţiunilor foarte grave sau repetate.
Autorităţile care au fost sesizate trebuie să comunice măsurile luate împotriva întreprinderii,
dacă este cazul, autorităţilor competente ale Părţii contractante pe teritoriul cărora s-au constatat
infracţiunile.
În România, controlul transportului rutier al mărfurilor periculoase se realizează de către:
 Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier - ISCTR
 Comisia Naționala pentru Controlul Activităților Nucleare - CNCAN
 Garda Naționala de Mediu – GNM
 Inspectoratul General al Poliției Române – IGPR prin intermediul Direcției Rutiere și al
Direcției Arme, Explozivi și Substanțe Periculoase.
În ceea ce privește transportul internațional, fiecare autoritate națională își organizează
propria activitate de control conform propriei legislații.
19
C. Clasificarea mărfurilor periculoase
1. Structura listelor de substanţe periculoase;
ADR-ul este un acord între statele semnatare. Nicio autoritate centrală nu poate schimba
aplicarea sa. În practică, controalele rutiere sunt efectuate de părțile contractante.
Este format din Anexele A şi B, care au următoarea structură:
Anexa A- Dispoziţii generale şi dispoziţii referitoare la produse şi mărfuri periculoase
-Partea 1 Dispoziţii generale
-Partea 2 Clasificare
-Partea 3 Lista mărfurilor periculoase, dispoziţii speciale şi excepţii referitoare la
mărfurile periculoase ambalate în cantităţi limitate
-Partea 4 Dispoziţii referitoare la utilizarea ambalajelor şi a cisternelor
-Partea 5 Proceduri de expediere
-Partea 6 Prescripţii referitoare la construcţia şi încercarea ambalajelor, recipientelor
mari pentru transportul în vrac (RMV), ambalajelor mari, cisternelor şi containerelor pentru mărfuri
în vrac.
-Partea 7 Dispoziţii referitoare la condiţiile de transport, încărcare, descărcare şi
manipulare
Anexa B - Dispoziţii referitoare la echipamentul de transport şi la operaţiunile de
transport
-Partea 8 Prescripţii referitoare la echipaje, echipament, exploatarea vehiculelor şi la
documentaţie
-Partea 9 Prescripţii referitoare la construcţia şi agrearea vehiculelor
Numărul ONU este un număr de identificare a mărfurilor periculoase, format întotdeauna

din patru cifre arabe, atribuit fiecărei substanţe sau inclus în lista oficială care formează Tabelul A
din partea a 3-a a A.D.R.
Partea cheie pentru utilizarea ADR o reprezintă TABELUL A din capitolul 3.2, ce conţine
lista celor peste 3000 de mărfuri periculoase, împărţită în 20 de coloane. Note explicative pentru
fiecare coloană:
Coloana (1)
„Nr. ONU” Conține numărul ONU: - al substanței sau obiectului periculos, dacă a fost
alocat un Nr. ONU specific substanței respective sau obiectului respectiv; - al rubricii generice sau
n.s.a. la care substanțele sau obiectele periculoase nemenționate nominal trebuie să fie alocate
conform criteriilor („diagrame de decizie”) din Partea 2.
Coloana (2)
„Denumire și descriere” Conține, cu majuscule, denumirea substanței sau obiectului, dacă
respectivei substanțe sau obiect i-a fost alocat un Nr. ONU specific, sau numele rubricii generice
sau n.s.a. căreia substanțele sau obiectele periculoase i-au fost alocate conform criteriilor
(„diagrame de decizie”) din Partea 2. Această denumire trebuie utilizată drept denumire oficială de
transport sau, dacă este cazul, drept parte a denumirii oficiale de transport (a se vedea la 3.1.2
pentru informații suplimentare asupra denumirii oficiale de transport). Este adăugat un text
descriptiv scris cu litere mici după denumirea oficială de transport, pentru precizarea domeniului de
aplicare al rubricii în cazul în care clasificarea sau condițiile de transport ale substanței sau
obiectului pot fi diferite în anumite condiții.
Coloana (3a)
„Clasa” Conține numărul clasei al cărei titlu corespunde substanței sau obiectului periculos.
Acest număr de clasă este atribuit conform procedurilor și criteriilor din Partea 2.
20
Coloana (3b)
„Cod de clasificare” Conține codul de clasificare al substanței sau obiectului periculos. -
Pentru substanțele sau obiectele periculoase din clasa 1, codul se compune din numărul diviziunii și
litera grupei de compatibilitate, care sunt alocate conform procedurilor și criteriilor de la 2.2.1.1.4. -
Pentru substanțele sau obiectele periculoase din clasa 2, codul se compune dintr-o cifră sau literă
care reprezintă grupa de proprietăți periculoase, care sunt explicate la 2.2.2.1.2 și 2.2.2.1.3. - Pentru
substanțele sau obiectele periculoase din clasele 3, 4.1, 4.2, 4.3, 5.1, 5.2, 6.1, 6.2, 8 și 9, codurile
sunt explicate în paragrafele 2.2.x.1.2 . - Substanțele sau obiectele periculoase din clasa 7 nu au cod
de clasificare.
Coloana (4)
„Grupa de ambalare” Indică numărul sau numerele grupei de ambalare (I, II sau III) alocate
substanței periculoase. Aceste numere ale grupelor de ambalare se atribuie în funcție de procedurile
și criteriile din Partea 2. Anumite obiecte și anumite substanțe nu sunt atribuite unei grupe de
ambalare.
Coloana (5)
„Etichete” Indică numărul modelului de etichetă / de placă-etichetă (a se vedea 5.2.2.2 și
5.3.1.7) care trebuie aplicate pe colete, containere, containere-cisternă, cisterne mobile, CGEM și
vehicule. Totuși, pentru substanțele sau obiectele din clasa 7, 7X indică modelul de etichetă nr. 7A,
7B sau 7C după caz, în funcție de categorie (a se vedea 5.1.5.3.4 și 5.2.2.1.11.1) sau al plăcii-
etichetă nr. 7D (a se vedea 5.3.1.1.3 și 5.3.1.7.2); Dispozițiile generale în ceea ce privește
etichetarea și afișarea (de exemplu, numărul de etichete sau amplasarea acestora) sunt indicate la
5.2.2.1 pentru colete și la 5.3.1 pentru containere, containere-cisterne, CGEM, cisterne mobile și
vehicule. NOTA: Dispozițiile speciale indicate în coloana (6) pot modifica dispozițiile de mai sus în
ceea ce privește etichetarea.
Coloana (6)
„Dispoziții speciale” Indică codurile numerice ale dispozițiilor speciale care trebuie
respectate. Aceste dispoziții se referă la o gamă vastă de probleme legate în principal, de conținutul
coloanelor (1) până la (5) (de exemplu, interdicții de transport, excepții pentru anumite prescripții,
explicații privind clasificarea anumitor forme de substanțe și dispoziții suplimentare pentru
etichetare sau marcare), și sunt listate în capitolul 3.3, în ordine numerică. În cazul în care coloana
(6) este goală, nicio dispoziție specială nu se aplică la conținutul coloanelor de la (1) la (5), pentru
respectivele substanțe periculoase.
Coloana (7a)
„Cantități Limitate” Indică cantitatea maximă per ambalaj interior sau obiect pentru
transportul mărfurilor periculoase în cantități limitate în conformitate cu capitolul 3.4.
Coloana (7b)
„Cantități Exceptate” Conține un cod alfanumeric cu următoarea semnificație: - „E0”
semnifică faptul că nu există nicio excepție de la dispozițiile ADR pentru mărfurile periculoase
ambalate în cantități exceptate; - Toate celelalte coduri alfanumerice care încep cu literele „E”
semnifică faptul că dispozițiile din ADR nu se aplică dacă acele condiții indicate în capitolul 3.5
sunt îndeplinite.
Coloana (8)
„Instrucțiuni de ambalare” Conține codurile alfanumerice ale instrucțiunilor de ambalare
aplicabile: - 243 - - Codurile alfanumerice care încep cu litera „P”, desemnează instrucțiuni de
ambalare pentru ambalaje sau recipiente (cu excepția RMV și ambalajelor mari), iar cele care încep
cu litera „R” desemnează instrucțiuni de ambalare pentru ambalajele metalice ușoare. Aceste
instrucțiuni sunt prezentate la 4.1.4.1, în ordine numerică, și specifică ambalajele și recipientele
autorizate. Ele indică, de asemenea, care dintre dispozițiile generale de ambalare de la 4.1.1, 4.1.2 și
4.1.3 și care dintre dispozițiile particulare de ambalare de la 4.1.5, 4.1.6, 4.1.7, 4.1.8 și 4.1.9 trebuie
respectate. În cazul în care coloana (8) nu conține niciun cod care începe cu literele „P” sau „R”,
21
substanțele periculoase respective nu trebuie transportate în ambalaje; - Codurile alfanumerice care

încep cu literele „IBC” indică instrucțiuni de ambalare pentru RMV. Aceste instrucțiuni sunt
prezentate la 4.1.4.2 în ordine numerică și specifică RMV autorizate. Ele indică, de asemenea, care
dintre dispozițiile generale de ambalare de la 4.1.1, 4.1.2 și 4.1.3 și care dintre dispozițiile
particulare de ambalare de la 4.1.5, 4.1.6, 4.1.7, 4.1.8 și 4.1.9 trebuie respectate. În cazul în care
coloana (8) nu conține niciun cod care începe cu literele „IBC”, respectivele substanțe periculoase
nu trebuie transportate în RMV; - Codurile alfanumerice care încep cu literele „LP” indică
instrucțiuni de ambalare pentru ambalajele mari. Aceste instrucțiuni sunt prezentate la 4.1.4.3, în
ordine numerică, și specifică ambalajele mari autorizate. Ele indică, de asemenea, care dintre
dispozițiile generale de ambalare de la 4.1.1, 4.1.2 și 4.1.3 și care dintre dispozițiile particulare de
ambalare de la 4.1.5, 4.1.6, 4.1.7, 4.1.8 și 4.1.9 trebuie respectate. În cazul în care coloana (8) nu
conține niciun cod care începe cu literele „LP”, respectivele substanțe periculoase nu trebuie
transportate în ambalaje mari; NOTA: Dispozițiile speciale de ambalare indicate în coloana (9a) pot
modifica instrucțiunile de ambalare de mai sus.
Coloana (9a)
„Dispoziții speciale de ambalare” Conține codurile alfanumerice ale dispozițiilor speciale de
ambalare aplicabile: - Codurile alfanumerice care încep cu literele „PP” sau „RR” indică dispozițiile
speciale de ambalare pentru ambalaje și recipiente (cu excepția RMV și ambalajelor mari) care
trebuie respectate în plus. Ele figurează la 4.1.4.1, la sfârșitul instrucțiunii de ambalare
corespunzătoare (cu litera „P” sau „R”), indicate în coloana (8). Dacă în coloana (9a) nu există un
cod care începe cu literele „PP” sau „RR”, nu se aplică niciuna din dispozițiile speciale de ambalare
listate la sfârșitul instrucțiunii de ambalare corespunzătoare; - Codurile alfanumerice care încep cu
litera „B” sau literele „BB” indică dispozițiile speciale de ambalare pentru RMV care trebuie
respectate în plus. Ele figurează la sfârșitul instrucțiunii de ambalare corespunzătoare (cu literele
„IBC”) indicate în coloana (8). Dacă în coloana (9a) nu există un cod care începe cu litera „B” sau
literele „BB”, nu se aplică niciuna din dispozițiile speciale de ambalare listate la sfârșitul
instrucțiunii de ambalare corespunzătoare; - Codurile alfanumerice care încep cu litera „L” indică
dispozițiile speciale de ambalare pentru ambalajele mari care trebuie respectate în plus. Ele
figurează la 4.1.4.3 la sfârșitul instrucțiunii de ambalare corespunzătoare (cu literele „LP”) indicate
în coloana (8). Dacă în coloana (9a) nu există un cod care începe cu litera „L”, nu se aplică niciuna
din dispozițiile speciale de ambalare listate la sfârșitul instrucțiunii de ambalare corespunzătoare.
Coloana (9b)
„Dispoziții de ambalare în comun” Conține codurile alfanumerice care încep cu literele
„MP” pentru dispozițiile aplicabile la ambalarea în comun. Aceste dispoziții sunt prezentate la
4.1.10 în ordine numerică. Dacă în coloana (9b) nu există niciun cod care începe cu literele „MP”,
sunt aplicabile numai dispozițiile generale (a se vedea 4.1.1.5 și 4.1.1.6).
Coloana (10)
„Instrucțiuni de transport în cisterne mobile și containere pentru vrac” Conține un cod
alfanumeric alocat unei instrucțiuni de transport în cisterne mobile, conform paragrafelor de la
4.2.5.2.1 la 4.2.5.2.4 și 4.2.5.2.6. Această instrucțiune de transport în cisterne mobile corespunde
celor mai puțin severe prescripții acceptabile pentru transportul respectivei substanțe în cisterne
mobile. Codurile care identifică celelalte instrucțiuni de transport în cisterne mobile, care sunt de
asemenea autorizate pentru transportul respectivei substanțe, figurează la 4.2.5.2.5. Dacă nu este
indicat niciun cod, transportul în cisterne mobile nu este autorizat. Prescripțiile generale asupra
concepției, construcției, echipamentului, agreării de tip, controalelor și încercărilor, precum și a
marcării cisternelor mobile, figurează în capitolul 6.7. Prescripțiile generale referitoare la utilizare
(de exemplu, încărcarea) figurează la paragrafele 4.2.1 până la 4.2.4. Indicarea literei „M” înseamnă
că substanța poate fi transportată în CGEM UN. NOTA: Dispozițiile speciale indicate în coloana
(11), pot modifica prescripțiile de mai sus. Poate de asemenea să conțină coduri alfanumerice
începând cu litera „BK” care desemnează tipurile de containere pentru vrac, prezentate la capitolul
22
6.11, care pot fi utilizate pentru transportul în vrac al mărfurilor conform 7.3.1.1 a) și 7.3.2.
Coloana (11)
„Dispoziții speciale referitoare la cisternele mobile și la containerele pentru vrac” Conține
codurile alfanumerice ale dispozițiilor speciale referitoare la cisterne mobile care trebuie respectate
în plus. Aceste coduri, care încep cu literele „TP”, indică dispoziții speciale referitoare la
construcția sau utilizarea cisternelor mobile. Ele figurează la 4.2.5.3. NOTA: Dacă corespund din
punct de vedere tehnic, prezentele dispoziții speciale nu sunt aplicabile exclusiv cisternelor mobile
specificate în coloana (10), ci și cisternelor mobile care pot fi utilizate în conformitate cu tabelul din
4.2.5.2.5.
Coloana (12)
„Cod-cisternă pentru cisterne ADR” Conține un cod alfanumeric care corespunde unui tip de
cisternă conform 4.3.3.1.1 (pentru gazele din clasa 2) sau 4.3.4.1.1 (pentru substanțele din clasele 3
și 9). Acest tip de cisternă corespunde celor mai puțin severe prescripții pentru cisterne, care sunt
acceptabile pentru transportul respectivei substanțe în cisterne ADR. Codurile care corespund
celorlalte tipuri de cisterne autorizate figurează la paragraful 4.3.3.1.2 (pentru gazele din clasa 2)
sau 4.3.4.1.2 (pentru substanțele din clasele între 3 și 9). Dacă nu este indicat niciun cod, transportul
în cisterne ADR nu este autorizat. Dacă un cod-cisternă pentru substanțe solide (S) sau lichide (L)
este indicat în această coloană, înseamnă că respectiva substanță poate fi prezentată la transport în
stare solidă sau lichidă (topită). Această prescripție este aplicabilă, în general, substanțelor ale căror
puncte de topire sunt cuprinse între 20 °C și 180 °C. Dacă pentru o substanță solidă, în această
coloană este indicat un singur codcisternă pentru substanțe lichide (L), înseamnă că această
substanță este prezentată la transport numai în stare lichidă (topită). Prescripțiile generale referitoare
la construcție, echipament, omologare de tip, controale și încercări, precum și la marcare, care nu
sunt indicate în codulcisternă, figurează la 6.8.1, 6.8.2, 6.8.3 și 6.8.5. Prescripțiile generale
referitoare la utilizare (de exemplu, gradul de încărcare maxim, presiune minimă de încercare)
figurează la 4.3.1 până la 4.3.4. O literă „(M)” după codul-cisternă indică faptul că substanța poate
fi transportată, de asemenea, în vehicule-baterie sau CGEM. Un semn „(+)” după codul-cisternă
semnifică faptul că folosirea alternativă a cisternelor este autorizată numai dacă în certificatul de
omologare de tip este specificat acest lucru. Pentru cisternele din material plastic ranforsate cu fibre,
a se vedea 4.4.1 și capitolul 6.9; pentru cisternele pentru deșeuri care operează sub vid, a se vedea
4.5.1 și capitolul 6.10. NOTA: Dispozițiile speciale indicate în coloana (13) pot modifica
prescripțiile de mai sus.
Coloana (13)
„Dispoziții speciale pentru cisternele ADR” Conține codurile alfanumerice ale dispozițiilor
speciale pentru cisternele ADR care trebuie să fie îndeplinite în plus: - codurile alfanumerice care
încep cu literele „TU” indică dispoziții speciale pentru utilizarea acestor cisterne. Ele figurează la
4.3.5; - codurile alfanumerice care încep cu literele „TC” indică dispoziții speciale pentru
construcția acestor cisterne. Ele figurează la 6.8.4 a); - codurile alfanumerice care încep cu literele
„TE” indică dispoziții speciale pentru echipamentele acestor cisterne. Ele figurează la 6.8.4 b); -
codurile alfanumerice care încep cu literele „TA” indică dispoziții speciale pentru omologarea de tip
a acestor cisterne. Ele figurează la 6.8.4 c); - codurile alfanumerice care încep cu literele „TT”
indică dispoziții speciale pentru încercările acestor cisterne. Ele figurează la 6.8.4 d); - codurile
alfanumerice care încep cu literele „TM” indică dispoziții speciale pentru marcarea acestor cisterne.
Ele figurează la 6.8.4 e). NOTA: Dacă corespund din punct de vedere tehnic, prezentele dispoziții
speciale nu sunt aplicabile exclusiv cisternelor specificate în coloana (12), ci și cisternelor care pot
fi utilizate în conformitate cu ierarhiile din 4.3.3.1.2 și 4.3.4.1.2.
Coloana (14)
„Vehicul pentru transportul în cisterne” Conține un cod care desemnează vehiculul (inclusiv
vehiculul care tractează remorca sau semi-remorca) (a se vedea 9.1.1) care urmează a fi utilizat
pentru transportul substanței în cisternă conform cu 7.4.2. Prescripțiile referitoare la construcția și
23
agrearea vehiculelor figurează la capitolele 9.1, 9.2 și 9.7.

Coloana (15)
„Categorie de transport/cod restricție tunel” Conține în partea superioară a căsuței o cifră
care indică categoria de transport la care este alocat(ă) substanța sau obiectul în scopul exonerării
legate de cantitățile transportate per unitate de transport (a se vedea 1.1.3.6). Conține în partea
inferioară a căsuței, între paranteze, codul de restricție în tunel care se referă la restricția aplicabilă
pentru trecerea vehiculelor care transportă substanțe sau obiecte prin tunelurile rutiere. Acestea se
vor regăsi în capitolul 8.6. Când nu a fost alocat niciun cod de restricție privind tunelul, aceasta este
indicată prin mențiunea „(-)”.
Coloana (16)
„Dispoziții speciale de transport – Colete” Conține codul (codurile) alfanumeric(e),
începând cu litera „V”, pentru dispozițiile speciale aplicabile transportului în colete (dacă este
cazul). Aceste dispoziții sunt prezentate la 7.2.4. Dispozițiile generale referitoare la transportul în
colete figurează în capitolele 7.1 și 7.2. NOTA: În plus, dispozițiile speciale referitoare la încărcare,
descărcare și manipulare, indicate în coloana (18), trebuie respectate. Coloana (17) „Dispoziții
speciale de transport – Vrac” Conţine un cod alfanumeric sau coduri alfanumerice, care încep cu
literele „VC”, precum şi un cod alfanumeric sau coduri alfanumerice, care încep cu literele „AP”,
pentru dispoziţii aplicabile transportului în vrac. Aceste dispoziţii sunt prezentate la 7.3.3. Dacă
niciun cod sau nicio trimitere la un paragraf specific nu apare, transportul în vrac nu este permis.
Dispoziţiile generale şi suplimentare referitoare la transportul în vrac apar în capitolele 7.1 şi 7.3. -
246 - NOTA: În plus, dispozițiile speciale referitoare la încărcare, descărcare și manipulare, indicate
în coloana (18), trebuie să fie respectate.
Coloana (18) „Dispoziții speciale de transport – Încărcare, descărcare și manipulare”
Conține codul (codurile) alfanumeric(e), începând cu literele „CV” pentru dispozițiile speciale
aplicabile la încărcare, descărcare și manipulare. Aceste dispoziții sunt prezentate la 7.5.11. Dacă în
coloana (18) nu figurează niciun cod, sunt aplicabile numai dispozițiile generale (a se vedea de la
7.5.1 la 7.5.10).
Coloana (19)
„Dispoziții speciale de transport – Exploatare” Conține codul (codurile) alfanumeric(e),
începând cu litera „S”, pentru dispozițiile speciale aplicabile la exploatare, care sunt prezentate în
capitolul 8.5. Aceste dispoziții se aplică în continuarea prescripțiilor din capitolele de la 8.1 la 8.4
dar, în cazul unei contradicții cu prescripțiile din capitolele de la 8.1 la 8.4, dispozițiile speciale
prevalează.
Coloana (20)
„Număr de identificare a pericolului” Conține un număr cu două sau trei cifre (precedate, în
anumite cazuri, de litera „X”) pentru substanțele și obiectele din clasele 2 până la 9, și pentru
substanțele și obiectele din clasa 1, codul de clasificare (a se vedea coloana 3b). În cazurile descrise
la 5.3.2.1, acest număr trebuie să apară în jumătatea superioară a plăcii de culoare portocalie.
Semnificația numărului de identificare a pericolului este explicată la 5.3.2.3.
În capitolul 3.2 din ADR vol I există și TABELUL B, ce cuprinde indexul alfabetic al
substanțelor și obiectelor din ADR, pentru a putea găsi numărul ONU al unei substanțe, atunci când
se cunoaște numai denumirea ei oficială pentru transport. Dacă, totuși, nu se cunoaște decât
denumirea comercială a produsului, se va consulta rubrica 14 din fișa tehnică de securitate a
mărfii, în care producătorul specifică informațiile referitoare la transportul substanței respective și
la clasificarea ei ca fiind sau nu periculoasă pentru transport.
Tabelul B cuprinde o listă alfabetică a substanțelor și obiectelor prezentate în tabelul A la
paragraful 3.2.1 în ordinea Nr. ONU. Nu a fost supus, nici Grupei de lucru pentru transportul
mărfurilor periculoase a Comitetului de transporturi interioare, nici Părților contractante la ADR
pentru aprobare sau adoptare oficială. Acest tabel a fost elaborat, cu toată grija necesară, de
24
Secretariatul Comisiei Economice pentru Europa a Națiunilor Unite, pentru a facilita consultarea
anexelor A și B ale ADR, dar nu se poate, în niciun caz, substitui prescripțiilor acestor anexe care, în
caz de litigiu, sunt luate în considerare și deci trebuie riguros verificate și respectate.
2. Procedura de clasificare a soluţiilor și amestecurilor;
Substanţele, inclusiv soluţiile și amestecurile, care nu sunt menţionate nominal, trebuie să fie
clasificate în funcţie de gradul lor de pericol, conform criteriilor indicate în sub-secţiunea 2.2.x.1 a
diverselor clase. Pericolul sau pericolele prezentate de o substanţă trebuie să fi determinate pe baza
caracteristicilor fizice și chimice și ale proprietăţilor fiziologice. Trebuie să se ţină seama, de
asemenea, de aceste caracteristici atunci când se impune o clasificare mai strictă, ţinând cont de
experienţa anterioară.
O substanţă nemenţionată nominal în tabelul A al capitolului 3.2, care prezintă un singur
pericol, trebuie clasificată într-o clasă corespunzătoare, la o rubrică colectivă care figurează în sub-
secţiunea 2.2.x.3 a respectivei clase.
O soluţie sau un amestec care îndeplinește criteriile de clasificare ale ADR compus dintr-o
singură substanţă predominantă menţionată printr-o denumire în tabelul A din capitolul 3.2 și una
sau mai multe substanţe care nu fac obiectul ADR sau din urme ale uneia sau ale mai multor
substanţe menţionate printr-o denumire în tabelul A din capitolul 3.2, trebuie să fie alocate
numărului ONU și denumirii oficiale de transport a substanţei predominante menţionate printr-o
denumire în tabelul A din capitolul 3.2, cu excepţia situaţiei când:
(a) soluţia sau amestecul este menţionat printr-o denumire în tabelul A al capitolului 3.2;
(b) denumirea și descrierea substanţei menţionate printr-o denumire în tabelul A din
capitolul 3.2 indică în mod expres că ele se aplică doar pentru substanţa pură;
(c) clasa, codul de clasificare, grupa de ambalare sau starea fizică a soluţiei sau a
amestecului nu sunt diferite de cele ale substanţei menţionate printr-o denumire în tabelul A din
capitolul 3.2; sau
(d) caracteristicile de pericol și proprietăţile soluţiei sau amestecului nu necesită măsuri de
intervenţie în caz de urgenţă care diferă de cele necesare pentru substanţa menţionată printr-o
denumire în tabelul A din capitolul 3.2.
În toate celelalte cazuri, cu excepţia celui descris în (a), soluţia sau amestecul trebuie să fie
clasificat(ă) ca o substanţă nemenţionată printr-o denumire într-o clasă corespunzătoare sau întro
rubrică colectivă care figurează în sub-secţiunea 2.2.x.3 a acelei clase, ţinând cont de riscul
secundar eventual prezentat de către acea soluţie sau amestec, cu excepţia cazului când soluţia sau
amestecul nu îndeplinește criteriile niciunei clase, situaţie în care ele nu fac obiectul dispoziţiilor
ADR. 2.1.3.4
Soluţiile și amestecurile care conţin substanţe care aparţin uneia dintre rubricile menţionate
la 2.1.3.4.1 sau 2.1.3.4.2 trebuie să fie clasificate în conformitate cu dispoziţiile acestor paragrafe.
2.1.3.4.1 Soluţiile și amestecurile care conţin una din următoarele substanţe menţionate prin
denumire, trebuie clasificate întotdeauna la aceeași rubrică ca și substanţa pe care o conţin, cu
condiţia ca acestea să nu prezinte caracteristicile de pericol indicate la 2.1.3.5.3:
Dacă se transportă un deșeu, cu o compoziţie necunoscută cu precizie, alocarea la un număr
ONU și o grupă de ambalare se bazează pe cunoștinţele expeditorului despre respectivul deșeu,
inclusiv pe datele tehnice și de siguranţă disponibile. Când există dubii, se alege cel mai sever grad
de pericol aferent. Soluţiile și amestecurile de substanţe comburante (oxidante) sau de substanţe
care prezintă un risc secundar comburant (oxidant) pot avea proprietăţi explozive. În asemenea
cazuri, ele nu trebuie admise la transport decât dacă îndeplinesc prescripţiile clasei 1. Substanţele
din clasele de la 1 la 9, altele decât cele alocate la Nr. ONU 3077 sau 3082, care poluează mediul
acvatic, sunt considerate, în afară de pericolele claselor 1 la 9, ca fiind și periculoase pentru mediu.
25
Celelalte substanţe care îndeplinesc criteriile privind poluarea mediului acvatic trebuie să fie
alocate la Nr. ONU 3077 sau 3082, după caz.
3.Clasele de mărfuri periculoase și principiile clasificării acestora
Mărfurile periculoase sunt repartizate în diferite clase în funcţie de tipul de pericol pe care îl
prezintă. Totuşi, numeroase substanţe au mai multe proprietăţi periculoase: unele pot fi în acelaşi
timp inflamabile şi toxice sau toxice şi corosive, în asemenea cazuri, substanţa este introdusă în
clasa care corespunde pericolului cel mai mare în timpul transportului.
Clasificarea trebuie efectuată de către expeditor (eventual cu ajutorul fabricantului), care
este responsabil pentru aceasta.
Clasele de pericol sunt următoarele:
NUMELE CLASEI CARACTERIZAREA PERICOLULUI EXEMPLE
1 Substanţe şi obiecte explozibile Detonarea in masa, proiectarea de fragmente, Detonatoare, exploziv de mină
combustie, lumina orbitoare, zgomot puternic si
fum. Sensibil la socuri si/sau impacturi si/sau
caldura
Pericol de asfixiere, de foc, de explozie, arsuri, Azot, oxigen, butan, clor, bioxid de
2 Gaze
degeraturi, intoxicare, pot fi sub presiune. carbon, aerosoli
3 Lichide inflamabile Pericol de foc, de explozie Benzină, alcooli, vopsele, adezivi
4.1 Substanţe solide inflamabile, Pericol de foc; substante inflamabile sau Naftalină, sulf, chibrituri, celuloid,
substanţe autoreactive şi combustibile care se pot aprinde la caldura, de la aluminiu pudră, magneziu
substanţe explozibile scantei sau flacari.
desensibilizate solide
4.2 Substanţe supuse aprinderii Pericol de foc datorita posibilitatii aparitiei Fosfor alb topit, cărbune activ, metale
spontane arderii spontane; poate reactiona puternic cu alcaline
apa;
Substanţe care, în contact cu Pericol de foc si explozie in contact cu apa; Carbura de calciu (carbid), sodiu, potasiu,
4.3
apa, degajă gaze inflamabile litiu
Pericol de reactie puternica de aprindere si

Peroxid de hidrogen, clorat de potasiu,
5.1 Substanţe comburante explozie in contact cu substante combustibile
îngrăşăminte cu nitrat de amoniu
sau inflamabile;
5.2 Peroxizi organici Pericol de descompunere cu degajare de caldura Peroxid de zinc, hidroperoxid de cumil
la temperatura inalta in contact cu alte substante;
Pericol de intoxicare prin inhalare, contact cu

6.1 Substanţe toxice Anilină, nitrobenzen, pesticide
pielea sau inghitire;
Deşeuri de spital, soluţii care conţin

6.2 Substanţe infecţioase Pericol de infectare;
microorganisme
7 Substanţe radioactive Pericol de absortie si radiatie externa; pericol de Uraniu, hexafluorură de uraniu
reactie nucleara in lant;
Acid sulfuric, soda caustică, acid

8 Substanţe corosive Pericol de arsuri prin corosiune;
clorhidric
Substanţe şi obiecte cu pericole Pericol de arsuri, de foc, de explozie, pericol Amiantă, produse transportate la cald,
9
diverse pentru mediul acvatic sau sistemul de canalizare; baterii cu litiu
Substanţele periculoase sunt incluse în clasele de pericol în funcţie de pericolul principal pe

care îl prezintă, dar multe dintre ele au şi unul sau mai multe pericole secundare. De aceea, fiecare
26
clasă de pericol a fost împărţită în mai multe subdiviziuni, în funcţie de un pericol secundar comun
şi de anumite proprietăţi (chimice, fizice sau altele) asemănătoare.
Aceste subdiviziuni sunt descrise printr-un cod de clasificare alfa-numeric format dintr-o
combinaţie de cifre arabe şi litere majuscule (două până la patru).
Codul de clasificare al fiecărei substanţe periculoase se regăseşte în coloana 3(b) din lista
oficială a mărfurilor periculoase admise la transportul rutier. El permite identificarea cu mai multă
uşurinţă a proprietăţilor periculoase principale şi secundare ale unui produs.
Codul de clasificare se formează astfel:
* pentru clasele 3, 4.1, 4.2, 4.3, 5.1, 5.2, 6.1, 6.2, 8 şi 9:
• litera (literele) nu lipseşte niciodată şi are întotdeauna o semnificaţie legată de denumirea
pericolului pe care îl prezintă subdiviziunile claselor:
F = inflamabil
T = toxic
C = corosiv
O = comburant
D = desensibilizat
S = autoreactiv (supus aprinderii spontane)
W = în contact cu apa degajă gaze inflamabile
I = infecţios
M = pericol divers
R = reglarea temperaturii
• cifra urmează întotdeauna după literă (litere) şi se referă fie la enumerarea
proprietăţilor fizico-chimice sau la provenienţa substanţelor (solid, lichid, obiect, organic,
anorganic), fie la o ordine de prezentare a substanţelor şi obiectelor din cadrul clasei sau
subdiviziunilor.
* pentru clasele 2, 1 şi 7:
* la clasa 2 codul se compune din:
• cifră: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7 de la subdiviziunile clasei şi se plasează la începutul codului alfa-
numeric;
• litere, două sau trei: de la grupele de tipuri de proprietăţi periculoase, puse după cifră:
A = asfixiant T = toxic TO = toxic, comburant
F - inflamabil TF - toxic, TFC = toxic, carburant, corosiv

inflamabil
O - T C - toxic, corosiv TOC = toxic, comburant,

comburant corosiv
* la clasa 1 codul începe cu cifra 1, urmată de un punct şi numărul de ordine al celor 6

subclase (rezultând subdiviziunile 1 ,.1, 1.2, 1.3, 1.4, 1.5 şi 1.6) şi se termină cu o literă majusculă,
corespunzătoare celor 13 grupe de compatibilitate (A, B, C, D, E, F, G, H, J, K, L, N, şi S)
* la clasa 7 nu există cod de clasificare alfa-numeric, deoarece produsele din această clasă
nu sunt subdivizate după criteriile aplicate celorlalte clase.
Grupele de ambalare
Grupa de ambalaj reuneşte substanţele şi obiectele periculoase din aceeaşi clasă, deja
ambalate, în funcţie de gradul de pericol pe care îl pot manifesta în timpul unui transport rutier.
Astfel, ADR a stabilit că mărfurile periculoase se pot înscrie în trei grupe, numerotate cu cifre
romane, având următoarele semnificaţii:
27
GRUPA DE AMBALARE I: substanțe foarte periculoase

GRUPA DE AMBALARE II: substanțe cu grad mediu de periculozitate
GRUPA DE AMBALARE III: substanțe cu grad scăzut de periculozitate
Grupa de ambalaj atribuită unei substanţe este indicată în coloana 4 din lista oficială a
mărfurilor periculoase admise la transportul rutier. Grupa de ambalare este indicată în coloana (4)
din Tabelul A.
Orice ambalaj destinat utilizării conform ADR trebuie să poarte mărci. Literele ce indică
grupa sau grupele de ambalare pentru care modelul tip a fost supus cu succes încercării, sunt:
X - pentru grupele de ambalare I, II și III;

Y - pentru grupele de ambalare II și III;
Z - pentru grupa de ambalare III;
Pentru clasa 2: nu sunt atribuite grupe de ambalare pentru substanță, dar diferențierea se face după
codul de clasificare:
A: gaz asfixiant TC: gaz toxic și corosiv

O: gaz comburant TF : gaz toxic și inflamabil
F: gaz inflamabil TO : gaz toxic și comburant
T: gaz toxic TFC : gaz toxic, inflamabil și corosiv
TOC: gaz toxic, comburant și corosiv
28
4. Proprietăți fizico-chimice și toxicologice ale mărfurilor periculoase
CLASA 2 GAZELE
(argon, heliu, amoniac, oxigen, comprimat, aer lichid
refrigerat, hidrogen comprimat, acetilena dizolvata, metan, butan, monoxid de carbon, clor, fosgen)
DEFINIŢIE:
Un gaz este o substanţă care:
• la 50° C are o presiune a vaporilor de peste 3 bari;
• este complet gazoasă la 20° C şi la o presiune de cca. 1 bar.
În această clasă sunt cuprinse:
• gazele pure
• amestecurile de gaze
• amestecurile de unul sau mai multe gaze cu una sau mai multe substanţe lichide sau
solide şi obiectele care le conţin (cartuşe de aerosoli).
Gazele au o densitate foarte mică şi, de aceea, greutatea unui volum determinat al unui gaz
este mult mai redusă decât cea a unui lichid sau a unui solid. De aceea, pentru a putea efectua un
transport economic de gaze, numărul de kilograme de gaz introdus într-un recipient cu un volum
determinat trebuie să fie majorat foarte mult. Această creştere se poate obţine prin diverse procedee:
- comprimarea gazului: 10.000 l de oxigen comprimat la o presiune de 200 bari pot fi
transportaţi într-o butelie cu o capacitate de 50 l;
- lichefierea gazului prin creşterea presiunii la o temperatură ambiantă (de ex.: propan
lichefiat);
- lichefierea gazului prin răcire puternică la presiune atmosferică (de ex,: azot lichefiat);
- dizolvarea sub presiune a unui gaz în alt produs: unele lichide sau solide pot acumula
astfel o cantitate de produs gazos însumând de mai multe ori volumul lor.
Substanţele și obiectele din clasa 2 se subîmpart după cum urmează:
1. Gaz comprimat: un gaz care, atunci când este ambalat sub presiune pentru transport, se află în
totalitate în stare gazoasă la – 50° C; această categorie cuprinde toate gazele care au o temperatură
critică mai mică sau egală cu – 50° C;
2. Gaz lichefiat: un gaz care, atunci când este ambalat sub presiune pentru transport, se află parţial
în stare lichidă la temperaturi mai mari de – 50° C.
Se disting: - Gaz lichefiat la presiune înaltă: un gaz care are o temperatură critică mai mare de – 50
29
C și mai mică sau egală cu + 65° C; și - Gaz lichefiat la presiune joasă: un gaz care are o
temperatură critică mai mare de + 65° C;
3. Gaz lichefiat refrigerat: un gaz care, atunci când este ambalat pentru transport, se află parţial în
stare lichidă din cauza temperaturii lui joase;
4. Gaz dizolvat: un gaz care, atunci când este ambalat pentru transport, este dizolvat într-un solvent
în stare lichidă;
5. Generatori de aerosoli și recipiente cu capacitate redusă conţinând gaz (cartușe cu gaz);
6. Alte obiecte conţinând un gaz sub presiune;
7. Gaze necomprimate supuse unor prescripţii speciale (eșantioane de gaze);
8. Produse chimice sub presiune: lichide, paste sau pulberi sub presiune la care se adaugă un gaz
propulsor, care respectă definiţia unui gaz comprimat sau lichefiat şi amestecurile acestor substanţe;
9. Gaz adsorbit: un gaz din care, atunci când este ambalat pentru transport, este adsorbit de un
material solid poros, rezultă o presiune internă în recipient mai mică de 101,3 kPa la 20 °C și mai
mică de 300 kPa la 50 °C.
Subdiviziunile clasei 2
Diviziunea 2.1 - Gaze inflamabile

BUTAN ETAN, GPL, PROPAN PROPILENA
Diviziunea 2.2 - Gaze neinflamabile si netoxice
AER COMPRIMAT, DIOXID DE CARBON, ARGON, AZOT, HELIU
Diviziunea 2.3 - Gaze toxice
Substanţele şi produsele din clasa 2 sunt subdivizate după cum urmează:

1. Gaze comprimate: care au o temperatură critică mai mică de 20° C;
2. Gaze lichefiate: care au o temperatură critică mai mare sau egală cu 20° C;
3. Gaze lichefiate refrigerate: care atunci când sunt transportate se află parţial în stare lichidă
datorită temperaturii lor scăzute;
4. Gaze dizolvate sub presiune: care în timpul transportului sunt dizolvate într-un solvent;
5. Generatori de aerosoli şi recipiente cu capacitate redusă care conţin un gaz;
6. Alte obiecte care conţin gaze sub presiune;
7. Eşantioane de gaz, reprezentând gaze necomprimate, supuse unor prescripţii particulare;
în funcţie de proprietăţile periculoase secundare pe care le prezintă, gazele pot fi repartizate în
următoarele grupe:
GRUPA SEMNIFICAŢIA
A asfixiant
O comburant
F inflamabil
T toxic
TF toxic inflamabil
TC toxic corosiv
TO toxic comburant
TFC toxic inflamabil corosiv
TOC toxic comburant
corosiv
A = asfixiant - sunt gaze necomburante, neinflamabile şi netoxice, care diluează sau

înlocuiesc oxigenul aflat, în mod normal, în atmosferă (argon, heliu, azot comprimat, amoniac);
30
O = comburant - sunt gaze oxidante (producătoare de oxigen), care provoacă aprinderea

sau întreţin arderea unor substanţe sau materiale (oxigen comprimat, aer lichid refrigerat);
F = inflamabile - sunt gazele care la o temperatură de 20° C şi o presiune standard de 3 bari
(hidrogen comprimat, acetilenă dizolvată, metan, butan) se pot aprinde atunci când se află în
amestec cu aerul într-o proporţie volumetrică mai mică sau egală cu 13%;
T = toxice - sunt gazele recunoscute ca fiind atât de toxice sau ae ce pentru om, încât îi pun
în pericol sănătatea (monoxid de cartxy comprimat de cocserie);
C = corozive - sunt gazele sau amestecurile corespunzând criteriului™ toxicitate şi care,
datorită corosivităţii lor, trebuie incluse în categoria toxice cu un risc secundar de corosivitate
(amoniac anhidru, clor)
Gaze neadmise la transport
Substanţele din clasa 2, instabile din punct de vedere chimic, nu sunt admise la transport
decât dacă sunt luate măsurile necesare pentru împiedicarea oricărui risc de reacţie periculoasă, de
exemplu, descompunerea, transformarea sau polimerizarea lor în condiţiile normale de transport. În
acest scop, trebuie în primul rând luate măsuri de asigurare că recipientele și cisternele nu conţin
substanţe care ar putea favoriza aceste reacţii.
Proprietăţile gazelor
Pericolul principal al acestei clase este reprezentat emanaţia de gaze şi de presiunile ridicate,
care pot apărea în timpul transportului. Eliberarea brutală a gazului aflat sub presiune poate provoca
daune enorme, ajungându-se uneori până la explozia recipientului. Pe de altă parte, contactul cu
gazele foarte reci (de ex. metan la -162° C) provoacă răni grave, asemănătoare arsurilor.
Măsuri de siguranţă:
La manipularea buteliilor
• să se păstreze buteliile curate şi uscate, protejate faţă de orice murdărie (uleiuri, grăsimi
etc.), pentru a se evita o reacţie violentă;
• să nu se arunce violent buteliile pe sol;
• să nu se tragă şi să nu se ridice de capac buteliile de gaze comprimate cu capacitatea mai
mare de 1 m3;
• să nu se rostogolească buteliile; utilizându-se un cărucior special;
• buteliile se vor aşeza vertical şi vor fi ancorate de un suport fix;
• se va izola oxigenul faţă de gazele inflamabile;
• se vor separa buteliile goale de cele pline;
• buteliile să fie protejate faţă de soare şi să se evite supraîncălzirea lor;
• să nu se formeze şi să se evite orice scânteie;
• să se poarte echipamentul de protecţie individuală;
În timpul transportului
Vehiculul trebuie să fie corespunzător şi echipat pentru transportul buteliilor pentru gaze:
• camion descoperit sau cu prelată, dar întotdeauna bine ventilat;
• să existe o despărţitură etanşă între şofer şi butelii;
• să aibă un cadru de susţinere pentru butelii;
În caz de accident
• Conducătorii auto care execută transporturi de gaze trebuie să aibă în vedere riscurile
legate de eventualitatea explodării recipientului, precum şi riscurile legate de proprietăţile gazului,
care pot genera:
• arsuri reci sau chimice
• incendiul, explozia
• asfixia
• intoxicaţia
31
În cazul unui incendiu, conducătorul auto trebuie să se îndepărteze urgent de vehicul deoarece este
posibil ca gazul să se dilate puternic şi cu repeziciune, iar butelia în care este transportat sa se
deformeze sau chiar să explodeze.Multe gaze sunt mai grele decât aerul iar când sunt eliberate se
extind rapid, înlocuind oxigenul din aer, ceea ce provoacă sufocarea (asfixia), mai ales când
propagarea lor se face în spaţii restrânse.
Gazele refrigerate sau lichefiate care au temperaturi foarte scăzute, pot provoca arsuri reci,
hipotermie sau degeraturi. Inhalarea gazelor extrem de reci poate provoca degeraturi ale organelor
interne, cei mai expuşi fiind plămânii. Foarte frecvente sunt accidentele provocate de alunecarea pe
gheaţa formată instantaneu (datorită temperaturilor scăzute), chiar şi pe timp de vară.
Datorită materialului din care sunt confecţionate, unele butelii pentru gaze sunt foarte grele, ceea ce
poate provoca accidentarea gravă a celor aflaţi în calea lor, când cad sau se răstoarnă.
Dacă supapa se deteriorează, se poate produce eliberarea bruscă a gazului, determinând o
comportare de "rachetă" a buteliei, care se deplasează necontrolat sau aprinderea conţinutului
acesteia, dacă este inflamabil.
Se recomandă evitarea supraîncălzirii buteliilor, deoarece dilatarea gazului din interior poate duce la
deteriorarea recipientului.
Buteliile deteriorate ori cele care prezintă defecţiuni la elementele de siguranţă nu trebuie încărcate
într-un palet şi nici acceptate la transport.
De reţinut: Nu sunt admise Ia transport:
 substanţele instabile chimic, dacă nu sunt luate măsuri de evitare a riscului de reacţii periculoase
(descompunere, polimerizare etc.) în condiţii normale de transport;
ONU 2186 CLORURA DE HIDROGEN LICHID REFRIGERAT
ONU 2421 TRIOXID DE AZOT
ONU 2455 NITRIT DE METIL
 gazele lichefiate care nu sunt însoţite de codul 3A, 3O sau 3F
 gazele dizolvate sub presiune care nu pot fi clasate sub nr. ONU 1001, 2073 sau 2318
(ACETILENĂ DIZOLVATĂ, AMONIAC ÎN SOLUŢIE APOASĂ)
32
CLASA 3
LICHIDE INFLAMABILE
(motorina, gazolina, combustibil usor (CLU), kerosen, ulei de pin,
metanol, alcooli, benzina, acetona, lacuri, vopsele)
Denumirea clasei 3 acoperă substanţele și obiectele care conţin substanţe din această clasă
care: - sunt lichide conform alineatului a) al definiţiei „lichid”, de la 1.2.1; - au la 50° C o presiune
de vapori de cel mult 300 kPa (3 bar) și nu sunt complet gazoase la 20° C și la o presiune standard
de 101,3 kPa; și - au un punct de aprindere de cel mult 60° C (a se vedea 2.3.3.1 pentru încercarea
corespunzătoare).
Denumirea clasei 3 acoperă de asemenea substanţele lichide și substanţele solide în stare
topită al căror punct de aprindere este mai mare de 60° C și care sunt manevrate în vederea
transportului sau transportate la cald la o temperatură egală sau mai mare decât punctul lor de
aprindere. Aceste substanţe se regăsesc la Nr. ONU 3256.
Denumirea clasei 3 acoperă de asemenea substanţele explozive desensibilizate lichide.
Substanţele explozive desensibilizate lichide sunt substanţe explozive care sunt dizolvate sau se află
în suspensie în apă sau în alte lichide astfel încât să formeze un lichid omogen care nu mai are
proprietăţi explozive. Aceste rubrici din tabelul A al capitolului 3.2 sunt desemnate de următoarele:
Nr. ONU 1204, 2059, 3064, 3343, 3357 și 3379.
DEFINIŢIE:
În această clasă sunt incluse substanţele sau produsele care prezintă următoarele proprietăţi:
• sunt lichide, potrivit definiţiei din ADR.
• au la 50° C o presiune a vaporilor de maximum 3 bari şi nu sunt gazoase la 20° C şi la o
presiune standard de un bar.
• au un punct de aprindere de cel mult 60° C.
F - Lichide inflamabile, fără un risc secundar

F1 - având un punct de aprindere a vaporilor mai mic sau egal cu 60° C
F2 - având un punct de aprindere a vaporilor mai mare de 60° C, dar care sunt
transportate sau prezentate la transport la o temperatură mai mare sau egală cu punctul de aprindere
a vaporilor (transport la cald)
FT- Lichide inflamabile, toxice
FT1 Lichide inflamabile şi toxice
FT2 Pesticide
FC - Lichide inflamabile, corosive
FTC - Lichide inflamabile, toxice, corosive
D - Lichide explozibile desensibilizate
în funcţie de gradul de pericol prezentat pentru transport, lichidele inflamabile trebuie repartizate
33
într-o grupă de ambalaj, după cum urmează:

Grupa de ambalaj Punct de aprindere Punct de fierbere
I - <35°C
II <23°C >35°C
III > 23° C şi < 60° C >35°C
Proprietăţile fizico-chimice ale lichidelor inflamabile:

Volatilitatea reprezintă proprietatea lichidelor de a se transforma în vapori într-un timp foarte
scurt.
Punctul de fierbere: temperatura la care se produce vaporizarea în toată masa lichidului
(trecerea în întregime a unui lichid, sub acţiunea căldurii, în starea de vapori, la presiunea normală
de 1 bar). Potrivit acestei proprietăţi, lichidele se împart în trei categorii:
• foarte volatile - cu punct de fierbere sub 65° C
• volatile - cu punct de fierbere mai mare de 65° C, dar mai mic de 165° C
• nevolatile - cu punct de fierbere mai mare de 165° C
Punctul de inflamabilitate (aprindere) a vaporilor reprezintă temperatura minimă la care
un lichid produce suficienţi vapori inflamabili, pentru ca în amestec cu aerul să se aprindă, în
funcţie de această proprietate, lichidele pot fi:
• extrem de inflamabile - cu punctul de aprindere a vaporilor sub 0°C
• puternic inflamabile - cu punctul de aprindere a vaporilor între 0° C şi 23° C
• inflamabile - cu punctul de aprindere a vaporilor între 23° C şi 60° C
Lichidele cu un punct de aprindere scăzut sunt foarte periculoase, deoarece la o temperatură

normală ele pot produce o cantitate mare de vapori inflamabili într-un timp foarte scurt, pe când
lichidele cu un punct de aprindere mai ridicat vor produce acea cantitatea de vapori necesară şi
suficientă pentru declanşarea inflamării numai dacă sunt încălzite.
Miscibilitatea este proprietatea unor substanţe de a putea forma un amestec omogen cu o
altă substanţă.
Produsele petroliere sunt nemiscibile cu apa (nu pot forma un amestec omogen), iar
datorită faptului că sunt mai uşoare decât apa, plutesc la suprafaţa acesteia. De aceea, în cazul unui
incendiu, încercarea de a-l stinge cu apă nu va avea efect, producând şi mai mult împrăştierea
lichidului inflamabil.
Alcoolul metilic şi acetona sunt miscibile cu apa în orice proporţie, ceea ce înseamnă că, în
cazul unui incendiu, apa va putea fi folosită pentru stingerea acestuia, dar procedura devine
ineficientă, având în vedere cantitatea mare de apă care ar fi necesară pentru a dilua lichidul până
va fi adus sub punctul de aprindere.
Electrizarea combustibililor este un fenomen specific hidrocarburilor combustibile, prin
care acestea se încarcă cu sarcini electrice prin frecare, contact sau influenţă (prin frecarea
lichidului cu particulele de aer. cu pereţii metalici ai conductelor prin care circulă sau cu diverse
obiecte metalice sau textile). Riscul prezentat de acest fenomen îl constituie declanşarea incendiului
la încărcătura combustibilă, aflată fie ambalată în diverse recipiente, fie în cisternă.
Pentru conducătorii auto este foarte importantă cunoaşterea fenomenului, cât şi a factorilor
care favorizează producerea lui:
• agitarea lichidului combustibil în cisternă
• prezenţa unor elemente străine: apă, particule solide, gaze
• trecerea lichidului combustibil prin conducte şi site
34
• curgerea cu viteză a lichidului combustibil în jeturi pulverizate de la înălţime sau care

lovesc pereţi metalici
Prevenirea incendiului la operaţiunile de încărcare/descărcare a vasului cisternă se face prin
legarea acestuia la pământ înainte de începerea operaţiilor (împământare).
Măsuri de siguranţă
De regulă, la transportul lichidelor inflamabile, pericolul cel mai frecvent îl constituie
aprinderea în aer a vaporilor degajaţi de produsele respective, în prezenţa unei surse de energie
(flacără, scânteie, căldură, ţigară, ţeava de eşapament, tamburii de frână etc.).
Riscurile la care suntem expuşi în astfel de situaţii sunt

• incendiul
• arsurile termice
• asfixia datorată bioxidului de carbon degajat
• intoxicaţia cu fumul emanat prin ardere
Conducătorul auto trebuie să aibă întotdeauna grijă:
 să nu încarce ambalaje sau recipiente deteriorate sau care prezintă la exterior urme de
scurgeri ale produsului;
 să îndepărteze imediat sursele de incendiu, dacă se constată scurgeri de substanţe sau
eliminări de vapori ale acestora;
 să conecteze la pământ cisternele, pentru a se preveni producerea fenomenului de încărcare
electrostatică;
 să se interzică fumatul în zona în care se află vehiculul cu încărcătură inflamabilă;
 să raporteze imediat orice incident sau accident
De retinut: -Nu sunt admise la transport

 substanţele din clasa 3 susceptibile să peroxideze cu uşurinţă (eterii sau anumite substanţe
heterociclice oxigenate) dacă au un conţinut de 0,3% de oxigen;
 substanţele din clasa 3 instabile chimic, care se pot descompune sau pot polimeriza în timpul
transportului;
 substanţele explozive desensibilizate lichide care nu sunt menţionate în lista oficială de
mărfuri periculoase admise la transportul rutier.
Substanţe neadmise la transport

Substanţele din clasa 3 care pot forma ușor peroxizi, (cum ar fi eterii sau anumite substanţe
heterociclice oxigenate) nu sunt admise la transport dacă procentajul lor de peroxid, măsurat în
peroxid de hidrogen (H2O2) depășește 0,3%.
Procentajul de peroxid trebuie determinat după cum este indicat la 2.3.3.3.
Substanţele din clasa 3 instabile din punct de vedere chimic nu sunt admise la transport, cu
excepţia cazului în care au fost luate măsurile necesare pentru a împiedica descompunerea sau
polimerizarea periculoasă a acestora în timpul transportului.
În acest scop, trebuie să se asigure în special că recipientele și cisternele nu conţin nicio
substanţă care ar putea favoriza aceste reacţii.
35
CLASA 4.1
SUBSTANȚE SOLIDE INFLAMABILE, SUBSTANȚE
AUTOREACTIVE
ȘI SOLIDE EXPLOZIBILE DESENSIBILIZATE
(naftalina, celuloidul, deșeuri de cauciuc, sulf, fosfor roșu, chibrituri)
DEFINIŢIE: Substanțele solide inflamabile sunt substanțe pulverulente, granulare sau

cleioase, care sunt periculoase daca iau foc ușor la contactul scurt cu o sursa de inflamare și flacăra
se propagă rapid.
În această clasă sunt incluse
• substanţele şi obiectele inflamabile, care sunt considerate solide, conform definiţiei
ADR;
• substanţele explozive desensibilizate solide;
• substanţele autoreactive (solide sau lichide);
Subdiviziunile clasei 4.1 sunt:
F - solide inflamabile, fără risc secundar;

F1 organice;
F2 organice, topituri;
F3 anorganice;
FO - solide inflamabile comburante ;
FT - solide inflamabile toxice;

FT1 organice, toxice;
FT2 anorganice, toxice ;
FC - solide inflamabile corosive;

FC1 organice, corosive;
FC2 anorganice, corosive ;
D - solide explozive desensibilizate, fără risc secundar ;
DT - solide explozive, desensibilizate, toxice ;
SR - substanţe autoreactive;
SR1 care nu necesită reglarea temperaturii;
SR2 care necesită reglarea temperaturii;
36
Grupe de ambalaj
Având în vedere precauţiile luate pentru transportul în siguranţă al produselor solide
inflamabile şi autoreactive (prin ambalajele recomandate şi dispozitivele de reglare a temperaturii),
acestea sunt repartizate numai în grupele de ambalare II şi III.
Proprietăţile substanţelor din clasa 4.1
1. Substanţele solide inflamabile se pot aprinde prin frecare sau la contactul cu o flacără
ori cu o scânteie (sulf, naftalină, celuloid, deşeuri de cauciuc, chibrituri); se poate întâmpla ca
pericolul să provină nu numai de la sursa de foc. ci chiar şi din cauza produselor de combustie
toxice, care apar în urma arderii. Pulberile metalice sunt periculoase, în primul rând, datorită
faptului că odată aprinse, sunt greu de stins cu agenţii uzuali folosiţi la stingerea incendiului
(dioxidul de carbon sau apa), care pot amplifica pericolul.
2. Substanţele autoreactive sunt substanţe instabile termic, capabile să se descompună
cu o degajare puternică de căldură, chiar şi fără participarea oxigenului (aerului). Un factor
important în acest proces îl constituie temperatura de descompunere (TDAA), care reprezintă
temperatura cea mai joasă la care se declanşează descompunerea cu degajare de căldură a unei
substanţe (aflată în ambalaj) în timpul transportului. Descompunerea substanţelor autoreactive poate
fi declanşată de:
• căldură;
• contactul cu impurităţi catalitice (acizi, baze, compuşi ai metalelor grele);
• frecare;
• lovire.
Pentru aceste substanţe, transportul trebuie executat cu menţinerea temperaturii de reglare,
care reprezintă valoarea maximă a temperaturii la care un produs autoreactiv poate fi transportat în
siguranţă. De regulă, este necesar ca temperatura mediului din vecinătatea unui colet să nu
depăşească 55° C decât pe o perioadă foarte scurtă într-un interval de 24 ore al unui transport. In
cazul defectării sistemului de reglare, se poate ajunge la temperatura critică, la care urmează să se
aplice procedurile de urgenţă. De aceea, conducătorul auto trebuie să cunoască temperatura de
reglare şi critică ale substanţei transportate, care sunt menţionate atât în ADR, cât şi în documentul
de transport al produselor respective.
La transportul unor astfel de produse sunt utilizate vehicule izoterme (cu instalaţie specială,
care menţine o temperatură constantă) sau frigorifice (cu agregat Thermo King), care păstrează
frigul cu ajutorul unui agent apt să absoarbă căldura prin vaporizarea la temperaturi joase - freon,
amoniac etc.
3. Substanţele solide explozive desensibilizate sunt substanţe care se umezesc cu apă sau
cu alcool ori se diluează cu alte substanţe, pentru a se elimina proprietăţile lor explozibile.
4. Substanţele înrudite cu substanţele autoreactive sunt cele care au fost acceptate
provizoriu în clasa 1 sau care nu sunt substanţe din clasele 5.1 şi 5.2: Nr. ONU 2956, 3241, 3242 şi
3251.
Pentru menţinerea unei temperaturi constante sau care să nu depăşească anumite cote în
timpul transportului, sunt necesare condiţii speciale pentru:
VEHICUL - să fie echipat cu agregat frigorific cu:
• inspecţia tehnică în termen de valabilitate;
• dispozitive de control al temperaturii şi de comandă a sistemului de răcire accesibile;
• dispozitiv de alarmă (optic şi sonor) alimentat independent de sistemul de răcire şi reglat la o
temperatură de alarmă (inferioară temperaturii critice);
• sistem de răcire de siguranţă, în cazul unei defecţiuni apărute pe parcurs la agregatul frigorific;
• sistem de producere a frigului care să funcţioneze independent de motorul de propulsie al
vehiculului
• legăturile electrice protejate.
37
- să fie construit astfel încât vaporii substanţelor transportate să nu pătrundă în cabina şoferului;
- să aibă spaţiul destinat încărcăturii echipat cu fante şi clape de ventilaţie;
- să aibă dispozitive de control permanent al temperaturii din spaţiul încărcăturii.
MARFĂ - coletele (ambalajele) să fie dispuse în spaţii aerisite şi accesibile, pentru a putea
fi descărcate cu uşurinţă şi rapid în caz de urgenţă; să fie protejată împotriva flăcărilor şi a
scânteilor şi izolată faţă de sursele de căldură.
ȘOFER - să cunoască măsurile de intervenţie în cazul defectării agregatului frigorific;
- să supravegheze în timpul transportului temperatura din spaţiul destinat încărcăturii şi să
consemneze periodic temperatura de reglare (la perioade de cel mult 6 ore);
- să deţină lista furnizorilor de agent de răcire şi a unităţilor service pentru depanarea agregatului
frigorific.
De retinut: Nu sunt admise la transport:
 substanţele instabile chimic din clasa 4.1;
 substanţele solide inflamabile comburante înregistrate sub nr. ONU 3097, dacă nu îndeplinesc
prescripţiile din clasa 1;
 sulfurile de fosfor din care nu s-a eliminat fosforul alb sau galben; azotura de bariu umezită cu
cel puţin 10% (masă) apă substanţele anorganice inflamabile în stare topită.
Alocare în grupe de ambalare

Substanţele solide inflamabile clasificate la diverse rubrici în tabelul A al capitolului 3.2 sunt
alocate grupelor de ambalare II sau III pe baza procedurilor de încercare din sub-secţiunea 33.2.1 a
Părţii III a Manualului de încercări și criterii, conform următoarelor criterii:
(a) Substanţele solide ușor inflamabile care, în timpul încercării, prezintă o durată de
combustie mai mică de 45 secunde pentru o distanţă măsurată de 100 mm, trebuie clasificate după
cum urmează: Grupa de ambalare II: dacă flacăra se propagă dincolo de zona umezită; Grupa de
ambalare III: dacă zona umezită oprește propagarea flăcării timp de cel puţin 4 minute;
(b) Pulberile metalice și pulberile de aliaje metalice trebuie să fie clasificate după cum
urmează: Grupa de ambalare II: dacă, atunci când sunt încercate, reacţia se propagă pe toată
lungimea eșantionului în 5 minute sau mai puţin. Grupa de ambalare III: dacă, atunci când sunt
încercate, reacţia se propagă pe toată lungimea eșantionului în mai mult de 5 minute. În ceea ce
privește substanţele solide care se pot aprinde prin frecare, alocarea lor la o grupă de ambalare
trebuie efectuată prin analogie cu rubricile existente sau conform cu o dispoziţie specială
corespunzătoare.
Substanţe autoreactive
În sensul ADR, substanţele autoreactive sunt substanţe instabile din punct de vedere termic,
susceptibile de a suferi o descompunere puternic exotermă, chiar în absenţa oxigenului (aerului).
Substanţele nu sunt considerate ca substanţe autoreactive din clasa 4.1 dacă:
(a) sunt explozive conform criteriilor referitoare la clasa 1;
(b) sunt substanţe comburante (oxidante) în conformitate cu procedura de clasificare pentru -
134 - clasa 5.1 (a se vedea 2.2.51.1) cu excepţia că amestecurile de substanţe comburante (oxidante)
conţinând cel puțin 5% substanţe organice vor face obiectul procedurii de clasificare definite la
Nota 2;
(c) sunt peroxizi organici conform criteriilor referitoare la clasa 5.2 (a se vedea 2.2.51.1);
(d) au o căldură de descompunere mai mică de 300 J/g; sau
(e) au o temperatură de descompunere autoaccelerată (TDAA) (a se vedea NOTA 3 de mai
jos) mai mare de 75 0 C pentru un colet de 50 kg.
Desensibilizare
Pentru asigurarea siguranţei în timpul transportului substanţelor autoreactive, acestea se
desensibilizează adeseori prin adăugarea unui diluant. Atunci când se prevede un procentaj de
substanţă, este vorba de un procentaj în masă, rotunjit la cea mai apropiată unitate. Dacă se
38
utilizează un diluant, substanţa autoreactivă trebuie să fie încercată în prezenţa diluantului, în

concentrarea și sub forma utilizate pentru transport.
Diluanţii care pot permite concentrarea unei substanţe autoreactive la un grad periculos în
caz de scurgere accidentală din ambalaj nu trebuie utilizaţi.
Orice diluant folosit trebuie să fie compatibil cu substanţa autoreactivă. În acest sens, sunt
compatibili diluanţii solizi sau lichizi care nu au efect negativ asupra stabilităţii termice și a tipului
de pericol prezentat de substanţa autoreactivă.
Diluanţii lichizi, în preparatele care necesită o reglare a temperaturii (a se vedea 2.2.41.1.14)
trebuie să aibă un punct de fierbere de cel puţin 60 0 C și un punct de aprindere de cel puţin 5 0 C.
Punctul de fierbere al lichidului trebuie să fie mai mare cu cel puţin 50 0 C temperaturii de reglare a
substanţei autoreactive.
Prescripţii privind reglarea temperaturii
Anumite substanţe nu pot fi transportate decât la o temperatură controlată. Temperatura de
reglare este temperatura maximă la care o substanţă autoreactivă poate fi transportată în siguranţă.
Se pornește de la ipoteza că temperatura din imediata apropiere a coletului în timpul transportului
nu depășește 55 0 C decât pe o perioadă relativ scurtă în raport cu perioada de 24 de ore.
În cazul defectării sistemului de reglare, ar putea fi necesară aplicarea procedurilor de
urgenţă. Temperatura critică este temperatura la care aceste proceduri trebuie puse în aplicare.
Temperatura critică și temperatura de reglare se calculează pornind de la TDAA 8 (a se vedea
tabelul 1), TDAA trebuie determinată pentru a decide dacă o substanţă trebuie să facă obiectul unei
reglări a temperaturii în timpul transportului. Prescripţiile referitoare la determinarea TDAA
figurează în Manualul de încercări și criterii, Partea II, capitolul 20 și secţiunea 28.4.
39
CLASA 4.2
SUBSTANȚE SUPUSE APRINDERII SPONTANE
(FOSFOR ALB, FOSFOR GALBEN)
DEFINIŢIE: Substanţele (lichide sau solide, inclusiv amestecuri şi soluţii) incluse în clasa
4.2 sunt:
• substanţe piroforice = chiar şi într-o cantitate redusă, se aprind spontan, în contact cu
aerul, într-un interval de cel mult 5 minute, nefiind necesară flacăra sau scânteia pentru a provoca
incendiul (fosforul alb şi galben);
• substanţe şi obiecte autoinflamabile = se pot aprinde în contact cu aerul, fără existenţa
unei amorse sau a unei alte surse de energie. Este vorba de produsele care nu se pot aprinde decât
atunci când se află în cantităţi mari (de ordinul kilogramelor) şi după un timp mai îndelungat (ore
sau zile); în plus, unele dintre aceste produse reacţionează foarte violent în contact cu apa.
Subdiviziunile clasei 4.2:
S Substanţe supuse aprinderii spontane, fara risc secundar

S1 organice lichide
S2 organice solide
S3 anorganice lichide
S4 anorganice solide
SW - Substante supuse aprinderii spontne care, in contact cu apa, degaja gaze
inflamabile
SO - Substante supuse aprinderii spontane, comburante
ST Substanţe supuse aprinderii spontane, toxice
ST1 organice, toxice, lichide
ST2 organice, toxice, solide
ST3 anorganice, toxice, lichide
ST4 anorganice, toxice, solide
SC SUBSTANŢE SUPUSE APRINDERII SPONTANE, COROSIVE

SC1 organice, corosive, lichide
SC2 organice, corosive, solide
SC3 anorganice, corosive, lichide
SC4 anorganice, corosive, solide
40
Grupe de ambalaj
Grupa de ambalaj I - substanţe foarte periculoase
• substanţele şi obiectele piroforice
Grupa de ambalaj II - substanţe cu pericol mediu
• substanţele şi obiectele autoinflamabile
Grupa de ambalaj III - substanţe puţin periculoase
• substanţele şi obiectele cu autoinflamabilitate redusă

Proprietatea specifică substanţelor şi obiectelor incluse în această clasă este
autoinflamabilitatea, care provoacă o aprindere spontană, generată de:
• reacţia unei substanţe cu oxigenul din aer;
• căldura produsă, care nu a fost evacuată destul de repede în exterior.
De reţinut: Nu sunt admise la transport
 ONU 3255 - HIPOCLORIT DE tert-BUTIL
 ONU 3127 - SOLIDE AUTOINFLAMABILE COMBURANTE, N.S.A.
Titlul clasei 4.2 acoperă: - substanţele piroforice care sunt substanţe, inclusiv amestecurile și
soluţiile, lichide sau solide care, în contact cu aerul chiar în cantităţi mici, se aprinde în decursul a 5
minute.
Aceste substanţe sunt cele mai predispuse la aprindere spontană din clasa 4.2; și -
substanţele și obiectele cu auto-încălzire, care sunt substanţe și obiecte, inclusiv amestecurile și
soluţiile, care, în contact cu aerul, fără aport de energie, sunt susceptibile să se auto-încălzească.
Aceste substanţe se vor aprinde numai în cantităţi mari (mai multe kilograme) și după un
interval lung de timp (ore sau zile).
Substanţele și obiectele clasificate în clasa 4.2 sunt listate în tabelul A de la capitolul 3.2.
Alocarea substanţelor și obiectelor care nu sunt menţionate nominal în tabelul A de la capitolul 3.2,
la rubrica N.S.A. specifică corespunzătoare a sub-secţiunii 2.2.42.3 conform dispoziţiilor capitolului
2.1, se poate face pe baza experienţei sau a rezultatelor procedurii de încercare conform secţiunii
33.3 din Partea III a Manualului de încercări și criterii.
Alocarea în rubricile N.S.A. generale din clasa 4.2 trebuie să se facă pe baza rezultatelor
procedurii de încercare conform secţiunii 33.2 a din Partea III a Manualului de încercări și criterii;
experienţa trebuie să fie de asemenea luată în consideraţie atunci când conduce la o alocare mai
severă.
Substanţele și obiectele alocate la diverse rubrici în tabelul A din capitolul 3.2 trebuie să fie
alocate grupelor de ambalare I, II sau III, pe baza procedurilor de încercare conform secţiunii 33.3
din Partea III a Manualului de încercări și criterii, în conformitate cu următoarele criterii:
(a) Substanţele predispuse la aprindere spontană (piroforice) trebuie alocate la grupa de
ambalare I;
(b) Substanţele și obiectele care se auto-încălzesc și pentru care, pe un eșantion cubic cu
latura de 2,5 cm, la o temperatură de încercare de 140 0 C în decursul a 24 de ore, se observă o
aprindere spontană sau o creștere a temperaturii la peste 200 0 C, trebuie alocate la grupa de
ambalare II; Substanţele cu o temperatură de aprindere spontană mai mare de 50 0 C la un volum de
450 litri, nu sunt alocate grupei de ambalare II;
(c) Substanţele și obiectele care se auto-încălzesc și pentru care, pe un eșantion cubic cu
latura de 2,5 cm, nu se observă fenomenele citate la b) în condiţiile date, dar care, pe un eșantion
cubic cu latura de 10 cm, la o temperatură de încercare de 140 0 C în decursul a 24 de ore, se
observă o aprindere spontană sau o creștere a temperaturii la peste 200 0 C, trebuie alocate la grupa
de ambalare III.
41
CLASA 4.3
SUBSTANȚELE CARE, ÎN CONTACT CU APA,
DEGAJĂ GAZE INFLAMABILE
(sodiu, potasiu, praf de zinc, litiu, calciu, acumulatoare cu sodiu)
DEFINIŢIE: În această clasă sunt incluse substanţele care, în contact cu apa, intră în reacţie
intensă cu aceasta, degajând gaze inflamabile, în stare să formeze amestecuri explozive cu aerul,
atunci când ambalajele sunt deteriorate sau există scurgeri ale conţinutului lor.
Subdiviziunile clasei 4.3
W - Substanţe care, în contact cu apa, degajă gaze inflamabile, fără un risc secundar;
W1 - lichide
W2 - solide
W3 - obiecte
WF1 - Substanţe lichide inflamabile care, în contact cu apa, degajă gaze inflamabile;
WF2 - Substanţe solide inflamabile care, în contact cu apa, degajă gaze inflamabile;
WS - Substanţe solide autoinflamabile care, în contact cu apa, degajă gaze inflamabile;
WO - Substanţe solide comburante care, în contact cu apa, degajă gaze inflamabile ;
WT - Substanţe toxice care, în contact cu apa, degajă gaze inflamabile;
WT1 - lichide
WT2 - solide
WC - Substanţe corosive care, în contact cu apa, degajă gaze inflamabile
WC1 - lichide
WC2 - solide
WFC - SUBSTANŢE INFLAMABILE COROSIVE CARE, ÎN CONTACT CU APA,
DEGAJĂ GAZE INFLAMABILE
42
Grupe de ambalaj:
Grupa de ambalaj l - substanţe foarte periculoase
Grupa de ambalaj III - substanţe cu pericol redus
Reacţia intensă declanşată de contactul cu apa este însoţită de o eliberare de gaze inflamabile
care, la rândul lor, pot determina aprinderea spontană a substanţelor (sau a obiectelor care le conţin)
sub acţiunea unui agent de aprindere (flacără, scântei provocate de instrumente sau unelte, becuri
neprotejate etc.) sau a gazelor emise.
De cele mai multe ori, la transportul mărfurilor periculoase din clasele 4.2 şi 4.3. pericolul
cel mai frecvent îl constituie incendiul, care poate apărea la incărcatură, asociat cu
aprinderea în aer a vaporilor degajaţi de unele produse, precum şi reacţiile intense determinate de
instabilitatea chimică a unora dintre substanţele prezentate la transport.
În mod preventiv, trebuie să se interzică fumatul, focul deschis, şi să se elimine posibilitatea
unui contact cu punctele calde, cum ar fi ţeava de eşapament.
De reținut: Nu sunt admise la transport:
ONU 3132 SOLIDE HIDROREACTIVE INFLAMABILE, N.S.A.
ONU 3133 SOLIDE HIDROREACTIVE COMBURANTE, N.S.A.
ONU 3135 SOLIDE HIDROREACTIVE AUTOINFLAMABILE, N.S.A.
Anumite substanţe, în contact cu apa, degajă gaze inflamabile care pot forma amestecuri
explozive cu aerul. Aceste amestecuri sunt ușor inflamabile sub efectul oricărui agent obișnuit de
aprindere, în special prin intermediul unei flăcări deschise, al scânteilor produse de o unealtă, al
lămpilor neprotejate etc.
Efectele rezultate în urma exploziei și incendiului pot fi periculoase pentru oameni și mediu.
Trebuie folosită metoda de încercare descrisă la 2.2.43.1.4, pentru a determina dacă o substanţă
reacţionează astfel încât să se producă o cantitate periculoasă de gaze care pot fi inflamabile.
Această metodă nu este aplicabilă substanţelor piroforice.
Substanţele și obiectele alocate la clasa 4.3 sunt listate în tabelul A din capitolul 3.2.
Alocarea substanţelor și obiectelor care nu sunt menţionate nominal în tabelul A din capitolul 3.2 la
rubrica corespunzătoare de la 2.2.43.3, conform dispoziţiilor capitolului 2.1, trebuie să se facă pe
baza rezultatelor procedurii de încercare conform secţiuni 3.3.4 din Partea III a Manualului de
încercări și criterii. Substanţele și obiectele clasificate la diversele rubrici ale tabelului A din
capitolul 3.2 trebuie să fie alocate la grupele de ambalare I, II sau III pe baza procedurilor de
încercare din secţiunea 33.4 din Partea III a Manualului de încercări și criterii, conform
următoarelor criterii:
(a) Se alocă la grupa de ambalare I, orice substanţă care reacţionează puternic cu apa la
temperatura ambiantă, degajând, în general, un gaz susceptibil la aprindere spontană, sau care
reacţionează suficient de rapid cu apa la temperatura ambiantă, degajând un gaz inflamabil într-o
proporţie egală sau mai mare de 10 litri pe kilogramul de substanţă și pe minut;
(b) Se alocă la grupa de ambalare II, orice substanţă care reacţionează suficient de rapid cu
apa la temperatura ambiantă, degajând un gaz inflamabil într-o proporţie maximă de cel puţin 20
litri pe kilogramul de substanţă și pe oră, fără totuși, a îndeplini criteriile de clasificare ale grupei de
ambalare I;
(c) Se alocă la grupa de ambalare III, orice substanţă care reacţionează lent cu apa la
temperatura ambiantă, degajând un gaz inflamabil într-o proporţie maximă de cel puţin 1 litru pe
kilogramul de substanţă și pe oră, fără totuși a îndeplini criteriile de clasificare ale grupelor de
ambalare I și II.
43
CLASA 5.1
SUBSTANŢE COMBURANTE
(peroxid de hidrogen concentrat, acid cloric)
DEFINIŢIE: Cuprinde substanţele şi obiectele care, fără a fi ele însele combustibile, pot, în
general, să elibereze oxigen, provocând sau favorizând aprinderea altor substanţe (peroxid de
hidrogen concentrat, acid cloric etc.).

O - Substanţe comburante, fără un risc secundar
O1 -lichide
O2 - solide
O3 - obiecte
OF - Substanţe solide comburante, inflamabile
OS - Substanţe solide, comburante, supuse aprinderii spontane
OW - Substanţe solide comburante care, în contact cu apa, degajă gaze inflamabile
OT - Substanţe comburante, toxice
OT1 - lichide
OT2 - solide
OC - Substanţe comburante, corosive
OC1 - lichide
OC2 - solide
OTC - substanţe comburante, toxice, corosive
Grupe de ambalaj
Grupa de ambalaj I - substanţe foarte periculoase
Grupa de ambalaje III - substanţe cu pericol redus

Proprietatea generală a produselor din clasa 5.1 (substanţe şi obiecte care le conţin) o
constituie comburanţa - favorizarea aprinderii sau arderii prin surplusul de oxigen eliberat. De
aceea, produsele din clasa 5.1 nu vor fi încărcate, în acelaşi vehicul, împreună cu alte substanţe sau
materiale combustibile. Totodată, este necesar ca platforma compartimentului de încărcătură
să nu fie confecţionată din materiale inflamabile, iar dacă este din lemn, acesta să fie neapărat
ignifugat. Pe de altă parte, dacă la încărcare se prezintă un număr mai mare de colete (ambalaje),
trebuie exclusă utilizarea unor materiale combustibile sau inflamabile la stivuirea acestor ambalaje.
44
Transportul de produse comburante este periculos deoarece aceste substanţe, foarte bogate în
oxigen, în combinaţie cu materialele combustibile (inflamabile) pot declanşa o ardere puternică
(cum este cazul cloraţilor sau pesticidelor scurse pe platforma de lemn a autovehiculului); în
consecinţă, apar (în afara incendiului) si riscurile de arsuri, supraoxigenarea atmosferei, precum şi o
reacţie violentă de degajare a căldurii. In mod preventiv, trebuie să se interzică fumatul, focul
deschis, contactul cu materiale organice (lemn, ţesături textile, pate etc.), mai ales în cazul scurgerii
sau împrăştierii produselor.
De reținut: Nu sunt admise la transport:
-Substanţele instabile chimic decât dacă sunt luate măsuri de împiedicare a descompunerii sau
polimerizării periculoase în timpul transportului;
-ONU 3100, ONU 3121, ONU 3137, cu excepţia cazului în care se supun prevederilor clasei 1;
-Peroxidul de hidrogen nestabilizat sau în soluţie apoasă nestabilizată;
-Soluţiile de acid cloric şi acid percloric sau amestecurile acestora cu orice alt lichid, în afară de
apă;
-Compuşi halogeni ai fluorului: ONU 1745, ONU 1746, ONU 2495, ONU 1749 şi ONU 2548;
-Cloratul de amoniu şi soluţiile apoase şi amestecurile unui clorat cu o sare de amoniu;
-Îngrăşămintele ce conţin nitrat de amoniu (ONU 2072), precum şi cele cu un conţinut mai mare
de substanţe combustibile decât valorile indicate pentru diferite tipuri de îngrăşăminte
enumerate la nr. ONU de la 2067 la 2070, cu excepţia cazului în care se supun condiţiiloir
aplicabile clasei 1 (produse explozive);
-Nitratul de amoniu şi soluţiile sale apoase;
Denumirea de clasa 5.1 acoperă substanţele care, fără a fi în mod necesar combustibile ele
însele, pot, în general, prin cedare de oxigen, să provoace sau să favorizeze combustia altor
substanţe și a obiectelor conţinând astfel de substanţe.
Substanţele și obiectele alocate la clasa 5.1 sunt listate în tabelul A din capitolul 3.2. Cele care
nu sunt menţionate nominal în respectivul tabel, pot fi alocate la rubrica corespunzătoare de la
2.2.51.3, conform dispoziţiilor capitolului 2.1, pe baza încercărilor, modurilor de operare și
criteriilor din paragrafele de la 2.2.51.1.6 la 2.2.51.1.9 și din secţiunea 34.4 a celei de-a treia Părţi a
Manualului de încercări și criterii. În cazul apariţiei unor divergenţe între rezultatele încercărilor și
informaţiile oferite de experienţă, raţionamentul bazat pe aceasta din urmă trebuie să prevaleze
asupra rezultatelor încercărilor.
Atunci când substanţele din clasa 5.1, ca urmare a adăugărilor, trec în alte categorii de pericol
decât cele cărora le aparţin substanţele menţionate nominal în tabelul A din capitolul 3.2, aceste
amestecuri sau soluţii trebuie să fie alocate rubricilor de care aparţin pe baza gradului lor real de
pericol.
Atunci când substanţele solide comburante care nu sunt menţionate nominal în tabelul A al
capitolului 3.2, sunt alocate uneia din rubricile listate la 2.2.51.3 pe baza procedurii de încercare
conform secţiunii 33.4.1 din Partea a 3-a a Manualului de încercări și criterii (încercarea O.1) sau
alternativ, sub-secţiunii 34.4.3 (încercarea O.3), trebuie aplicate criteriile următoare:
(a) Pentru încercarea O.1: O substanţă solidă trebuie să fie alocată la clasa 5.1 dacă, în amestec
de 4/1 sau de 1/1 cu celuloza (în masă), se aprinde sau arde, sau are un timp de combustie mediu
egal sau mai mic decât cel al unui amestec de bromat de potasiu și celuloză în proporție de 3/7 (în
masă); sau
(b) Pentru încercarea O.3: O substanţă solidă trebuie să fie alocată la clasa 5.1 dacă, în amestec
de 4/1 sau de 1/1 cu celuloza (în masă), prezintă o viteză de combustie medie egală sau mai mare
decât cea a unui amestec de peroxid de calciu și celuloză în proporţie de 1/2 (în masă).
Atunci când substanţele care nu sunt menţionate nominal în tabelul A din capitolul 3.2 sunt
alocate uneia din rubricile listate la 2.2.51.3 pe baza procedurii de încercare conform secţiunii
45
34.4.2 a celei de-a treia Părţi a Manualului de încercări și criterii, trebuie aplicate următoarele
criterii: O substanţă lichidă este alocată la clasa 5.1 dacă, în amestec de 1/1 (în masă) cu celuloza,
are o creștere a presiunii de cel puţin 2070 kPa (presiune manometrică) și un timp mediu de creștere
a presiunii egal sau mai mic decât cel al unui amestec 1/1(în masă) de acid nitric în soluţie apoasă
65% și celuloză.
Substanţele instabile din punct de vedere chimic din clasa 5.1 nu sunt admise la transport, în
afara cazului în care au fost luate măsurile necesare pentru a împiedica descompunerea sau
polimerizarea lor periculoasă în timpul transportului. În acest scop, trebuie avut grijă, în special, ca
recipientele și cisternele să nu conţină substanţe care ar putea favoriza aceste reacţii.
CLASA 5.2
PEROXIZI ORGANICI
(derivați organici ai peroxidului de hidrogen, apa oxigenata, perhidrol)
DEFINIŢIE: Cuprinde peroxizii organici şi preparaţiile de peroxizi organici (produse

destinate unor cercetări de laborator).
Peroxizii organici sunt substanţe considerate derivaţi organici ai peroxidului de hidrogen
(apa oxigenată - H2O2), prin înlocuirea atomilor de hidrogen cu radicali organici, care conţin în
molecula lor structura bivalentă caracteristică peroxi (-O-O-). Grupări mai importante sunt
peroxiacizii (peracizi), peroxiesterii (peresteri) şi peroxizii de acili.

P1 - peroxizi organici care nu necesită reglarea temperaturii
P2 - peroxizi organici care necesită reglarea temperaturii
In afară de subdiviziunile clasei, mai există o împărţire a peroxizilor organici in functie de
gradul de pericol, ei fiind clasificaţi în şapte tipuri (de la A la G):
Tipul A - nu este admis la transport în ambalajul în care au fost efectuate probele de
încercare;
Tipurile B-F - diferenţiate în funcţie de cantitatea maximă de substanţă admisă pe colet;
Tipul G - nu este supus prescripţiilor aplicate peroxizilor organici din clasa 5.2.;
Peroxizii organici sunt substanţe supuse descompunerii exotermice (cu degajare de căldură)
la o temperatură normală sau ridicată, care poate fi declanşată sub efectul căldurii, al frecării sau al
contactului cu impurităţi (acizi, compuşi ai metalelor grele, amine etc.). Reacţia de descompunere
(în apă şi în oxigen) poate fi foarte violentă (însoţită uneori şi de explozie), accelerată de căldură şi
lumină, de contactul cu praful de cărbune sau bioxidul de mangan (piroluzită). Viteza de
46
descompunere se măreşte în funcţie de creşterea temperaturii şi de structura moleculară a

peroxidului, iar descompunerea poate antrena o degajare de vapori sau o emanaţie de gaze
inflamabile sau nocive. De aceea, pentru anumiţi peroxizi organici este obligatorie reglarea
temperaturii în timpul executării unui transport.
Pentru menţinerea siguranţei în timpul transportului se recomandă aplicarea a două măsuri:
• desensibilizarea - prin adăugarea de substanţe organice (lichide sau solide),
substanţe anorganice solide sau apă la un anumit procentaj dej substanţă (masă), cu condiţia de a fi
compatibile (să nu altereze stabilitatea termică şi nici tipul de periculozitate al preparaţiei).
• reglarea temperaturii constă în menţinerea temperaturii maxime la care peroxidul
organic poate fi transportat în siguranţă, plecând de la ipoteza că temperatura din imediata apropiere
a coletului nu va depăşi 55° C decât pentru o perioadă relativ scurtă într-un interval de 24 de ore al
unui transport.
Aşa cum s-a arătat şi în cazul produselor din clasa 4.1, menţinerea condiţiilor de mai sus se
realizează printr-un sistem de reglare a cărui defectare poate duce la atingerea unei temperaturi
critice şi, implicit, la luarea, în consecinţă, a măsurilor de urgenţă. De aceea, conducătorul auto
trebuie informat în privinţa nivelurilor temperaturii de reglare şi a temperaturii critice, pornind de la
temperatura de descompunere accelerată (TDAA).
In mod frecvent, la transportul unor astfel de produse sunt utilizate vehicule izoterme sau
frigorifice. Pentru menţinerea unei temperaturi care să nu depăşească anumite cote sunt
necesare anumite condiţii (pentru vehicul, marfă si sofer), identice cu cele precizate la
produsele din clasa 4.1 care trebuie transportate cu reglarea temperaturii.
De reţinut: Nu sunt admişi la transport:
 peroxizii organici de tip A în condiţiile clasei 5.2
Peroxizii organici sunt predispuși la descompunere exotermică la o temperatură normală sau

ridicată. Descompunerea se poate amorsa sub efectul căldurii, al frecării, al șocului, sau al
contactului cu impurităţi (acizi, compuși ai metalelor grele, amine etc.).
Viteza de descompunere crește odată cu temperatura și variază în funcţie de compoziţia
peroxidului. Descompunerea poate antrena după sine o degajare de vapori sau de gaze inflamabile
sau nocive. În cazul anumitor peroxizi organici, este obligatorie o reglare a temperaturii în timpul
transportului.
Anumiţi peroxizi se pot descompune producând o explozie, mai ales în spaţii închise.
Această caracteristică poate fi modificată prin adăugarea de diluanţi sau prin utilizarea de ambalaje
adecvate.
Numeroși peroxizi organici ard rapid. Trebuie evitat orice contact al peroxizilor organici au
ochii. Anumiţi peroxizi pot provoca leziuni grave ale corneei, chiar după un contact scurt, sau pot
avea efecte corosive asupra pielii.
Peroxizii organici sunt clasificaţi în șapte tipuri, conform gradului de pericol pe care îl
prezintă. Tipurile variază de la tipul A, care nu este admis la transport în ambalajul în care a fost
supus la încercare, până la tipul G, care nu face obiectul prescripţiilor care se aplică peroxizilor
organici din clasa 5.2. Clasificarea tipurilor de la B la F este legată direct de cantitatea maximă de
substanţă autorizată pe colet. Principiile care trebuie aplicate pentru clasificarea substanţelor care nu
figurează la 2.2.52.4 sunt expuse în Partea II a Manualului de încercări și criterii .
Amestecurile acestor preparate pot fi asimilate celui mai periculos tip de peroxid organic
care intră compoziţia lor și trebuie transportate în condiţiile prevăzute pentru acel tip. Totuși,
deoarece doi compuși stabili pot forma un amestec mai puţin stabil la căldură, trebuie determinată
temperatura de descompunere auto-accelerată (TDAA) a amestecului și, dacă este necesar,
temperatura de reglare și temperatura critică, calculate pornind de la TDAA, conform 2.2.52.1.16
Eșantioanele de peroxizi organici sau preparatele sau amestecurile de peroxizi organici care
47
nu figurează la 2.2.52.4, pentru care nu se dispune de informaţii complete și care trebuie

transportate pentru încercări sau evaluări suplimentare, trebuie alocate într-una din rubricile pentru
peroxizii organici de tip C, în următoarele condiţii:
- conform informaţiilor disponibile, eșantionul să nu fie mai periculos decât peroxizii
organici de tip B;
- eșantionul să fie ambalat conform metodei de ambalare OP2 și cantitatea pe unitatea de
transport să se limiteze la 10 kg;
- conform datelor disponibile, temperatura de reglare, dacă este cazul, să fie suficient de
joasă pentru a împiedica orice descompunere periculoasă și suficient de ridicată pentru a împiedica
orice separare periculoasă a fazelor.
Pentru a asigura siguranţa în timpul transportului peroxizilor organici, aceștia sunt adesea
desensibilizaţi prin adăugarea de substanţe organice lichide sau solide, substanţe anorganice solide,
sau apă. Atunci când este prevăzut un procentaj de substanţă, este vorba de un procentaj de masă,
rotunjit la cea mai apropiată unitate.
În general, desensibilizarea trebuie să fie astfel încât, în cazul unei scurgeri accidentale,
peroxidul organic să nu se poată concentra într-o cantitate periculoasă.
Apa poate fi utilizată pentru desensibilizarea peroxizilor organici listaţi la 2.2.52.4 sau în
decizia autorităţii competente conform 1.1.51.1.8 de mai sus ca fiind „cu apă” sau ca „dispersie
stabilă în apă”. Eșantioanele și preparatele de peroxizi organici care nu sunt listate la 2.2.52.4 pot fi
de asemenea desensibilizate cu apă, cu condiţia ca prescripţiile de 2.2.52.1.9 de mai sus să fie
îndeplinite.
Substanţele solide organice și anorganice pot fi folosite pentru desensibilizarea peroxizilor
organici, cu condiţia de a fi compatibili. Prin substanţe compatibile lichide sau solide, se înţeleg
cele care nu alterează nici stabilitatea termică, nici tipul de pericol al preparatului.
Anumiţi peroxizi organici nu pot fi transportaţi decât în condiţiile reglării
temperaturii. Temperatura de reglare este temperatura maximă la care peroxidul organic poate fi
transportat în condiţii de siguranţă. Se pornește de la ipoteza că temperatura din imediata vecinătate
a coletului nu depășește 55° C decât pentru o perioadă relativ scurtă în 24 ore. În cazul defectării
sistemului de reglare, ar putea fi necesară aplicarea procedurilor de urgenţă. Temperatura critică este
temperatura la care aceste proceduri trebuie puse în aplicare.
48
CLASA 6.1
SUBSTANȚE TOXICE
(pesticide, cianuri, arsenic, fenol, nicotină, anilină, compuși ai mercurului,

acetat de plumb, cloroform, bromoform, antimoniu)
DEFINIŢIE: În această clasă sunt incluse substanţele despre care se ştie, din practica
medicală, sau despre care se poate accepta, după verificările experimentale făcute pe animale, că
pot, prin efectul lor otrăvitor, chiar în cantităţi relativ mici sau printr-o acţiune unică ori de scurtă
durată, să pericliteze sănătatea omului sau să provoace moartea prin inhalare (inspiraţie), prin
absorbţie cutanată sau prin ingestie (înghiţire).
T - Substanţe toxice, fără risc secundar

T6 - pesticide, lichide
T7 - pesticide, solide
T8 - eşantioane
T9 - alte substanţe toxice
T1 - organice, lichide
T2 - organice, solide
T3 - organometalice
T4 - anorganice, lichide
T5 - anorganice, solide
TF - Substanţe toxice inflamabile
TF1 - lichide
TF2 - lichide pesticide
TF3 – solide
TS Substanţe toxice, autoinflamabile, solide
TW Substanţe toxice care, în contact cu apa, degajă gaze inflamabile

TW1 - lichide
TW2 - solide
49
TO Substanţe toxice, comburante

TO1 - lichide
TO2 - solide
TC Substanţe toxice, corosive
TC1 - organice, lichide
TC2 - organice, solide
TC3 - anorganice, lichide
TC4 - anorganice, solide
TFC Substanţe toxice inflamabile corosive
Grupe de ambalaj
Toxicitate prin
Grupa Toxicitatea prin Toxicitate prin
Grad de absorbţie
de ingestie DL50 inhalarea pulberilor
toxicitate cutanată DL50
ambalaj (mg/kg) CL50 (mg/l)
(mg/kg)
l Foarte toxice <5 <40 <0,5
II Toxice >5-50 > 40-200 > 0,5-2
Toxicitate solide: 50-200 >2-10
III > 200-1 000
redusă lichide: 50-500 l

Principala proprietate a substanţelor din clasa 6.1 este toxicitatea. Ea se defineşte în funcţie
de proprietăţile particulare ale substanţelor (solide, lichide, volatilitate crescută, penetrare cutanată,
reacţii biologice etc.) şi de cantitatea (doză, concentraţie) de substanţă otrăvitoare activă cu care s-a
intrat în contact. Contactul elementului otrăvitor cu corpul uman se poate realiza prin inhalare
(nas), ingestie (gură) sau cutanat (piele).
Astfel, toxicitatea acută este definită diferenţiat, după cum urmează:
a) DL50 pentru toxicitatea acută la ingestie = este echivalentă cu doza de substanţă
(exprimată în miligrame pe kilogram de masă a corpului) care prin înghiţire poate provoca moartea
într-un interval de 14 zile a 50% din şobolanii albinoşi adulţi (masculi şi femele) cărora li s-a
administrat o substanţă toxică.
b) DL50 pentru toxicitatea acută la absorbţie cutanată = reprezintă doza de substanţă
(exprimată în miligrame pe kilogram de masă a corpului) care prin contact continuu pe piele timp
de 24 de ore poate provoca moartea într-un interval de 14 zile a 50% din iepurii albinoşi cărora li s-
a administrat o substanţă toxică.
c) CL50 pentru toxicitatea acută la inhalare = măsoară concentraţia vaporilor (în mililitri pe
metru cub) sau a unor pulberi, ceţuri (în miligrame pe litru de aer) care prin inspiraţie continuă
timp de o oră provoacă într-un interval de 14 zile moartea a 50% din şobolanii albinoşi (masculi şi
femele) cărora le-a fost administrată o substanţă toxică.
Riscurile frecvente (până la deces) sunt: otrăvirea sau intoxicaţia, greaţa, voma, durerea de
cap, ameţelile, insuficienţa respiratorie, pierderea cunoştinţei (lesin).
Nu trebuie să uitaţi că vă puteţi intoxica şi dacă fumaţi sau mâncaţi, fără să va spălaţi pe
mâini, după ce aţi atins o substanţă toxică sau că o rană cât de mică reprezintă o zonă foarte
vulnerabilă, prin care substanţa otrăvitoare poate penetra în circurtul sangvin. Unele substanţe pot
pătrunde în circulaţia sangvină direct prin piele în absenţa oricărei răni şi fără să provoace arsuri sau
dureri! De aceea, este obligatoriu ca manipularea acestor substanţe să se facă întotdeauna cu mănuşi
de protecţie corespunzătoare.
50
De asemenea, conducătorul vehiculului trebuie să ia măsurile adecvate necesare:

Nu se vor încărca ambalaje sau recipiente deteriorate ori care prezintă urme de ieşire
(scurgere, risipire) a substanţei toxice; vehiculele care au fost "atinse" de substanţele toxice nu vor
mai fi folosite la transport decât după ce sunt "curăţate" de personalul specializat; toate celelalte
mărfuri transportate în acelaşi vehicul vor fi controlate dacă au fost şi ele "contaminate", luându-se
măsuri de eliminare a urmelor de substanţă nocivă prin curăţare, spălare cu agenţi de
decontaminare; părţile de lemn ale platformei destinate încărcăturii care au intrat în contact cu
substanţele toxice vor fi îndepărtate şi arse; se va evita inhalarea eventualelor emanaţii de vapori
sau gaze toxice; se vor opri scurgerile accidentale de substanţe toxice în canale sau în apele
curgătoare; manipularea ambalajelor numai cu echipamentul individual indicat; curăţarea pielii cu
apă şi îndepărtarea hainelor care au fost stropite cu substanţe toxice.
De retinut Nu sunt admise la transport:
-cianura de hidrogen (anhidră sau în soluţie)
-metalele carbonilice cu punct de aprindere sub 23° C
-preparaţiile de fosfuri fără aditiv de întârziere a degajării gazelor toxice inflamabile
-TETRACLORO-2,3,7,8 DIBENZO-P-DIOXINĂ (TCDD) în concentraţii foarte toxice
-ONU 2249 ETER DICLORMETILIC SIMETRIC
Denumirea clasei 6.1 acoperă substanţele despre care se știe, din experienţă, sau despre care
se poate admite, conform experimentelor efectuate pe animale, că pot, în cantităţi relativ reduse,
printr-o acţiune unică și de scurtă durată, să dăuneze sănătăţii omului sau să provoace moartea, prin
inhalare, prin absorbţie cutanată sau prin ingestie. Microorganismele și organismele modificate
genetic trebuie să fie alocate acestei clase dacă îndeplinesc condiţiile acestei Clase
Substanţele din clasa 6.1 trebuie clasificate în trei grupe de ambalare, conform gradului de
pericol pe care îl prezintă pentru transport, după cum urmează:
Grupa de ambalare I: Substanţe foarte toxice
Grupa de ambalare II: Substanţe toxice
Grupa de ambalare III: Substanţe puţin toxice
Atunci când o substanţă prezintă grade diferite de toxicitate pentru două sau mai multe
moduri de expunere, se va reţine clasificarea de toxicitate cea mai ridicată.
Clasificarea pesticidelor
Toate substanţele active ale pesticidelor și ale preparatelor acestora pentru care valorile
CL50 sau DL50 sunt cunoscute și care sunt clasificate în clasa 6.1 trebuie să fie alocate grupelor de
ambalare adecvate, conform 2.2.61.1.6 până la 2.2.61.1.9 de mai sus. Substanţele și preparatele care
prezintă riscuri secundare trebuie clasificate conform tabelului cu ordinea priorităţii caracteristicilor
de pericol de la 2.1.3.9 și alocate la grupe de ambalare corespunzătoare.
Denumirea oficială pentru transportul pesticidelor trebuie aleasă în funcţie de ingredientul
activ, de starea fizică a pesticidului și de orice risc secundar pe care acesta este susceptibil să-l
prezinte (a se vedea 3.1.2).
Pe baza criteriilor enunţate la 2.2.61.1.6 până la 2.2.61.1.11, se poate determina, de
asemenea, dacă natura unei soluţii sau amestec, menţionat nominal, sau conţinând o substanţă
menţionată nominal, este astfel încât acea soluţie sau acel amestec nu este supus(ă) prescripţiilor
referitoare la prezenta clasă.
Substanţele instabile din punct de vedere chimic din clasa 6.1 nu sunt admise la transport în
afara cazului în care au fost luate măsurile necesare pentru a împiedica descompunerea sau
polimerizarea lor periculoasă în timpul transportului. În acest scop, trebuie, în special, asigurat
faptul ca recipientele și cisternele să nu conţină substanţe care pot provoca asemenea reacţii.
51
CLASA 6.2
SUBSTANȚE INFECȚIOASE
(agenti patogeni -bacterii, virusuri, ciuperci, paraziti-,
deșeuri de spital, produse biologice, eșantioane de diagnosticare)
DEFINIŢIE: În clasa 6.2 sunt incluse substanţele despre care se ştie sau se presupune că au
în conţinutul lor agenţi patogeni, denumite substanţe infecţioase. Agenţii patogeni sunt
microorganisme (bacterii, virusuri, toxine, paraziţi, ciuperci şi rickettsii) sau microorganisme
recombinate (hibrizi ori mutanţi genetici) care provoacă boli infecţioase grave la animale sau la
oameni.
I1. Substanţe infecţioase pentru om
I2. Substanţe infecţioase numai pentru animale
I3. Deşeuri de spital
I4. Eşantioane de diagnostic
Clasificare
Substanţele infecţioase trebuie să fie clasificate în clasa 6.2 şi atribuite nr. ONU 2814, 2900,
3291, 3373 sau 3549, după caz. Substanţele infecţioase sunt repartizate în următoarele categorii:
Categoria A: Substanţă infecţioasă care, în funcţie de modul în care este transportată, poate,
în urma unei expuneri, să provoace invaliditatea permanentă sau o boală mortală sau potenţial
mortală la om sau la animal. Substanţele infecţioase, care corespund acestor criterii şi provoacă
boli atât omului, cât şi animalelor, vor fi atribuite nr. ONU 2814. Cele care provoacă boli numai la
animale sunt atribuite nr. ONU 2900.
Categorie B: Substanţă infecţioasă care nu corespunde criteriilor de clasificare ale
categoriei A. Substanţele infecţioase din categoria B trebuie atribuite nr. ONU 3373.
Substanţele infecţioase se găsesc în grupa de ambalaj II.
Pericolul prezentat de substanţele infecţioase îl constituie contactul corpului uman cu agenţii
patogeni amintiţi, care se poate realiza prin inhalare (nas), ingestie (gură) sau prin absorbţie
cutanată (piele). Riscurile prezentate de astfel de substanţe sunt: îmbolnăvirea, moartea rdiată sau
după o perioadă mai lungă de timp, precum şi poluarea aerului, apei, jiui, faunei, florei.
Uneori în timpul transportului de substanţe infecţioase trebuie menţinută o temperatură, care
dacă ar fi depăşită ar determina alterarea materialului ogic sau a extractelor de natură umană ori
animală, în acest caz, temperatura respectivă va fi indicată în documentul de transport al mărfii
transportate. In cazul în care există pericolul provocării de infecţii în urma unui incident sau
52
accident, trebuie delimitată zona şi avertizată autoritatea sanitară. Se recomandă aplicarea

următoarelor măsuri preventive:
• manipularea ambalajelor (coletelor) numai cu echipamentul individual indicat;
• să nu se respire eventualele emanaţii de vapori sau gaze;
• să se oprească scurgerile accidentale de substanţe infecţioase în canale sau în apele
curgătoare;
• să se cureţe pielea atinsă de substanţele infecţioase cu apă rece din abundenţă şi să se
îndepărteze hainele stropite cu acestea.
De reţinut: Nu sunt admise la transport
Animalele vertebrate sau nevertebrate vii folosite pentru expedierea unui agent infecţios, cu
excepţia cazului când este imposibilă utilizarea unui alt mod de transport (aplicându-se
reglementările specifice transportului de animale).
Titlul clasei 6.2 acoperă substanţele infecţioase. Pentru scopurile ADR, substanţele
infecţioase sunt substanţe despre care se știe sau se presupune că conţin agenţi patogeni. Agenţii
patogeni sunt definiţi ca micro-organisme (inclusiv bacteriile, virușii, rickettsiile, paraziţii și
ciupercile) sau alţi agenţi cum ar fi prionii, care pot cauza maladii infecţioase la animale sau la om.
„Produse biologice”, sunt acele produse derivate din organismele vii care sunt fabricate și
distribuite în conformitate cu prescripțiile autorităţilor competente corespunzătoare, care pot
impune condiţii de autorizare speciale, și sunt utilizate pentru prevenirea, tratamentul sau
diagnosticarea maladiilor la om sau animale, sau pentru dezvoltarea, experimentarea sau cercetarea
acestora. Ele pot include, produse finite sau nefinite, cum sunt vaccinurile, fără să se limiteze la
acestea;
„Culturile”, sunt rezultatul unui proces prin care agenţii patogeni sunt propagaţi în mod
intenţionat. Această definiţie nu include eșantioanele prelevate de la pacienţi umani sau animale
conform definiţiei din acest paragraf;
„Deșeuri medicale sau deșeuri de spital”, sunt deșeuri care provin de la tratamentele
medicale administrate animalelor sau oamenilor sau din cercetarea biologică.
„Eșantioane prelevate de la pacienţi”, sunt materiale de origine umană sau animală,
prelevate direct de la oameni sau animale, inclusiv, dar fără a se limita la, excreţii, secreţii, sânge și
componentele acestuia, ţesut și frotiuri de fluid tisular, și părţi ale corpului transportate în scopuri
precum cercetare, diagnosticare,investigații, tratamentul și prevenirea unor afecţiuni.
Substanţele infecţioase trebuie să fie clasificate în clasa 6.2 și alocate la Nr. ONU 2814,
2900, 3291, 3373 sau 3549, după caz.
53
CLASA 8
SUBSTANȚE COROSIVE
(acid sulfuric, sodă caustică, baterii de acumulatoare)
DEFINIŢIE: Cuprinde substanţele care, prin acţiunea lor chimică, atacă în special metalele,
dar şi corpul uman, în principal pielea, căile respiratorii şi ochii, iar in caz de scurgeri pot provoca
daune sau distruge alte mărfuri sau mijloacele de tansport. Tot aici sunt incluse şi substanţele care
formează o substanţă corosivă lichidă numai în prezenţa apei sau care, în contact cu umiditatea
naturală din aer, produc vapori sau ceţuri corosive.
C1-C10 - Substanţe corosive, fără un risc subsidiar;
C1-C4 - Substanţe acide

C1 anorganice, lichide
C2 anorganice, solide
C3 organice, lichide
C4 organice, solide
C5-C8 -Substanţe bazice

C5 anorganice, lichide
C6 anorganice, solide
C7 organice, lichide
C8 organice, solide
C9-C10 - Alte substanţe corosive

C9 lichide
C10 solide
C11 Obiecte
CF - Substanţe corosive, inflamabile

CF1 lichide CF2 solide
CS - Substanţe corosive, autoinflamabile

CS1 lichide CS2 solide
54
CW- Substanţe corosive care, în contact cu apa, degajă gaze inflamabile

CW1 lichide CW2 solide
CO - Substanţe corosive, comburante

CO1 lichide CO2 solide
CT - Substanţe corosive, toxice

CT1 lichide CT2 solide
CFT - Substanţe corosive lichide, inflamabile, toxice
COT - Substanţe corosive, comburante, toxice
Grupe de ambalaj
Grupa de ambalaj I - Substanţe foarte corosive

Grupa de ambalaj II - Substanţe corosive
Grupa de ambalaj III - Substanţe slab corosive (cu corosivitate redusă)
Proprietăţile substanţelor din clasa 8

Principala lor proprietate periculoasă este corosivitatea, dar pot prezenta şi alte pericole,
deoarece din reacţia acizilor cu metalele rezultă hidrogen. Amestecul de H2 şi O2 (în raport 2:1), în
contact cu o flacără sau sub acţiunea unei scântei electrice, explodează.
La transportul de produse corosive, pericolul constă în acţiunea distructivă asupra
materialelor sau a ţesuturilor vii. Când are loc un contact local cu pielea, ochii sau mucoasele,
substanţele corosive provoacă degradarea şi distrugerea tesutului epitelial - aşa-numitele arsuri
chimice. In caz de scurgeri sau ieşiri de substanţă, se va urmări evitarea deversării produselor în
canale ori ape curgătoare.
De reținut: Nu sunt admise la transport
-ONU 1798 ACID CLORHIDRIC Şl ACID NITRIC ÎN AMESTEC
-amestecurile instabile chimic de acid sulfuric rezidual, acid sulfonitric mixt, acid
sulfuric şi nitric reziduale, nedenitrate
-soluţiile apoase de acid percloric cu peste 72% acid pur în masă
-amestecurile de acid percloric cu orice alt lichid
Titlul clasei 8 acoperă substanțele și obiectele care conțin substanțe din această clasă și care,
prin acțiunea lor chimică, atacă țesutul epitelial al pielii și mucoaselor cu care intră în contact sau
care, în cazul unei scurgeri, pot provoca daune altor mărfuri sau mijloacelor de transport, sau le pot
distruge. Prin titlul prezentei clase, mai sunt vizate și alte substanțe care nu formează o substanță
corosivă lichidă numai în prezența apei sau care, în prezența umidității naturale a aerului, produc
vapori corosivi sau particule în suspensie corosive.
Substanțele și obiectele clasificate în clasa 8 sunt listate în tabelul A din capitolul 3.2.
Alocarea substanțelor la grupe de ambalare I, II și III se fondează pe experiența acumulată și ia în
considerație factori suplimentari, precum riscul de inhalare (a se vedea 2.2.8.1.5) și
hidroreactivitatea (inclusiv formarea de produse de descompunere care prezintă un pericol).
O substanță sau un preparat care corespunde criteriilor clasei 8, a căror toxicitate la inhalare
de pulberi și particule (CL50) corespunde grupei de ambalare I, dar a căror toxicitate la ingestie și
absorbție cutanată nu corespunde decât grupei de ambalare III, sau care prezintă un grad de
toxicitate mai puțin ridicat, trebuie alocate clasei 8.
Substanțele, inclusiv amestecurile, care nu sunt menționate nominal în tabelul A din
55
capitolul 3.2, pot fi alocate rubricii adecvate din sub-secțiunea 2.2.8.3 și grupei de ambalare
corespunzătoare, pe baza timpului de contact necesar pentru provocarea distrugerii pielii umane pe
toată grosimea sa.
Substanțele lichide și substanțele solide, la care există posibilitatea să devină lichide în
timpul transportului, care sunt considerate că nu provocă distrugerea pielii umane pe toată grosimea
sa, trebuie totuși luată în considerare capacitatea lor de a provoca coroziunea anumitor suprafețe
metalice. Pentru alocarea substanțelor în grupe de ambalare, trebuie luată în considerație experiența
acumulată cu ocazia expunerii accidentale.
În absența unei asemenea experiențe, clasificarea trebuie efectuată pe baza rezultatelor
experimentării liniilor directoare OCDE 4047 și 4358 .
Dacă s-a determinat că o substanță nu este corozivă în conformitate cu liniile directoare
OCDE 4309 și 43110, aceasta poate fi considerată ca fiind necorozivă pentru piele în scopul ADR
fără a mai efectua încercări.
CLASA 9
SUBSTANȚE ȘI OBIECTE CU PERICOLE DIVERSE
(amianta, baterii de litiu, poluanți marini, substanțe transportate la cald)
DEFINIŢIE: În această clasă sunt incluse substanţele care prezintă diverse pericole, altele
decât cele evidenţiate la celelalte clase, dar care pot fi primejdioase pentru om şi pentru mediul
înconjurător.
M1 - Substanţe care, inhalate sub formă de pulbere fină, pot pune în pericol sănătatea
M2- Substanţe şi aparate care, în caz de incendiu, pot forma dioxine
M3- Substanţe care degajă vapori inflamabili
M4-Baterii cu litiu
M5 - Echipamente de salvare
M6-M8 - Substanţe periculoase pentru mediu
M6 - substanţe poluante pentru mediul acvatic, lichide
M7 - substanţe periculoase pentru mediul acvatic, solide
M8 - microorganisme şi organisme modificate genetic
M9- lichide
M10-solide
M11 - Alte substanţe care prezintă un risc în timpul transportului, dar care nu corespund
56
definiţiei nici unei alte clase.
Grupe de ambalaj
Grupa de ambalaj III - substanţe cu pericol redus
Având în vedere diversitatea pericolelor prezentate de produsele din clasa 9, se recomandă
respectarea măsurilor indicate în fişa de siguranţă, în special cele referitoare la utilizarea
echipamentului de protecţie şi la comportamentul conducătorului auto. Cele mai periculoase
produse din clasa 9 sunt cele care pot intra rapid şi intens într-o reacţie de descompunere ori de
polimerizare, deoarece astfel de reacţii sunt însoţite de alte fenomene periculoase: distrugerea
ambalajelor, rănirea persoanelor, poluarea mediului înconjurător şi a celui acvatic; în cazul
răspândirii în aer, în apă sau pe sol a unui produs poluant, se va încerca stoparea extinderii zonei
afectate şi evitarea deversării în canale sau ape curgătoare.
De retinut: Nu sunt admise la transport:

-bateriile cu litiu care nu îndeplinesc unele dispoziţii speciale
-recipientele goale, necurăţate, pentru transformatoare şi condensatori sau aparate hidraulice
care conţin difenili policloraţi (ONU 2315), eter perfluormetilinic (ONU 3153) sau difenili
polihalogeni(ONU3152).
Titlul clasei 9 acoperă substanțele și obiectele care, în timpul transportului, prezintă un alt
pericol decât cel vizat de celelalte clase.
Substanțele și obiectele clasificate în clasa 9 sunt listate în tabelul A din capitolul 3.2.
Alocarea substanțelor și obiectelor nemenționate nominal în tabelul A din capitolul 3.2 la rubrica
corespunzătoare din acest tabel sau din sub-secțiunea 2.2.9.3 trebuie efectuată conform dispozițiilor
paragrafelor de la 2.2.9.1.4 până la 2.2.9.1.14.
Substanțele care, inhalate sub formă de pulbere fină, pot pune sănătatea în pericol, cuprind
azbestul și amestecurile care conțin azbest.
Substanțele și aparatele care, în caz de incendiu, pot forma dioxine cuprind difenilii
policlorați (PCB), trifenilii policlorați (PCT) și difenilii și trifenilii polihalogenați și amestecurile
care conțin aceste substanțe, precum și aparatele, cum ar fi transformatoarele, condensatorii și alte
aparate care conțin aceste substanțe sau amestecuri ale acestor substanțe.
Substanțele care degajă valori inflamabili cuprind polimerii care conțin lichide inflamabile,
cu punct de aprindere mai mic de 55 °C.
Pilele şi bateriile, pilele şi bateriile conţinute într-un echipament, sau pilele şi bateriile
ambalate cu un echipament, care conţin litiu sub orice formă, trebuie să fie alocate la Nr. ONU
3090, 3091, 3480 sau 3481, după caz.
Echipamente de salvare cuprind echipamente de salvare și elementele autovehiculelor
conforme descrierilor din dispozițiile speciale 235 sau 296 din capitolul 3.3.
Substanțele periculoase pentru mediu includ, printre altele, substanțe solide sau lichide care
poluează mediul acvatic, precum și soluțiile sau amestecurile unor astfel de substanțe (cum ar fi
preparatele și deșeurile).
În sensul 2.2.9.1.10, „substanță” înseamnă orice element chimic și compușii acestora, în
stare naturală sau obținuți prin orice fel de proces de producție. Acest termen include orice aditiv
necesar pentru a păstra stabilitatea respectivului produs, precum și orice impurități derivate din
procesul de producție folosit, dar exclude orice solvent care ar putea fi extras fără a se afecta
stabilitatea sau a se modifica compoziția substanței.
Prin „mediu acvatic” se înțelege totalitatea organismelor acvatice care trăiesc în apă și
ecosistemul acvatic din care acestea fac parte. Stabilirea pericolelor se face, deci, în funcție de
57
toxicitatea substanței sau a amestecului pentru organismele acvatice, deși aceasta poate evolua în
funcție de fenomenul de degradare și bioacumulare.
Deși clasificarea următoare este destinată a se aplica tuturor substanțelor și amestecurilor, se
recunoaște că în anumite cazuri, de ex. în cazul metalelor sau compușilor anorganici cu solubilitate
redusă, este necesară o îndrumare specială
5. Natura mărfurilor periculoase transportate;
Mărfurile periculoase acoperite de o clasă sunt definite în funcţie de proprietăţile lor,

conform sub-secţiunii 2.2.x.1 a clasei corespunzătoare. Includerea unei mărfuri periculoase într-o
clasă și într-o grupă de ambalare se efectuează conform criteriilor enunţate în aceeași secţiune
2.2.x.1. Alocarea unuia sau mai multor riscuri secundare unei substanţe sau unui obiect periculos se
efectuează conform criteriilor clasei sau claselor corespunzătoare acestor riscuri, menţionate în sub-
secţiunile 2.2.x.1 corespunzătoare.
Toate rubricile de mărfuri periculoase sunt enumerate în tabelul A din capitolul 3.2, în
ordinea numerică a Nr. ONU. Tabelul conţine informaţii corespunzătoare asupra mărfurilor
enumerate, cum ar fi denumirea, clasa, grupa sau grupele de ambalare, eticheta sau etichetele care
trebuie aplicate și dispoziţiile de ambalare și de transport
O substanţă poate conţine impurităţi tehnice (spre exemplu cele care rezultă din procesul de
producţie) sau aditivi pentru stabilizare sau în alte scopuri care nu afectează clasificarea lor. Totuși,
o substanţă menţionată printr-o denumire, listată ca o rubrică individuală în tabelul A din capitolul
3.2, conţinând impurităţi tehnice sau aditivi pentru stabilizare sau în alte scopuri care îi afectează
clasificarea trebuie să fie considerată o soluţie sau un amestec
Mărfurile periculoase enumerate sau definite în sub-secţiunile 2.2.x.2 ale fiecărei clase nu
sunt admise la transport .
Mărfurile nemenţionate nominal, adică cele care nu figurează ca rubrică individuală în
tabelul A al capitolului 3.2 și care nu sunt nici enumerate, nici definite într-una din sub-secţiunile
2.2.x.2 mai sus menţionate, trebuie să fie incluse într-o clasă corespunzătoare conform procedurilor
din secţiunea 2.1.3. În plus, trebuie să fie determinate riscul secundar, dacă este cazul, precum și
grupa de ambalare, dacă este cazul. O dată stabilite clasa, riscul secundar (dacă există) și grupa de
ambalare, dacă este cazul, va fi determinat Nr. ONU corespunzător. Structura arborescentă de
decizie indicată în sub-secţiunile 2.2.x.3 (lista de rubrici colective) de la sfârșitul fiecărei clase
indică parametrii corespunzători care permit alegerea rubricii colective adecvate (Nr. ONU). În
toate cazurile, se va alege, conform ierarhiei indicate la 2.1.1.2 prin literele B, C și respectiv D,
rubrica colectivă cea mai specifică care acoperă proprietăţile substanţei sau obiectului. Dacă
substanţa sau obiectul nu poate fi clasificat(ă) la rubricile B sau C, conform 2.1.1.2, atunci și numai
atunci vor fi clasificate la o rubrică de tip D.
Pe baza procedurilor de încercare din capitolul 2.3 și a criteriilor prezentate în sub-secţiunile
2.2.x.1 ale diverselor clase, se poate determina, după cum este specificat în sub-secţiunile
menţionate mai sus, dacă o substanţă, soluţie sau amestec dintr-o anumită clasă, menţionat(ă)
nominal în tabelul A al capitolului 3.2, nu îndeplinește criteriile acelei clase. În asemenea cazuri,
substanţa, soluţia sau amestecul nu este trecut(ă) ca aparţinând acelei clase.
In scopul clasificării, substanţele care au un punct de topire sau un punct de topire iniţial mai
mic sau egal cu 200 C la o presiune de 101,3 kPa trebuie considerate ca fiind lichide. O substanţă
vâscoasă al cărei punct de topire specific nu poate fi definit trebuie supusă încercării ASTM D
4359-90 sau încercării de determinare a fluidităţii (încercarea penetrometrului) prescrisă la 2.3.4.
O substanţă nemenţionată nominal în tabelul A al capitolului 3.2, care prezintă un singur
pericol, trebuie clasificată într-o clasă corespunzătoare, la o rubrică colectivă care figurează în sub-
58
secţiunea 2.2.x.3 a respectivei clase.

O soluţie sau un amestec care îndeplinește criteriile de clasificare ale ADR compus dintr-o
singură substanţă predominantă menţionată printr-o denumire în tabelul A din capitolul 3.2 și una
sau mai multe substanţe care nu fac obiectul ADR sau din urme ale uneia sau ale mai multor
substanţe menţionate printr-o denumire în tabelul A din capitolul 3.2, trebuie să fie alocate
numărului ONU și denumirii oficiale de transport a substanţei predominante menţionate printr-o
denumire în tabelul A din capitolul 3.2, cu excepţia situaţiei când:
(a) soluţia sau amestecul este menţionat printr-o denumire în tabelul A al capitolului 3.2;
(b) denumirea și descrierea substanţei menţionate printr-o denumire în tabelul A din
capitolul 3.2 indică în mod expres că ele se aplică doar pentru substanţa pură;
(c) clasa, codul de clasificare, grupa de ambalare sau starea fizică a soluţiei sau a
amestecului nu sunt diferite de cele ale substanţei menţionate printr-o denumire în tabelul A din
capitolul 3.2; sau
(d) caracteristicile de pericol și proprietăţile soluţiei sau amestecului nu necesită măsuri de
intervenţie în caz de urgenţă care diferă de cele necesare pentru substanţa menţionată printr-o
denumire în tabelul A din capitolul 3.2.
În toate celelalte cazuri, cu excepţia celui descris în (a), soluţia sau amestecul trebuie să fie
clasificat(ă) ca o substanţă nemenţionată printr-o denumire într-o clasă corespunzătoare sau întro
rubrică colectivă care figurează în sub-secţiunea 2.2.x.3 a acelei clase, ţinând cont de riscul
secundar eventual prezentat de către acea soluţie sau amestec, cu excepţia cazului când soluţia sau
amestecul nu îndeplinește criteriile niciunei clase, situaţie în care ele nu fac obiectul dispoziţiilor
ADR.
Soluţiile și amestecurile care conţin substanţe care aparţin uneia dintre rubricile menţionate
la 2.1.3.4.1 sau 2.1.3.4.2 trebuie să fie clasificate în conformitate cu dispoziţiile acestor paragrafe.
Soluţiile și amestecurile care conţin una din următoarele substanţe menţionate prin
denumire, trebuie clasificate întotdeauna la aceeași rubrică ca și substanţa pe care o conţin, cu
condiţia ca acestea să nu prezinte caracteristicile de pericol indicate la 2.1.3.5.3.
Substanţele nemenţionate nominal în tabelul A din capitolul 3.2, care prezintă mai mult
decât o caracteristică de pericol, precum și soluţiile sau amestecurile care îndeplinesc criteriile de
clasificare ale ADR şi conţin mai multe substanţe periculoase, trebuie clasificate într-o rubrică
colectivă (a se vedea 2.1.2.5) și în grupa de ambalare a clasei corespunzătoare, conform
caracteristicilor lor de pericol. Această clasificare conform caracteristicilor de pericol trebuie
efectuată în următorul mod .
Caracteristicile fizice și chimice și proprietăţile fiziologice trebuie să fie determinate prin
măsurători sau calcul, iar substanţa, soluţia sau amestecul trebuie să fie clasificat(ă) conform
criteriilor menţionate în sub-secţiunile 2.2.x.1 ale diverselor clase.
Dacă această determinare nu este posibilă fără costuri sau prestații disproporţionate (cum ar
fi cazul pentru unele deșeuri), substanţa, soluţia sau amestecul trebuie să fie clasificat(ă) în clasa
componentului care prezintă pericolul preponderent.
59
D. Modul de expediere, restricţiile de expediere
1. Modul de expediere și restricţiile de expediere la încărcarea completă;
Conform dispozițiilor speciale de la 7.3.3 sau 7.5.11, conform indicațiilor din coloanele (17)
și (18) ale tabelului A din capitolul 3.2, anumite substanțe periculoase nu trebuie expediate decât
sub formă de „încărcătură completă”.
.„Încărcătură completă” înseamnă orice încărcătură provenind de la un singur expeditor care
are rezervată utilizarea exclusivă a unui vehicul sau a unui container mare şi pentru care toate
operaţiunile de încărcare şi descărcare sunt efectuate conform instrucţiunilor expeditorului sau
destinatarului.
În acest caz, autoritățile competente pot cere ca vehiculul sau containerul mare utilizat
pentru transportul în cauză să nu fie încărcat decât într-un singur loc și descărcat numai într-un
singur loc.
Substanțele care pot deveni lichide la temperaturi care pot fi întâlnite în timpul transportului
nu sunt autorizate pentru transportul în vrac.
Containerele pentru vrac, containerele sau caroseriile vehiculelor trebuie să fie etanșe la
substanțe pulverulente și închise pentru a împiedica orice pierdere a conținutului în condiții normale
de transport, inclusiv sub efectul vibrațiilor, schimbărilor de temperatură, umiditate sau de presiune.
Substanțele trebuie să fie încărcate și repartizate astfel încât să limiteze deplasările care ar
putea deteriora încărcătura sau vehiculul sau ar cauza scurgeri de substanțe periculoase.
Atunci când sunt instalate dispozitive de ventilație, acestea trebuie să fie degajate și
operaționale.
Substanțele nu trebuie să reacționeze periculos cu materialul containerului, vehiculului,
garniturilor, echipamentului, inclusiv capacele sau prelatele, și nici cu acoperirile de protecție care
sunt în contact cu încărcătura, sau să le slăbească rezistența.
Containerele pentru vrac, containerele sau vehiculele trebuie construite sau adaptate astfel
încât substanțele să nu poată penetra între elementele acoperirii podelei din lemn sau să intre în
contact cu acele părți ale containerelor pentru vrac, containerelor sau vehiculelor care pot fi afectate
de substanțele respective sau de reziduurile lor.
Orice container pentru vrac, container sau vehicul, înainte de a fi încărcat și prezentat la
transport, trebuie să fie inspectat și curățat astfel încât să nu rămână în interiorul sau exteriorul lor
niciun reziduu al încărcăturii care ar putea:
− să intre într-o reacție periculoasă cu substanța care este prevăzută pentru transport; − să slăbească
integritatea structurală a containerului sau vehiculului:
− să afecteze capacitatea de retenție a substanțelor periculoase de către container sau vehicul.
Pe parcursul transportului, nu trebuie să adere reziduuri ale substanțelor periculoase la
suprafața exterioară a unui container pentru vrac, container sau caroseria unui vehicul.
În cazul în care mai multe dispozitive de închidere sunt montate în serie, cel care este situat
cel mai aproape de conținut trebuie să fie primul închis înainte de încărcare.
Containerele pentru vrac, containerele sau vehiculele goale, care au transportat o substanță
periculoasă solidă în vrac vor fi supuse acelorași prescripții din ADR ca și containerele pentru vrac,
containerele sau vehiculele încărcate, cu excepția cazului în care au fost luate măsuri
corespunzătoare pentru a exclude orice risc.
Dacă containerele pentru vrac, containerele sau vehiculele sunt utilizate pentru transportul
de substanțe în vrac la care există riscul de explozie a prafului sau de degajare de vapori inflamabili
(de exemplu, în cazul anumitor deșeuri), trebuie luate măsuri pentru a îndepărta orice cauză de
aprindere și pentru a preveni descărcările electrostatice periculoase în timpul transportului,
încărcării sau descărcării.
60
Substanțele, de exemplu deșeuri, care pot reacționa periculos între ele, precum și substanțele
care aparțin de clase diferite și mărfurile care nu sunt supuse ADR, care pot reacționa periculos între
ele, nu trebuie să fie încărcate în același container pentru vrac, container sau vehicul. Prin reacție
periculoasă, se înțelege:
(a) o ardere sau degajare puternică de căldură;
(b) o degajare de gaze inflamabile sau toxice;
(c) formarea de lichide corosive; sau
(d) formarea de substanțe instabile.
Înainte de încărcarea containerului pentru vrac, containerului sau vehiculului, trebuie

efectuată o examinare vizuală pentru a se asigura că este corespunzător din punct de vedere
structural pentru transport, că pereții interiori, plafonul și podeaua nu prezintă proeminențe sau
deteriorări și că dublurile interioare sau echipamentul de retenție a substanțelor nu prezintă rupturi,
deșirări sau deteriorări care ar putea afecta capacitățile lor de retenție a încărcăturii. Prin termenul
„apt din punct de vedere structural pentru utilizare”, se înțelege un container pentru vrac, container
sau un vehicul care nu prezintă defecte majore ale elementelor de structură, cum ar fi lonjeroanele
superioare și inferioare, traversele superioare și inferioare, pragurile și cadrul ușilor, traversele
podelei, montanții și piesele de colț.
Prin „defecte majore”, se înțelege:
(a) cute, fisuri sau rupturi într-un element de structură sau de susținere care afectează
integritatea containerului pentru vrac, containerului sau vehiculului;
(b) prezența mai multor îmbinări, sau existența îmbinărilor executate impropriu (de
exemplu, prin suprapunere) ale traverselor superioare sau inferioare cu cadrul ușilor;
(c) mai mult de două îmbinări la oricare dintre lonjeroanele superioare sau inferioare;
(d) orice îmbinare într-un prag de ușă sau stâlp de colț;
(e) balamale și feronerie gripate, torsionate, spate, lipsă sau improprii utilizării;
(f) îmbinări și garnituri neetanșe;
(g) orice nealiniere a întregii configurații a containerului pentru vrac sau containerului,
suficient de importantă pentru a împiedica poziționarea corectă a echipamentului de manipulare,
montaj și arimare pe șasiu sau pe vehicul;
(h) orice deteriorare a elementelor de ridicare sau de interfață cu echipamentul de
manipulare; sau (i) orice deteriorare a echipamentului de serviciu sau operațional.
2.Modul de expediere și restricţiile de expediere la transportul în vrac
„Transport în vrac” reprezinta transportul de substanţe solide sau obiecte neambalate, în

vehicule, containere sau containere pentru vrac.
Pentru a putea fi efectuat un asemenea transport, trebuie să respecte prevderile cap. 7.3
ADR. Acest termen nu se aplică mărfurilor care sunt transportate în colete şi nici substanţelor care
sunt transportate în cisterne.
O substanță nu poate fi transportată în vrac în containere pentru vrac, containere sau
vehicule decât dacă:
(a) o dispoziție specială, identificată prin codul „BK” sau o referinţă la un paragraf anume,
care autorizează explicit acest tip de transport, este indicată în coloana (10) a tabelului A din
capitolul 3.2 și dispozițiile corespunzătoare de la 7.3.2 sunt îndeplinite în plus față de cele din
prezenta secțiune; (codurile BK1 și BK2 din coloana (10) a tabelului de la capitolul 3.2 au
următoarea semnificație:
BK1: este permis transportul în container sau vehicul acoperit cu prelată;
BK2: este permis transportul în container sau vehicul.)
61
sau
(b) o dispoziţie specială, identificată cu codul „VC” sau o referinţă la un paragraf anume,
care autorizează explicit acest tip de transport, este indicată în coloana (17) a tabelului A din
capitolul 3.2 şi condiţiile acestei dispoziţii speciale, precum şi cele ale oricărei dispoziţii
suplimentare identificate prin codul „AP”, aşa cum se prevede la 7.3.3 sunt îndeplinite, în plus, faţă
de cele din această secţiune. (codurile VC1, VC2 şi VC3 din coloana (17) a tabelului A din capitolul
3.2, au următoarea semnificaţie:
VC1 Transportul în vrac este autorizat în vehicule acoperite cu prelată, containere cu prelată
sau containere pentru vrac cu prelată;
VC2 Transportul în vrac este autorizat în vehicule acoperite, containere închise sau
containere pentru vrac închise;
VC3 Transportul în vrac este autorizat în vehicule sau containere special echipate în
conformitate cu standardele specificate de autoritatea competentă a ţării de origine. Dacă ţara de
origine nu este o parte contractantă la ADR, condiţiile prevăzute trebuie să fie recunoscute de către
autoritatea competentă a primei ţări parte contractantă la ADR prin care trece transportul.
Totuși, ambalajele goale, necurățate, pot fi transportate în vrac dacă acest mod de transport
nu este interzis în mod explicit de alte dispoziții ale ADR.
Substanțele care pot deveni lichide la temperaturi care pot fi întâlnite în timpul transportului
nu sunt autorizate pentru transportul în vrac.
Containerele pentru vrac, containerele sau caroseriile vehiculelor trebuie să fie etanșe la
substanțe pulverulente și închise pentru a împiedica orice pierdere a conținutului în condiții normale
de transport, inclusiv sub efectul vibrațiilor, schimbărilor de temperatură, umiditate sau de presiune.
3.Modul de expediere și restricţiile de expediere la

transportul în recipiente mari pentru vrac
RMV - Recipient Mare pentru Vrac / IBC sau GRV

În tabelul A din cap. 3.2, coloana (8), „Instrucțiuni de ambalare”, conține codurile
alfanumerice ale instrucțiunilor de ambalare aplicabile.
Codurile alfanumerice care încep cu literele „IBC” indică instrucțiuni de ambalare pentru
RMV. Aceste instrucțiuni sunt prezentate la 4.1.4.2 în ordine numerică și specifică RMV autorizate.
Ele indică, de asemenea, care dintre dispozițiile generale de ambalare de la 4.1.1, 4.1.2 și
respectate. În cazul în care coloana (8) nu conține niciun cod care începe cu literele „IBC”,
respectivele substanțe periculoase nu trebuie transportate în RMV.
V10 RMV-urile trebuie să fie transportate în vehicule închise sau acoperite cu prelată sau în
containere închise sau acoperite.
V11 RMV-urile, altele decât cele din metal sau material plastic rigid, trebuie să fie
transportate în vehicule închise sau acoperite cu prelată sau în containere închise sau acoperite.
V12 RMV-urile de tipul 31HZ2 (31HA2, 31HB2, 31HN2, 31HD2 și 31HH2) trebuie să fie
transportate în vehicule sau containere închise.
V13 Dacă substanța este ambalată în saci de tipul 5H1, 5L1 sau 5M1, aceștia trebuie să fie
transportați în vehicule sau containere închise.
V14 Aerosolii transportați în scopul reciclării sau eliminării în baza dispoziției speciale 327
vor fi transportați numai în vehicule sau containere ventilate sau deschise.
Coloana (8) din Tabelul A „Instrucțiuni de ambalare” Conține codurile alfanumerice ale
instrucțiunilor de ambalare aplicabile:
- Codurile alfanumerice care încep cu litera „P”, desemnează instrucțiuni de
62
ambalare pentru ambalaje sau recipiente (cu excepția RMV și ambalajelor mari), iar cele care încep
cu litera „R” desemnează instrucțiuni de ambalare pentru ambalajele metalice ușoare. Aceste
instrucțiuni sunt prezentate la 4.1.4.1, în ordine numerică, și specifică ambalajele și recipientele
autorizate. Ele indică, de asemenea, care dintre dispozițiile generale de ambalare de la 4.1.1, 4.1.2 și
respectate.
În cazul în care coloana (8) nu conține niciun cod care începe cu literele „P” sau „R”,
substanțele periculoase respective nu trebuie transportate în ambalaje;
- Codurile alfanumerice care încep cu literele „IBC” indică instrucțiuni de ambalare pentru
RMV. Aceste instrucțiuni sunt prezentate la 4.1.4.2 în ordine numerică și specifică RMV autorizate.
Ele indică, de asemenea, care dintre dispozițiile generale de ambalare de la 4.1.1, 4.1.2 și 4.1.3 și
care dintre dispozițiile particulare de ambalare de la 4.1.5, 4.1.6, 4.1.7, 4.1.8 și 4.1.9 trebuie
respectate. În cazul în care coloana (8) nu conține niciun cod care începe cu literele „IBC”,
respectivele substanțe periculoase nu trebuie transportate în RMV; - Codurile alfanumerice care
încep cu literele „LP” indică instrucțiuni de ambalare pentru ambalajele mari. Aceste instrucțiuni
sunt prezentate la 4.1.4.3, în ordine numerică, și specifică ambalajele mari autorizate. Ele indică, de
asemenea, care dintre dispozițiile generale de ambalare de la 4.1.1, 4.1.2 și 4.1.3 și care dintre
dispozițiile particulare de ambalare de la 4.1.5, 4.1.6, 4.1.7, 4.1.8 și 4.1.9 trebuie respectate. În cazul
în care coloana (8) nu conține niciun cod care începe cu literele „LP”, respectivele substanțe
periculoase nu trebuie transportate în ambalaje mari;
4.Modul de expediere și restricţiile de expediere

la transportul în containere
Containerele pot fi utilizate atât pentru transportul mărfurilor periculoase în colete, cât și sub
formă de vrac sau în containere-cisternă. În cazul transportului de colete în containere, pentru
fiecare marfă transportată se vor respecta dispozițiile speciale corespuznătoare, așa cum apar ele în
tabelul A din cap. 3.2 ADR.
Prin „Container” se înțelege un element din echipamentul de transport care are un caracter
permanent şi este suficient de rezistent pentru a permite folosirea sa repetată având un volum
interior de cel puțin 1 m3, cu excepţia containerelor pentru transportul materialului radioactiv.
Acesta este utilizat pentru facilitarea transportului de mărfuri prin intermediul unuia sau mai
multor mijloace de transport, fără operațiuni intermediare de încărcare/descărcare fiind prevăzut cu
dispozitive care uşurează stivuirea şi manipularea, mai ales în timpul transbordării de la un mijloc
de transport la altul si este conceput astfel încât sa fie umplut sau golit cu uşurinţă.
În acest sens, în coloana (16) „Dispoziții speciale de transport – Colete” sunt menționate
codurile alfanumeric(e), începând cu litera „V”, pentru dispozițiile speciale aplicabile transportului
în colete (dacă este cazul). Aceste dispoziții sunt prezentate la 7.2.4. Dispozițiile generale
referitoare la transportul în colete figurează în capitolele 7.1 și 7.2.
În coloana (18) „Dispoziții speciale de transport – Încărcare, descărcare și manipulare” se
regasesc codurile alfanumerice, începând cu literele „CV” pentru dispozițiile speciale aplicabile la
încărcare, descărcare și manipulare. Aceste dispoziții sunt prezentate la 7.5.11. Dacă în coloana (18)
nu figurează niciun cod, sunt aplicabile numai dispozițiile generale (de la 7.5.1 la 7.5.10).
În coloana (19) „Dispoziții speciale de transport – Exploatare” se regăsesc codurile
alfanumerice, începând cu litera „S”, pentru dispozițiile speciale aplicabile la exploatare, care sunt
prezentate în capitolul 8.5. Aceste dispoziții se aplică în continuarea prescripțiilor din capitolele de
la 8.1 la 8.4 dar, în cazul unei contradicții cu prescripțiile din capitolele de la 8.1 la 8.4, dispozițiile
speciale prevalează.
Înainte de încărcarea containerului pentru vrac, containerului sau vehiculului, trebuie
63
efectuată o examinare vizuală pentru a se asigura că este corespunzător din punct de vedere
structural pentru transport, că pereții interiori, plafonul și podeaua nu prezintă proeminențe sau
deteriorări și că dublurile interioare sau echipamentul de retenție a substanțelor nu prezintă rupturi,
deșirări sau deteriorări care ar putea afecta capacitățile lor de retenție a încărcăturii. Prin termenul
„apt din punct de vedere structural pentru utilizare”, se înțelege un container pentru vrac, container
sau un vehicul care nu prezintă defecte majore ale elementelor de structură, cum ar fi lonjeroanele
superioare și inferioare, traversele superioare și inferioare, pragurile și cadrul ușilor, traversele
podelei, montanții și piesele de colț.
Prin „defecte majore”, se înțelege:
(a) cute, fisuri sau rupturi într-un element de structură sau de susținere care afectează
integritatea containerului pentru vrac, containerului sau vehiculului;
(b) prezența mai multor îmbinări, sau existența îmbinărilor executate impropriu (de
exemplu, prin suprapunere) ale traverselor superioare sau inferioare cu cadrul ușilor;
(c) mai mult de două îmbinări la oricare dintre lonjeroanele superioare sau inferioare;
(d) orice îmbinare într-un prag de ușă sau stâlp de colț;
(e) balamale și feronerie gripate, torsionate, spate, lipsă sau improprii utilizării;
(f) îmbinări și garnituri neetanșe;
(g) orice nealiniere a întregii configurații a containerului pentru vrac sau containerului,
suficient de importantă pentru a împiedica poziționarea corectă a echipamentului de manipulare,
montaj și arimare pe șasiu sau pe vehicul;
(h) orice deteriorare a elementelor de ridicare sau de interfață cu echipamentul de
manipulare; sau (i) orice deteriorare a echipamentului de serviciu sau operațional.
5. Modul de expediere și restricţiile de expediere

la transportul în cisterne fixe sau demontabile
O substanță nu poate fi transportată în cisternă decât dacă un cod-cisternă este indicat în

coloanele (10) sau (12) ale tabelului A din capitolul 3.2. Transportul trebuie să fie în conformitate cu
dispozițiile capitolelor 4.2, 4.3, 4.4 sau 4.5, după caz. Vehiculele, chiar dacă sunt vehicule
purtătoare, vehicule tractoare, remorci sau semiremorci trebuie să îndeplinească prescripțiile
capitolelor 9.1, 9.2 și 9.7.2 cu privire la vehiculul care urmează să fie utilizat, așa cum a fost indicat
în coloana (14) din tabelul A în capitolul 3.2.
În coloana (14) din tabelul A ( ADR vol I) este specificat tipul de vehicul ce poate fi utilizat
pentru transportul substanței respective în cisternă. Vehiculele utilizate la transportul în cisternă sunt
desemnate în ADR prn codurile FL, OX și AT, având următoarele semnificații:
"Vehicul FL":
(a) un vehicul destinat transportului de lichide care au un punct de aprindere care nu
depășește 60 ºC (cu excepția combustibilului diesel, motorinei și uleiului de încălzire (ușor) – Nr.
ONU 1202), în cisterne fixe sau demontabile cu o capacitate mai mare de 1 m3, ori în containere-
cisternă sau cisterne mobile cu o capacitate individuală mai mare de 3 m3; sau
(b) un vehicul destinat transportului de gaze inflamabile în cisterne fixe sau demontabile cu
o capacitate mai mare de 1 m3, ori în containere-cisternă, cisterne mobile sau CGEM cu o
capacitate individuală mai mare de 3 m3; sau
(c) un vehicul-baterie cu o capacitate mai mare de 1 m3, destinat transportului de gaze
inflamabile;
"Vehicul OX":
- un vehicul destinat transportului de peroxid de hidrogen stabilizat sau în soluție apoasă
stabilizată conținând peste 60% peroxid de hidrogen (clasa 5.1, Nr. ONU 2015) în cisterne fixe sau
demontabile cu o capacitate mai mare de 1 m3, ori în containere-cisternă sau cisterne mobile cu o
64
capacitate individuală mai mare de 3 m3;

"Vehicul AT":
(a) un vehicul, altul decât un vehicul EX/III, FL sau OX, destinat transportului de substanțe
periculoase în cisterne fixe sau demontabile cu o capacitate mai mare de 1 m3, ori în
containerecisternă, cisterne mobile, sau CGEM cu o capacitate individuală mai mare de 3 m3; sau
(b) un vehicul-baterie cu o capacitate totală mai mare de 1 m3, altul decât un vehicul FL.
Vehiculele desemnate prin codurile FL, OX sau AT trebuie utilizate după cum urmează:
- este prescris un vehicul FL poate fi utilizat numai un vehicul FL;
- este prescris un vehicul OX poate fi utilizat numai un vehicul OX;
- este prescris un vehicul AT vehiculele AT, FL și OX pot fi utilizate.
Codul-cisternă pentru cisterne ADR conține un cod alfanumeric care corespunde unui tip de
cisternă conform 4.3.3.1.1 (pentru gazele din clasa 2) sau 4.3.4.1.1 (pentru substanțele din clasele 3
și 9). Acest tip de cisternă corespunde celor mai puțin severe prescripții pentru cisterne, care sunt
acceptabile pentru transportul respectivei substanțe în cisterne ADR.
Codurile care corespund celorlalte tipuri de cisterne autorizate figurează la paragraful
4.3.3.1.2 (pentru gazele din clasa 2) sau 4.3.4.1.2 (pentru substanțele din clasele între 3 și 9). Dacă
nu este indicat niciun cod, transportul în cisterne ADR nu este autorizat.
Dacă un cod-cisternă pentru substanțe solide (S) sau lichide (L) este indicat în această
coloană, înseamnă că respectiva substanță poate fi prezentată la transport în stare solidă sau lichidă
(topită). Această prescripție este aplicabilă, în general, substanțelor ale căror puncte de topire sunt
cuprinse între 20 °C și 180 °C.
Dacă pentru o substanță solidă, în această coloană este indicat un singur cod de cisternă
pentru substanțe lichide (L), înseamnă că această substanță este prezentată la transport numai în
stare lichidă (topită). Prescripțiile generale referitoare la construcție, echipament, omologare de tip,
controale și încercări, precum și la marcare, care nu sunt indicate în codul de cisternă, figurează la
6.8.1, 6.8.2, 6.8.3 și 6.8.5.
Prescripțiile generale referitoare la utilizare (de exemplu, gradul de încărcare maxim,
presiune minimă de încercare) figurează la 4.3.1 până la 4.3.4. O literă „(M)” după codul-cisternă
indică faptul că substanța poate fi transportată, de asemenea, în vehicule-baterie sau CGEM. Un
semn „(+)” după codul-cisternă semnifică faptul că folosirea alternativă a cisternelor este autorizată
numai dacă în certificatul de omologare de tip este specificat acest lucru.
Pentru cisternele din material plastic ranforsate cu fibre, a se vedea 4.4.1 și capitolul 6.9;
pentru cisternele pentru deșeuri care operează sub vid, a se vedea 4.5.1 și capitolul 6.10. NOTA:
Dispozițiile speciale indicate în coloana (13) pot modifica prescripțiile de mai sus.
Dispoziții speciale pentru cisternele ADR conține codurile alfanumerice ale dispozițiilor
speciale pentru cisternele ADR care trebuie să fie îndeplinite în plus: - codurile alfanumerice care
încep cu literele
„TU” indică dispoziții speciale pentru utilizarea acestor cisterne. Ele figurează la 4.3.5;
„TC” indică dispoziții speciale pentru construcția acestor cisterne. Ele figurează la 6.8.4
a);
„TE” indică dispoziții speciale pentru echipamentele acestor cisterne. Ele figurează la
6.8.4 b);
„TA” indică dispoziții speciale pentru omologarea de tip a acestor cisterne. Ele figurează
la 6.8.4 c);
„TT” indică dispoziții speciale pentru încercările acestor cisterne. Ele figurează la 6.8.4
d);
„TM” indică dispoziții speciale pentru marcarea acestor cisterne. Ele figurează la 6.8.4 e).
65
În Coloana (14) „Vehicul pentru transportul în cisterne” conține un cod care desemnează vehiculul
(inclusiv vehiculul care tractează remorca sau semi-remorca) (a se vedea 9.1.1) care urmează a fi
utilizat pentru transportul substanței în cisternă conform cu 7.4.2. Prescripțiile referitoare la
construcția și agrearea vehiculelor figurează la capitolele 9.1, 9.2 și 9.7.
6.Unitățile de transport marfă supuse fumigației
În conformitate cu prevederile capitolului 5.5 din ADR-vol. II, unitățile de transport marfă
supuse fumigației (Nr. ONU 3359) care nu conțin alte mărfuri periculoase nu fac obiectul altor
dispoziții ale ADR, altele decât cele cuprinse în prezenta secțiune.
Atunci când unitatea de transport marfă supusă fumigației este încărcată cu alte mărfuri
periculoase în afară de fumigant, orice dispoziție ADR relevantă pentru mărfurile periculoase
(inclusiv placardarea, marcarea și documentația) se aplică în plus față de dispozițiile prezentei
secțiuni. Numai unitățile de transport marfă care pot fi închise astfel încât să fie redusă la minim
orice scăpare de gaze trebuie să fie utilizate pentru transportul încărcăturii sub fumigație.
E. Manipularea și arimarea
1.Manipularea și arimarea la încărcare și la descărcare;

raport de umplere (gaze) și grad de umplere (lichide și solide)
Se interzice membrilor echipajului vehiculului să deschidă un colet care conține substanțe

periculoase. Coletele nu vor fi stivuite unele deasupra altelor, cu excepția cazului în care au fost
concepute în acest scop.
Acolo unde tipuri de modele de colete diferite care au fost concepute pentru stivuire trebuie
să fie încărcate împreună, se va acorda atenție compatibilității lor la stivuire împreună. Acolo unde
este necesar, se va împiedica deteriorarea coletelor de jos de către coletele stivuite prin utilizarea de
dispozitive portante.
Acolo unde este cazul, vehiculul sau containerul va fi echipat cu dispozitive pentru a facilita
arimarea și manipularea mărfurilor periculoase. Coletele care conțin substanțe periculoase și obiecte
periculoase neambalate vor fi fixate prin mijloace capabile să rețină bunurile în vehicul sau
container într-un mod care va împiedica orice mișcare în timpul transportului care ar schimba
orientarea coletelor sau ar cauza deteriorarea acestora.
Când sunt transportate mărfuri periculoase împreună cu alte mărfuri, toate mărfurile vor fi
bine fixate sau calate în vehicule sau containere pentru a împiedica răspândirea mărfurilor
periculoase.
Mișcarea coletelor poate fi, de asemenea, împiedicată prin umplerea oricăror goluri prin
utilizarea de dispozitive de calare sau prin blocare sau arimare. Acolo unde sunt utilizate piedici
precum benzi sau curele, acestea nu vor fi strânse în exces pentru a cauza deteriorarea sau
deformarea coletului.
Gradele maxime de umplere de mai jos nu trebuie depășite la cisternele destinate
transportului de substanțe lichide la temperaturi ambiante:
(a) pentru substanţele inflamabile, substanţele periculoase pentru mediu şi substanţele
inflamabile care sunt periculoase pentru mediu, care nu prezintă și alte pericole (de exemplu:
toxicitate, corozivitate), încărcate în cisterne prevăzute cu dispozitive de respiraţie sau cu supape de
siguranţă (chiar şi atunci când sunt precedate de un disc de rupere):
66
(b) pentru substanţele toxice sau corosive (care prezintă sau nu un pericol de inflamabilitate
sau un pericol pentru mediu), încărcate în cisterne prevăzute cu dispozitive de respiraţie sau cu
supape de siguranţă (chiar şi atunci când sunt precedate de un disc de rupere):
(c) pentru substanţele inflamabile, substanţele periculoase pentru mediu şi substanţele care
prezintă un grad redus de corosivitate sau toxicitate (care prezintă sau nu un pericol de
inflamabilitate sau un pericol pentru mediu), încărcate în cisterne închise ermetic, fără dispozitiv de
siguranţă:
(d) pentru substanţele foarte toxice sau toxice, foarte corosive sau corosive (care prezintă
sau nu un pericol de inflamabilitate sau un pericol pentru mediu), încărcate în cisterne închise
ermetic, fără dispozitiv de siguranţă:
În aceste formule, α reprezintă coeficientul mediu de dilatare cubică a lichidului între 15 ºC

și 50 ºC, adică, pentru o variație maximă de temperatură de 35 ºC. (4.3.2.2.2 din ADR vol II).
Raportul de umplere diferă de la gaz la gaz și este prezentat în tabelul 4.3.3.2.5 din ADR.
Totuși, în medie cisternele pot fi umplute la un grad de maximum 90-97% din capacitate lor.
2.Stivuirea și separarea încărcăturilor
Încărcarea în comun a mărfurilor din clase diferite poate produce riscuri suplimentare, motiv
pentru care ADR interzice anumite regrupări. În tabelul de la paragraful 7.5.2 din ADR vol II sunt
67
prezentate situaţiile în care este permisă încărcarea în comun în același vehicul, în funcţie de
etichetele de pericol ale mărfurilor:
x Încărcare în comun autorizată.

a Încărcare în comun autorizată pentru substanțele și obiectele 1.4 S.
b Încărcare în comun autorizată pentru substanțele aparținând clasei 1 și dispozitivele de salvare aparținând
clasei 9 (Nr. ONU 2990 și 3072).
c Încărcare în comun autorizată între dispozitivele pirotehnice de siguranţă din diviziunea 4.1, grupa de
compatibilitate G, (Nr. ONU 0503) şi dispozitivele de siguranţă cu iniţiere (amorsare) electrică din clasa 9 (Nr. ONU
3268).
d Încărcare în comun autorizată între explozivii de mină (cu excepția Nr. ONU 0083, explozivii de mină (de
împușcare) de tip C) și nitratul de amoniu (Nr. ONU 1942 și 2067)și nitrații alcalini metal și nitrați alcalini metalic și de
pământ cu condiția ca ansamblul să fie considerat ca exploziv de mină din clasa 1, în scopuri de placardare, separare,
umplere și încărcare la încărcarea maximă permisă. Nitrații alcalini metalici includ nitratul de cesiu (Nr. ONU 1451),
nitratul de litiu (Nr. ONU 2722), nitratul de potasiu (Nr. ONU 1486), nitratul de rubidiu (Nr. ONU 1477) și nitratul de
sodiu (Nr. ONU 1498). Nitrații alcalini metalici de pământ includ nitratul de bariu (Nr. ONU 1446), nitratul de beriliu
(Nr. ONU 2464), nitratul de calciu (Nr. ONU 1454), nitratul de magneziu (Nr. ONU 1474) și nitratul de stronțiu (Nr.
ONU 1507).
F. Curăţarea și/sau degazarea ori decontaminarea

Curăţarea, degazarea ori decontaminarea cisternei este imperios necesară când trebuie
încărcate substanţe diferite de cele încărcate si transportate anterior. Deasemeni curăţarea,
degazarea ori decontaminarea este necesara cand efectuează reparaţii sau controale periodice. Ea
constă într-o spălare riguroasă ce poate fi efectuată numai de staţiile de spălare autorizate.
Spălarea externă a cisternei este obligatorie dacă există urme de substanţă periculoasă la
exteriorul cisternei. Pentru a putea fi reutilizate la transport, cisternele goale, necurățate trebuie să
fie închise în aceeași manieră și să prezinte aceleași garanții de etanșeitate ca și cum ar fi pline.
După descărcarea unui vehicul sau a unui container care a conținut substanțe periculoase
ambalate, dacă se constată că ambalajele au lăsat să se scurgă o parte din conținutul lor, din
momentul în care este posibil și, în orice caz, înaintea oricărei noi încărcări, vehiculul sau
containerul trebuie curățat.
68
Vehiculele sau containerele care au fost încărcate cu mărfuri periculoase în vrac trebuie,
înainte de orice reîncărcare, să fie curățate, cu excepția cazului în care noua încărcătură este
compusă din aceleași mărfuri periculoase ca și cele care au constituit încărcătura precedentă.
G. Documentele de bord
1.Prezentarea documentelor de bord: documente de transport, instrucțiuni scrise, certificat de
agreare a vehiculului, certificatul de pregătire pentru conducători auto, copiile oricăror
derogări, alte documente; Conținutul, limba și utilitatea documentelor de bord
Atunci când transportaţi mărfuri periculoase, trebuie să aveţi la bord mai multe tipuri de
documente, unele strict legate de natura periculoasă a transportului, altele valabile şi pentru celelalte
tipuri de transporturi. Aceste documente se referă la vehicul, la echipaj şi la marfa transportată.
Documente de bord specifice transportului ADR:
Document de transport
Certificat de agreare pt fiecare unitate de transport sau element al acesteia
Certificat de formare profesionala ADR al conducatorului auto
Instructiuni scrise ( fise de siguranta ) pt fiecare marfa
Documentul de circulatie cu inspectia tehnica
Document de identificare – include o fotografie pt fiecare membru al echipajului
Cartea tehnica a cisternei ( livretul cisternei )
Documentul de transport : nu exista un model impus. Poate fi: scrisoarea CMR sau -
alt document de insotire a marfii ( factura, aviz de insotire a marfii), care contine :
-nr ONU al marfii transportate
-denumirea oficiala pt transport
-pt : clasa 1 codul de clasificare ; pt celelalte clase nr modelelor de etichete si cls.de peicol
-grupa de ambalare, daca este cazul
-codul de restrictie prin tuneluri ( TRC)
-nr si descrierea coletelor
-cantitatea totala de marfa transportata ( volum, masa bruta sau masa neta ).
-numele si adresa expeditorului
-numele si adresa destinatarului sau destinatarilor
-declaratia conforma dispozitiilor unui accord special daca este cazul
Caz particular : ,,DESEU” NR ONU, DENUMIRE OFICIALA; DESEU, UN1230,
METANOL, 3( 6.1), II, AMBALAJE GOALE, 3, ADR
Certificatul de agreare:este emis de RAR si este obligatoriu atat ptr.transportul national cat si
ptr.cel intrrnational.Se pastreaza obligatoriu originalul documentului. Acesta contine:
-identificarea vehiculului(marca, tip, nr. Sasiu);
-enumerarea marfurilor periculoase care pot fi transportate;
-data expirarii ;
-cerificatul este valabil 1 an de zile ;
Vehiculele care necesita certificate de agreare ADR ( conform OMT 2134/2005-RNTR-3)
sunt :-vehicule care transporta cisterna si sunt impartite in 3 categorii:
1- vehicule FL – pt transport lichide inflamabile ( aprindere mai mic de 60 ˚C)si gaze
inflamabile .
2- vehicule OX pt transport peroxid de hydrogen
3- vehicule AT pt transportul de substante periculoase altele FL si OX
- unitati de transport de tip II sau III pt substante explosive ( EX /II; EX/III)
- pt tractor cu semiremorca – certificate pt tractor si pt remorca
69
Se transporta numai substantele mentionate in certificat, iar pt cisterne se obtine si o

autorizatie emisa de S.C. IPROCHIM.
Certificatul de incarcare pe vas al containerului este un document necesar pentru un
transport rutier de containere care precede un traseu maritim şi trebuie să însoţească documentul de
transport. Un document unic poate îndeplini funcţiile documentului de transport şi ale certificatului
de încărcare pe vas al containerului – se numește document de transport multimodal. Are drept scop
asigurarea respectării prescripţiile referitoare la calitatea coletelor din interiorul containerului;
încărcarea în comun; arimarea coletelor din container.
Mențiunile care trebuie adăugate în document vor fi redactate într-o limbă oficială a țării
expeditorului și în plus, dacă această limbă nu este engleza, franceza sau germana, în engleză, în
franceză sau în germană, cu excepția cazului în care tarifele internaționale de transport rutier, dacă
există, sau acordurile încheiate între țările implicate în transport nu dispun altfel.
H. Instrucțiunile scrise
1. Păstrarea și cunoașterea instrucțiunilor scrise; Conţinutul instrucțiunilor scrise; Punerea în

aplicare a instrucțiunilor scrise; Echipamentul pentru protecţia generală și personală
În caz de incident sau accident, conducătorul auto trebuie să aplice măsurile generale,
speicifcate pe prima pagină a Instrucțiunilor scrise, precum și măsurile specifice de siguranță și
protecție, așa cum apar ele pe paginile 2 și 3 ale Instrucțiunilor scrise, în funcție de etichetele cu
care sunt etichetate coletele transportate sau de plăcile-etichetă cu care este placardat vehiculul,
după caz.
Ca un ajutor în timpul unui accident sau situație de urgență care poate să se întâmple sau să
apară în timpul transportului, instrucțiunile scrise, în forma specificată la 5.4.3.4 trebuie să se afle în
cabina vehiculului la îndemâna echipajului.
Instrucțiunile scrise cuprind:
Măsuri care trebuie luate în caz de accident sau situaţie de urgenţă:
În cazul în care se produce un accident sau apare o situaţie de urgenţă în timpul
transportului, membrii echipajului vehiculului trebuie să desfăşoare următoarele acţiuni, dacă este
posibil şi sigur să se acţioneze, astfel:
- Să acţioneze sistemul de frânare, să oprească motorul şi să deconecteze bateria acţionând
întrerupătorul principal, dacă acesta există;
- Să evite sursele de foc, în special, să nu se fumeze sau să conecteze vreun echipament electric; -
Să informeze serviciile de urgenţă corespunzătoare, oferind cât mai multe informaţii despre incident
sau accident şi despre substanţele implicate;
- Să îmbrace vesta fluorescentă şi să amplaseze corespunzător dispozitivele de avertizare;
-Să ţină la îndemână documentele de transport pentru a le pune la dispoziţie personalului
responsabil cu intervenţia de urgenţă; - Să nu calce sau să atingă substanţele împrăştiate şi să evite
inhalarea emanaţiilor, fumului, pulberilor şi vaporilor stând în amonte de locul accidentului pe
direcţia vântului;
- În situaţiile în care este potrivit şi sigur, să utilizeze extinctoarele pentru a stinge un incendiu în
fază incipientă sau mic de la anvelope, frâne sau compartimentul motorului; - Să nu intervină pentru
stingerea incendiului din interiorul compartimentelor de încărcare a mărfurilor;
- În situaţiile în care este posibil şi sigur, să folosească echipamentul aflat la bord pentru a se
preveni scurgerile în mediul acvatic sau în sistemul de canalizare şi pentru a ţine sub control
împrăștierea acestora;
- Se va îndepărta din apropierea locului accidentului sau situaţiei de urgenţă, va sfătui alte persoane
să se îndepărteze şi va urma indicaţiile serviciilor de urgenţă;
70
- Să îndepărteze orice obiect de îmbrăcăminte şi orice echipament de protecţie utilizat şi contaminat

pe care îl va înlătura în siguranţă.
Cunoștințe de bază referitoare la utilizarea echipamentelor de protecție
Conform prevederilor ADR, toate unităţile de transport care transportă mărfuri periculoase
trebuie să fie dotate cu următoarele echipamente:
1) pentru fiecare vehicul:
- O cală de dimensiuni adecvată masei maxime a vehiculului şi diametrului roţilor;
- Două dispozitive de avertizare independente;
- Lichid pentru spălarea ochilora; şi
2) pentru fiecare membru al echipajului:
- O vestă fluorescentă;
- O lanternă portabilă;
- O pereche de mănuşi de protecţie;
- Un mijloc de protecţie pentru ochi (spre ex.: ochelari de protecţie).
Echipament suplimentar pentru anumite clase:

- O mască pentru evacuare de urgenţăb pentru fiecare membru al echipajului, pentru
încărcăturile cu etichetele de pericol cu numerele 2.3 sau 6.1;
- O lopatăc;
- Un material pentru acoperirea gurilor sistemului de canalizare;
- Un recipient colectarec din plastic.
I. Mijloace de stingere a incendiilor

1. Echiparea unităţilor de transport;
Verificarea şi marcarea stingătoarelor corespunzătoare claselor de incendiu
EXTINCTOARE CONFORM ADR 2011

Pentru o unitate de transport cu M.T.M.A . peste 7,5 tone:
 Un extinctor de 2 kg minim apt să combată un incendiu la cabină sau la motor

unul sau mai multe extinctoare portabile, pentru clasele de inflamabilitate1 A, B
şi C, cu o capacitate totală minimă de 12 kg pudră (sau de capacitate
echivalentă pentru un alt agent extinctor acceptabil), din care cel puţin
unul trebuie să aibă o capacitate minimă de 6 kg
71
Pentru o unitate de transport cu M.T.M.A . între 3,5 tone şi

7,5 tone este echipat cu:
• Un extinctor de 2 kg minim apt să combată un incendiu la cabină sau la motor

• unul sau mai multe extinctoare cu o capacitate totală minimă de 8 kg de pudră
(sau cu o capacitate corespunzătoare pentru un alt agent extinctor
acceptabil), din care cel puţin unul trebuie să aibă o capacitate min de 6 kg;
Pentru o unitate de transport cu M.T.M.A. mai mică sau

egală cu 3,5 tone
 Un extinctor de 2 kg minim apt să combată un incendiu la cabină sau la

motor
 şi un extinctor de 4 kg minim
Vehiculele ce transportă mărfuri periculoase conform cap. 1.1.3.6 (scutiri parțiale) vor fi
dotate cu un stingător portabil de 2 kg pentru cabină și motor.
Pentru producerea arderii (combustiei) sunt necesare trei condiţii (triunghiul focului):
• prezenţa materialului (obiectului) combustibil, de regulă sub forme divizate foarte fin
(vapori, gaze, pulbere, ceaţă etc.);
• prezenţa elementului comburant (oxidant), materializat printr-o cantitate mare de
oxigen;
• prezenţa unei energii suficiente sau a unei amorse pentru a aduce chiar şi o mică parte
din amestec (material combustibil, element comburant) la o temperatură necesară declanşării
reacţiei de aprindere.
In funcţie de natura combustibilului, se deosebesc patru clase de incendii:
Clasa A: incendiu de substanţe solide
Clasa B : incendiu de lichide sau solide lichefiabile
Clasa C: incendiu de gaze
Clasa D: incendiu de metale
Tipuri de stingătoare de incendiu
Stingătorul cu dioxid de carbon
Dioxidul de carbon (CO2) este un gaz neinflamabil şi mai greu decât aerul, acţionând prin
înăbuşire, adică reducând conţinutul de oxigen din aer sub procentajul de 15% necesar
arderii. Dioxidul de carbon (CO2) se află sub presiune puternică, fiind propulsat pe o distanţă de 1,5
m în plan orizontal.
72
Stingătorul cu apă pulverizată

Apa pulverizată acţionează prin răcire. Stropii de apă divizaţi absorb o cantitate enormă de
căldură în timp ce se transformă în vapori. Aceasta permite stingerea focului, dacă temperatura
centrului focului coboară sub temperatura de aprindere. Acest tip de stingător e recomandat pentru
incendiul la solide.
Stingătorul cu pudră
Pudrele (pulberile) acţionează prin înăbuşirea şi oprirea reacţiei de ardere. Stingătoarele cu
agent BC nu sunt eficiente decât la incendiul apărut la produsele din categoriile B şi C (gaze şi
lichide).
Pulberile polivalente ABC formează un strat solid (dur) pe jar (centrul de ardere), fiind
recomandate pentru incendiul la solide. Propulsia pudrei (/pulberii) e asigurată de un tub cu gaz
anexat, iar distanţa de propagare variază în funcţie de capacitate: cca. 2 m la o capacitate de 2 kg şi
cca. 6 m la o capacitate de 6 kg.
Procedee de stingere
Pentru neutralizarea incendiului este suficient să se acţioneze asupra unei singure laturi a
triunghiului, dar aceasta depinde şi de materialul combustibil:
a) Suprimarea materialului (obiectului) combustibil
Înainte de a întreprinde vreo acţiune de luptă împotriva incendiului, trebuie (dacă este
posibil) să se întrerupă sau să se limiteze accesul combustibilului:
• în cazul focului la capătul unui tub de gaz - închiderea robinetului
• în cazul unui foc deschis - oprirea umplerii bazinului (vasului)
• la scurgerea unui lichid - închiderea vanei de ieşire a produsului
În cazul unui incendiu de gaze, trebuie să se evite încercarea de stingere a •'lăcării înainte de
a fi oprită alimentarea cu gaz.
b) Suprimarea comburantului (prin înăbuşire)
La o proporţie mai mică de 15% oxigen în aer, arderea devine dificilă. De aceea, trebuie
limitată alimentarea focului cu oxigen. Separarea (izolarea) materialului combustibil de aerul
ambiant se poatel realiza cu nisip, pături, pulbere sau spumă. De asemenea, reducerea conţinutului o
oxigen se poate obţine cu ajutorul unui gaz inert, cum este dioxidul de carbon (CO2
c) Acţionarea asupra temperaturii (sursei calde) prin răcire
Răcirea se face pentru a se reduce temperatura sub nivelul temperaturii d autoaprindere a
gazelor emise. Acest rezultat se obţine prin stropirea focului cu apă eficienţa fiind mai mare în cazul
folosirii apei pulverizate.
d) Inhibarea flacarilor
Pulberile uscate opresc reacţia de oxidare (creşterea cantităţii de oxigen) şi determină stingerea
incendiului. Această variantă (de înăbuşire) este utilizată la incendiul lichidelor.
J. Obligaţiile de supraveghere
Aceste prescriptii se aplică în funcție de codul corespunzător, înscris în coloana 19 din
tabelul A, cap. 3.2 ADR. Dacă în coloana 19 nu există nicio dispoziție specială, atunci nu se aplică
măsurile de staţionare.
Vehiculele care transportă mărfuri periculoase în cantitățile indicate în dispozițiile speciale
S1 (6) și S14 până la S24 din capitolul 8.5 pentru o substanță dată conform coloanei (19) a tabelului
A din capitolul 3.2, trebuie să fie supravegheate sau vor putea staționa, fără supraveghere, într-un
garaj sau dependință a unei fabrici care oferă toate garanțiile de siguranță.
Dacă nu există aceste posibilități de staționare, vehiculul, după ce au fost luate măsurile
corespunzătoare de siguranță, poate staționa într-un loc retras, care corespunde condițiilor
specificate la a), b) sau c) de mai jos:
73
(a) Un parc de staționare supravegheat de o persoană însărcinată în acest sens, care a fost
informată asupra naturii încărcăturii și a locului în care se află conducătorul auto;
(b) Un parc de staționare public sau privat, în care vehiculul nu va risca, probabil, să fie
avariat de alte vehicule; sau
(c) Un spațiu liber, adecvat, situat departe de drumurile publice importante și de zonele
locuite și care nu servește, în mod normal, drept loc de trecere sau de reuniune pentru public.
Parcurile de staționare autorizate la b) nu vor fi utilizate decât în lipsa celor vizate la a), și cele
descrise la c) nu vor fi utilizate decât în lipsa celor vizate la a) și b).
MEMU-urile încărcate trebuie supravegheate, sau dacă nu sunt supravegheate, pot fi parcate
într-un garaj sau în dependințele unei fabrici, care oferă toate garanțiile de siguranță. MEMUurile
goale, dar necurățate, fac excepție de la această prescripție.
K. Golirile operaţionale sau scurgerile accidentale

de substanţe poluante
1.Golirile operaţionale de substanţe poluante;
În general, se vor aplica măsuri asemănătoare cu cele care trebuie luate înainte de începerea
umplerii:
a) se controlează dacă substanţa transportată poate fi transvazată în rezervorul fix;
b) se verifică dacă rezervorul fix poate primi cantitatea transvazată fără a risca deversarea;
c) în cazul substanţelor inflamabile, se îndepărtează sursele de aprindere (mai ales în
vecinătatea tubulaturii de aerisire a rezervorului fix);
d) se supraveghează operaţiunea de golire.
Pentru golirea parţială a unui camion-cisternă prevăzut cu compartimente separate, este

recomandat să se procedeze la descărcare în ordinea următoare:
1. compartimentele din mijloc (pentru a menţine încărcate osiile motoare şi de direcţie);
2. compartimentele din spate (pentru a evita derapările);
3. compartimentele din faţă.
Pentru golirea parţială a unei semiremorci-cisternă cu mai multe compartimente separate,
este recomandat să se descarce compartimentele în ordinea următoare:
1. compartimentele centrale;
2. compartimentele din faţa punctului de sprijin;
3. compartimentele din spate;
4. compartimentul de deasupra osiei motoare din spatele punctului de sprijin.
Încărcarea și descărcarea compartimentelor cisternei

Măsuri generale pentru umplere:
A.Inainte de umplere
Măsuri de pregătire
• se opreşte motorul
• se trage frâna de mână
• fumatul este strict interzis;
• se închide întrerupătorul bateriei, pentru a evita formarea de scântei în instalaţia electrică a
vehiculului;
• se racordează cablul de împământare al vehiculului la instalaţia fixă;
• se verifică dacă compartimentul de umplere este gol şi curăţat sau dacă produsul este compatibil
cu cel care urmează să fie transportat.
74
B. În timpul umplerii
Opriţi încărcarea substanţelor inflamabile pe timp de furtună.
Respectaţi cu stricteţe gradul maxim de umplere, care variază în funcţie de produs. Dacă
supraumpleţi cisterna, o creştere a temperaturii va provoca o creştere enormă a presiunii din interior.
Supapa de siguranţă se va deschide sau este posibil ca o cisternă ermetică să explodeze.
Pentru gaze
Supraumplerea unei cisterne este şi mai periculoasă în cazul gazelor decât în cazul
lichidelor:
• gazele se dilată mai mult decât lichidele dacă temperatura creşte, ceea ce înseamnă că
deschiderea vanei de siguranţă sau explozia unei cisterne ermetice se vor produce mai rapid;
• gazele se răspândesc mai uşor decât lichidele şi la distanţe mai mari, iar eliberarea lor poate
provoca catastrofe.
Din acest motiv, trebuie luate măsuri speciale:
• gradul de umplere maxim autorizat este mai scăzut decât pentru lichide;
• cisternele destinate transportului de gaze lichefiate sub presiune sunt echipate cu o jojă (fixă,
rotativă sau cu flotor) care vă permite să respecte cu precizie şi uşurinţă gradul de umplere maxim;
• încărcătura maximă admisibilă este indicată pentru fiecare gaz autorizat lângă orificiul de
umplere. Aceste indicaţii vă permit să efectuaţi umplerea prin cântărire.
ATENTIE! Nu vă puteţi baza pe această încărcătură maximă decât dacă cisterna este goală.
Dacă în ea mai există produs, trebuie să se ţină seama de acest lucru.
Pentru lichide
Când umplerea se face prin gura de vizitare (procedură utilizată încă pentru hidrocarburile
gen motorină):
• braţul de umplere trebuie introdus vertical şi practic până la fundul compartimentului, iar
umplere se începe cu viteză moderată, deoarece:
• se pot crea sarcini electrostatice importante, dacă lichidul atinge prea brutal fundul cisternei;
• proiecţia în ploaie produce o evaporare importantă a produselor uşoare (adică cele mai uşor
inflamabile).
• se va deschide numai capacul gurii de vizitare corespunzătoare compartimentului care
se umple.
Evitaţi supraumplerea cisternei!

Capacitatea fiecărui compartiment este indicată în litri pe cisternă şi lângă fiecare orificiu de
umplere, înmulţind această cifră cu gradul de umplere se obţine cantitatea maximă autorizată care
poate fi încărcată în compartiment.
Atenţie: Această cantitate nu poate fi încărcată decât într-o cisternă goală. Dacă în cisternă
mai există produs, trebuie să se ţină seama de acesta.
C. La sfârşitul umplerii
• închideţi şi încuiaţi vana de umplere şi închideţi celelalte robinete (inclusiv cel al jojei);
• dacă e cazul, repuneţi buşoanele sau bridele pline la extremităţile orificiilor de umplere;
• în cazul substanţelor inflamabile, debranşaţi şi puneţi la loc cablul de împământare, în afară de
situaţia în care se găseşte în tubul flexibil de transvazare;
• inspectaţi vehiculul pentru a observa eventualele scurgeri.
D. înainte de plecare
Pe baza datelor conţinute în documentul de transport (denumirea produsului), se
verifică:
• dacă fişele de siguranţă sunt valabile pentru produsul transportat;
75
• semnalizarea vehiculului; plăcile etichete şi panourile portocalii.

Umplerea cisternelor se poate realiza în două moduri:
- în circuit deschis - cu ajutorul gravitației; este o metodă potrivită pentru lichide și
substanțe pulverulente;
- dezavantajele sunt ca vaporii sau pulberile pot ajunge în atmosferă, producând poluarea
mediului și electricitate statică.
- în circuit închis - prin pompă sau sub presiune, cu ajutorul unui furtun conectat la un
orificiu al cisternei, închis printr-o vană de fază lichidă;
Pentru evitarea suprapresiunii, respectiv a depresiunii, este necesară existența unui al doilea
furtun, ce va asigura returul vaporilor sau gazului din cisternă în rezervorul din care se face
încărcarea, conectat la vana de fază gazoasă a cisternei.
La umplerea cisternelor se va ține cont că substanțele care riscă să reacționeze periculos
între ele nu trebuie transportate în compartimente alăturate, decat dacă acestea sunt separate printr-
un perete a cărui grosime este egală sau mai mare decât cea a cisternei. De asemenea, ele pot fi
separate printr-un spațiu sau un compartiment gol între compartimentele încărcate. Elementele unui
vehiculbaterie sau CGEM nu trebuie să conțină decât un singur și același gaz.
Electrizarea combustibililor este un fenomen specific hidrocarburilor combustibile, prin care
acestea se încarcă cu sarcini electrice prin frecare, contact sau influenţă. Pentru conducătorii auto
este foarte importantă atât cunoaşterea fenomenului, cât şi a factorilor care favorizează producerea
lui cum ar fi agitarea lichidului combustibil în cisternă prezenţa unor elemente străine: apă,
particule solide, gaze trecerea lichidului combustibil prin conducte şi site curgerea cu viteză a
lichidului combustibil în jeturi pulverizate de la înălţime sau care lovesc pereţi metalici.
2. Scurgerile accidentale de substanţe poluante;

În cazul unor scurgeri accidentale de substanțe poluante, conducătorul auto are obligația de a
aplica măsurile generale și specifice prevăzute în Instrucțiunile scrise.
Măsuri care trebuie luate în caz de accident sau situaţie de urgenţă:
În cazul în care se produce un accident sau apare o situaţie de urgenţă în timpul
transportului, membrii echipajului vehiculului trebuie să desfăşoare următoarele acţiuni, dacă este
posibil şi sigur să se acţioneze, astfel:
- Să acţioneze sistemul de frânare, să oprească motorul şi să deconecteze bateria acţionând
întrerupătorul principal, dacă acesta există;
- Să evite sursele de foc, în special, să nu se fumeze sau să conecteze vreun echipament electric; -
Să informeze serviciile de urgenţă corespunzătoare, oferind cât mai multe informaţii despre incident
sau accident şi despre substanţele implicate;
- Să îmbrace vesta fluorescentă şi să amplaseze corespunzător dispozitivele de avertizare;
-Să ţină la îndemână documentele de transport pentru a le pune la dispoziţie personalului
responsabil cu intervenţia de urgenţă; - Să nu calce sau să atingă substanţele împrăştiate şi să evite
inhalarea emanaţiilor, fumului, pulberilor şi vaporilor stând în amonte de locul accidentului pe
direcţia vântului;
- În situaţiile în care este potrivit şi sigur, să utilizeze extinctoarele pentru a stinge un incendiu în
fază incipientă sau mic de la anvelope, frâne sau compartimentul motorului; - Să nu intervină pentru
stingerea incendiului din interiorul compartimentelor de încărcare a mărfurilor;
- În situaţiile în care este posibil şi sigur, să folosească echipamentul aflat la bord pentru a se
preveni scurgerile în mediul acvatic sau în sistemul de canalizare şi pentru a ţine sub control
împrăștierea acestora;
- Se va îndepărta din apropierea locului accidentului sau situaţiei de urgenţă, va sfătui alte persoane
să se îndepărteze şi va urma indicaţiile serviciilor de urgenţă;
- Să îndepărteze orice obiect de îmbrăcăminte şi orice echipament de protecţie utilizat şi contaminat
pe care îl va înlătura în siguranţă.
76
L. Securitatea operării cu mărfuri periculoase
1.Aplicabilitate și lista mărfurilor periculoase de mare risc
Mărfurile periculoase de mare risc din alte clase decât clasa 7 sunt acelea care sunt
menţionate în tabelul de pa paragraful 1.10.3.1.2 din ADR vol II şi care sunt transportate în
cantităţi mai mari decât cele care sunt indicate în acesta.
Mărfuri periculoase de mare risc sunt acelea care au potenţial de a fi utilizate într-un atac
terorist şi care, în această ipoteză, pot produce pierderi numeroase de vieţi omeneşti, distrugeri
masive sau, în special în cazul clasei 7, bulversări socioeconomice.
Toate persoanele participante la transportul de mărfuri periculoase trebuie să ţină seama de
prescripţiile de securitate enunţate în prezentul capitol corespunzător cu responsabilitatea lor.
Ca regulă generală, fiecare rând din tabelul A al prezentului capitol se referă la substanța
(substanțele)/obiectul sau obiectele corespunzătoare unui Nr. ONU specific.
Totuși, dacă anumite substanțe sau obiecte cu același Nr. ONU au proprietăți chimice,
proprietăți fizice sau condiții de transport diferite, pentru acel Nr. ONU pot fi utilizate mai multe
rânduri consecutive.
Fiecare coloană a tabelului A este consacrată unui subiect specific, după cum se indică în
notele explicative de mai jos. La intersecția coloanelor și rândurilor (în căsuțe), se găsesc informații
privind problema tratată în acea coloană, pentru substanța sau substanțele, obiectul sau obiectele de
pe rândul respectiv:
- primele patru căsuțe indică substanța sau substanțele ori obiectul sau obiectele care aparțin
respectivului rând (informații complementare în această privință pot fi oferite de dispozițiile
speciale indicate în coloana (6);
- următoarele căsuțe indică dispozițiile speciale aplicabile sub forma informației complete
sau a codului. Codurile trimit la informațiile detaliate care figurează în Partea, capitolul, secțiunea
sau sub-secțiunea indicate în notele explicative de mai jos. O căsuță goală indică faptul că nu există
nicio dispoziție specială și că numai prescripțiile generale sunt aplicabile, sau că restricția de
transport indicată în notele explicative este în vigoare. Atunci când este utilizat acest tabel, codul
alfanumeric care începe prin literele „DS”, înseamnă o dispoziţie specială în Capitolul 3.3.
Prescripțiile generale aplicabile nu sunt menționate în căsuțele corespunzătoare.
Notele explicative de mai jos indică, pentru fiecare coloană, Partea sau Părțile, capitolul sau
capitolele, secțiunea sau secțiunile, sub-secțiunea sau sub-secțiunile unde se află acestea.
2.Formare privind securitatea
Formarea de sensibilizare privind securitatea trebuie să acopere natura riscurilor, modul de

recunoaștere și metodele de utilizat pentru reducerea acestor riscuri, precum și acţiunile care trebuie
întreprinse în cazul în care securitatea nu este asigurată. Formarea trebuie să includă sensibilizarea
în eventualele planuri de securitate, ţinând seama de responsabilităţile și funcţiile fiecăruia în
aplicarea acestor planuri.
Instruirea personalului trebuie să aibă următorul conţinut, în funcţie de responsabilităţile și
funcţiile persoanei în cauză.
Persoanele angajate de factorii implicaţi citaţi în capitolul 1.4, al căror domeniu de activitate
include transportul de mărfuri periculoase, trebuie să fie instruite pentru a corespunde exigenţelor
domeniului lor de activitate și de responsabilitatea impusă în timpul transportului de mărfuri
periculoase. Angajaţii trebuie să fie instruiţi în conformitate cu 1.3.2 înainte de asumarea
responsabilităţilor și pot îndeplini atribuţiile pentru care nu au primit încă instruirea necesară numai
sub supravegherea directă a unei persoane instruite. Instruirea trebuie să trateze dispoziţiile
specifice de securitate în cazul transportului de mărfuri periculoase enunţate în capitolul 1.10.
77
Instruirea personalul trebuie să acopere riscurile și pericolele prezentate de mărfurile

periculoase, proporțională cu riscului de rănire sau de expunere rezultată dintr-un incident petrecut
pe parcursul transportului mărfurilor periculoase, inclusiv în timpul încărcării și descărcării. Această
instruire va avea drept scop sensibilizarea personalului la procedurile care trebuie urmate pentru
manipularea în condiţii de siguranţă și intervenţiile de urgenţă.
Toate persoanele participante la transportul de mărfuri periculoase trebuie să ţină seama de
prescripţiile de securitate enunţate în prezentul capitol corespunzător cu responsabilitatea lor.
Mărfurile periculoase trebuie să fie oferite pentru transport numai transportatorilor
identificaţi în mod corespunzător.
Incinta terminalelor de depozitare temporară, locurile de depozitare, garajele pentru
vehicule, locurile de ancorare și stații de triaj, zonele utilizate pentru depozitarea temporară în
timpul transportului de mărfuri periculoase trebuie să fie securizate corect, bine iluminate și, pe cât
posibil atunci când este necesar, neaccesibile publicului.
Fiecare membru al unui echipaj de vehicul va avea asupra sa un document de identificare
care va purta fotografia sa, în timpul transportului de mărfuri periculoase.
Controalele privind securitatea conform 1.8.1 și 7.5.1.1 trebuie să vizeze, de asemenea,
aplicarea măsurilor de securitate.
Autoritatea competentă trebuie să păstreze registrele la zi ale tuturor certificatelor valabile
de formare ale conducătorilor auto prevăzute la 8.2.1, eliberate de către ea sau de către un organism
recunoscut.
Formarea iniţială și reciclările specificate la capitolul 1.3 trebuie, de asemenea, să cuprindă
elemente de sensibilizare privind securitatea. Cursurile de reciclare privind securitatea nu este
necesar să fie legate numai de modificările reglementărilor.
Formarea de sensibilizare privind securitatea trebuie să acopere natura riscurilor, modul de
recunoaștere și metodele de utilizat pentru reducerea acestor riscuri, precum și acţiunile care trebuie
întreprinse în cazul în care securitatea nu este asigurată. Formarea trebuie să includă sensibilizarea
în eventualele planuri de securitate, ţinând seama de responsabilităţile și funcţiile fiecăruia în
aplicarea acestor planuri.
Această formare de sensibilizare trebuie să fie asigurată sau verificată în momentul angajării
în funcţia care implică transportul de mărfuri periculoase și trebuie să fie suplimentată periodic prin
cursuri de reciclare.
Evidenţele tuturor cursurilor privind securitatea trebuie să fie păstrate de către angajator și
trebuie puse la dispoziţia angajatului sau autorităţii competente, la cerere. Evidenţele trebuie să fie
păstrate de către angajator pe o perioadă stabilită de către autoritatea competentă
Mărfuri periculoase de mare risc sunt acelea care au potenţial de a fi utilizate într-un atac
terorist şi care, în această ipoteză, pot produce pierderi numeroase de vieţi omeneşti, distrugeri
masive sau, în special în cazul clasei 7, bulversări socioeconomice.
Mărfurile periculoase de mare risc din alte clase decât clasa 7 sunt acelea care sunt
menţionate în tabelul 1.10.3.1.2, de mai jos, şi care sunt transportate în cantităţi mai mari decât cele
care sunt indicate în acesta.
3. Planuri de securitate
Transportatorii, expeditorii și alţi participanţi, menţionaţi la 1.4.2 și 1.4.3 din ADR vol I,
care intervin în transportul de mărfuri periculoase de mare risc (a se vedea tabelul 1.10.3.1.2 din
ADR vol I) sau material radioactiv de mare risc (a se vedea 1.10.3.1.3 din ADR vol I) trebuie să
adopte și să aplice efectiv planuri de securitate care să cuprindă cel puţin elementele definite la
1.10.3.2.2 din ADR vol I.
78
Orice plan de securitate trebuie să includă cel puţin următoarele elemente:

(a) desemnarea unor persoane care prezintă competenţele și calificările necesare și au
autoritatea necesară, pentru a îndeplini sarcinile specifice privind securitatea;
(b) lista mărfurilor periculoase sau a tipurilor de mărfuri periculoase vizate;
(c) evaluarea operaţiunilor curente și a riscurilor pentru securitate care rezultă din acestea,
incluzând opririle necesare datorită condiţiilor de transport, păstrarea mărfurilor periculoase în
vehicule, cisterne sau containere înaintea, în timpul sau după efectuarea cursei și depozitarea
temporară intermediară a mărfurilor periculoase în cazul schimbării modului sau mijlocului de
transport (transbordare), dacă este cazul;
(d) enunţarea clară a măsurilor care trebuie luate pentru reducerea riscurilor privind
securitatea, ţinând seama de responsabilităţile și funcţiile participantului, inclusiv: - pregătirea
profesională; - politicile de securitate (de exemplu, măsurile în caz de mare pericol, verificări în
cazul recrutării de noi angajaţi sau schimbării unor posturi etc.); - practici de operare (de exemplu,
alegerea și utilizarea unor trasee cunoscute, accesul la mărfurile periculoase depozitate temporară
intermediară (așa cum se definește la alineatul c)), proximitatea infrastructurii vulnerabile etc.); -
echipamente și resurse care trebuie utilizate pentru a reduce riscurile privind securitatea;
(e) proceduri eficiente și actualizate pentru a semnala pericolele, violarea securităţii sau
incidente privind securitatea și pentru a le face faţă;
(f) proceduri pentru evaluarea și de verificare a planurilor de securitate și proceduri de
examinare și actualizare periodică a planului de securitate; (g) măsuri care să asigure securitatea
fizică a informaţiilor referitoare la transport conţinute în planul de securitate, și
(h) măsuri care să asigure că distribuirea informaţiilor referitoare la operațiunile de
transport, conţinute în planul de securitate este limitată la cei care au nevoie să le cunoască. Aceste
măsuri nu trebuie să constituie totuși un obstacol pentru comunicarea informaţiilor prescrise în alte
părți ale ADR.
Transportatorii, expeditorii și destinatarii trebuie să colaboreze între ei, precum și cu
autorităţile competente, pentru schimbul de informaţii privind eventualele pericole, aplicarea de
măsuri de securitate adecvate și de intervenție la incidentele care pun în pericol securitatea.
Pe vehiculele care transportă mărfuri periculoase de mare risc (a se vedea tabelul 1.10.3.1.2)
sau material radioactiv de mare risc (a se vedea 1.10.3.1.3) trebuie să fie instalate dispozitive,
echipamente sau sisteme de protecţie pentru a împiedica furtul lor și al încărcăturii și trebuie luate
măsuri ca acestea să fie operaţionale și eficiente în orice moment. Aplicarea acestor măsuri de
protecție nu trebuie să compromită intervenţiile de urgenţă.
Atunci când această măsură este utilă și dacă sunt instalate deja echipamentele necesare, ar
trebui să fi utilizate sistemele de telemetrie sau alte metode sau dispozitive de urmărire care permit
monitorizarea deplasării mărfurilor periculoase de mare risc (a se vedea tabelul 1.10.3.1.2) sau a
materialului radioactiv de mare risc (a se vedea 1.10.3.1.3).
Conform dispoziţiilor de la 1.1.3.6, prescripţiile de la 1.10.1, 1.10.2, 1.10.3 şi 8.1.2.1 d) nu
se aplică atunci când cantităţile transportate în colete într-o unitate de transport nu sunt mai mari
decât cele prevăzute la 1.1.3.6.3, cu excepţia Nr. ONU 0029, 0030, 0059, 0065, 0073, 0104, 0237,
0255, 0267, 0288, 0289, 0290, 0360, 0361, 0364, 0365, 0366, 0439, 0440, 0441, 0455, 0456 şi
0500 şi cu excepţia Nr. ONU 2910 şi 2911, dacă limita de activitate depăşeşte valoarea A2 (a se
vedea prima liniuţă de la 1.1.3.6.2).
În plus, dispoziţiile nu se aplică transportului Nr. ONU 2912 MATERIAL RADIOACTIV,
ACTIVITATE SPECIFICĂ REDUSĂ (LSA-1) şi Nr. ONU 2913 MATERIAL RADIOACTIV,
OBIECTE CONTAMINATE SUPERFICIAL (SCO-I). 1.10.5 Pentru materialul radioactiv,
dispoziţiile acestui capitolul sunt considerate ca fiind îndeplinite atunci când se aplică dispoziţiile
Convenţiei referitoare la protecţia fizică împotriva materialului nuclear1 și circulara IAEA
referitoare la „Protecţia fizică a materialului nuclear și a instalaţiilor nucleare” .
79
M. Obligațiile celor implicați privind siguranța
1.Expeditor, transportator, destinatar, încărcător,

ambalator, operator de cisterne și descărcător;
Cei implicați în transportul mărfurilor periculoase trebuie să ia măsurile adecvate, conform

naturii și importanţei riscurilor previzibile, pentru a evita producerea de daune sau prejudicii și,
dacă este cazul, a reduce la minimum efectele acestora. Ei trebuie, în orice caz, să respecte
prescripţiile ADR în ceea ce îi privește.
Expeditorul de mărfuri periculoase are obligaţia de a efectua un transport conform
prescripţiilor ADR. În cadrul 1.4.1, el trebuie în special:
(a) să se asigure că mărfurile periculoase sunt clasificate și autorizate pentru transport
conform ADR;
(b) să furnizeze transportatorului indicaţii și informaţii într-o formă detectabilă și, dacă este
cazul, documentele de transport și documentele de însoţire a mărfii necesare (autorizaţii, acorduri,
notificări, certificate etc.), ţinând cont în special de prescripțiile capitolului 5.4 și de tabelele din
Partea 3;
(c) să nu utilizeze decât ambalaje, ambalaje mari, recipiente mari pentru vrac (RMV) și
cisterne (vehicule-cisternă, cisterne demontabile, vehicule-baterie, CGEM, cisterne mobile și
containere-cisternă) omologate și adaptate la transportul substanţelor în cauză și prevăzute cu
mărcile prescrise de ADR;
(d) să respecte prescripţiile referitoare la modul de expediere și la restricţiile de expediere;
(e) să se asigure ca și cisternele goale, necurăţate și nedegazate (vehicule-cisternă, cisterne
demontabile, vehicule-baterie, CGEM, cisterne mobile și containere-cisternă), sau vehiculele goale,
necurăţate și containerele mari sau mici pentru vrac, să fie marcate și etichetate în conformitate cu
ADR și ca cisternele goale, necurăţate, să fie închise și să prezinte aceleași garanţii de etanșeitate ca
și cum ar fi pline.
Transportatorul are în special următoarele obligaţii:
(a) să verifice dacă mărfurile periculoase care urmează să fie transportate sunt autorizate
pentru transport conform ADR;
(b) să se asigure că toate informaţiile prescrise în ADR referitoare la mărfurile periculoase
care urmează a fi transportate au fost furnizate de către expeditor înaintea transportului, că
documentaţia prescrisă este la bordul unităţii de transport sau dacă informaţiile sunt procesate
electronic (EDP) sau dacă se utilizează tehnicile de schimb electronic de informaţii (EDI) în locul
documentaţiei scrise, acele informaţii sunt puse la dispoziţie în timpul transportului într-o manieră
cel puţin echivalentă cu cea a documentaţiei scrise;
(c) să se asigure vizual că vehiculele și încărcăturile nu prezintă defecte vizibile, scurgeri sau
fisuri, lipsă de dispozitive ale echipamentului etc.;
(d) să se asigure că nu a expirat termenul prevăzut pentru încercarea următoare pentru
vehiculele-cisternă, vehiculele-baterie, cisternele demontabile, cisternele mobile, containerele-
cisternă și CGEM;
NOTĂ: Cisternele, vehiculele-baterie și CGEM-urile pot totuși să fie transportate după
expirarea acestei date în condiţiile prevăzute în 4.1.6.10 (în cazul vehiculelor-baterie și CGEM-
urilor care conţin recipiente sub presiune ca elemente), 4.2.4.4, 4.3.2.4.4, 6.7.2.19.6, 6.7.3.15.6 sau
6.7.4.14.6.
(e) să verifice dacă vehiculele nu sunt supraîncărcate;
(f) să se asigure că au fost puse plăcile-etichetă și semnalizările prescrise pentru vehicule;
(g) să se asigure că echipamentele prescrise în instrucțiunile scrise pentru șoferi se află la
bordul vehiculului.
80
Acestea trebuie făcute, dacă este cazul, pe baza documentelor de transport și a

documentelor de însoţire a mărfii, printr-o examinare vizuală a vehiculului sau a containerelor și,
dacă este cazul, a încărcăturii.
Destinatarul are obligaţia de a nu refuza primirea mărfurilor fără motive întemeiate și de a
verifica, după descărcare, că prescripţiile ADR care îi aparţin au fost îndeplinite.
Încărcătorul de colete are în principal următoarele obligaţii:
(a) să încredinţeze transportatorului mărfurile periculoase numai dacă acestea sunt autorizate
pentru transport conform ADR;
(b) să verifice, în momentul încredinţării mărfurilor periculoase ambalate sau a ambalajelor
goale necurăţate, în vederea transportului, dacă ambalajul este deteriorat. El nu poate încredinţa
pentru transport un colet al cărui ambalaj este deteriorat, în special neetanș, și deci cu scurgeri sau
posibilitatea scurgerii mărfii periculoase, decât după ce s-a remediat defecțiunea; aceeași obligaţie
este valabilă și pentru ambalajele goale necurăţate;
(c) să respecte prescripţiile speciale referitoare la încărcare și manipulare, atunci când încarcă
mărfuri periculoase într-un vehicul sau într-un container mare sau mic;
(d) să respecte prescripţiile privind semnalizarea de pericol, conform capitolului 5.3, după ce
a încărcat mărfurile periculoase într-un container;
(e) să respecte interdicţiile de încărcare în comun, atunci când încarcă colete, ţinând cont de
mărfurile periculoase deja prezente în respectivul vehicul sau container mare, precum și de
prescripţiile referitoare la separarea produselor alimentare, a altor obiecte pentru consum sau a
alimentelor pentru animale.
Ambalatorul trebuie să respecte în principal:
(a) prescripţiile privind condiţiile de ambalare, condiţiile de ambalare în comun; și
(b) prescripţiile referitoare la mărcile și etichetele de pericol de pe colete, atunci când
pregătește coletele în vederea transportului.
Încărcătorul de cisterne sau de mărfuri în vrac are în principal următoarele obligaţii:
(a) să se asigure, înaintea umplerii cisternelor, că atât acestea cât și echipamentele lor se
găsesc în bună stare tehnică;
(b) să se asigure că nu a expirat data pentru următoarea încercare pentru vehiculele cisternă,
vehiculele-baterie, cisternele demontabile, cisternele mobile, containerele-cisternă și CGEM;
(c) nu are dreptul să umple cisternele decât cu mărfurile periculoase autorizate pentru
transport în acele cisterne;
(d) în timpul umplerii cisternei, trebuie să respecte dispoziţiile referitoare la mărfurile
periculoase din compartimente alăturate;
(e) în timpul umplerii cisternei, trebuie să respecte gradul de umplere maxim admisibil sau
masa maximă admisibilă de conţinut pe litru de capacitate pentru substanţa respectivă;
(f) după umplerea cisternei, trebuie să se asigure că toate închizătoarele sunt în poziţie
închisă şi că nu există scurgeri;
(g) să se asigure că niciun reziduu periculos din substanţa de umplere nu a aderat la
exteriorul cisternelor care au fost încărcate;
(h) să se asigure de faptul că semnalizarea portocalie, etichetele sau plăcile-etichetă, precum
şi marcajele pentru substanţele transportate la temperatură ridicată şi substanţele periculoase pentru
mediul înconjurător prescrise sunt aplicate pe cisterne, pe vehicule și pe containerele mari și mici
pentru vrac, conform prescripţiilor, atunci când pregătește mărfurile periculoase în vederea
transportului;
(i) (Rezervat)
(j) să se asigure că sunt respectate dispozițiile capitolului 7.3, atunci când încarcă vehicule
sau containere cu mărfuri periculoase în vrac.
81
Operatorul unui container-cisternă sau al unei cisterne mobile trebuie să se asigure în principal:
(a) că s-au respectat prescripţiile referitoare la construcţie, echipament, încercări și marcare;
(b) că s-a efectuat întreţinerea cisternelor și a echipamentelor acestora într-un mod care
garantează faptul că respectivul container-cisternă sau cisternă mobilă, supus solicitărilor normale
de exploatare, corespunde prescripţiilor ADR, până la următoarea încercare;
(c) că s-a efectuat un control excepţional, în cazul în care siguranţa rezervorului sau a
echipamentelor acestuia poate fi compromisă printr-o reparaţie, o modificare sau un accident.
Descărcătorul trebuie, în special:
(a) să se asigure că mărfurile care sunt descărcate sunt cele corecte, prin compararea
informaţiilor corespunzătoare din documentul de transport cu informaţia de pe colet, container,
cisternă, MEMU, CGEM sau vehicul;
(b) înainte sau în timpul descărcării, să verifice dacă ambalajele, cisterna, vehiculul sau
containerul au fost deteriorate într-o măsură în care ar putea pune în pericol operaţia de descărcare.
În acest caz, să se asigure că descărcarea nu este efectuată până nu au fost luate măsurile necesare;
(c) să respecte toate prescripţiile corespunzătoare referitoare la descărcare;
(d) imediat după descărcarea cisternei, vehiculului sau containerului:
(i) să îndepărteze toate reziduurile periculoase care au aderat pe exteriorul cisternei,
vehiculului sau containerului în timpul procesului de descărcare; și
(ii) să asigure închiderea supapelor și a gurilor de vizitare;
(e) să se asigure că s-a efectuat curăţirea și decontaminarea prescrise pentru vehicule sau
containere; și
(f) să se asigure că containerele, atunci când au fost descărcate complet, curăţate și
decontaminate, nu mai au aplicată semnalizarea de pericol conform capitolului 5.3.
2. Transportul pasagerilor; Utilizarea: aparatelor de stingere a incendiilor, aparatelor

portabile de iluminare, frânei de parcare, calei de roată și conectoarelor; Interdicția de a
fuma; Funcționarea motorului în timpul încărcării sau descărcării.
Prescripţii diverse care trebuie să fie respectate de către echipajul vehiculului se regasesc in
capitolul 8.3 din ADR vol II, si anume:
În afara membrilor echipajului, este interzis transportul de pasageri în unitățile de transport
care transportă mărfuri periculoase.
Membrii echipajului vehiculului trebuie să cunoască utilizarea aparatelor de stingere a
incendiilor.
Se interzice conducătorului auto sau însoțitorului să deschidă un colet care conține substanțe
periculoase. Aparatele de iluminat portabile utilizate nu trebuie să prezinte nicio suprafață metalică
susceptibilă de a produce scântei.
În timpul manipulării, se interzice fumatul în apropierea vehiculelor și în vehicule. Această
interdicţie se aplică, de asemenea, ţigărilor electronice şi altor dispozitive similare.
Cu excepția cazurilor în care utilizarea motorului este necesară pentru funcționarea
pompelor sau a altor mecanisme care asigură încărcarea sau descărcarea vehiculului și atunci când
legea din țara în care se află vehiculul permite această utilizare, motorul trebuie oprit în timpul
operațiunilor de încărcare și de descărcare.
Orice vehicul care transportă mărfuri periculoase în staționare trebuie să aibă frâna de
staționare trasă. Remorcile care nu au dispozitive de frânare trebuie să fie imobilizate contra
oricărei deplasări prin folosirea a cel puțin unei cale de roată, așa cum este descris în 8.1.5.2.
În cazul unei unități de transport dotate cu un sistem de frânare antiblocare, care constă
dintr-un vehicul-tractor și o remorcă cu o masă maximă care depăşeşte 3,5 tone, conectoarele la care
se face referire în paragraful 9.2.2.6.3 trebuie să lege, în permanență, vehiculul tractor și remorca, în
timpul transportului.
82
MODULUL ADIŢIONAL PENTRU MĂRFURILE DIN

CLASELE 3, 4.1, 4.2, 4.3, 5.1, 5.2, 6.1, 6.2, 8 ŞI 9
(SOLIDE ŞI LICHIDE)
1.Dispoziţiile generale pentru ambalaje

(tipuri, codificare, marcare, construcţie, încercări și inspecţii iniţiale și periodice);
În România, reglementarea condiţiilor de realizare şi de omologare a ambalajelor şi

recipientelor se face de către Ministerul Economiei.
Mărfurile periculoase nu trebuie ambalate împreună în acelaşi ambalaj exterior sau
supraambalaj cu alte mărfuri (periculoase sau nu), dacă reacţionează cu acestea, provocând o ardere
au o degajare mare de căldură o degajare de gaze inflamabile, comburante, toxice sau asfixiante sau
formarea de substanţe corosive sau instabile.
Ambalarea mărfurilor periculoase trebuie să respecte exigenţe foarte stricte, conform ADR.
Acestea trebuie să fie conforme cu tipul de ambalaj prevăzut de ADR pentru fiecare
substanță, prininstrucțiunile de ambalare din coloana (8), și cu dispozițiile speciale din coloana (9) a
tabelului A.
Gradul de umplere depinde de coeficientul de dilatare a lichidului, fiind în general cuprins
între 90 și 98% din capacitatea recipinetului. Recipientele sub presiune se vor umple la maximum
95% din capacitate, la 50° C.
ATENTIE! Ambalajele goale și necurățate trebuie să respecte aceleași prescripții ca și când
ar fi pline și vor fi declarate ca atare în documentul de transport al mărfii.
Ambalajele mici
In această grupă se găsesc, printre altele, butoaiele, canistrele, cutiile, sacii si bureliile de
gaz. Capacitatea şi greutatea acestor recipiente sunt limitate la 450 l sau 400 kg, cu excepţia
anumitor recipiente pentru gaze.
Iată câteva exemple de ambalaje:
Unele ambalaje, numite "ambalaje combinate", se compun dintr-un ambalaj interior şi un

ambalaj exterior (de exemplu patru recipiente de sticlă aşezate într-o cutie de carton). In majoritatea
cazurilor, ambalajele sunt supuse unor serii de teste efectuate asupra prototipului şi de controale ale
recipientelor fabricate în serie.
Ambalajele trebuie să fie solide, să reziste la şocurile şi solicitările din timpul transportului,
să nu permită pierderea conţinutului lor, să nu prezinte la exterior urme de substante periculoase, să
nu fie atacate de mărfurile periculoase pe care le conţin sau sa nu reacţioneze cu acestea.
83
supraambalaj cu alte mărfuri (periculoase sau nu), dacă reacţionează cu acestea provocând o
combustie au o degajare mare de căldură, o degajare de gaze inflamabile, comburante, toxice sau
asfixiante sau formarea de substanţe corosive sau instabile.
Supra-ambalajele
Pentru transportul ambalajelor care conţin mărfuri periculoase pot fi utilizate şi
supraambalaje. Prin "supraambalaj" se înţelege un înveliş utilizat de acelaşi expeditor pentr a
conţine unul sau mai multe colete care formează o unitate mai uşor de manevrat, de arimat în timpul
transportului. Supraambalajele nu trebuie supuse unor teste.
Un supra-ambalaj va fi marcat cu cuvantul „SUPRA-AMBALAJ '' cu numarul UN orecedat
de literele ,,UN'' si cu etichetele tuturor marfurilor periculoase continute cu exceptia cazului in care
acestea sunt vizibile prin supra-ambalaj. Daca acelasi marcaj sau aceiasi eticheta este necesar pentru
diferite pachete, este suficient ca ele sa fie aplicate o singura data.
Marcajul cuvantului SUPRA-AMBALAJ, care trebuie sa fie usor vizibil si lizibil, trebuie sa
fie in limba oficiala a tarii de origine si daca acea limba nu este engleza, franceza sau germana , in
una din aceste limbi.
Ambalajele de ajutor (siguranţă)

Coletele cu mărfuri periculoase care au fost deteriorate, care prezintă defecte sau scurgeri ale
mărfurilor sau mărfurile care s-au răspândit sau s-au scurs pot fi transportate în ambalaje speciale de
ajutor, dar numai pentru transportul până la un loc unde substanţele periculoase să fie eliminate sau
recuperate. Ambalajele de ajutor prezintă în marcajul UN litera T (care precede literele X, Y, sau Z),
în timpul transportului unor colete deteriorate într-un ambalaj de ajutor acesta trebuie să prezinte nu
numai semnalizarea corespunzătoare produsula transportat, ci şi menţiunea "AJUTOR".
Marile recipiente pentru vrac (RMV sau IBC sau GRV)

MRV este un recipient mobil (rigid, semirigid sau flexibil) conceput pentru o manipulare
mecanică (de exemplu, cu ajutorul unei macarale sau al unu motostivuitor). Există mai multe tipuri
de MRV: metalice, flexibile, din plastic rigid, compozit cu recipient interior din plastic, din carton si
din lemn.
RMV-urile sunt ambalaje ce constau dintr-un ambalaj rigid sau flexibil, având o capacitate
84
ce nu depăşeşte 3 m3 pentru substanţele solide şi lichide din grupele de ambalare II şi III; nu

depăşeşte 1,5 m3, pentru substanţele solide din grupa de ambalare I, ambalate în RMV flexibile, din
materiale plastice rigide, compozite, din carton sau lemn.
RMV-urile nu depăşeşte 3 m3, pentru substanţele solide din grupa de ambalare I, ambalate
în RMV metalice;ce nu depăşeşte 3 m3, pentru substanţele radioactive din clasa 7;
Sunt concepute pentru manipularea mecanică si pot rezista la solicitările produse în timpul
manipulării şi transportului
Există mai multe tipuri de RMV, si anume metalice, flexibile, din plastic rigid, compozite cu
recipient interior in plastic, din carton şi din lemn. RMV-urile din metal, material plastic rigid și
compozite vor fi supuse unei inspecții tehnice periodice la interval de 2,5, respectiv 5 ani.
Ambalajele mari sunt ambalaje formate dintr-un ambalaj exterior care conţine obiecte sau
ambalaje interioare şi care este conceput pentru o manipulare mecanic, are o masă netă mai mare de
400 kg sau o capacitate mai mare de 450 litri, dar al cărui volum nu depăşeşte 3 m3. Instrucţiunile
de ambalare referitoare la ambalajele mari sunt codificate în ADR cu literele LP (din termenul
englezesc large package).
Codul ambalajelor
In funcţie de tipul ambalajului, materialul din care este fabricat acesta şi categoria din care
face parte, fiecărui ambalaj ADR îi este atribuit un cod, format astfel:
a) o cifră arabă, care arată tipul ambalajului:
1 . Butoi
2. Butoi din lemn
3. Bidon (canistră)
4. Ladă
5. Sac
6. Ambalaje compozite
7. (rezervat)
0. ambalaje metalice uşoare
b) o literă majusculă care indică materialul utilizat:
A.Otel
B.Aluminiu
C.Lemn natural
D.Placaj
F. Lemn reconditionat
H. Material plastic
L. Material textil
G. Carton
N.Metal (altul decat otel sau aluminiu_
P. Sticla, portelan, gresie
M. Hartie
c) o cifra araba care reprezinta categoria de ambalaj
1=capac fix, nedetasabil
2=capac detasabil
Codul poate fi urmat de literele:
T = ambalaj de siguranţă
V = ambalaj special
W = ambalaj cu specificaţie diferită
85
Exemple:
1A1 = butoi din oţel cu capac nedetaşabil
4D = cutie din placaj
5H2 = sac din plastic etanş la pulberi
6HA1 = ambalaj compozit din plastic cu butoi exterior din oţel
Marcajul ambalajelor ADR

Orice ambalaj folosit pentru transportul mărfurilor periculoase ADR trebuie să prezinte un
marcaj, care arată că ambalajul respectiv corespunde unui anumit model standardizat şi că a
îndeplinit cerinţele probelor corespunzătoare. Marcajul trebuie să fie durabil, lizibil şi uşor vizibil.
Pentru a afla ce substanţe pot fi transportate şi care este masa maximă de substantă pe care o poate
conţine un ambalaj, trebuie consultate coloanele 8, 9(a) şi 9(b) din lista oficială a mărfurilor
periculoase.
Marcajul ambalajelor ADR conţine:
a) simbolul ONU
sau literele RID/ADR (pentru ambalajele agreate la transportul feroviar/rutier)
b) codul ambalajului
c) un cod format din două părţi:

1) o literă care arată grupa sau grupele de ambalaj pentru care poate fi folosit:
Litera Grupa de ambalaj
X I, II, III
Y II, III
Z III
2) pentru lichide - densitatea relativă a lichidului care poate fi conţinut, iar pentru solide sau
ambalaje interioare - masa brută în kg
d) pentru solide sau ambalaje interioare - litera S , iarpentru lichide - presiunea
hidraulică de probă (kPa);
e) ultimele două cifre ale anului de fabricaţie;
f) numele satului care a autorizat atribuirea marcajului;
g) numele fabricantului;
Suplimentar, in cazul ambalajelor recondiţionate, marcajul mai conţine şi:

h) numele ţării în care s-a efectuat recondiţionarea
i)marcajul celui care a efectuat recondiţionarea
j) anul de recondiţionare, litera „R"
86
Exemplu:
4G / Y145 / S /83 NL / VL823 Cutie nouă de carton

a. b. c. d. e. f.
In marcajul UN al MRV se găsesc întotdeauna literele X, Y sau Z, care au aceeaşi

semnificaţie ca şi pentru ambalaje. MRV fără marcaj UN pot fi utilizate numai pe baza unei
derogări naţionale. In acest caz, o copie a derogării trebuie să se găsească la bordul vehiculului.
Recipientele sub presiune și închizătoarele lor trebuie să fie concepute, fabricate, încercate și
echipate astfel încât să reziste la toate condițiile normale, inclusiv uzură, pe care le vor întâlni
întimpultransportului și folosirii., respectând dispozițiile speciale referitoare la ambalarea mărfurilor
din clasa 2atribuite instrucțiunii de ambalare P200, prezentate în cap. 4.1.6. De asemenea,
recipientele sub presiune destinate ambalării gazelor din clasa 2 vor fi construite și încercate cu
respectarea prevederilor cap. 6.2 din ADR.
2.Dispoziţiile generale pentru cisterne și containere cisternă

În coloana (12) din tabelul A se găseşte codul de cisternă corespunzător fiecărei substanţe
periculoase în parte, adică tipul de cisternă cu care poate fi transportată substanţa respectivă. Dacă
în coloana 12 nu apare nici un cod de cisternă, înseamnă că transportul în cisternă nu este autorizat.
Practic, codul precizează cerințele minime de construcție ce trebuie îndeplinite de cisterna
transportoare, în funcţie de rezistenţă, sisteme de umplere şi golire, dispozitive de siguranţă etc.
Cele 4 părți ale codurilor (coduri-cisternă) indicate în coloana (12) a tabelului A din
capitolul 3.2 , pentru clasele 3-9, au următoarele semnificații:
Partea Descriere Cod-cisternă

1 Tipuri de cisternă L = Cisternă pentru substanțe în stare lichidă (substanțe lichide sau substanțe
solide remise pentru transport în stare topită);
S = Cisternă pentru substanțe în stare solidă
2 Presiune de calcul G = Presiune minimă de calcul conform prescripțiilor generale de la
6.8.2.1.14; sau
1,5; 2,65; 4; 10; 15 sau 21 = Presiunea minimă de calcul în bar (a se vedea
6.8.2.1.14).
3 Orificii (a se vedea 6.8.2.2.2) A = Cisternă cu orificii de umplere în partea de jos și de golire în partea de jos,
cu 2 dispozitive de închidere;
B = Cisternă cu orificii de umplere în partea de jos și de golire în partea de jos,
C = Cisternă cu orificii de umplere și de golire în partea superioară care, sub
nivelul lichidului, nu are decât orificii de curățare;
D = Cisternă cu orificii de umplere și de golire în partea superioară, fără
orificii sub nivelul lichidului.
4 Supape / dispozitive de V = Cisternă cu dispozitiv de respirație, conform 6.8.2.2.6, fără dispozitiv de
siguranță protecție împotriva propagării flăcării; sau cisternă nerezistentă la presiunea
generată de o explozie;
F = Cisternă cu dispozitiv de respirație, conform 6.8.2.2.6, prevăzută cu un
dispozitiv de protecție împotriva propagării flăcării; sau cisternă rezistentă la
presiunea cauzată de o explozie
N = Cisternă fără dispozitiv de respirație conform 6.8.2.2.6 și care nu este
închisă ermetic;
H = Cisternă închisă ermetic (a se vedea 1.2.1).
87
Este posibilă utilizarea unor cisterne corespunzătoare unor coduri „superioareˮ (presiune de
calcul mai mare, prescripții mai severe pentru orificiile de umplere, de golire sau pentru
supapele/dispozitivele de siguranță etc.). Pentru cisternele mobile, codurile sunt formate din litera T
urmată de un număr ( de la T1 la T50).
Cisternele care au alte coduri față de cele indicate în tabelul A de la capitolul 3.2 pentru
substanța ce va fi transportată în cisternă, pot fi, de asemenea, utilizate, cu condiția ca celelalte
elemente,cifre sau litere dupa caz, ale părților acestor coduri cisternă să corespundă unui nivel de
siguranță echivalent sau mai mare decât al elementului corespunzător din codul indicat în tabelul A
de la capitolul 3.2, în conformitate cu următoarea ordine crescătoare:
Partea 1: Tipuri de cisterne

S→L
Partea 2: Presiunea de calcul
G→ 1,5 → 2,65 → 4 →10 →15 →21 bar
Partea 3: Deschideri
A→ B→ C → D
Partea 4: Dispozitive/ supape de siguranță
V→F→N→H
De exemplu:
- o cisternă care răspunde la codul L10CN este aprobată pentru transportul unei substanțe cărei i-a
fost repartizat codul-cisternă L4BN;
- o cisternă care răspunde la codul L4BN este aprobată pentru transportul unei substanțe cărei i-a
fost repartizat codul-cisternă SGAN;
Fiecare cisternă agreată pentru transportul mărfurilor periculoase ADR trebuie să
prezinte o plăcuţă de metal rezistentă la corosiune, fixată permanent pe cisternă, într-un loc uşor
accesibil în vederea inspecţiei. Pe această plăcuţă trebuie să fie înscrise, prin presare sau prin orice
alt mijloc asemănător, cel puţin informaţiile de mai jos:
• numărul de agreare;
• denumirea sau sigla constructorului;
• numărul de serie al fabricării;
• anul fabricării;
• presiunea de probă (presiunea manometrică);
• capacitatea, iar pentru rezervoarele cu mai multe elemente, capacitatea fiecărui
compartiment;
• temperatura de calcul (numai dacă este peste +50 °C sau sub -20 °C);
• data (luna şi anul) probei iniţiale şi a ultimei probe periodice efectuată;
• poansonul expertului care a efectuat probele;
• materialul din care este fabricat rezervorul şi, dacă e cazul, învelişul protector al acestuia;
• presiunea de probă a ansamblului rezervorului şi presiunea de probă a fiecărui compartiment,
exprimată în MPa sau bari (presiune manometrică), dacă presiunea unui compartiment este
mai mică decât presiunea rezervorului.
In cazul cisternelor cu umplere sau golire sub presiune, se va înscrie în plus presiunea
maximă de serviciu autorizată.
Pe vehiculul-cisternă sau pe un panou se vor înscrie şi următoarele nformaţii:
• numele proprietarului sau al utilizatorului;
• masa în vid;
• masa maximă autorizată.
Aceste menţiuni nu sunt necesare în cazul vehiculelor care transportă cisterne demontabile.
88
Rezervorul și echipamentele fiecărei cisterne mobile trebuie supuse la o inspecție și la

încercare înaintea punerii în exploatare (inspecție și încercare inițiale) și apoi, la inspecții și
încercări la intervale de cinci ani maximum (inspecție și încercare periodice la cinci ani), cu o
inspecție și o încercare periodică intermediară (inspecție și încercare periodice la un interval de doi
ani și jumătate). Inspecția și încercarea la intervalul de doi ani și jumătate pot fi efectuate în cele trei
luni care preced sau urmează datei specificate.
Rezervoarele și echipamentul lor trebuie să fie supuse unor inspecții periodice nu mai târziu
la fiecare șase ani. Rezervoarele și echipamentul lor trebuie să fie supuse unor inspecții
intermediare, cel puțin la fiecare trei ani după inspecția inițială și după fiecare inspecție periodică.
Aceste inspecții intermediare pot fi efectuate cu trei luni înainte sau după data specificată.
Rezervoarele și echipamentele cisternelor fixe trebuie să fie supuse, fie împreună, fie
separat, la o inspecție inițială înaintea intrării lor în exploatarecare cuprinde o verificare a
conformității cu tipul omologat, o verificare a caracteristicilor constructive, o examinare a stării
interioare și exterioare, o încercare la presiune hidraulică10, cu presiunea de încercare indicată pe
placa prescrisă la 6.8.2.5.1, și o încercare de etanșeitate și o verificare a bunei funcționări a
echipamentului.
Dacă ambalarea în comun este autorizată, mărfurile periculoase pot fi ambalate în comun
cudiferite mărfuri periculoase sau alte mărfuri în ambalaje combinate, cu condiția ca aceste mărfuri
să nu reacționeze periculos între ele și ca toate celelalte dispoziții adrcorespunzătoare să fie
îndeplinite.
In coloana (8) a tabelului A de la capitolul 3.2 indică, pentru fiecare obiect sau substanță,
instrucțiunea sau instrucțiunile de ambalare care trebuie utilizate, iar in coloana (9a) sunt indicate
dispozițiile speciale de ambalare aplicabile substanțelor sau obiectelor specifice, iar în coloana (9b)
cele referitoare la ambalarea în comun.
Coloana (9b) „Dispoziții de ambalare în comun” Conține codurile alfanumerice care încep
cu literele „MP” pentru dispozițiile aplicabile la ambalarea în comun. Aceste dispoziții sunt
prezentate la 4.1.10 în ordine numerică. Dacă în coloana (9b) nu există niciun cod care începe cu
literele „MP”, sunt aplicabile numai dispozițiile generale (a se vedea 4.1.1.5 și 4.1.1.6).
În afara coletelor care conțin exclusiv mărfuri din clasa 1 sau exclusiv mărfuri din clasa 7,
dacă se utilizează în calitate de ambalaje exterioare lăzi din lemn sau din carton, un colet conținând
mărfuri diferite ambalate în comun, nu trebuie să cântărească mai mult de 100 kg.
Atunci când există o referință în coloana (9b) a tabelului A din capitolul 3.2 pentru o rubrică
dată, trebuie respectate dispozițiile speciale aplicabile ambalării în comun în același colet a
mărfurilor alocate respectivei rubrici cu alte mărfuri.
Dacă o dispoziție specială aplicabilă în conformitate cu 4.1.10.4 nu prescrie altfel, mărfurile
periculoase din aceeași clasă și cu același cod de clasificare pot fi ambalate în comun.
dată, următoarele dispoziții speciale sunt aplicabile ambalării în comun în același colet a mărfurilor
alocate respectivei rubrici cu alte mărfuri.
MP 1 Poate fi ambalată în comun numai cu o marfă de același tip și din aceeași grupă de
compatibilitate.
MP 2 Nu trebuie ambalată în comun cu alte mărfuri.
MP 3 Ambalarea în comun a Nr. ONU 1873 și a Nr. ONU 1802 este autorizată.
MP 4 Nu trebuie ambalată în comun cu mărfuri din alte clase sau cu mărfuri care nu fac
obiectul prescripțiilor ADR. Totuși, dacă acest peroxid organic este un întăritor sau un sistem cu
89
multiple componente pentru substanțele din clasa 3, ambalarea în comun cu alte substanțe din clasa
3 este autorizată.
MP 5 Nr. ONU 2814 și Nr. ONU 2900 pot fi ambalate în comun într-un ambalaj combinat,
conform instrucțiunii de ambalare P620. Ele nu trebuie ambalate în comun cu alte mărfuri; această
dispoziție nu se aplică eșantioanelor pentru diagnostic sau substanțe biologice, categoria B Nr. ONU
3373 ambalate conform instrucțiunii de ambalare P650, sau unor substanțe adăugate în calitate de
refrigerenți, de exemplu gheață, zăpadă carbonică sau azot lichid refrigerat.
MP 6 Nu trebuie ambalate în comun cu alte mărfuri. Prezenta dispoziție nu se aplică
substanțelor adăugate în calitate de refrigerenți, de exemplu, gheața, zăpada carbonică sau azotul
lichid refrigerat.
MP 7 În cantități mici, care nu depășesc 5 litri per ambalaj interior, pot fi ambalate în
comun, într-un ambalaj combinat conform 6.1.4.21 - cu substanțe din aceeași clasă, aparținând unor
coduri diferite de clasificare, atunci când ambalarea în comun este autorizată, de asemenea, pentru
acestea; sau - cu substanțe care nu fac obiectul prescripțiilor ADR, cu condiția ca aceste substanțe să
nu reacționeze periculos între ele.
MP 8 În cantități care nu depășesc 3 litri per ambalaj interior, pot fi ambalate în comun
întrun ambalaj combinat conform 6.1.4.21: - cu substanțe din aceeași clasă aparținând unor coduri
diferite de clasificare, atunci când ambalarea în comun este autorizată, de asemenea, pentru acestea;
sau - cu mărfuri care nu fac obiectul prescripțiilor ADR, cu condiția ca aceste mărfuri să nu
reacționeze periculos între ele.
MP 9 Poate fi ambalată în comun într-un ambalaj exterior prevăzut pentru ambalajele
combinate conform cu 6.1.4.21: - cu alte substanțe din clasa 2; - cu mărfuri din alte clase aparținând
unor coduri diferite de clasificare, atunci când ambalarea în comun este autorizată, de asemenea,
pentru acestea; sau - cu mărfuri care nu fac obiectul prescripțiilor ADR, cu condiția ca aceste
mărfuri să nu reacționeze periculos între ele.
MP 10 În cantități care nu depășesc 5 kg per ambalaj interior, poate fi ambalată în comun
întrun ambalaj combinat în conformitate cu 6.1.4.21: - cu mărfuri din aceeași clasă, aparținând unor
acestea; sau - cu mărfuri care nu fac obiectul prescripțiilor ADR, cu condiția ca aceste mărfuri să nu
coduri diferite de clasificare (cu excepția substanțelor din clasa 5.1, grupele de ambalare I sau II),
atunci când ambalarea în comun este autorizată, de asemenea, pentru acestea; sau - cu mărfuri care
nu fac obiectul prescripțiilor ADR, - 140 - cu condiția ca aceste mărfuri să nu reacționeze periculos
între ele.
coduri diferite de clasificare, (cu excepția substanțelor din clasa 5.1, grupele de ambalare I sau II),
nu fac obiectul prescripțiilor ADR, cu condiția ca aceste mărfuri să nu reacționeze periculos între
ele. Coletele nu trebuie să cântărească mai mult de 45 kg. Dacă sunt folosite cutii din carton în
calitate de ambalaje exterioare, un colet nu trebuie să cântărească mai mult de 27 kg.
coduri diferite de clasificare, sau cu mărfuri din alte clase, atunci când ambalarea în comun este
autorizată, de asemenea, pentru acestea; sau - cu mărfuri care nu fac obiectul prescripțiilor ADR, cu
condiția ca aceste mărfuri să nu reacționeze periculos între ele.
90
MP 15 În cantități care nu depășesc 3 litri per ambalaj interior, poate fi ambalată în comun
într-un ambalaj combinat în conformitate cu 6.1.4.21: - cu mărfuri din aceeași clasă, aparținând
unor coduri diferite de clasificare, sau cu mărfuri din alte clase, atunci când ambalarea în comun
este autorizată, de asemenea, pentru acestea; sau - cu mărfuri care nu fac obiectul prescripțiilor
ADR, cu condiția ca aceste mărfuri să nu reacționeze periculos între ele.
MP 17 În cantități care nu depășesc 0,5 litri per ambalaj interior și 1 litru pe colet, poate fi
ambalată în comun într-un ambalaj combinat în conformitate cu 6.1.4.21: - cu mărfuri din alte clase,
cu excepția clasei 7, atunci când ambalarea în comun este autorizată, de asemenea, pentru acestea;
MP 18 În cantități care nu depășesc 0,5 kg per ambalaj interior și 1 kg pe colet, poate fi
sau - împreună cu mărfuri care nu fac obiectul prescripțiilor ADR, cu condiția ca aceste mărfuri să
nu reacționeze periculos între ele. - 141 -
unor coduri diferite de clasificare sau cu mărfuri din alte clase, atunci când ambalarea în comun este
MP 20 Poate fi ambalată în comun cu substanțe având același număr ONU. Nu se va ambala
împreună cu mărfuri din clasa 1 cu numere ONU diferite, cu excepția cazului în care acest lucru
este prevăzut la dispoziția specială MP24. Nu trebuie ambalată în comun cu mărfuri aparținând altor
clase sau cu mărfuri care nu fac obiectul prescripțiilor ADR.
MP 21 Poate fi ambalată în comun cu obiecte având același număr ONU. Nu trebuie
ambalată în comun cu substanțe din clasa 1 aparținând unor numere ONU diferite, cu excepția: (a)
propriilor mijloace de amorsare, cu condiția ca: i) asemenea mijloace să nu poate funcționa în
condiții normale de transport; sau ii) asemenea mijloace să fie prevăzute cu cel puțin două
dispozitive de protecție eficiente, capabile să împiedice explozia unui obiect în cazul funcționării
accidentale a mijlocului de amorsare; sau iii) atunci când asemenea mijloace nu dispun de două
dispozitive de protecție eficiente (adică, de mijloace de amorsare aparținând grupei de
compatibilitate B), să existe avizul autorității competente din țara de origine3 că funcționarea
accidentală a mijloacelor de amorsare nu atrage după sine explozia unui obiect în condițiile normale
de transport; și (b) obiectelor aparținând grupelor de compatibilitate C, D și E. Nu trebuie ambalată
în comun cu mărfuri aparținând altor clase sau mărfuri care nu fac obiectul prescripțiilor ADR.
Atunci când sunt ambalate în comun mărfuri conform prezentei dispoziții speciale, trebuie luată în
considerare eventuala modificare a clasificării coletelor în conformitate cu 2.2.1.1. Pentru
denumirea oficială de transport a mărfurilor în documentul de transport, a se vedea 5.4.1.2.1 b).
MP 22 Poate fi ambalată în comun împreună cu obiecte având același număr ONU. Nu se va
ambala împreună cu mărfuri sau obiecte din clasa 1 cu numere ONU diferite, exceptând: (a)
Propriile mijloace de inițiere, cu condiția ca mijloacele de inițiere să nu funcționeze în condiții
normale de transport; sau (b) Obiectele din grupurile de compatibilitate C, D și E; sau (c) Existența
91
unor dispoziții în dispoziția specială MP 24. Nu trebuie ambalată în comun cu mărfuri aparținând
altor clase sau cu mărfuri care nu fac obiectul prescripțiilor ADR. Atunci când mărfurile sunt
ambalate în comun în conformitate cu prezenta dispoziție specială, trebuie luată în considerare
eventuala modificare a clasificării coletelor conform 2.2.1.1. Pentru denumirea oficială de transport
a mărfurilor în documentul de transport, a se vedea 5.4.1.2.1 b).
MP 23 Poate fi ambalată în comun cu obiecte având același număr ONU. Nu se va ambala
împreună cu mărfuri din clasa 1 cu numere ONU diferite, exceptând: Dacă țara de origine nu este
Parte contractantă la ADR, aprobarea trebuie avizată de către autoritatea competentă a primei țări
Parte contractantă la ADR în care ajunge transportul. - 142 - (a) Pe cele cu propriile lor mijloace de
iniţiere, cu condiţia ca mijloacele de iniţiere să nu funcţioneze în condiţii normale de transport; sau
(b) Dacă aceasta este prevăzută de dispoziția specială
MP 24. Nu trebuie ambalată în comun cu mărfuri aparținând altor clase sau cu mărfuri care
nu fac obiectul prescripțiilor ADR. Atunci când sunt ambalate în comun mărfuri în conformitate cu
prezenta dispoziție specială, trebuie luată în considerare eventuala modificare a clasificării coletului
conform 2.2.1.1. Pentru denumirea oficială de transport a mărfurilor în documentul de transport, a
se vedea 5.4.1.2.1 b). MP 24 Poate fi ambalată în comun cu mărfuri aparținând altor numere ONU
care figurează în tabelul de mai jos, în următoarele condiții: - dacă în tabel figurează litera A,
mărfurile aparținând respectivelor numere ONU pot fi ambalate în comun fără nicio altă limitare
specială privind masa; - dacă în tabel figurează litera B, mărfurile aparținând respectivelor numere
ONU pot fi ambalate în comun în același colet până la o masă totală de 50 kg de substanțe
explozive.
92
C. Interdicţiile și precauţiile la încărcarea în comun

pentru care ADR interzice anumite regrupări. Aceste prescriptii se regasesc in capitolul 7.5 din ADR
vol II, dispozitii privind incarcarea, descarcarea si manipularea.
Dacă nu există o indicație contrară în ADR, încărcarea nu va fi efectuată dacă o examinare a
documentelor sau o verificare vizuală a vehiculului sau a containerului (elor) mare(i), containerului
(elor) pentru vrac, containerului (elor) cisternă sau cisterna (ele) mobilă (e), dacă este cazul, precum
și a oricărui echipament utilizat pentru încărcare și descărcare, indică faptul că vehiculul,
conducătorul auto sau un container mare, container pentru vrac, container-cisternă sau cisternă
mobilă sau echipamentul acestora nu corespund dispozițiilor legale.
Interiorul și exteriorul unui vehicul sau container va fi verificat înainte de încărcare pentru a
se asigura că nu există defecțiuni care ar putea afecta integritatea sa sau cea a coletelor care vor fi
încărcare în acesta.
În conformitate cu dispozițiile cap. 7.5.4 din ADR, atunci când dispoziția specială CV28 este
indicată în coloana (18) a tabelului A din capitolul 3.2, trebuie luate precauții privind încărcarea
substanței respective în același vehicul cu produsele alimentare, alte obiecte de consum și
alimentele pentru animale.
Încărcarea în comun în acelaşi vehicul a acestor produse este posibilă numai dacă se iau
anumite măsuri de separare, prin pereţi despărţitori plini, prin colete care conţin alte tipuri de
mărfuri sau printr-un spaţiu de cel puţin 0,8 m. Pentru celelalte clase, nu există o interdicţie formală,
dar alimentele trebuie oricum să fie izolate de coletele care conţin mărfuri periculoase.
93
D. Limitarea cantităţilor transportate și a cantităţilor exceptate
1.Excepţii legate de natura operaţiunii de transport
În conformitate cu paragraful 1.1.3.1 din ADR vol I, prescripţiile ADR nu se aplică:

(a) transportului de mărfuri periculoase efectuat de către persoane particulare, atunci când
mărfurile în cauză sunt ambalate în vederea vânzării lor cu amănuntul și sunt destinate uzului
personal sau casnic sau unor activităţi de divertisment sau sportive, cu condiţia luării măsurilor
necesare pentru a împiedica orice scurgere a conţinutului în condiţii normale de transport. Atunci
când aceste mărfuri sunt lichide inflamabile transportate în recipiente reîncărcabile de către sau
pentru o singură persoană fizică, cantitatea totală nu trebuie să depășească 60 litri per recipient și
240 litri per unitate de transport. Mărfurile periculoase din RMV-uri, ambalaje mari sau cisterne nu
sunt considerate ca fiind ambalate pentru vânzarea cu amănuntul;
(b) transportului de mașini sau de echipamente nespecificate în prezenta anexă și care conţin
mărfuri periculoase în echipamentul lor intern sau operaţional, cu condiţia luării măsurilor necesare
pentru a împiedica orice scurgere a conţinutului în condiţii normale de transport;
(c) transportului efectuat de întreprinderi, însă colateral cu activitatea lor principală, cum ar
fi aprovizionarea sau cursele de reîntoarcere de la șantierele de locuințe sau de construcţii civile, sau
pentru lucrările de măsurători, reparaţii sau întreţinere, în cantităţi care nu depășesc 450 litri pentru
un ambalaj, inclusiv recipientele mari pentru vrac (RMV) şi ambalajele mari, și nici cantităţile
maxime specificate la paragraful 1.1.3.6. Trebuie luate măsuri pentru a evita orice scurgere în
condiţii normale de transport. Aceste excepţii nu se aplică clasei 7. Transporturile efectuate de
aceste întreprinderi pentru aprovizionarea sau distribuţia lor internă sau externă, nu sunt totuși
vizate de prezenta excepţie;
(d) transporturilor efectuate de către sau sub supravegherea autorităţilor competente în
situaţii de urgenţă, în măsura în care un astfel de transport este necesar în legătură cu intervenţia în
situaţiile de urgenţă, în special transportul efectuat: - cu vehicule de depanare care transportă
vehicule care au fost implicate în accidente sau s-au defectat și conţin mărfuri periculoase; sau -
pentru a colecta și recupera mărfurile periculoase implicate într-un incident sau accident și pentru a
le muta în cel mai apropiat loc sigur corespunzător.
(e) transporturilor de urgenţă destinate salvării de vieţi omenești sau protecţiei mediului, cu
condiţia de a se lua toate măsurile necesare pentru ca aceste transporturi să se efectueze în deplină
siguranţă.
(f) transportului de rezervoare de depozitare statice, necurăţate, goale, care au conţinut gaze
din clasa 2, grupa A, O sau F, substanţe din clasa 3 sau clasa 9 aparţinând grupelor de ambalare II
sau III sau pesticide din clasa 6.1 aparţinând grupelor de ambalare II sau III, cu următoarele
condiţii: - toate orificiile cu excepţia dispozitivelor de reducere a presiunii (atunci când sunt
instalate) să fie închise ermetic; - au fost luate măsuri pentru a preveni orice scurgere a conţinutului
în condiţii normale de transport; și - încărcătura să fie fixată în stelaje sau în coșuri sau în alte
dispozitive de manipulare sau pe un vehicul sau un container astfel încât să nu se desprindă sau să
se deplaseze în condiţii normale de transport.
2.Excepţii legate de ambalajele goale necurăţate
Ambalajele goale necurăţate,inclusiv RMV-urile și ambalajele mari, care au conţinut

substanţe din clasele 2, 3, 4.1, 5.1, 6.1, 8 și 9 nu sunt supuse prescripţiilor ADR, dacă au fost luate
măsurile corespunzătoare pentru compensarea eventualelor riscuri. Riscurile sunt compensate dacă
au fost luate măsurile adecvate pentru a elimina toate riscurile claselor de la 1 până la 9.
94
3.Excepţii legate de dispoziţiile speciale sau de mărfurile periculoase

ambalate în cantităţi limitate sau cantităţi exceptate
Anumite dispoziţii speciale ale capitolului 3.3 exceptează parţial sau total de la prescripţiile
ADR, transportul unor mărfuri periculoase specifice. Excepţiile se aplică atunci când dispoziţia
specială este indicată în coloana (6) a tabelului A din capitolul 3.2 în legătură cu mărfurile
periculoase din respectiva rubrică.
Coloana (6) „Dispoziții speciale” Indică codurile numerice ale dispozițiilor speciale care
trebuie respectate. Aceste dispoziții se referă la o gamă vastă de probleme legate în principal, de
conținutul coloanelor (1) până la (5) (de exemplu, interdicții de transport, excepții pentru anumite
prescripții, explicații privind clasificarea anumitor forme de substanțe și dispoziții suplimentare
pentru etichetare sau marcare), și sunt listate în capitolul 3.3, în ordine numerică. În cazul în care
coloana (6) este goală, nicio dispoziție specială nu se aplică la conținutul coloanelor de la (1) la (5),
pentru respectivele substanțe periculoase.
4. Excepţii legate de cantităţile transportate pe unitatea de transport
În capitolul 1.1.3.6 ADR, mărfurile periculoase sunt incluse în categoriile de transport 0, 1,

2, 3 sau 4. Pentru fiecare substanță în parte, categoria de transport este specificată în coloana (15) a
tabelului A din cap. 3.2. Ambalajele goale necurăţate, care au conţinut substanţe din categoriei de
transport „0”, sunt incluse la categoria de transport „0”. Ambalajele goale necurăţate, care au
conţinut substanţe de o altă categorie de transport decât „0”, sunt incluse la categoria de transport
„4”.
Atunci când cantitatea de mărfuri periculoase transportate pe unitatea de transport nu
depășește valorile indicate în coloana (3) a tabelului de mai jos, nu se mai aplica prescripţii le ADR
si anume nu este obligatoriu sa detinem instrucţiunile scrise la bordul vehiculului, sa aplicam
semnalizarea vehiculului respectiv panourile portocalii, plăcile etichete, echipamentul vehiculelor
sau trusa ADR, precum si certificatul de formare profesională ADR al şoferului
Atunci când mărfurile periculoase transportate într-o unitate de transport aparțin aceleiași
categorii, cantitatea maximă totală pe unitatea de transport este indicată în coloana (3) a tabelului de
mai jos.
A
- Pentru Nr. ONU 0081, 0082, 0084, 0241, 0331, 0332, 0482, 1005 și 1017, cantitatea
maximă totală pe unitatea de transport va fi de 50 kg.
În tabelul de mai jos „cantitate maximă totală pe unitatea de transport” înseamnă:
- pentru obiecte, masa brută în kilograme (pentru obiectele din clasa 1, masa netă în kilograme a
substanţei explozive; pentru mărfurile periculoase din utilaje și
- echipamente specificate în această anexă, cantitatea totală a mărfurilor periculoase conţinute de
acestea exprimată în kilograme sau litri după caz); - pentru substanţe solide, gaze lichefiate, gaze
lichefiate refrigerate și gaze dizolvate, masa netă în kilograme;
- pentru substanţe lichide, cantitatea totală a mărfurilor periculoase, în litri;
- pentru gaze comprimate, gaze adsorbite şi produse chimice sub presiune, capacitatea în apă a
recipientului în litri.
95
Categoria de Substanţe sau obiecte grupa de ambalare sau codul/grupa de Cantitate maximă
transport clasificare sau Nr. ONU totală pe unitatea de
(1) (2) transport
(3)
0 Clasa 1: 1.1A/1.1L/1.2L/1.3L și Nr. ONU 0190 0
Clasa 3: Nr. ONU 3343
Clasa 4.2: Substanţe din grupa de ambalare I
Clasa 4.3: Nr. ONU 1183, 1242, 1295, 1340, 1390, 1403, 1928, 2813,
2965, 2968,2988, 3129, 3130, 3131, 3134, 3148, 3396, 3398 și 3399
Clasa 5.1: Nr. ONU 2426
Clasa 6.1: Nr. ONU 1051, 1600, 1613, 1614, 2312, 3250 și 3294
Clasa 6.2: Nr. ONU 2814, 2900 și 3549
Clasa 7: Nr. ONU de la 2912 până la 2919, 2977, 2978 și de la 3321 până
la 3333
Clasa 9: Nr. ONU 2315, 3151, 3152 și 3432 și echipamente conţinând
asemenea substanţe sau amestecuri, precum și ambalajele goale,
necurăţate, cu excepţia celor clasificate sub Nr. ONU 2908, care au
conţinut substanţe care figurează în această categorie de transport
1 Substanţe și obiecte aparţinând grupei de ambalare I și neclasificate în 20
categoria de transport 0 și substanţe și obiecte din următoarele clase:
Clasa 1: 1.1B până la 1.1J a)/1.2 B până la 1.2 J/1.3 C/1.3 G/1.3 H/ 1.3
J/1.5 Da
Clasa 2: grupele T, TCa, TO, TF, TOCa și TFC
aerosoli: grupele C, CO, FC, T, TF, TC, TO, TFC și TOC
produse chimice sub presiune: Nr. ONU 3502, 3503, 3504 şi 3505
Clasa 4.1: Nr. ONU 3221până la 3224 și 3231 la 3240
Clasa 5.2: Nr. ONU 3101 până la 3104 și 3111 la 3120
2 Substanţe și obiecte aparţinând grupei de ambalare II, neclasificate în 333
categoriile de transport 0, 1 sau 4 și substanţe din clasele următoare:
Clasa 1: 1.4B până la 1.4G și 1.6N
Clasa 2: grupa F aerosoli: grupa F produse chimice sub presiune: Nr.
ONU 3501
Clasa 4.1: Nr. ONU 3225 până la 3230
Clasa 6.1: substanţe și obiecte aparţinând grupei de ambalare III
3 Substanţe și obiecte aparţinând grupei de ambalare III și neclasificate în 1000
categoriile de transport 0, 2 sau 4 și substanţe și obiecte din clasele
următoare:
Clasa 2: grupele A și Oaerosoli: grupele A și O produse chimice sub
presiune: Nr. ONU 3500
Clasa 8: Nr. ONU 2794, 2795, 2800, 3028 și 3477
Clasa 9: 2990 și 3072
4 Clasa 1: 1.4S Nelimitat
Clasa 4.1: Nr. ONU 1331, 1345, 1944, 1945, 2254 și 2623
Clasa 4.2: Nr. ONU 1361 și 1362 grupa de ambalare III
Clasa 7: Nr. ONU 2908 până la 2911
Clasa 9: Nr. ONU 3268, 3499 şi 3509 și ambalaje goale, necurăţate, care
au conţinut substanţe periculoase, cu excepţia celor clasificate în
categoria de transport 0
96
Trebuie să cunoaştem, pentru fiecare substanţă periculoasă transportată, cantitatea exprimată

în litri sau kilograme, numărul ONU, clasa, grupa de ambalaj, dacă există, codul de clasificare (cu
mentiunea ca acesta este valabil numai pentru clasa 2).
Cum utilizam informatiile din acest tabel? Foarte simplu:
Daca transportam o singura substanta, se parcurg urmatorii pasi:
Pasul 1 - Căutaţi în coloana din stânga clasa substanţei.
Pasul 2 - Identificaţi rândul corespunzător clasificării substanţei si anume nr. ONU sau grupa
de ambalaj;
Pasul 3 - Cifra înscrisă în interiorul dreptunghiului arată cantitatea totală pe unitatea de
transport maximă admisibilă în kilograme sau litri .
Daca transportam mai multe substante, se parcurg urmatorii pasi:
Pasul 1- Căutaţi în coloana din stânga clasa substanţei; Identificaţi rândul corespunzător
clasificării substanţei si anume nr. ONU sau grupa de ambalaj;Pe acelaşi rând, căutaţi în coloanele
din dreapta dreptunghiul.
Pasul 2 - Identificaţi coeficientul de multiplicare al coloanei în care se găseşte dreptunghiul
gri, din partea de sus a tabelului. Înmulţiţi cantitatea de substanţă (l sau kg) cu acest coeficient.
Pasul 3 - Adunaţi toate numerele obţinute. Pentru a beneficia de scutiri, rezultatul final nu
trebuie să depăşească 1000.
În conformitate cu paragraful 1.1.3.6.4, atunci când mărfurile periculoase care aparţin unor
categorii diferite sunt transportate în aceeași unitate de transport, suma:
- cantităţii de substanţe și obiecte din categoria de transport 1 înmulţită cu „50”;
- cantităţii de substanţe și obiecte din categoria de transport 1 menţionate în nota „a” de la
tabelul din paragraful 1.1.3.6.3, înmulţită cu „20”;
- cantităţii de substanţe și obiecte din categoria de transport 2 înmulţită cu „3”; și
- cantităţii de substanţe și obiecte din categoria de transport 3; nu trebuie să depășească
„1000”.
5.Excepții legate de transportul bateriilor cu litiu;
Prescripţiile ADR nu se aplică sistemelor de stocare şi de producere a energiei electrice (de

ex.: pile cu litiu, condensatori electrici, condensatori electrici, sistem de stocare cu hidrură metalică
şi pile de combustie):
(a) instalate într-un vehicul, care efectuează o operaţiune de transport şi care sunt destinate
propulsiei sale sau funcţionării unuia din echipamentele sale;
(b) conţinute într-un echipament pentru funcţionarea acestuia, utilizat sau destinat utilizării
în timpul transportului (de ex.: laptop).
6. Excepţii legate de mărfurile periculoase utilizate ca agenţi de refrigerare

sau de condiţionare în timpul transportului
Mărfurile periculoase, care nu sunt decât asfixiante (adică acele mărfuri care diluează sau
înlocuiesc oxigenul prezent, în mod normal, în atmosferă) nu sunt supuse decât dispoziţiilor
secţiunii 5.5.3, atunci când sunt utilizate în vehicule sau containere în scopul refrigerării sau
condiţionării.
Excepţii legate de transportul de gaze. Prescripţiile ADR nu se aplică:
(a) gazelor conţinute în rezervoarele unui vehicul care efectuează o operaţiune de transport
și care sunt destinate propulsiei acestuia sau funcţionării oricăruia dintre echipamentele sale (de
exemplu, echipamentele frigorifice);
(b) gazelor conţinute în rezervoarele de combustibil ale vehiculelor transportate. Robinetul
de alimentare, situat între rezervorul de combustibil și motor trebuie să fie închis și contactul
97
electric întrerupt;
(c) gazelor din grupele A și O (conform cu 2.2.2.1), dacă presiunea gazului în recipient sau
în cisternă la o temperatură de 20 °C nu depășește 200 kPa (2 bar) și dacă gazul nu este gaz lichefiat
sau gaz lichefiat refrigerat. Aceasta este valabilă pentru toate tipurile de recipiente sau cisterne, de
asemenea pentru diferitele părţi ale mașinilor și aparatelor; NOTĂ: Această excepţie nu se aplică
lămpilor. Pentru lămpi, a se vedea 1.1.3.10.
(d) gazelor conţinute în echipamentul utilizat pentru funcţionarea vehiculelor (de ex.
stingătoare de incendiu), inclusiv în piesele de rezervă (de ex. anvelope umflate); această excepție
se aplică, de asemenea, anvelopelor umflate transportate ca încărcătură;
(e) gazelor conţinute într-un anumit echipament al vehiculelor, necesare funcţionării acestui
echipament în timpul transportului (sistem de răcire, bazin pentru pește, aparate de încălzire etc.),
precum și în recipientele de reîncărcare pentru astfel de echipamente și în recipientele de schimb,
goale și necurăţate, transportate în aceeași unitate de transport;
(f) gazelor conţinute în alimente (cu excepţia Nr. ONU 1950), inclusiv băuturi carbogazoase;
(g) gazelor conţinute în mingiile destinate utilizării în sporturi; și
7.Limitări referitoare la peroxizi organici și substanțe autoreactive;
Cantitatea maximă de peroxizi organici din clasa 5.2 și substanțele auto-reactive din clasa
4.1 de tipurile B, C, D, E sau F este limitată la 20000 kg pentru fiecare unitate de transport.
Atunci când cantitatea de mărfuri periculoase transportate pe unitatea de transport nu depășește
valorile indicate în coloana (3) a tabelului de la paragraful 1.1.3.6.3 pentru o categorie de transport
dată (dacă mărfurile periculoase transportate pe unitatea de transport sunt din aceeași categorie), sau
valoarea calculată conform paragrafului 1.1.3.6.4 (dacă mărfurile periculoase de la bordul unităţii
de transport sunt de mai multe categorii), acestea pot fi transportate în colete, în aceeași unitate de
transport, fără ca următoarele prescripţii să le fie aplicabile: - capitolul 1.10, cu excepţia
explozivilor clasei 1 de la Nr. ONU 0029, 0030, 0059, 0065, 0073, 0104, 0237, 0255, 0267, 0288,
0289, 0290, 0360, 0361, 0364, 0365, 0366, 0439, 0440, 0441, 0455, 0456 şi 0500 şi, cu excepţia
coletelor exceptate ale clasei 7, Nr. ONU 2910 şi 2911, dacă limita de activitate depăşeşte valoarea
A2; - capitolul 5.3; - secţiunea 5.4.3; - capitolul 7.2, exceptând V5 și V8 de la 7.2.4; - CV1 de la
7.5.11; - Partea 8, cu excepţia: 8.1.2.1 (a), 8.1.4.2 până la 8.1.4.5, 8.2.3, 8.3.3, 8.3.4, 8.3.5, capitolul
8.4 S1(3) și (6), S2(1), S4, S5, de la S14 la S21 și S24 din capitolul 8.5;

1.Marcarea și etichetarea coletelor;
Ambalajele şi RMVurile se etichetează astfel:

- etichete de pericol, corespunzatoare clasei de marfuri periculoase:
• cu laturile de cel puţin 100 mm ; Etichetele trebuie să îndeplinească dispozițiile de mai
jos și să fie conforme, în ceea ce privește culoarea, simbolurile și forma generală, cu modelele de
etichete ilustrate la 5.2.2.2.2 din ADR vol II.
• plasarea etichetelor de pericol intră în responsabilitatea expeditorului;
• în coloana (5) a listei de mărfuri periculoase ADR se găsesc etichetele de pericol necesare
pentru marfa transportată.;
• se păstrează etichetele în cazul ambalajelor sau MRV goale şi necurăţate;
- literele UN urmate de numărul ONU de identificare al substanţei conţinute;
98
Daca natura transportului implica si un supra-ambalaj, atunci toate numerele ONU, tipurile
de etichete şi (dacă e cazul) denumirile care trebuie aplicate pe ambalajele aflate în interiorul unui
supra-ambalaj şi care nu sunt vizibile din exteriorul supra-ambalajului, trebuie să fie aplicate şi pe
supra-ambalaj.
Se aplica si eticheta de manevrare, dacă e cazul.
Coletele care conţin mărfuri periculoase pentru mediul acvatic (poluanţi), adică cele care
îndeplinesc condiţiile din cap. 2.2.9.1.10 ADR, cu excepţia UN 3077 şi UN 3082, vor fi marcate în
mod durabil şi cu marcajul de mai jos,având latura de 100 mm. Acesta este necesar numai pentru
coletele ce conţin peste 5 l pentru lichide sau 5 kg pentru solide de substanţe periculoase pentru
mediu
2.Placardarea și semnalizarea portocalie
Placardarea – aplicarea placilor eticheta pe unitatea de transport

Pe pereții exteriori ai containerelor, CGEM, MEMU, containerelor-cisterne, cisternelor
mobile și vehiculelor, trebuie aplicate plăci-etichetă, conform prescripțiilor prezentei secțiuni.
Plăcileetichetă trebuie să corespundă etichetelor prescrise în coloana (5) și, dacă este cazul, coloana
(6) a tabelului A din capitolul 3.2 din ADR vol I, pentru substanțele periculoase conținute în
respectivul container, CGEM, MEMU, container-cisternă, cisternă mobilă sau vehicul, și aceste
plăci-etichete trebuie să fie conforme cu specificațiile de la 5.3.1.7. din ADR vol II.
Pentru clasa 1, grupele de compatibilitate nu trebuie să fie indicate pe plăcile-etichetă dacă
vehiculul, containerul sau compartimentele speciale ale MEMU transportă substanțe sau obiecte
incluse în două sau mai multe grupe de compatibilitate. Vehiculele, containerele sau
compartimentele speciale ale MEMU care transportă substanțe sau obiecte din diviziuni diferite
99
trebuie să poarte plăci-etichetă conform modelului diviziunii celei mai periculoase, în ordinea: 1.1
(cele mai periculoase), 1.5, 1.2, 1.3, 1.6, 1.4 (cele mai puțin periculoase).
Placa-etichetă trebuie să aibă forma unui pătrat aşezat într-un unghi de 45° (sub formă de
diamant). Dimensiunile minime trebuie să fie de 250 mm x 250 mm (până la marginea
plăciietichetă). Linia interioară trebuie să fie întotdeauna paralelă cu marginea plăcii-etichetă şi să
se găsească la o distanţă de 12,5 mm de aceasta. Simbolul şi linia interioară a plăcii etichetă trebuie
să fie de aceeaşi culoare ca eticheta clasei sau diviziunii mărfurilor periculoase respective. Placa
etichetă trebuie să poarte numărul clasei sau al diviziunii (şi pentru substanţele din clasa 1, litera
care corespunde grupei de compatibilitate) mărfurilor periculoase respective, aşa cum este prevăzut
la paragraful 5.2.2.2 pentru eticheta corespunzătoare, iar înălţimea caracterelor nu trebuie să fie mai
mică de 25 mm. Atunci când dimensiunile nu sunt specificate, toate elementele trebuie să respecte
aproximativ proporţiile reprezentate.
Exemplu: 250 mm/250mm
Containerele pentru transportul de colete vor prezenta etichetele de pericol

corespunzătoare, aplicate pe cele două laturi, în faţa şi în spatele containerului.
Containerele-cisternă, cisternele mobile sau containerele pentru transportul în vrac
vor fi placardate cu plăcile-etichetă corespunzătoare pe cele două laturi, în față și în spate și vor fi
semnalizate cu panouri cu numere pe cele două laturi. Vehiculul port-container va fi semnalizat cu
panouri virgine, în față și în spate.
3.Semnalizarea portocalie
Unitățile de transport care transportă mărfuri periculoase trebuie să aibă, dispuse în plan
vertical, două plăci rectangulare de culoare portocalie, conforme cu 5.3.2.2.1. Plăcile trebuie să fie
fixate, una în partea din față a unității de transport, iar cealaltă în partea din spate, perpendicular pe
axa longitudinală a unității de transport. Ele trebuie să fie perfect vizibile.
Toate vehiculele care transportă mărfuri periculoase trebuie semnalizate prin aplicarea în
faţa şi în spatele vehiculului, a unor panouri portocalii dreptunghiulare, avand laturile de 40 cm pe
30 cm, cu margini negre (inclusiv pentru transportul în - colete sau în cisterne). Dacă talia şi
construcţia vehiculului nu permit fixarea panourilor, dimensiunea acestora poate fi redusă la 30/12
cm. De asemenea, panourile portocalii trebuie să fie reflectorizante.
100
După cum vom vedea mai departe, în anumite cazuri panourile sunt inscriptionate cu un număr de
identificare a pericolului şi cu numărul ONU al substanţei transportate, de culoare neagră.
Numărul de identificare a pericolului, apare în jumătatea superioară a panoului, iar numărul ONU în
partea inferioară; fiind separate de o linie orizontală neagră. Numerele de identificare trebuie să fie
de neşters şi să rămână vizibile după un incendiu cu o durată de minimum 15 minute.
Numărul ONU care trebuie utilizat este cel indicat în documentul transport, iar
numărul de identificare a pericolului corespunzător se găseşte coloana 20 a listei oficiale a
substanţelor periculoase.
Când în coloana 20 nu este indicat nici un număr de pericol, mărfurile periculoase clasificate
cu numărul ONU respectiv nu pot fi transportate în cisterne sau în vrac.
Numărul de identificare a pericolului și nr. ONU trebuie să fie constituite din cifre negre de
100 mm înălțime și cu o grosime de 15 mm.
Numărul de identificare a pericolului trebuie să fie înscris în partea superioară a plăcii, iar
Nr. ONU în partea inferioară; ele trebuie separate printro linie neagră orizontală, cu grosimea de 15
mm care traversează placa la jumătatea înălțimii (a se vedea 5.3.2.2.3).
Numărul de identificare a pericolului și Nr. ONU trebuie să nu poată fi îndepărtate și să
rămână vizibile după un incendiu cu durata de 15 minute.
Numerele și literele interșanjabile de pe plăci care prezintă numărul de identificare a
pericolului și Nr. ONU trebuie să rămână pe loc în timpul transportului, indiferent de poziția
vehiculului.
Semnificația numerelor de identificare a pericolului 5.3.2.3.1
Numărul de identificare a pericolului are în alcătuire două sau trei cifre. În general, acesta
indică următoarele pericole:
2 Emanație de gaze ca urmare a presiunii sau a unei reacții chimice
3 Inflamabilitatea substanțelor lichide (vapori) și a gazelor sau substanțelor lichide care se
auto-încălzesc
4 Inflamabilitatea substanțelor solide sau a substanțelor solide care se auto-încălzesc
5 Efect comburant (oxidant) (favorizează incendiul)
6 Toxicitate sau pericol de infecție
101
7 Radioactivitate
8 Corosivitate
9 Pericol de reacție violentă spontană
Exemplu:
Marcajul pentru substanţele transportate la cald

Pentru un transport de lichide calde sau de solide topite la o temperatură egală sau mai mare
de 100° C (număr ONU 3257), şi de solide calde la o temperatură egală sau mai mare de 240° C
(număr ONU 3258), trebuie aplicat pe vehicul marcajul de mai jos, de culoare roşie, având
dimensiunile laturilor de cel puţin 250 mm.
SEMNALIZAREA VEHICULELOR
a) Pentru un transport de colete -
a1. Mărfuri din clasele 2, 3, 4.1, 4.1, 4.3, 5.1, 5.2, 6, 8,9
- câte un panou portocaliu virgin (fără cifre) în faţa şi în spatele unităţii de transport;
- un vehicul care transportă colete nu trebuie niciodată să prezinte panouri portocalii cu cifre;
a2. Mărfuri din clasele 1 şi 7
- câte un panou portocaliu virgin (fără cifre) în faţa şi în spatele unităţii de transport
- pe cele două laturi şi în spatele vehiculului se vor aplica şi plăcile-etichete corespunzătoare
pericolelor prezentate de mărfurile transportate.
b) Pentru un transport în cisternă sau în vrac -
b1. O singură marfă periculoasă
- panouri portocalii cu numere ale substanţelor transportate plasate fiecare latură a vehiculului
- panouri portocalii virgine, în faţa şi în spatele vehiculului;
 plăcile-etichete corespunzătoare substanţelor transportate, pe cele doua laturi ale vehiculului şi
în spatele acestuia, sau
 panouri portocalii cu numere ale substanţelor transportate plasate in fata si in spatele
vehiculului;
 plăcile-etichete corespunzătoare substanţelor transportate, pe cele doua laturi ale vehiculului;
b2. Mai multe mărfuri periculoase
- panouri portocalii cu numere, aplicate pe cele două laturi ale vehiculului corespunzătoare
mărfii periculoase încărcate în fiecare compartiment in parte;
- etichetele de pericol, pe cele două laturi şi în spatele vehicuului corespunzătoare
substanţelor din fiecare compartiment în parte;
102
panouri portocalii virgine (fără numere) în faţa şi în spatele vehiculului;

Nu este necesară aplicarea plăcilor portocalii prescrise la 5.3.2.1.2 pe vehiculele-cisternă sau
unitățile de transport care conțin una sau mai multe cisterne care transportă substanțe cu Nr. ONU
1202, 1203 sau 1223, sau carburant pentru aviație clasificat la Nr. ONU 1268 sau 1863, dar nicio
altă substanță periculoasă, dacă plăcile fixate în partea din față și spate conform 5.3.2.1.1, poartă
numărul de identificare a pericolului și Nr. ONU prescrise pentru substanța cea mai periculoasă
transportată, adică, substanța cu cel mai scăzut punct de aprindere
A nu se confunda:
Marcarea si etichetarea coletelor cu marfuri periculoase se face cu :
Marcajul : UN 1999;
Eticheta : corespunzatoare clasei de pericol, cu dimensiunea de 100/100 mm;
Marcarea coletelor care conţin cantităţi limitate :
cu dimensiunea de 100/100 mm
Marcajul pentru cantități exceptate

1.Informaţii necesare a fi înscrise în documentul de transport
Documentul de transport : nu exista un model impus. Poate fi: scrisoarea CMR sau
 nr ONU al marfii transportate
 denumirea oficiala pt transport
103
 pt : clasa 1 codul de clasificare ; pt celelalte clase nr modelelor de etichete si cls.de peicol

 grupa de ambalare, daca este cazul
 codul de restrictie prin tuneluri ( TRC)
 nr si descrierea coletelor
 cantitatea totala de marfa transportata ( volum, masa bruta sau masa neta ).
 numele si adresa expeditorului
 numele si adresa destinatarului sau destinatarilor
 declaratia conforma dispozitiilor unui accord special daca este cazul
Caz particular : ,,DESEU” NR ONU, DENUMIRE OFICIALA; DESEU, UN1230,
METANOL, 3( 6.1), II, AMBALAJE GOALE, 3, ADR
Certificatul de agreare:este emis de RAR si este obligatoriu atat ptr.transportul national cat si
-data expirarii ;
inflamabile .

Tipuri de cursuri de pregătire profesională ADR pentru conducătorii auto:

se pot transporta

clasei 1 si 7 vrac
5.2, 6.1, 6.2, 8, 9
Certificatul de pregătire profesională ADR este obligatoriu pentru toți conducătorii auto
104

colete.
Certificatul de pregătire profesională ADR este obligatoriu pentru toţi conducătorii auto care
transportă mărfuri periculoase, indiferent de MMA a vehiculului utilizat sau de cantitatea de marfă
transportată, dacă aceasta depăşeşte limitele libere prevăzute în cap. 1.1.3.6 din ADR.
transportă mărfuri periculoase, indiferent de MMA a vehiculului utilizat sau de cantitatea de
polivalentă, realizate integral, cu aceeași ocazie de către același centru de pregătire profesională.
Cursul de pregătire profesională de bază trebuie să se refere cel puțin la următoarele
subiecte:
105

clasei 1.
Curs de bază 18 unități didactice .
Curs de specializare pentru transportul de substanțe și obiecte aparținând clasei 1 8 unități
didactice .
H. Prescripţii privind echipamentul de transport;
1 Echipamentele, inspecția tehnică, agrearea; Certificatul de agreare

Certificatul de agreare este emis de RAR si este obligatoriu atat ptr.transportul national cat si
-data expirarii ;
1- vehicule FL – pt transport lichide inflamabile ( aprindere mai mic de 60 ˚C) și gaze
inflamabile .
Se transportă numai substanțele menționate în certificat, iar pentru cisterne se obține și o
autorizație emisă de IPROCHIM.
106
MODULUL ADIŢIONAL PENTRU MĂRFURI DIN CLASA 2

(GAZE)


tabelului A.
Ambalajele mici

Supra-ambalajele
107



din lemn.
108
Codul ambalajelor
În funcţie de tipul ambalajului, materialul din care este fabricat acesta şi categoria din care
1 . Butoi
2. Butoi din lemn
4. Ladă
5. Sac
7. (rezervat)
A.Otel
B.Aluminiu
C.Lemn natural
D.Placaj
H. Material plastic
L. Material textil
G. Carton
M. Hartie
2=capac detasabil
V = ambalaj special
Exemple:

109
periculoase.
a) simbolul ONU

X I, II, III
Y II, III
Z III

Exemplu:
a. b. c. d. e. f
În marcajul UN al MRV se găsesc întotdeauna literele X, Y sau Z, care au aceeaşi
110

(tipuri, codificare, marcare, construcţie, încercări și inspecţii iniţiale și periodice)
Codificarea cisternelor, vehiculelor-baterie și CGEM - Cele 4 părți ale codului (coduri-
cisternă), indicat în coloana (12) a tabelului A din capitolul 3.2 au următoarele semnificații:
Partea Descriere Cod - cisternă

1 Tipuri de C = Cisternă, vehicul-baterie sau CGEM pentru gaze comprimate;
cisternă, P = Cisternă, vehicul-baterie sau CGEM pentru gaze lichefiate sau dizolvate;
vehiculbaterie R = Cisternă pentru gaze lichefiate refrigerate
sau CGEM
2 Presiunea de X = Valoarea presiunii minime de încercare corespunzătoare conform tabelului de la
calcul 4.3.3.2.5; sau
22 = Presiunea minimă de calcul, în bar
3 Deschideri (a se B = Cisternă cu orificii de umplere sau de golire în partea inferioară cu 3 dispozitive
vedea 6.8.2.2 și de închidere; sau Vehicul-baterie sau CGEM cu deschideri sub nivelul lichidului, sau
6.8.3.2) pentru gaze comprimate;
C = Cisternă cu orificii de umplere sau de golire în partea superioară cu 3 dispozitive
de închidere, care, sub nivelul lichidului, nu are decât orificii pentru curățare;
D = Cisternă cu orificii de umplere sau de golire în partea superioară cu 3 dispozitive
de închidere, sau Vehicul-baterie sau CGEM fără orificii sub nivelul lichidului.
4 Supape/dispo- N = Cisternă, vehicul-baterie sau CGEM cu supapă de siguranță conform 6.8.3.2.9
zitiv e de sau 6.8.3.2.10, care nu este închisă ermetic;
siguranță H = Cisternă, vehicul-baterie sau CGEM închis ermetic (a se vedea 1.2.1).
111
Ierarhizarea cisternelor :
Cifra reprezentată prin „#” trebuie să fie egală sau mai mare decât cifra reprezentată prin
„*”.
NOTĂ: Această ordine ierarhică nu ia în considerare eventualele dispoziții speciale (a se
vedea 4.3.5 și 6.8.4) pentru fiecare rubrică.
Condiții de umplere și presiuni de încercare

Presiunea de încercare pentru cisternele destinate transportului de gaze comprimate trebuie
să fie egală cu cel puțin o dată și jumătate presiunea de lucru definită la 1.2.1 pentru recipientele sub
presiune.
Presiunea de încercare aplicabilă cisternelor destinate transportului:
- gazelor lichefiate la presiune înaltă, și
- gazelor dizolvate, trebuie să aibă o asemenea valoare încât, atunci când rezervorul este
umplut la raportul de umplere maxim, presiunea substanței, la 55 °C pentru cisternele prevăzute cu
o izolație termică sau la 65 °C pentru rezervoarele fără izolație termică, nu depășește presiunea de
încercare.
Presiunea de încercare aplicabilă cisternelor destinate transportului de gaze lichefiate la
presiune joasă trebuie să fie:
(a) dacă cisterna este prevăzută cu o izolație termică, cel puțin egală cu valoarea presiunii
vaporilor lichidului la 60 °C, diminuată cu 0,1 MPa (1 bar), dar nu mai puțin de 1 MPa (10 bar);
(b) dacă cisterna nu este prevăzută cu o izolație termică, cel puțin egală cu valoarea presiunii
vaporilor lichidului la 65 °C, diminuată cu 0,1 MPa (1 bar), dar nu mai puțin de 1 MPa (10 bar);
Masa maximă admisibilă a conținutului per litrul de capacitate se calculează după cum
urmează:
Masa maximă admisibilă a conținutului per litrul de capacitate = 0,95 x masa volumică a
fazei lichide la 50 °C (în kg/l)
În plus, faza de vapori nu trebuie să dispară la o temperatură sub 60 °C. Dacă diametrul
rezervoarelor nu este mai mare de 1,5 m, vor fi aplicate valorile presiunii de încercare și a raportului
112
de umplere maxim conform instrucțiunii de ambalare P200 de la 4.1.4.1.

Pentru cisternele mobile, codurile sunt formate din litera T urmată de un număr ( de la T1 la
T50). Este posibilă utilizarea unor cisterne corespunzătoare unor coduri „superioareˮ (presiune de
supapele/dispozitivele de siguranță etc.). În acest scop, ADR-ul precizează care este ierarhia
cisternelor, în funcție de tipul de produs transportat.
separat, la o inspecție inițială înaintea intrării lor în exploatare. Această inspecție cuprinde o
verificare a conformității cu tipul omologat; o verificare a caracteristicilor constructive9; o
examinare a stării interioare și exterioare; o încercare la presiune hidraulică10, cu presiunea de
încercare indicată pe placa prescrisă la 6.8.2.5.1, și o încercare de etanșeitate și o verificare a bunei
funcționări a echipamentului.
Rezervorul și echipamentele fiecărei cisterne mobile trebuie supuse la o inspecție și la încercare
înaintea punerii în exploatare (inspecție și încercare inițiale) și apoi, la inspecții și încercări la
intervale de cinci ani maximum (inspecție și încercare periodice la cinci ani), cu o inspecție și o
încercare periodică intermediară (inspecție și încercare periodice la un interval de doi ani și
jumătate). Inspecția și încercarea la intervalul de doi ani și jumătate pot fi efectuate în cele trei luni
care preced sau urmează datei specificate.
Fiecare cisternă trebuie să poarte o placă din metal rezistent la coroziune, fixată permanent
pe cisternă într-un loc ușor accesibil pentru inspecție. Pe această placă trebuie să figureze, prin
ștanțare sau orice alt mijloc asemănător, cel puțin informațiile indicate mai jos. Este permis ca
aceste informații să fie gravate direct pe rezervor, dacă acesta este ranforsat astfel încât să nu se
compromită rezistența rezervorului:
- numărul de omologare;
- denumirea sau marca de fabricație;
- numărul de serie al fabricantului;
- anul de construcție; - presiunea de încercare (presiune manometrică);
- presiune exterioară de concepție (a se vedea 6.8.2.1.7);
- capacitatea rezervorului – în cazul unor rezervoare multi-compartimentate, capacitatea
fiecărui compartiment –, urmat de simbolul „S” când rezervoarele sau compartimentele mai mari de
7500 litri sunt împărțite de sparge-valuri în secțiuni cu o capacitate nu mai mare de 7500 litri;
- temperatura de calcul (numai dacă este mai mare de + 50 °C sau mai mică de – 20 °C);
- data și tipul celei mai recente încercări: „luna, anul”, urmate de un „P” atunci când
încercarea este cea inițială sau una periodică în conformitate cu 6.8.2.4.1 și 6.8.2.4.2, sau „luna,
anul”, urmate de un „L” atunci când încercarea este una intermediară de rezistență la scurgere în
conformitate cu 6.8.2.4.3;
- poansonul expertului care a efectuat încercările;
- materialul rezervorului și referirea la standardele pentru materialele, dacă sunt disponibile,
și, dacă este cazul, pentru învelișul protector;
- presiunea de încercare pe ansamblul rezervorului și presiunea de încercare pe
compartiment, în MPa sau în bar (presiune manometrică), dacă presiunea în compartiment este mai
mică decât presiunea din rezervor.
113

periculoase din aceeași clasă și cu același cod de clasificare pot fi ambalate în comun. Atunci când
există o referință în coloana (9b) a tabelului A din capitolul 3.2 pentru o rubrică dată, trebuie
respectate dispozițiile speciale aplicabile ambalării în comun în același colet a mărfurilor alocate
respectivei rubrici cu alte mărfuri.
Coloana (8) a tabelului A de la capitolul 3.2 indică, pentru fiecare obiect sau substanță,
instrucțiunea sau instrucțiunile de ambalare care trebuie utilizate. În coloana (9a) sunt indicate
cele referitoare la ambalarea în comun. Dacă ambalarea în comun este autorizată, mărfurile
periculoase pot fi ambalate în comun cu diferite mărfuri periculoase sau alte mărfuri în ambalaje
combinate, cu condiția ca aceste mărfuri să nu reacționeze periculos între ele și ca toate celelalte
dispoziții adrcorespunzătoare să fie îndeplinite. Substanțele periculoase nu trebuie să fie ambalate în
același ambalaj exterior ori în ambalaje mari împreună cu alte produse, periculoase sau nu, dacă
există posibilitatea unei reacții periculoase între acestea care ar putea provoca:
1) o combustie sau o degajare considerabilă de căldură;
2) emanarea de gaze inflamabile, asfixiante, comburante sau toxice;
3) formarea de substanțe corosive; sau
4) formarea de substanțe instabile.
Dacă ambalarea în comun este autorizată, mărfurile periculoase pot fi ambalate în comun cu diferite
mărfuri periculoase sau alte mărfuri în ambalaje combinate, cu condiția ca aceste mărfuri să nu
reacționeze periculos între ele și ca toate celelalte dispoziții adrcorespunzătoare să fie îndeplinite.
În coloana (8) a tabelului A de la capitolul 3.2 indică, pentru fiecare obiect sau substanță,
instrucțiunea sau instrucțiunile de ambalare care trebuie utilizate, iar în coloana (9a) sunt indicate
Coloana (9b) „Dispoziții de ambalare în comun” conține codurile alfanumerice care încep cu
literele „MP” pentru dispozițiile aplicabile la ambalarea în comun. Aceste dispoziții sunt prezentate
la 4.1.10 în ordine numerică. Dacă în coloana (9b) nu există niciun cod care începe cu literele
„MP”, sunt aplicabile numai dispozițiile generale (a se vedea 4.1.1.5 și 4.1.1.6).
compatibilitate.
3 este autorizată.
114
lichid refrigerat.
între ele.
115

116

explozive.
C. Interdicţii de încărcare în comun

pentru care ADR interzice anumite regrupări. Aceste prescriptii se regasesc in capitolul 7.5 din ADR
vol II, dispozitii privind incarcarea, descarcarea si manipularea.
Dacă nu există o indicație contrară în ADR, încărcarea nu va fi efectuată dacă o examinare a
documentelor sau o verificare vizuală a vehiculului sau a containerului (elor) mare(i), containerului
(elor) pentru vrac, containerului (elor) cisternă sau cisterna (ele) mobilă (e), dacă este cazul, precum
și a oricărui echipament utilizat pentru încărcare și descărcare, indică faptul că vehiculul,
conducătorul auto sau un container mare, container pentru vrac, container-cisternă sau cisternă
mobilă sau echipamentul acestora nu corespund dispozițiilor legale.
Interiorul și exteriorul unui vehicul sau container va fi verificat înainte de încărcare pentru a
se asigura că nu există defecțiuni care ar putea afecta integritatea sa sau cea a coletelor care vor fi
încărcare în acesta.
117
În conformitate cu dispozițiile cap. 7.5.4 din ADR, atunci când dispoziția specială CV28 este
indicată în coloana (18) a tabelului A din capitolul 3.2, trebuie luate precauții privind încărcarea
substanței respective în același vehicul cu produsele alimentare, alte obiecte de consum și
alimentele pentru animale.
Încărcarea în comun în acelaşi vehicul a acestor produse este posibilă numai dacă se iau
anumite măsuri de separare, prin pereţi despărţitori plini, prin colete care conţin alte tipuri de
mărfuri sau printr-un spaţiu de cel puţin 0,8 m. Pentru celelalte clase, nu există o interdicţie formală,
dar alimentele trebuie oricum să fie izolate de coletele care conţin mărfuri periculoase.
D. Limitarea cantităţilor transportate

1. Excepţii legate de natura operaţiunii de transport;
În conformitate cu paragraful 1.1.3.1 din ADR vol I, prescripţiile ADR nu se aplică:

siguranţă.
118
2.Excepţii legate de ambalajele goale necurăţate;

3.Excepţii legate de dispoziţiile speciale sau de mărfurile

periculoase ambalate în cantităţi limitate sau cantităţi exceptate;
4.Excepţii legate de cantităţile transportate pe unitatea de transport;

„4”.
categorii, cantitatea maximă totală pe unitatea de transport este indicată în coloana (3) a tabelului de
mai jos.
a
Pentru Nr. ONU 0081, 0082, 0084, 0241, 0331, 0332, 0482, 1005 și 1017, cantitatea
În tabelul de mai jos „cantitate maximă totală pe unitatea de transport” înseamnă:
119
(1) (2) transport
(3)
Clasa 4.3: Nr. ONU 1183, 1242, 1295, 1340, 1390, 1403, 1928, 2813,
2965, 2968,2988, 3129, 3130, 3131, 3134, 3148, 3396, 3398 și 3399
Clasa 6.1: Nr. ONU 1051, 1600, 1613, 1614, 2312, 3250 și 3294
Clasa 6.2: Nr. ONU 2814 și 2900
la 3333
J/1.5 Da
ONU 3501
următoare:
Clasa 8: Nr. ONU 2794, 2795, 2800, 3028 și 3477
Clasa 9: 2990 și 3072
Clasa 4.1: Nr. ONU 1331, 1345, 1944, 1945, 2254 și 2623
120

6.Excepţii legate de mărfurile periculoase utilizate

ca agenţi de refrigerare sau de condiţionare în timpul transportului;
condiţionării.
condiţionării.
Excepţii legate de transportul de gaze Prescripţiile ADR nu se aplică:
(a) gazelor conţinute în rezervoarele unui vehicul care efectuează o operaţiune de transport
și care sunt destinate propulsiei acestuia sau funcţionării oricăruia dintre echipamentele sale (de
exemplu, echipamentele frigorifice);
(b) gazelor conţinute în rezervoarele de combustibil ale vehiculelor transportate. Robinetul
de alimentare, situat între rezervorul de combustibil și motor trebuie să fie închis și contactul
electric întrerupt;
(c) gazelor din grupele A și O (conform cu 2.2.2.1), dacă presiunea gazului în recipient sau
în cisternă la o temperatură de 20 °C nu depășește 200 kPa (2 bar) și dacă gazul nu este gaz lichefiat
sau gaz lichefiat refrigerat. Aceasta este valabilă pentru toate tipurile de recipiente sau cisterne, de
asemenea pentru diferitele părţi ale mașinilor și aparatelor; NOTĂ: Această excepţie nu se aplică
lămpilor. Pentru lămpi, a se vedea 1.1.3.10.
(d) gazelor conţinute în echipamentul utilizat pentru funcţionarea vehiculelor (de ex.
stingătoare de incendiu), inclusiv în piesele de rezervă (de ex. anvelope umflate); această excepție
se aplică, de asemenea, anvelopelor umflate transportate ca încărcătură;
(e) gazelor conţinute într-un anumit echipament al vehiculelor, necesare funcţionării acestui
echipament în timpul transportului (sistem de răcire, bazin pentru pește, aparate de încălzire etc.),
precum și în recipientele de reîncărcare pentru astfel de echipamente și în recipientele de schimb,
goale și necurăţate, transportate în aceeași unitate de transport;
(f) gazelor conţinute în alimente (cu excepţia Nr. ONU 1950), inclusiv băuturi carbogazoase;
(g) gazelor conţinute în mingiile destinate utilizării în sporturi; și
7.Limitări referitoare la peroxizi organici și substanțe autoreactive;
Cantitatea maximă de peroxizi organici din clasa 5.2 și substanțele auto-reactive din clasa
4.1 de tipurile B, C, D, E sau F este limitată la 20000 kg pentru fiecare unitate de transport.
depășește valorile indicate în coloana (3) a tabelului de la paragraful 1.1.3.6.3 pentru o categorie de
transport dată (dacă mărfurile periculoase transportate pe unitatea de transport sunt din aceeași
121
categorie), sau valoarea calculată conform paragrafului 1.1.3.6.4 (dacă mărfurile periculoase de la
bordul unităţii de transport sunt de mai multe categorii), acestea pot fi transportate în colete, în
aceeași unitate de transport, fără ca următoarele prescripţii să le fie aplicabile: - capitolul 1.10, cu
excepţia explozivilor clasei 1 de la Nr. ONU 0029, 0030, 0059, 0065, 0073, 0104, 0237, 0255,
0267, 0288, 0289, 0290, 0360, 0361, 0364, 0365, 0366, 0439, 0440, 0441, 0455, 0456 şi 0500 şi, cu
excepţia coletelor exceptate ale clasei 7, Nr. ONU 2910 şi 2911, dacă limita de activitate depăşeşte
valoarea A2; - capitolul 5.3; - secţiunea 5.4.3; - capitolul 7.2, exceptând V5 și V8 de la 7.2.4; - CV1
de la 7.5.11; - Partea 8, cu excepţia: 8.1.2.1 (a), 8.1.4.2 până la 8.1.4.5, 8.2.3, 8.3.3, 8.3.4, 8.3.5,
capitolul 8.4 S1(3) și (6), S2(1), S4, S5, de la S14 la S21 și S24 din capitolul 8.5;

Dacă natura transportului implică și un supra-ambalaj, atunci toate numerele ONU, tipurile
supra-ambalaj.
122
mediu.


123
După cum vom vedea mai departe, în anumite cazuri panourile sunt inscriptionate cu un
număr de identificare a pericolului şi cu numărul ONU al substanţei transportate, de culoare
neagră. Numărul de identificare a pericolului, apare în jumătatea superioară a panoului, iar numărul
ONU în partea inferioară; fiind separate de o linie orizontală neagră. Numerele de identificare
trebuie să fie de neşters şi să rămână vizibile după un incendiu cu o durată de minimum 15 minute.
Numărul ONU care trebuie utilizat este cel indicat în documentul transport, iar
numărul de identificare a pericolului corespunzător se găseşte coloana 20 a listei oficiale a
substanţelor periculoase.
124

vehiculului.
auto-încălzesc
7 Radioactivitate
8 Corosivitate
Exemplu:

125
vehiculului;
A nu se confunda:
Marcajul : UN 1999;
126
 nr ONU al marfii transportate
 denumirea oficiala pt transport
 pt : clasa 1 codul de clasificare ; pt celelalte clase nr modelelor de etichete si cls.de peicol
 grupa de ambalare, daca este cazul
 codul de restrictie prin tuneluri ( TRC)
 nr si descrierea coletelor
 cantitatea totala de marfa transportata ( volum, masa bruta sau masa neta ).
 numele si adresa expeditorului
 numele si adresa destinatarului sau destinatarilor
 declaratia conforma dispozitiilor unui accord special daca este cazul
127

Tipuri de cursuri de pregătire profesională ADR pentru conducătorii auto:

se pot transporta

clasei 1 si 7 vrac
5.2, 6.1, 6.2, 8, 9
Certificatul de pregătire profesionala ADR este obligatoriu pentru toți conducătorii auto
colete.
transportă mărfuri periculoase, indiferent de MMA a vehiculului utilizat sau de cantitatea de
polivalentă, realizate integral, cu aceiași ocazie de către același centru de pregătire profesională.
Cursul de pregătire profesională de bază trebuie să se refere cel puțin la următoarelor
subiecte:
128

clasei 1.
Curs de bază 18 unități didactice .
Curs de specializare pentru transportul de substanțe și obiecte aparținând clasei 1-8 unități
didactice.
H. Prescripţii privind echipamentul de transport

Certificatul de agreare este emis de RAR si este obligatoriu atat ptr.transportul national cat si
-data expirarii ;
inflamabile .
129
I. Legislație națională
Autorizare și însoțire
Legea nr. 333 din 8 iulie 2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia
persoanelor stipulează la art. 24. alin (2) că: Paza transporturilor produselor cu caracter special, care
constau in: arme, munitii, tehnica de lupta, materii explozive, stupefiante, substante toxice,
materiale nucleare sau alte materii radioactive ori alte materii sau substante periculoase, se
efectueaza cu mijloace de transport anume destinate si se asigura cu efective de jandarmi, cu
exceptia celor organizate si executate cu efective ale Ministerului Apararii Nationale.
De asemenea, se vor avea în vedere și prevederile OUG nr. 126/2011 privind echipamentele
sub presiune transportabile și ale Legii nr. 278/2013 privind emisiile industriale.
130
MODULUL ADIŢIONAL PENTRU MĂRFURI

DIN CLASA 1 (EXPLOZIVI)
(tipuri, codificare, marcare, construcţie, încercări);

tabelului A.
Ambalajele mici

131
Supra-ambalajele

din lemn.
132

Codul ambalajelor
1 . Butoi
2. Butoi din lemn
4. Ladă
5. Sac
7. (rezervat)
A.Otel
B.Aluminiu
C.Lemn natural
D.Placaj
H. Material plastic
L. Material textil
G. Carton
M. Hartie
2=capac detasabil
V = ambalaj special
133
Exemple:

periculoase.
a) simbolul ONU

X I, II, III
Y II, III
Z III

134
Exemplu:

a. b. c. d. e. f.


(tipuri, codificare, marcare, construcţie, încercări și inspecţii iniţiale și periodice)

6.8.2.1.14; sau
6.8.2.1.14).
închisă ermetic;
135
urmată de un număr (de la T1 la T50).
elemente, cifre sau litere după caz, ale părților acestor coduri cisternă să corespundă unui nivel de

S→L
G→ 1,5 → 2,65 → 4 →10 →15 →21 bar
A→ B→ C → D
V→F→N→H
De exemplu:
compartiment;
In cazul cisternelor cu umplere sau golire sub presiune, se va înscrie în plus presiunea
• masa în vid;
136
echipamentului.
B. Separarea mărfurilor
Compartimentele pentru coletele cu explozivi destinate detonatoarelor și/sau ansamblurilor
de detonare și celor care conțin substanțe sau obiecte din grupa de compatibilitate D trebuie să fie
concepute astfel încât să ofere o separare eficientă unele de celelalte, care să elimine pericolul
transmiterii forței de detonare de la detonatoare/ansambluri de detonare la respectivele substanțe sau
obiecte.
Separarea trebuie să fie asigurată prin folosirea unor compartimente separate sau prin
plasarea unuia dintre cele două tipuri de explozivi într-un container special de siguranță.
Oricare dintre aceste metode de separare trebuie să fie aprobată de către autoritatea
competentă.
Compartimentele explozivilor trebuie să fie amplasate în zona protejată împotriva
impacturilor și deteriorărilor provocate de circulația pe un teren accidentat, precum și împotriva
interacțiunii cu alte mărfuri periculoase aflate la bord, departe de orice sursă de aprindere de pe
vehicul, cum ar fi țeava de eșapament.
C. Ambalarea în comun
periculoase din aceeași clasă și cu același cod de clasificare pot fi ambalate în comun. Atunci când
există o referință în coloana (9b) a tabelului A din capitolul 3.2 pentru o rubrică dată, trebuie
respectate dispozițiile speciale aplicabile ambalării în comun în același colet a mărfurilor alocate
respectivei rubrici cu alte mărfuri.
Coloana (8) a tabelului A de la capitolul 3.2 indică, pentru fiecare obiect sau substanță,
instrucțiunea sau instrucțiunile de ambalare care trebuie utilizate. În coloana (9a) sunt indicate
cele referitoare la ambalarea în comun. Dacă ambalarea în comun este autorizată, mărfurile
periculoase pot fi ambalate în comun cu diferite mărfuri periculoase sau alte mărfuri în ambalaje
combinate, cu condiția ca aceste mărfuri să nu reacționeze periculos între ele și ca toate celelalte
dispoziții adrcorespunzătoare să fie îndeplinite. Substanțele periculoase nu trebuie să fie ambalate în
același ambalaj exterior ori în ambalaje mari împreună cu alte produse, periculoase sau nu, dacă
există posibilitatea unei reacții periculoase între acestea care ar putea provoca:
1) o combustie sau o degajare considerabilă de căldură;
137
2) emanarea de gaze inflamabile, asfixiante, comburante sau toxice;

3) formarea de substanțe corosive; sau
4) formarea de substanțe instabile.
îndeplinite.
compatibilitate.
3 este autorizată.
lichid refrigerat.
138
între ele.
139
140
explozive.
D. Interdicţii de încărcare în comun
Coletele care conţin substanţe sau obiecte din clasa 1 prevăzute cu o etichetă model nr. 1,
1.4, 1.5, sau 1.6, dar care sunt atribuite unor grupe de compatibilitate diferite, nu trebuie încărcate
împreună în acelaşi vehicul/container, în afară de cazul când încărcarea este permisă în conformitate
cu tabelul următor:
Pentru aplicarea interdicțiilor de încărcare în comun într-un singur vehicul, nu se vor lua în
considerare substanțele conținute în containere închise cu pereți separatori plini. interdicțiile de
încărcare în comun prevăzute la 7.5.2.1, referitoare la încărcarea în comun a coletelor prevăzute cu
etichete conforme modelelor nr. 1, 1.4, 1.5 sau 1.6 cu alte colete, și la 7.5.2.2, referitoare la
încărcarea în comun a substanțelor și obiectelor explozive din diferite grupe de compatibilitate, se
aplică în mod egal pentru substanțele periculoase închise într-un container și celelalte substanțe
periculoase încărcate în același vehicul, indiferent dacă acestea din urmă sunt închise într-unul sau
mai multe alte containere. Încărcarea în comun a mărfurilor periculoase ambalate în cantităţi
limitate cu orice tip de substanţe şi obiecte explozive, cu excepţia celor din diviziunea 1.4 şi a Nr.
ONU 0161 şi 0499, este interzisă.
141
E. Limitarea cantităţilor transportate

ambalate în cantităţi limitate;
Unele dispoziţii speciale ale capitolului 3.3 exceptează parţial sau total de la prescripţiile
periculoase din respectiva rubrică. Unele mărfuri periculoase pot face obiectul excepţiilor, sub
rezerva îndeplinirii condiţiilor de la capitolul 3.4. Unele mărfuri periculoase pot face obiectul
excepţiilor, sub rezerva îndeplinirii condiţiilor de la capitolul 3.5.
2. Excepţii legate de ambalajele goale necurăţate;
Ambalajele goale necurăţate (inclusiv RMV-urile și ambalajele mari), care au conţinut

3.Excepţii legate de cantităţile transportate pe unitatea de transport;
Pentru fiecare substanță în parte, categoria de transport este specificată în coloana (15) a
transport „0”, sunt incluse la categoria de transport „0”.
Ambalajele goale necurăţate, care au conţinut substanţe de o altă categorie de transport decât
„0”, sunt incluse la categoria de transport „4”.
Coloana (15) „Categorie de transport/cod restricție tunel” Conține în partea superioară a
căsuței o cifră care indică categoria de transport la care este alocat(ă) substanța sau obiectul în
scopul exonerării legate de cantitățile transportate per unitate de transport (a se vedea 1.1.3.6) din
ADR. Conține în partea inferioară a căsuței, între paranteze, codul de restricție în tunel care se
referă la restricția aplicabilă pentru trecerea vehiculelor care transportă substanțe sau obiecte prin
tunelurile rutiere. Acestea se vor regăsi în capitolul 8.6. Când nu a fost alocat niciun cod de
restricție privind tunelul, aceasta este indicată prin mențiunea „(-)”.
4.Limitări referitoare la substanțele și obiectele explozive;
Atunci când sunt încărcate substanţe şi obiecte aparţinând unor diviziuni diferite ale clasei 1,
încărcătura trebuie tratată ca un tot ce aparţine diviziunii celei mai periculoase (în ordinea 1.1, 1.5,
1.2, 1.3, 1.6, 1.4). Atunci când substanţe având codul de clasificare 1.5D sunt transportate cu
substanţe sau obiecte din diviziunea 1.2, toată încărcătura trebuie tratată ca şi când ar aparţine
diviziunii 1.1.
142
Masele nete maxime admisibile, in kilograme, pe unitatea de transport
5. Transportul de explozivi în MEMU-uri
Transportul explozivilor pe MEMU-uri este permis doar în următoarele condiții:

(a) autoritatea competentă trebuie să autorizeze operațiunea de transport pe teritoriul aflat
sub jurisdicția sa;
(b) tipul și cantitatea explozivilor ambalați transportați trebuie să fie limitată la cele necesare
pentru cantitatea de material care urmează a se fabrica pe MEMU și, în niciun caz, nu trebuie să
depășească: 200 kg de explozivi din grupa de compatibilitate D și un total de 400 de detonatoare
sau de ansambluri de detonatoare, sau de combinații din ambele categorii, cu excepția cazului în
care autoritatea competentă a dispus altfel.
(c) Explozivii ambalați trebuie să fie transportați doar în compartimente care îndeplinesc
prescripțiile de la 6.12.5;
(d) în compartimentul în care se află explozivi ambalați nu este permis să se transporte nicio
altă marfă periculoasă;
(e) explozivi ambalați trebuie să fie încărcați pe MEMU doar după terminarea încărcării
altor mărfuri periculoase și imediat înainte de începerea transportului;
(f) când se permite încărcarea în comun a explozivilor și substanțelor din clasa 5.1 (Nr. ONU 1942
și 3375), acestea împreună trebuie să fie considerate ca formând un exploziv de mină din clasa 1, în
scopul separării, arimării și al calculului încărcăturii maxime admise.
F. Marcarea, etichetarea, placardarea și semnalizarea portocalie

1.Marcarea și etichetarea coletelor; Placardarea și semnalizarea portocalie;
Coletele care conţin mărfuri din clasa 1 trebuie să prezinte etichetele de pericol modelele
nr. 1, 1.4, 1.5 sau 1.6, în funcţie de diviziunea din care face parte substanţa conţinută în ambalaj. Cu
excepţia subdiviziunilor 1.4, 1.5 şi 1.6, etichetele pentru clasa 1 au înscrise în jumătatea inferioară
numărul subdiviziunii şi litera grupei de compatibilitate a substanţei sau obiectului. Etichetele
pentru subdiviziunile 1.4, 1.5 şi 1.6 au înscrisă în jumătatea superioară numărul subdiviziunii şi, în
jumătatea inferioară, litera grupei de compatibilitate.
Etichetele de pericol vor avea dimensiuni standard de 100/100 mm. De asemenea, coletele
ce conţin mărfuri din clasa 1 vor fi marcate cu numărul ONU de identificare al substanţei şi cu
denumirea substanţei sau a obiectului explozive.
143
2.Placardarea și semnalizarea portocalie;
Vehiculele care transportă mărfuri din clasa 1 se semnalizează cu panouri portocalii neutre
(fără numere), în faţa şi în spatele vehiculului plăci-etichete de pericol corespunzătoare mărfurilor
încărcate, amplasate pe cele două laturi şi în spatele vehiculului.
Panourile portocalii vor avea dimensiuni standard de 30/40cm, iar plăcile-etichetă utilizate
vor avea latura de 250 mm. Dacă se transportă substanţe ce aparţin mai multor grupe de
compatibilitate, acestea nu vor fi indicate pe plăcile-etichetă. Vehiculele/containerele vor purta
numai plăci-etichetă conform modelului pentru diviziunea cea mai periculoasă (vezi mai sus).
Atunci când sunt transportate substanţe din diviziunea 1.5, grupa de compatibilitate D,
împreună cu substanţe sau obiecte din diviziunea 1.2, unitatea de transport sau containerul trebuie
să poarte plăcile-etichetă conform diviziunii 1.1. Plăcile-etichetă nu sunt necesare pentru transportul
de explozibili din Diviziunea 1.4, grup de compatibilitate S.
G. Menţiunile din documentul de transport

Documentul de transport trebuie să poarte, în plus față de prescripțiile pentru mărfurile

periculoase din celelalte clase și masa netă totală, în kg, a conținutului de substanțe explozive
pentru fiecare substanță sau obiect
caracterizat printr-un Nr. ONU diferit; masa netă totală, în kg, a conținutului de substanțe explozive
pentru toate substanțele și obiectele la care se aplică documentul de transport.
În cazul ambalării în comun a două substanțe diferite, descrierea mărfurilor în documentul
de transport trebuie să includă numerele ONU și denumirile scrise cu majuscule în coloanele (1) și
(2) ale tabelului A din capitolul 3.2 ale celor două mărfuri sau ale celor două obiecte. Dacă mai mult
de două mărfuri diferite sunt reunite în același colet conform dispozițiilor referitoare la ambalarea în
comun indicate la 4.1.10, dispozițiile speciale MP1, MP2 și MP20 până la MP24, documentul de
transport trebuie să indice sub descrierea mărfurilor, numerele ONU alte tuturor substanțelor și
obiectelor conținute în colet, sub forma „Mărfuri cu Nr. ONU ...”.
Pentru transportul de substanțe și obiecte atribuite unei rubrici n.s.a. sau rubricii „0190
EŞANTIOANE, EXPLOZIVE”, sau ambalate conform instrucțiunilor de ambalare P101 de la
4.1.4.1, o copie a acordului autorității competente cu condițiile de transport trebuie anexată la
documentul de transport. Acesta trebuie elaborat într-una din limbile oficiale ale țării de plecare și,
de asemenea, dacă această limbă nu este engleza, franceza sau germana, în engleză, franceză sau
germană, cu excepția cazului în care acordurile dintre țările implicate în transport, dacă există, nu
dispun altfel.
În cazul în care colete care conțin substanțe și obiecte din grupele de compatibilitate B și D
sunt încărcate în comun în același vehicul conform dispozițiilor paragrafului 7.5.2.2, o copie a
aprobării autorității competente pentru compartimentarea de protecție sau pentru sistemul de
144
retenție conform paragrafului 7.5.2.2, nota „a” de sub tabel, trebuie anexat la documentul de
transport. Aceasta va fi elaborată într-o limbă oficială a țării expeditoare și, de asemenea, dacă
limba respectivă nu este engleza, franceza sau germana, în engleză, franceză sau germană, cu
excepția cazurilor în care este prevăzut altfel în acorduri, dacă este cazul, încheiate între țările
implicate în operațiunea de transport.
H. Echipajul și pregătirea profesională
1. Pregătirea profesională a conducătorilor auto

și a celorlalți membri ai echipajului
De asemenea, persoanele ale căror funcții au legătură cu transportul rutier de mărfuri

periculoase trebuie să fie instruite, conform capitolului 1.3, cu privire la dispozițiile care
reglementează transportul acestor mărfuri, în raport de responsabilitățile și funcțiile lor.
Această prescripție se aplică, de exemplu, personalului utilizat de către transportator sau
expeditor, personalului care încarcă și descarcă mărfurile periculoase, personalului care lucrează în
punctele de tranzit și de încărcare și conducătorilor vehiculelor, alții decât cei care dețin un
certificat conform cu 8.2.1, și care participă la transportul rutier de mărfuri periculoase. În timpul
transportului rutier de mărfuri periculoase, fiecare membru al echipajului trebuie să deţină un
certificat de formare profesională ADR, corespunzător mărfii transportate, în termen de valabilitate.
Pentru transportul de explozibili din clasa 1, conducătorul auto trebuie să dețină certificat
ADR valabil pentru specializarea clasa 1. Dacă vehiculul are MMA peste 3,5 tone, conducătorul
auto trebuie să deţină şi certificat profesional pentru transport de mărfuri generale.
I. Prescripţii privind echipamentul de transport

Certificatul de agreare este emis de Registrul Auto Român – RAR, prin reprezentanțele
sale; este obligatoriu atât pentru transportul naţional, cât şi pentru cel internaţional; la bordul
vehiculului se păstrează obligatoriu originalul documentului;
Acesta conţine: identificarea vehiculului (marcă, tip, număr de şasiu) şi a proprietarului,
enumerarea mărfurilorpericuloase care pot fi transportate, data expirării; Are durata de valabilitate
este de 1 an;
Vehiculele care necesită certificat de agreare ADR sunt vehiculele FL, OX AT, EXII, EXII și
MEMU.
Pentru un tractor cu semiremorcă sunt necesare un certificat pentru tractor şi un altul pentru
semiremorcă; expeditorul are dreptul să controleze certificatul de agreare ADR al vehiculului în
timpul încărcării; este interzis transportul altor substanţe periculoase decât cele menţionate în
certificatul de agreare ADR.
Echipamentele, inspecția tehnică, agrearea;
Vehiculele EX/II trebuie să fie închise sau acoperite cu o prelată rezistentă la sfâşiere,
realizată dintr-un material impermeabil şi greu inflamabil. Ea trebuie întinsă astfel încât să acopere
suprafaţa de încărcare pe toate laturile. Toate deschiderile compartimentului pentru încărcătură al
vehiculelor închise trebuie să fie prevăzute cu uşi sau panouri ajustate, care pot fi zăvorâte.
Compartimentul conducătorului auto trebuie să fie separat de compartimentul pentru încărcătură
printr-un perete fără interstiţii.
145
Vehiculele EX/III trebuie să fie închise. Compartimentul conducătorului auto trebuie să fie
separat de compartimentul pentru încărcătură printr-un perete fără interstiţii. Suprafaţa de încărcare
nu trebuie să prezinte interstiţii. Pot fi instalate puncte de ancorare pentru reţinerea încărcăturii.
Toate îmbinările trebuie să fie etanşe. Toate deschiderile trebuie să poată fi zăvorâte. Acestea trebuie
să fie astfel construite şi plasate încât să se suprapună la îmbinări. Caroseria trebuie să fie realizată
din materiale rezistente la căldură şi la flacără, cu o grosime minimă de 10 mm. Dacă materialul
utilizat pentru caroserie este metalic, tot interiorul caroseriei trebuie acoperit cu materiale care
îndeplinesc aceleaşi prescripţii.
Atât pentru vehiculele EX/II, cât şi pentru vehiculele EX/III, motorul va fi separat de
compartimentul de încărcătură printr-un perete de protecţie. Dispozitivul de eşapament trebuie
plasat astfel încât să nu permită o creştere la peste 80° C a temperaturii din compartimentul de
încărcătură.
Echipamentul electric va fi confecţionat din cabluri izolate corespunzător, iar iluminarea
compartimentului de încărcătură nu se va face cu becuri libere. Vehiculele EX/II şi EX/III cu MMA
de peste 3,5 tone vor fi dotate cu limitator de viteză şi cu dispozitiv de frânare antiblocare a roţilor
ABS.
J. Restricţiile de circulaţie, autorizare și însoțire

Restricţiile de circulaţie; Autorizare și însoțire – legislație națională;
În România, unele prevederi legate de transportul, depozitarea, manipularea şi utilizarea de

către persoane fizice sau juridice a produselor explozibile (precum şi tranzitarea teritoriului ţării ori
transmiterea lor sub orice formă) sunt stipulate şi în Legea nr. 126/1995 privind regimul materiilor
explozive.
Paza materiilor explozive, în tranzit pe teritoriul României, se asigură de către Ministerul de
Interne, contra cost, după verificarea prealabila a integrităţii sigiliilor aplicate de expeditor, la
solicitarea organelor care au atribuţii privind transportul şi expediţiile internaţionale.
Transportul şi mânuirea explozivilor propriu-zişi şi ale mijloacelor de iniţiere şi aprindere,
cu excepţia obiectelor artizanale de distracţie pe bază de amestecuri pirotehnice şi a celor pentru
scopuri tehnice pe baza de amestecuri pirotehnice, se efectuează sub directa supraveghere a
artificierilor autorizaţi şi numai cu personal special instruit pentru asemenea operaţii.
Transportul şi mânuirea obiectelor artizanale de distracţie pe bază de amestecuri pirotehnice
şi ale celor pentru scopuri tehnice pe bază de amestecuri pirotehnice, se efectuează de către personal
special instruit.
Transportul în acelaşi vehicul al materiilor explozive împreună cu alte materiale, precum şi
accesul în vehicul al persoanelor străine de transport sunt interzise.
Fiecare transport se efectuează cu mijloace special amenajate, pe baza ordinului de transport
eliberat şi semnat de beneficiarul transportului.
146
MODULUL ADIȚIONAL PENTRU MĂRFURILE CU NUMERELE

ONU 1202,1202, 1223, 3475 ȘI CARBURANTUL DE AVIAȚIE
CLASIFICATE CU NR.
ONU 1268 SAU 1863 (carburanți lichizi)


tabelului A.
Ambalajele mici

147
Supra-ambalajele


din lemn.
148
Codul ambalajelor
1 . Butoi
2. Butoi din lemn
4. Ladă
5. Sac
7. (rezervat)
A.Otel
B.Aluminiu
C.Lemn natural
D.Placaj
H. Material plastic
L. Material textil
G. Carton
M. Hartie
2=capac detasabil
V = ambalaj special
149
Exemple:

periculoase.
a) simbolul ONU

X I, II, III
Y II, III
Z III

150
Exemplu:

a. b. c. d. e. f.



6.8.2.1.14; sau
6.8.2.1.14).
închisă ermetic;
151
urmată de un număr ( de la T1 la T50).
elemente,cifre sau litere dupa caz, ale părților acestor coduri cisternă să corespundă unui nivel de

S→L
G→ 1,5 → 2,65 → 4 →10 →15 →21 bar
A→ B→ C → D
V→F→N→H
De exemplu:
compartiment;
În cazul cisternelor cu umplere sau golire sub presiune, se va înscrie în plus presiunea
• masa în vid;
152

echipamentului.
îndeplinite.
Dacă ambalarea în comun este autorizată, mărfurile periculoase pot fi ambalate în comun cudiferite
mărfuri periculoase sau alte mărfuri în ambalaje combinate, cu condiția ca aceste mărfuri să nu
reacționeze periculos între ele și ca toate celelalte dispoziții adrcorespunzătoare să fie îndeplinite.
În coloana (8) a tabelului A de la capitolul 3.2 indică, pentru fiecare obiect sau substanță,
153
compatibilitate.
3 este autorizată.
lichid refrigerat.
154
între ele.
155

Parte contractantă la ADR în care ajunge transportul. (a) Pe cele cu propriile lor mijloace de iniţiere,
cu condiţia ca mijloacele de iniţiere să nu funcţioneze în condiţii normale de transport; sau (b) Dacă
aceasta este prevăzută de dispoziția specială
explozive.
156
C. Limitarea cantităţilor transportate și a cantităţilor exceptate
1.Excepţii legate de natura operaţiunii de transport;
In conformitate cu paragraful 1.1.3.1 din ADR vol I, prescripţiile ADR nu se aplică:

siguranţă.
157
2.Excepţii legate de ambalajele goale necurăţate;


ambalate în cantităţi limitate sau cantităţi exceptate;
4. Excepţii legate de cantităţile transportate pe unitatea de transport;

„4”.
categorii, cantitatea maximă totală pe unitatea de transport este indicată în coloana (3) a tabelului.
A
- Pentru Nr. ONU 0081, 0082, 0084, 0241, 0331, 0332, 0482, 1005 și 1017, cantitatea
„cantitate maximă totală pe unitatea de transport” înseamnă:
158
(1) (2) transport
(3)
Clasa 4.3: Nr. ONU 1183, 1242, 1295, 1340, 1390, 1403, 1928, 2813,
2965, 2968,2988, 3129, 3130, 3131, 3134, 3148, 3396, 3398 și 3399
Clasa 6.1: Nr. ONU 1051, 1600, 1613, 1614, 2312, 3250 și 3294
Clasa 6.2: Nr. ONU 2814 și 2900
la 3333
J/1.5 Da
ONU 3501
următoare:
Clasa 8: Nr. ONU 2794, 2795, 2800, 3028 și 3477
Clasa 9: 2990 și 3072
Clasa 4.1: Nr. ONU 1331, 1345, 1944, 1945, 2254 și 2623
159
Trebuie să cunoaştem, pentru fiecare substanţă periculoasă transportată, cantitatea exprimată

în litri sau kilograme, numărul ONU, clasa, grupa de ambalaj, dacă există, codul de clasificare (cu
mentiunea ca acesta este valabil numai pentru clasa 2).
Cum utilizam informatiile din acest tabel? Foarte simplu:
Daca transportam o singura substanta, se parcurg urmatorii pasi:
Pasul 1 - Căutaţi în coloana din stânga clasa substanţei.
Pasul 2 - Identificaţi rândul corespunzător clasificării substanţei si anume nr. ONU sau grupa
de ambalaj;
Pasul 3 - Cifra înscrisă în interiorul dreptunghiului arată cantitatea totală pe unitatea de
transport maximă admisibilă în kilograme sau litri .
Daca transportam mai multe substante, se parcurg urmatorii pasi:
Pasul 1- Căutaţi în coloana din stânga clasa substanţei; Identificaţi rândul corespunzător
clasificării substanţei si anume nr. ONU sau grupa de ambalaj;Pe acelaşi rând, căutaţi în coloanele
din dreapta dreptunghiul.
Pasul 2 - Identificaţi coeficientul de multiplicare al coloanei în care se găseşte dreptunghiul
gri, din partea de sus a tabelului. Înmulţiţi cantitatea de substanţă (l sau kg) cu acest coeficient.
Pasul 3 - Adunaţi toate numerele obţinute. Pentru a beneficia de scutiri, rezultatul final nu
trebuie să depăşească 1000.
În conformitate cu paragraful 1.1.3.6.4, atunci când mărfurile periculoase care aparţin unor
categorii diferite sunt transportate în aceeași unitate de transport, suma:
- cantităţii de substanţe și obiecte din categoria de transport 1 înmulţită cu „50”;
- cantităţii de substanţe și obiecte din categoria de transport 1 menţionate în nota „a” de la
tabelul din paragraful 1.1.3.6.3, înmulţită cu „20”;
- cantităţii de substanţe și obiecte din categoria de transport 2 înmulţită cu „3”; și
- cantităţii de substanţe și obiecte din categoria de transport 3; nu trebuie să depășească
„1000”.

6.Excepţii legate de mărfurile periculoase utilizate ca agenţi de refrigerare

sau de condiţionare în timpul transportului;
condiţionării.
160
D. Marcarea, etichetarea, placardarea și semnalizarea portocalie;

Daca natura transportului implica si un supra-ambalaj, atunci toate numerele ONU, tipurile
supra-ambalaj.
mediu :
161


162
După cum vom vedea mai departe, în anumite cazuri panourile sunt inscriptionate cu un
număr de identificare a pericolului şi cu numărul ONU al substanţei transportate, de culoare
neagră. Numărul de identificare a pericolului, apare în jumătatea superioară a panoului, iar numărul
ONU în partea inferioară; fiind separate de o linie orizontală neagră. Numerele de identificare
trebuie să fie de neşters şi să rămână vizibile după un incendiu cu o durată de minimum 15 minute.
Numărul ONU care trebuie utilizat este cel indicat în documentul transport, iar numărul de
identificare a pericolului corespunzător se găseşte coloana 20 a listei oficiale a substanţelor
periculoase.
163
vehiculului.
auto-încălzesc
7 Radioactivitate
8 Corosivitate
Exemplu:

164
vehiculului;
A nu se confunda:
Marcajul : UN 1999;
165
E. Menţiunile din documentul de transport
nr ONU al marfii transportate
denumirea oficiala pt transport
pt : clasa 1 codul de clasificare ; pt celelalte clase nr modelelor de etichete si cls.de peicol
grupa de ambalare, daca este cazul
codul de restrictie prin tuneluri ( TRC)
nr si descrierea coletelor
cantitatea totala de marfa transportata ( volum, masa bruta sau masa neta ).
numele si adresa expeditorului
numele si adresa destinatarului sau destinatarilor
declaratia conforma dispozitiilor unui accord special daca este cazul
F. Echipajul și pregătirea profesională

Tipuri de cursuri de pregatire profesionala ADR pentru conducatorii auto:
Cursuri Clasele de marfuri periculoase care Modul de transport

se pot transporta
Cursul de baza Toate clasele, cu exceptia Colete sau substante solide in

clasei 1 si 7 vrac
Specializarea cisterna Substante din clasele 2, 3, 4.1, 4.3, 5.1, Colete sau cisterna
5.2, 6.1, 6.2, 8, 9
Specializarea clasa 1 Substante si obiecte din clasa 1 Colete
Specializarea clasa 7 Substante si obiecte din clasa 7 Colete sau cisterna
Certificatul de pregatire profesionala ADR este obligatoriu pentru toti conducatorii auto
care executa transporturi de marfuri periculoase, indiferent de cantitatea de marfa transportata sau
de masa maxima a autovehiculului utilizat.
166
Pentru prelungirea valabilitatii, in anul precedent datei de expirare, detinatorul certificatului

trebuie sa urmeze un nou curs recapitulativ si sa promoveze examenul sustinut cu organele
competente. Dupa promovarea examenului, perioada de valabilitate a certificatului va incepe de la
data expirarii acestuia.
Pentru transportul marfurilor periculoase in colete, este necesar urmarea cursului de baza
si promovarea examenului aferent pentru a obtine certificatul de pregatire profesionala ADR-
colete.
Pentru transportul marfurilor periculoase in cisterne, este necesar urmarea cursului de baza
si a cursului specializarea cisterne precum si promovarea examenului aferent, pentru a obtine
certificatul de pregatire profesionala ADR-cisterne.
Certificatul de pregătire profesională ADR este obligatoriu pentru toţi conducătorii

auto care transportă mărfuri periculoase, indiferent de MMA a vehiculului utilizat sau de
cantitatea de marfă transportată, dacă aceasta depăşeşte limitele libere prevăzute în cap.
1.1.3.6 din ADR.
G. Prescripţii privind echipamentul de transport

Agreare ADR este certificarea acordată de RAR care atestă că un vehicul individual destinat
transportului de mărfuri periculoase îndeplinește prescripțiile specifice din partea 9 din anexa B la
ADR pentru vehiculele de tip EX/II, EX/III, FL,AT sau MEMU.
Certificatul de agreare este emis de RAR și este obligatoriu atat pentru transportul național
cât și pentru cel internațional. Se păstrează obligatoriu originalul documentului. Acesta conține:
- identificarea vehiculului (marca, tip, nr. șasiu);
- enumerarea mărfurilor periculoase care pot fi transportate;
- data expirării;
- cerificatul este valabil 1 an de zile;
Vehiculele care necesită certificate de agreare ADR (conform OMT 2134/2005-RNTR-3)
sunt -vehicule care transportă mărfuri periculoase în cisternă și sunt împărțite în 3 categorii:
1- vehicule FL – pentru transport lichide inflamabile (punct de aprindere mai mic de 60 ˚C)
și gaze inflamabile .
2- vehicule OX pentru transport peroxid de hidrogen
3- vehicule AT pentru transportul de substanțe periculoase altele decât FL și OX
- unități de transport de tip II sau III pentru substanțe explozive ( EX /II; EX/III)
- pentru tractor cu semiremorcă – sunt necesare certificate pentru tractor și pentru remorcă
Se transportă numai substanțele menționate în certificat, iar pentru cisterne se obține și o
Inspecția tehnică periodică a vehiculelor care transportă anumite mărfuri periculoase
Vehiculele EX/II, EX/III, FL,AT și MEMU pentru care se eliberează certificat de agreare
trebuie supuse unei inspecții tehnice periodice generale, efectuată pentru a verifica dacă sunt
corespunzătoare cerințelor generale referitoare la inspecția tehnică periodică, în conformitate cu
reglementările RNTR 1 în vigoare.
Această inspecție tehnică periodică se efectuează de către RAR prin reprezentanțele sale
teritoriale.
167
Reprezentanțele RAR efectuează, de asemenea, inspecțiile tehnice periodice la:

a) remorcile-cisternă lente destinate transportului anumitor mărfuri periculoase;
b) vehiculele din categoriile N și O echipate cu suprastructuri destinate exclusiv pentru transportul
de butelii de gaze.
Perioada de valabilitate a inspecției tehnice periodice este de maximum un an, fără a depăși
termenul menționat în documentele pentru suprastructură emise de către organismul competent
desemnat de către Ministerul Economiei.
La prezentarea vehiculelor menționate la inspecția tehnică periodică, deținătorul va prezenta

în plus față de documentele precizate în reglementările RNTR 1 și următoarele documente:
a) certificatul de agreare pentru vehicule care transportă anumite mărfuri periculoase, dacă acesta a
fost eliberat anterior;
b) documentul emis de către organismul competent desemnat de către Ministerul Economiei , în
termen de valabilitate, pentru suprastructurile specializate pentru transportul recipientelor de gaze.
168

Suport de Curs Pentru Consilieri de Siguranta 2021

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Suport de Curs Pentru Consilieri de Siguranta 2021

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ing.

SUPORT DE CURS PENTRU

Revizuit conform ADR 2021

Modulul adiţional pentru mărfurile din

A. Dispoziţiile generale pentru ambalaje, cisterne și containere cisternă

Modulul adiţional pentru mărfuri din clasa 2 (gaze)

Modulul adiţional pentru mărfuri din clasa 1 (explozivi)

A. Dispoziţiile generale pentru ambalaje, cisterne și containere cisternă

Modulul adițional pentru mărfurile cu numerele ONU 1202,1202, 1223, 3475

A. Dispoziţiile generale pentru ambalaje, cisterne și containere cisternă

1. Acordul european privitor la transportul rutier internațional al mărfurilor periculoase A.D.R.,

Prin ADR 2021 s-au introdus patru noi numere ONU:

În 1.1.3.7 b) Scutiri legate de transportul dispozitivelor de stocare și generare a energiei electrice

O nouă intrare pentru mărfurile periculoase cu risc ridicat.

Bateriile cu litiu SP 376 au fost, de asemenea, actualizate

A fost adăugată următoarea nouă dispoziție specială:

5.4.1.1.1 (k) Se modifică după cum urmează:

6.1.3.1.4 a fost adăugat, este o confirmare a practicii deja aplicate.

Acordul european referitor la transportul rutier internaţional de mărfuri periculoase ADR,

2.Cunoașterea principalelor cauze ale accidentului

eveniment daunător autovehiculului și activității de transport , ce a avut loc în timpul circulației pe

Clasificarea accidentului de circulație

La stabilirea pagubelor materiale, în vederea încadrării accidentului de circulatie, se pot lua

Cercetarea și tratarea accidentelor de circulație

Toți agenții economici care au în obiectul lor de activitate transporturile de mărfuri și

menționat în foaia de parcurs;

Conținutul dosarului de cercetare și tratare a accidentului de circulație.

a. referat încheiat de comisia de cercetare;

B. Echipajul și pregătirea profesională

1.Echipajul și calitatea de membru al echipajului

2.Pregătirea profesională a conducătorilor auto

Conducătorii vehiculelor care transportă mărfuri periculoase trebuie să dețină un certificat

Tipuri de cursuri de pregatire profesionala ADR pentru conducatorii auto:

Cursuri Clasele de mărfuri periculoase care Modul de transport

Cursul de bază Toate clasele, cu excepția Colete sau substanțe solide în

Specializarea clasa 1 Substanțe și obiecte din clasa 1 Colete

Specializarea clasa 7 Substanțe și obiecte din clasa 7 Colete sau cisternă

certificatul de pregătire profesională ADR-cisterne.

3. Sensibilizarea cu privire la securitate

Autorizare și însoțire – legislație națională

C. Clasificarea mărfurilor periculoase

1. Structura listelor de substanţe periculoase;

Numărul ONU este un număr de identificare a mărfurilor periculoase, format întotdeauna

substanțele periculoase respective nu trebuie transportate în ambalaje; - Codurile alfanumerice care

agrearea vehiculelor figurează la capitolele 9.1, 9.2 și 9.7.

2. Procedura de clasificare a soluţiilor și amestecurilor;

3.Clasele de mărfuri periculoase și principiile clasificării acestora

3 Lichide inflamabile Pericol de foc, de explozie Benzină, alcooli, vopsele, adezivi

Pericol de reactie puternica de aprindere si

Pericol de intoxicare prin inhalare, contact cu

Deşeuri de spital, soluţii care conţin

Acid sulfuric, soda caustică, acid

Substanţele periculoase sunt incluse în clasele de pericol în funcţie de pericolul principal pe

A = asfixiant T = toxic TO = toxic, comburant

F - inflamabil TF - toxic, TFC = toxic, carburant, corosiv

O - T C - toxic, corosiv TOC = toxic, comburant,

* la clasa 1 codul începe cu cifra 1, urmată de un punct şi numărul de ordine al celor 6

GRUPA DE AMBALARE I: substanțe foarte periculoase

X - pentru grupele de ambalare I, II și III;

A: gaz asfixiant TC: gaz toxic și corosiv

4. Proprietăți fizico-chimice și toxicologice ale mărfurilor periculoase

Diviziunea 2.1 - Gaze inflamabile

Substanţele şi produsele din clasa 2 sunt subdivizate după cum urmează:

A = asfixiant - sunt gaze necomburante, neinflamabile şi netoxice, care diluează sau