Modul 1 - BST - Basic Safety Training

Pregătire de bază în domeniul siguranţei
Introducere
Industria transporturilor pe ape este una dintre cele mai importante realizari umane care
asigura dezvoltarea durabila a omenirii si totodata reprezinta motorul comertului si
schimbului de marfuri global.
In acelasi timp, peste o suta de ani de continua dezvoltare, au facut din aceasta activitate,
unul dintre cele mai eficiente si sigure medii de lucru si siguranta atat pentru nave,
facilitatile portuare in care acestea opereaza, caile navigabile cat si pentru sutele de mii de
marinari ce muncesc si traiesc o buna perioada din viata la bordul acestor nave.
Cu toate acestea din diverse motive si destul de rar din fericire, se intampla evenimente
genereatoare de accidente umane la bord, avarii importante la echipamentele navei, a
corpului acesteia sau in situatii extreme chiar la pierderea navei.
Toate studiile intreprinse de autoritatilor competente precum si rapoartele de investigatie
care sunt generate de astfel de evenimente, converg catre o aceeasi concluzie: cauza
principala pentru care acestea se intampla se datoreaza intr-o proportie covarsitoare (80%)
factorului uman.
Obiectivul prezentului curs, este acela de a conferi un nivel acceptabil de cunostinte si

deprinderi persoanelor carora li se adreseaza, pentru a le abilita sa actioneze intr-o
maniera corecta in eventualitatea producerii unui eveniment la bord, care sa necesite
interventie in caz de cadere in apa, salvare din apa, interventie in caz de incendiu,
accident uman la bord
Se doreste de asemenea, ca la finele acestui curs, care este insotit si de o perioada de

instruire practica, persoana instruita sa poata demonstra ca a dobandit cunostinte si
aptitudini de baza, care in anumite situatii sa ii dea posibilitatea sa identifice si sa
corecteze deficientele, si sa previna aparitia si dezvoltarea unui eveniment care ar putea
deveni periculos pentru nava sau echipaj.
Acest support de curs respecta Rezolutia CESNI 2020 si Directivei (EU) 2017/2397 –
Standards for basic safety training precum si OM nr 209/2022.
Modulul 1.
Cunoaşterea şi utilizarea corectă a mijloacelor de salvare la navă
 Mijloace de salvare colective si individuale la bordul navelor si functiile lor

 Riscuri urmare a caderii in apa: soc hipotermic, trafic naval aglomerat, influienta curentilor,
dificultati privind recuperarea din apa, primele masuri in caz de hipotermie
 Veste de salvare, tipuri, utilizare practica, tehnici de activare pentru veste gonflabile
Barci de serviciu.
Conform Standardului European de stabilire a cerintelor tehnice pentru navele de navigatie pe ape
interioare, urmatoarele ambarcatiuni trebuie sa fie echipate cu barca de serviciu:
- Motonavele si barjele cu tonaj de peste 150t
- Remorcherele si impingatoarele cu un deplasament volumetric de peste 150mc
- Instalatiile plutitoare
- Navele de pasageri
O astfel de barcă trebuie să poată fi lansată de o singură persoană, în condiții de siguranță, în

cel mult cinci minute de la prima acțiune manuală necesară. În cazul în care se utilizează un
dispozitiv automat de lansare, acesta trebuie să fie sigur, să asigure o lansare rapidă și să nu fie
obstrucționat în cazul defectării sursei sale de energie
Colaci de salvare și veste de salvare

1. La bordul ambarcațiunilor trebuie să existe cel puțin trei colaci de salvare:
‐ în conformitate cu standardul european EN 14144: 2003 sau
‐ În conformitate cu Convenția Internațională din 1974 privind siguranța vieții pe mare (SOLAS 1974)
Capitolul III Regula 7.1 și cu Codul Internațional privind mijloacele de salvare – (LSA) punctul 2.1.
Vesta de salvare Vesta de salvare Colac de salvare

gonflabila rigida
Aceștia trebuie să fie pregătiți pentru utilizare imediată și fixați pe punte în locuri adecvate, fără a fi
atașați de suporturile lor. Cel puțin un colac de salvare trebuie să se afle în imediata a timoneriei și
trebuie să fie echipat cu o lumină cu autoaprindere, alimentată cu baterii, care să nu se stingă în apă
2. Pentru fiecare persoană aflată în mod regulat la bordul unei ambarcațiuni trebuie prevăzută o vestă de
salvare personalizată autogonflabilă care să fie ușor de accesat de persoana respectivă.
Aceste veste de salvare trebuie să fie în conformitate cu:
‐ standardele europene EN ISO 12402‐2: 2006, EN ISO 12402‐3: 2006, EN ISO 124024: 2006 sau
‐ Convenția Internațională din 1974 privind siguranța vieții pe mare (SOLAS 1974) Capitolul III Regula
7.2 și cu Codul Internațional privind mijloacele de salvare – (LSA) punctul 2.2.
Pentru copii sunt admise și veste de salvare negonflabile, în conformitate cu standardele
menționate anterior.
3. Vestele de salvare trebuie verificate în conformitate cu instrucțiunile constructorului.
Instructiuni pentru utilizarea vestelor de salvare
Cerinte impuse navelor de pasageri:

1. Jumătate dintre colacii de salvare prevăzuți trebuie să fie echipați cu o coardă flotantă lungă de
cel puțin 30 m și cu un diametru între 8 și 11 mm. Cealaltă jumătate din colacii de salvare
prevăzuți trebuie să fie echipați cu lumină automată, care funcționează cu baterii și care nu se
stinge în apă.
2. Pe lângă colacii de salvare prevăzuți la alineatul (1), la îndemâna personalului de bord trebuie să
existe o vesta de salvare autogonflabila.
Pentru personalul de bord care nu are sarcini legate de siguranță, sunt permise veste de salvare care nu
sunt gonflabile sau care sunt gonflabile semiautomat, în conformitate cu standardele menționate mai sus.
3. Navele de pasageri trebuie să dispună de echipamente adecvate care să permită transferul persoanelor
în condiții de siguranță în ape puțin adânci, pe țărm sau pe o altă ambarcațiune.
4. Pe lângă echipamentele de salvare prevăzute la alineatele (1) și (2), trebuie să fie disponibile
echipamente de salvare individuale pentru 100 % din numărul maxim de pasageri admis. Sunt de
asemenea permise vestele de salvare care nu sunt gonflabile sau care sunt gonflabile semiautomat,
conform standardelor menționate.
5. Termenul „echipamente colective de salvare” se referă la
bărcile si plutele de salvare de la bordul navei.
Plutele de salvare trebuie sa indeplineasca urmatoarele

conditii:
a) să aibă o inscripție prin care să se indice utilizarea

prevăzută și numărul de persoane pentru care sunt
omologate;
b) să ofere suficiente locuri pentru numărul admis de
persoane;
c) să sigure o flotabilitate de cel puțin 750 N per persoană în
apă dulce;
d) să fie prevăzute cu o frânghie legată de nava de pasageri
pentru a preveni intrarea în derivă;
e) să fie realizate din materiale adecvate și să fie rezistente la Pluta de salvare gonflabila
uleiuri și la produse derivate din
uleiuri, precum și la temperaturi de până la 50 °C;
f) să adopte și să mențină o traiectorie stabilă și, în acest
sens, să fie echipate cu dispozitive
adecvate de prindere pentru numărul indicat de persoane;
g) să aibă o culoare portocalie fluorescentă sau să aibă
suprafețe fluorescente, vizibile din toate părțile, de cel puțin
100 cm2;
h) să poată fi scoase din poziția de depozitare și lăsate la apă
în mod rapid și sigur de către o persoană sau să poată pluti
liber din poziția de depozitare;
i) să fie prevăzute cu mijloace adecvate de evacuare din
zonele de evacuare
Pluta de salvare rigida
7. În plus, plutele gonflabile colective de salvare mai trebuie:
a) să conțină cel puțin două compartimente de aer separate;
b) să se umfle automat sau manual când sunt lansate;
c) să adopte și să mențină o traiectorie stabilă indiferent de sarcina suportată, chiar și atunci când numai
jumătate din compartimentele cu aer sunt umflate.
8. Echipamentele de salvare trebuie să fie depozitate la bord în așa fel încât să se poată ajunge la
ele rapid și în siguranță. Spațiile de depozitare acoperite trebuie să fie clar marcate.
9. Echipamentele de salvare trebuie să fie inspectate în conformitate cu instrucțiunile
constructorului.
10. Barca de serviciu trebuie să fie echipată cu un motor și cu un reflector.
11. Trebuie să fie disponibilă și o targă adecvată.
In imaginea de mai sus este prezentata o barca de serviciu gonflabila
1. Saula pentru legare la nava

2. Buson golire/umflare
3. Compartiment gonflabil
4. Cange
5. Sistem fixare
6. Motor propulsie
7. Compartiment gonflabil pupa
8. Propulsor protejat
9. Tanc combustibil
10. Brau protectie
11. Inele fixare
12. Banci demontabile
13. Saula tine-te bine
Modulul 2
1.Activitatea in conditii de siguranta la bordul navelor

 Utilizarea echipamentul de protectie individual, accesul şi utilizarea scărilor cu înclinaţii mari
specifice la bordul navelor
 Riscuri asociate mersului pe punţile umede
 Pericole generate de spaţiile închise
 Accesul în zonele cu pericole de accident, exemplu zonele de acţiune a antenelor radar,
timoneriilor escamontabile,etc
Pe nave exista o serie de zone, compartimente sau elemente care prezinta riscuri in ceea ce priveste
posibile pericole de accidentare. Cele mai importante sunt :
- puntile navei
- magaziile şi capacele gurilor de magazie
- teuga şi duneta
- vinciul de ancoră, ancore şi cabestane
- macarale sau bigi
- reţeaua de tubulatură de pe punte (pentru un petrolier)
- compartimente şi încăperi
- puntea de comandă
- compartimentul maşini
Se interzice depozitarea, chiar temporară , a materialelor, uneltelor şi a altor obiecte pe căile de acces
sau de circulaţie.
Pasarelele, scările de acces, mijloacele improvizate de acces trebuie să fie rezistente, să prezinte
siguranţă şi să fie prevăzute după caz, cu balustrade rigide sau cu mână curentă.
Folosirea schelelor improvizate din scânduri sau folosirea schelelor defecte, cu trepte lipsă, cu rupturi
sau cuie ieşite în afară, este interzisă.
Căile de aces la bord şi de circulaţie pe navă vor fi menţinute curate, astfel încât să nu prezinte pericol
de accidentare prin alunecare, mai ales pe puntile umede
Este interzis să se instaleze scara de acces pe babale sau depărtată de cheu încât trecerea persoanelor
să fie periculoasă.
În cazul navelor în dană dublă , triplă, accesul se va realiza prin scări de pilot, la copastie sau schele.
Scările sau schelele trebuie să fie astfel aşezate şi asigurate încât să nu oscileze şi să nu balanseze la
urcarea sau la coborârea persoanelor.
Urcarea sau coborârea de pe navă va fi supravegheată de o persoană din serviciul de gardă, care va da
asistenţă şi va ajuta persoanele.
Accesul la navă, la bord, în dreptul scării trebuie să fie liber, neîmpiedicat de sârme, parâme, manici,
cabluri electrice, furtunuri de sudură etc.
Când navele din apropiere execută manevre, este necesar ca sa se supravegheze modul in care se
desfasoara manevra, fiind gata de a manevra paramele si avand pregatite baloane de acostare pentru a
preveni eventualele ciocniri.
Pe timpul manevrelor toţi cei implicati trebuie să poarte echipamentul de protectie corespunzator,
respectiv: combinezon de protectie, incaltari de protectie, mănuşi de protecţie şi cască.
Alte Operaţiunile care au loc la bordul navei şi care pot fi periculoase pentru personal sau pentru navă :
 încărcarea / descărcarea mărfurilor
 acostarea la cheu sau la alta nava
 treceri prin ecluze
 treceri prin zone inguste, pe sub poduri sau ape mici
 navigatia prin zone aglomerate
 lucrul la înăltime
 lucrul in afara bordului
 folosirea substanţelor chimice
 manipularea încărcăturilor (manual sau mecanic)
 intrarea în spaţiile închise
 lucrul la temperaturi scazute sau ridicate
In timpul acestor operatiuni, cele mai comune riscuri sunt :

- alunecări, derapări şi căderi datorate suprafeţelor alunecoase (păcură, petrol, ulei, resturi menajere,
apă, gheaţă, etc.) sau blocări ale căilor de acces (conducte de petrol, cabluri de sudură, parâme)
- lovituri la cap datorate uşilor joase, căderii greutăţilor, a echipamentului sau materialelor
- prinderea hainelor, degetelor în aparatele aflate în funcţiune cum ar fi polizoare, tambur de vinci /
cabestane, roţi dinţate, volante
- arsuri, cauzate de contactul cu suprafete temperaturi ridicate (galerii evacuare motoare), scântei de la
sudură, flacara deschisa
- lovituri la nivelul ochilor în urma aşchierii, sudării, folosirii substanţelor chimice
- rănirea datorată alunecării, căderii echipamentului neasigurat în timpul deplasării navei pe vreme
nevaforabilă
- alte tipuri de accidente (stop cardio respirator AVC, etc)
- riscuri apărute pe timp cu vreme nefavorabilă
- lipsa de oxigen în spaţiile închise
- prezenta gazelor de hidrocarbură şi a gazelor toxice
- pericolul folosirii substanţelor chimice la bord
- incendiul
- coliziunea / eşuarea / inundarea scufundarea
2. Gestionarea situatiilor de urgenta la bordul navelor
Echipajul trebuie sa fie instruit privind existenta si necesitatea utilizarii cailor de evacuare in caz de
urgenta, precum si locurilor de adunare in aceste situatii,
Un aspect foarte important de care trebuie sa se tina seama, este acela ca echipajul trebuie sa fie
familiarizat cu nava precum si cu necesitatea de a actiona in anumite situatii in spatii foarte mici atunci
cand se executa operatiuni de salvare, recuperare sau chiar anumite operatiuni la nava,
Capitanul navei are dreptul sa impuna anumite restrictii echipajului in anumite situatii, cum ar fi
interzicerea totala a fumatului pe nava, circulatia pe punte, etc,
Ecipajul trebuie sa fie familiarizat cu modul de utilizare corecta a semnalelor si a altor mijloace
specifice de comunicare precum si utilizarea frazelor standar de comunicare in limba engleza.
Echipamentul de protecţie reprezintă mijloacele cu care este dotat fiecare participant în procesul de
muncă pentru a fi protejat împotriva factorilor de risc.
3. Lucrul cu parame si sarme
Atunci cand se lucreaza cu parame si sarme exista intotdeauna riscul de ranire fie datorita asperitatii
acestora, desprinderii de fascicole de sarma din acestea, tensiunii ridicate din sarme si parame, riscul de
agatare, rupere, etc.
- Protectia mâinilor :
Echipamentul pentru protectia mainilor consta din numeroase feluri de mănusi: din bumbac, cauciuc,
piele, material plastic, lana. Materialele din care se confectioneaza manusile pot avea diverse
caracteristici, functie de factorul de risc de care protejeaza.
De exemplu, manusi termoizolante, manusi antiacide, manusi de protectie impotriva uleiurilor,
solventilor organici, manusi care asigura protejarea mainilor impotriva ranilor.
- Protecţia capului:
Echipamentul pentru protectia capului consta din casti de protectie, capisoane, glugi, bonete.
Castile de protectie trebuie sa fie rezistente la socuri ( caderi de obiecte de la inaltime, iar uneori sa aiba
si proprietati electroizolante. Sunt fabricate din textolit, materiale plastice, avand la interior o captuseala
speciala, amortizoare si un sistem de adaptare dupa conformatia capului.
- Protecţia ochilor:
Echipamentul pentru protectia ochilor consta din ochelari de diferite tipuri :
- pentru locurile de munca in care sar particule ( de lemn, piatra, metalice ), se utilizeaza ochelari cu
aparatori laterale;
- pentru lucrari de sudare se folosesc ochelari cu filtre impotriva radiatiilor ultraviolete si infrarosii emise
in timpul sudarii; pot fi cu vizoare sau cu placi rabatabile sau fixe ;
- impotriva vaporilor si a gazelor nocive se folosesc ochelari etansi, prevazuti cu foite speciale contra
aburirii
- Protectia picioarelor:
Echipamentul pentru protectie picioarelor consta din :
- bocanci cu talpi din piele sau cauciuc, in cazul locurilor de munca cu cantitati mari de praf ;
- bocanci cu bombeuri metalice, in cazul manipularii unor materiale grele ;
- cizme de cauciuc hidroizolante scurte ;
- ghete, jambiere din piele sau din material plastic impotriva stropirii picioarelor cu
diverse substante.
Modulul 3 - Lupta contra incendiilor la bord
Urmatoarele principii fundamentale de supravietuire stau la baza regulilor de instruire in caz de

incendiu:
 Exercitii si instruiri regulate;
 Pregatirea pentru orice alarma de incendiu;
 Cunostinte privind actiunile ce trebuiesc intreprinse cand personalul se afla la posturile de incendiu;
 Cunostinte despre caile de evacuare in caz de incendiu;
 Cunostinte despre pericolul fumului si a substantelor toxice ale acestuia pentru organismul uman.
Existenţa focului este condiţionată de prezenţa simultană într-o interacţiune chimică a trei elemente
naturale de bază, respectiv caldură, oxigen, materie combustibilă.
Imaginarea celor trei elemente ca formând împreună laturile unui triunghi, a dus la dezvoltarea aşa
numitei teorii a triunghiului focului.
Dacă un singur element al acestui triunghi nu este prezent, focul nu poate fi

iniţiat.
Eliminarea unei laturi a triunghiului sau întreruperea reacţiei chimice în care

sunt implicate cele trei elemente vor stinge focul.
Principalele cauze care duc la producerea incendiilor la nave sunt grupate in urmatoarele trei categorii:
 Cauze de natura tehnica
 Cauze datorate energiei electrice
 Cauze datorate energiei termice
 Cauze datorate energiei chimice
 Cauze datorate unor actiuni mecanice
 Focul deschis
 Neglijenta si indisciplina
 Fumatul in spatii cu potrntial pericol de incendiu

 Utilizarea unor echipamente cu defectiuni sau neautorizate
Clasificarea incendiilor si a agentilor de stingere adecvati

 Incendiu CLASA A. - incendiu de materiale solide a caror ardere are loc cu formare de jar. In aceasta
categorie sunt incluse: lemnul, carbunii, hartia, materialele textile, pieile, rumegusul, produsele din
cauciuc, materialele plastice etc.
 Incendiu CLASA B - incendiu de lichide combustibile si gaze combustibile. Cand vorbim despre
lichide combustibile ne referim in principal la petrolul brut (titeiul) si toate derivatele sale cum ar fi
benzina, motorina, petrolul, pacura, precum si diluantii, vopselurile, alcoolii, lacurile, etc. In
categoria gazelor combustibile putem include : hidrogenul, gazul metan, propanul, etanul, butanul,
butadiena, propilena, etc.
 Incendiu CLASA C - incendiu de natura electrica.
 Incendiu CLASA D - incendiu de metale combustibile cum ar fi: sodiul, potasiul, litiul, zincul,
magneziul, titanul si aliajele lor.
 Incendiu CLASA F- incendii in bucatarii si restaurante.
In functie de efectul de stingere a incendiului, substantele stingatoare (agentii de stingere) se clasifica

dupa cum urmeaza:
Agenti de stingere
 care reduc continutul de oxigen - Bioxidul de carbon
 care actioneaza prin racire - Apa
 care actioneaza prin izolare - Spuma, bioxidul de carbon
 care actioneaza prin inhibitie chimica - Pulberi conventionale
 chimice (fosfati)
 polivalente
 speciale pentru metale
 haloni
 speciale pentru bucatarii si restaurante
Mijloacele de care dispune nava pentru stingerea incendiilor:
Mijloace pasive de prevenire a aparitiei si extinderii incendiilor sunt folosite inca din faza de proiectare
si constructie a navei si sunt:
 Masuri luate din proiectare pentru prevenirea aparitiei si extinderii incendiului
 Amenajarile interioare sa fie realizate din materiale ignifuge;
 Stabilirea traseelor de tubulaturi cu temperaturi de lucru ridicate sa fie astfel facuta incat sa treaca
departe de materialele combustibile;
 Izolarea elementelor care lucreaza cu temperaturi de lucru ridicate;
 Stabilirea unor masuri de prevenire a incendiilor in cazul aparitiei unor scurtcircuite electrice la unele
instalatii electrice de bord;
 Masuri de stopare a ventilarii sau a altor elemente ce intretin arderea.

 Trasee de cabluri dispuse in asa fel incat sa evite traversarea bucatariilor, incaperilor de masini de
categoria A si a altor incaperi inchise care prezinta risc mare de incendiu.
Mijloace active de prevenire:

 Racirea materialelor combustibile sau izolarea lor de mediul ambiant printr-un strat de gaz inert;
 Eliminarea oxigenului din compartimentele ce contin materiale combustibile prin introducerea
gazului inert;
 Avertizarea echipajului in cazul aparitiei unui incendiu
 Sisteme de detectie automata
Pentru prevenirea izbucnirii incendiilor la bordul navelor, se interzic:

 Pastrarea materialelor usor inflamabile in afara locurilor special destinate;
 Inlocuirea sigurantelor standard la circuitele electrice cu altele improvizate sau neetalonate;
 Pastrarea la bord a materialelor imbibate cu petrol, a carburantilor si lubrefiantilor in vase deschise, a
panzei de vela proaspat piturate impaturita si depozitata in locuri putin ventilate;
 Lasarea in circuit, fara supraveghere a aparatelor electrice de incalzire;
 Executarea lucrarilor la instalatia electrica de catre persoane neautorizate;
 Lucrul cu flacara deschisa in spatii cu pericol de incendiu.
Standardul european de stabilire a cerințelor tehnice pentru navele de navigație interioară (ES-TRIN)
Art 13.04 - Sisteme de stingere a incendiilor instalate permanent pentru protejarea încăperilor, a
timoneriilor și a spațiilor pentru pasageri:
1. Pentru protecția încăperilor, timoneriilor și spațiilor pentru pasageri, numai sistemele de

pulverizare automată a apei sub presiune sunt admise ca sisteme de stingere a incendiilor
instalate permanent.
2. Instalarea sau modificarea sistemelor respective este efectuată doar de firme specializate.
3. Sistemele trebuie să fie din oțel sau din alte materiale neinflamabile echivalente.
4. Sistemele trebuie să poată difuza apa la un debit de cel puțin 5 l/m2 pe minut pe suprafața celui mai
mare spațiu protejat.
5. Sistemele care pulverizează cantități mai mici de apă trebuie să aibă o omologare de tip în
conformitate cu Rezoluția OMI A.800 (19)1 sau cu un alt standard recunoscut de unul dintre statele
membre. Omologarea trebuie să fie realizată de către o societate de clasificare agreată sau de către o
instituție de încercări acreditată. Instituția de încercări acreditată trebuie să respecte standardul european
EN ISO/IEC 17025: 2005.
Instalații fixe de stingere a incendiilor
Agenți de stingere: Bioxidul de carbon, Apa, Pulberile chimice, Spuma
1. Sisteme de stingere a incendiilor ce utilizează CO2

Bioxidul de carbon poate fi utilizat la stingerea incendiilor fie sub formă de gaz, fie de zapadă carbonică.
El trebuie să fie fără urme de umezeală, de oxigen şi impurităţi. Cea mai eficace acţiune de stingere se
obţine în spaţii închise, deoarece concentţia necesară se menţine mult timp şi pierderile se pot completa
cu uşurintă.
În general se admite că procesul de ardere poate fi întrerupt dacă concentraţia volumetrică în % a CO2
este de cel puţin 28,6%, iar concentraţia oxigenului din aer nu depăşeşte 15% în volum.
Succesul în acţiunea de stingere depinde în mare măsură de cantitatea de bioxid de carbon introdusă în
încăperea în care a izbucnit incendiul, precum şi de modul de refulare asupra focarului:
Un litru de CO2 lichid formează 400 - 500 litri de gaz în condiţii atmosferice normale.
Atunci când CO2 este utilizat ca agent de stingere, el are proprietatea de a disloca oxigenul şi de a sufoca
focul. Este un gaz neinflamabil, la presiunea normală de 1 bar şi la temperatura mediului ambiant, CO2
este cu circa 50% mai greu decât aerul.
Avantaje:
* Gaz inert, fără proprietăţi combustibile,
* Nu are influienţă negativă asupra mărfurilor transportate şi instalaţiilor,
* Preţ de cost relativ scăzut,
* Nu formează gaze toxice sau explozive în contact cu majoritatea substanţelor cu care vine în contact.
Dezavantaje:
* Cantităti limitate în stoc la bordul navelor.
* Nu prezintă calităţi de răcire,
* Prezintă pericol de axfisiere.
Domenii de aplicare:
* Stingerea incendiilor de natură electrică,
* Stingerea incendiilor de amploare mare în magazii de marfă şi spaţii de maşini.
Atenţie:
Nu se va încerca stingerea incendiilor de cărbuni, sulf, magneziu, titan, plutoniu, uraniu, thoriu şi în
apropierea cianurilor, deoarece reacţionează puternic cu acestea.
2. Sisteme de stingere a incendiilor ce utilizeaza apa ca agent de stingere

Apa este principalul agent de stingere cu efect de răcire, ideal pentru stingerea majorităţii materialelor
combustibile implicate într-un proces de ardere.
Avantajele pe care le conferă apa ca şi agent de stingere sunt:
* Întotdeauna la îndemână şi în cantităţi nelimitate când nava este pe mare,
* Capacitate mare de absorbţie de căldura
* Posibilităţi versatile de aplicare,
* Aplicată sub formă de spray acoperă o suprafaţă mare şi asigură perdea de protecţie pentru pompieri.
Dezavantaje:
* Influienţa negativă asupra stabilităţii navei în caz de acumulare excesivă la bord,
* Interzisă în stingerea incendiilor de natură electrică datorită proprietăţilor conductive,
* Reacţionează cu unele produse chimice şi produce fum toxic,
* Poate cauza degradarea unor materiale sau mărfuri.
* Stingerea incendiilor de materiale combustibile solide,
* Perdele de apă pentru protecţie împotriva căldurii radiante,
* Stingerea incendiilor în spaţii protejate (sprinklere, ceaţă de apă)
(Cerinte ES-Trim) - Sistemele de stingere a incendiilor care utilizează apa ca agent de stingere pot
elibera acest agent în spațiul de protejat numai sub formă de vapori de apă. Mărimea picăturilor trebuie
să fie cuprinsă între 5 și 300 de microni.
b) Sistemul de stingere a incendiilor trebuie dimensionat în funcție de cel mai mare dintre
spațiile închise care trebuie protejate și trebuie să poată pulveriza continuu apă în spațiul
închis timp de cel puțin 30 de minute.
3. Sisteme de stingere a incendiilor ce utilizeaza pulberile chimice ca agent de stingere

Când vorbim de pulberile chimice ca şi agenţi de stingere, facem referire în principal la Bicarbonatul de
Sodiu îmbogaţit cu diverşi aditivi în scopul îmbunătăţirii performanţelor (volum, consistenţă,
compatibilitate cu alte substanţe, rezistenţă la apă, persistenţă).
Alte pulberi chimice au ca principali constituienţi bicarbonatul de Potasiu, clorura de Potasiu, mono
fosfatul de Amoniu, etc
* Stingerea incendiilor de natura electrică,
* Stingerea incendiilor de gaze şi produse chimice
Dezavantaje:
Unele pulberi chimice deşi au bune proprietăţi de sufocare şi impact rapid asupra focului în sensul
stingerii, nu au calităţi de răcire, existând pericolul reaprinderii, lasă multe reziduuri la locul aplicării.
4. Sisteme de stingere a incendiilor ce utilizeaza spuma ca agent de stingere
Spuma exercită asupra incendiului atât efecte de răcire cât şi de înăbuşire.

Efectul de răcire se bazează pe preluarea unei anumite cantităţi de căldură din focar necesară evaporării
apei din spumă, în timp ce efectul de înăbuşire se obţine prin acţiunea vaporilor de apă rezultaţi din
contactul spumei cu combustibilul incendiat.
Spuma are o conductibilitate termică redusă şi din această cauză împiedică reaprinderea substanţelor şi
materialelor combustibile, precum şi reâncălzirea lichidelor inflamabile sub influenţa corpurilor solide
incandescente din apropiere. Acesta este de fapt efectul de izolare pe care-l exercită spuma ca şi agent de
stingere.
Funcţie de tipul de spumă, acest lucru se face în felul următor:

* Pătura de spumă acoperă combustibilul sufocând focul,
* Combustibilul este răcit de către apa ce intră în compoziţia spumei,
* Pătura de spumă împiedică producerea şi eliberarea vaporilor combustibili care s-ar putea combina cu
oxigenul din aer.
Avantaje:
* Performanţe bune la stingerea produselor petroliere,
* Versatilitate şi stabilitate la depozitare,
* Preţ de cost relativ scăzut,
* Bună rezistenţă la reaprindere,
* Posibilităţi multiple de aplicare,
* Protejează elementele de construcţie împotriva căldurii radiante,
* Împiedică răspandirea în atmosferă a gazelor de combustie şi a vaporilor,
* Nu este toxică sau corozivă,
* Biodegradabilă.
Dezavantaje:
* Nu poate fi utilizat în incendiile de natură electrică,
* Este mai puţin eficientă în incendii de clasă A,
* Lasă reziduuri la locul aplicării.
Domenii de utilizare:
* Stingerea incendiilor de lichide combustibile şi inflamabile,
* Stingerea materialelor solide care nu reacţionează cu soluţiile apoase ale spumelor şi sărurilor.
Sistemul de avertizare in caz de incendiu
Spațiul protejat trebuie supravegheat prin intermediul unui sistem adecvat de alarmă în caz de incendiu.
Alarma trebuie să fie auzită în timonerie, în încăperi și în spațiul de protejat.
 Sistemele de stingere a incendiilor instalate permanent trebuie să fie prevăzute cu sisteme de
avertizare optică și acustică.
 Sistemul de avertizare trebuie să se oprească automat imediat ce sistemul de stingere a incendiilor a

fost declanșat. Semnalul de avertizare trebuie să dureze o anumită perioadă de timp înainte ca
agentul de stingere să fie eliberat, fără a fi posibilă oprirea semnalului.
 Semnalele de avertizare trebuie să fie clar vizibile în spațiile protejate și în exterior, în punctele de
acces către acestea și să poată fi clar auzite chiar și în condițiile de funcționare care produc cel mai
puternic zgomot posibil. Acestea trebuie să se distingă în mod clar de orice alte semnale optice și
acustice din spațiile protejate.
 Semnalele acustice de avertizare trebuie să poată fi clar auzite în spațiile învecinate chiar și atunci
când ușile de legătură sunt închise și în condițiile de funcționare care produc cel mai puternic zgomot
posibil.
 În cazul în care sistemul de avertizare nu are autoprotecție în caz de scurtcircuitare, rupturi
de cabluri și căderi de tensiune, trebuie să fie posibilă verificarea funcționării
corespunzătoare a acestuia.
 La fiecare intrare într‐un spațiu care poate fi protejat cu agent de stingere trebuie să existe un afiș clar
vizibil cu următorul text scris cu roșu pe fond alb:
„Vorsicht, Feuerlöscheinrichtung!
Bei Ertönen des Warnsignals (Beschreibung des Signals) den Raum sofort verlassen!
Attention, installation d'extinction d'incendie !
Quitter immédiatement ce local au signal (description du signal)!
Let op, brandblusinstallatie!
Bij het in werking treden van het alarmsignaal (omschrijving van het signaal) deze ruimte
onmiddellijk verlaten!
Warning, fire‐fighting installation!
Leave the room as soon as the warning signal sounds (description of signal)!”
Stingătoare portabile
Stingătoarele portabile constituie prima linie în lupta contra focului. Majoritatea incendiilor au un
început de mică amploare şi o acţiune promptă şi hotărâtă cu un stingător sau mai multe în paralel poate
pune rapid capăt unei situaţii care ar putea deveni altfel foarte periculoasă.
Stingătorul de incendiu este un aparat care conţine o substanţă cu proprietăţi de anihilare a focului, ce
poate fi refulată şi dirijată asupra unui focar de ardere, sub efectul presiunii unui gaz impulsor stocat în
interiorul acestuia într-o butelie separată sau în contact intim cu substanţa stingătoare.
simbol
Din punct de vedere al încărcăturii, acestea se împart în stingătoare cu pulberi chimice, cu spumă
mecanică, cu gaz, cu agenţi chimici lichizi, cu apă.
După tipul de stocare al agentului propulsor (azot, bioxid de carbon, aer comprimat), stingătoarele pot fi
cu presurizare internă (imaginea din stânga) şi cu butelie separată de stocare (imaginea din dreapta).
*Obs: La stingătoarele cu gaz Halon sau CO2, substanţa stingătoare este în acelaşi timp propriul agent
propulsor.
Sistemul de Management al Siguranţei impune ca la bordul tuturor navelor, echipajele să fie instruite în
scopul dobândirii abilităţilor practice de utilizare a stingatoarelor adecvate în diverse condiţii, funcţie de
materialele combustibile implicate în incendiu şi locaţia acestuia pe navă.
Scopul acestor instruiri nu constă doar în familiarizarea cu modul de punere în funcţiune ci mai ales în a
deprinde automatismele necesare gestionării cu succes a unui astfel de caz, prin analizarea rapidă a
situaţiei şi a riscului, asumarea riscului, alegerea mijloacelor de stingere adecvate, aplicarea corectă a
procedurilor.
Cu siguranţă că deprinderea acestor automatisme în cadrul exerciţiilor şi instruirilor regulate va crea

premisele creşterii încrederii în eficienţa mijlocului de stingere, în forţele proprii şi ale grupului,
elemente de baza în rezolvarea cu succes a unei situaţii de criză.
Fiecare stingător este marcat corespunzător printr-o etichetă fabricată dintr-un material durabil şi care
cuprinde următoarele informaţii: numele fabricantului, pictograme cu clasele de foc pentru care este
recomandat, pictogramele cu indicaţii de utilizare, tipul şi cantitatea de agent de stingere, termenul de
utilizare, detalii referitoare la autorizare.
Stingătorul cu pulberi chimice
Fiecare stingător cu pulberi are o capacitate de cel puţin 5 kg conform Codului FSS. Pot fi cu presurizare
internă sau cu butelie de gaz ca şi în figură.
De regulă la duza de evacuare 3 este conectat un furtun terminat cu un ajuataj din plastic. Distanţa de
refulare este 3 - 9 m funcţie de mărimea stingătorului.
Un caz particular îl reprezintă stingătoarele a căror capac este străbătut de un cui perforator, menţinut în
poziţie de repaos prin intermediul unui arc tensionat, imaginea de sus dreapta. La această construcţie
cuiul este prevăzut la partea superioară cu o ciupercă şi nu cu clapetă ca în modelul prezentat anterior.
Cuiul are rolul de a perfora membrana metalică cu care este sigilată butelia de gaz, permiţându-i acestuia
să expansioneze şi să antreneze substanţa stingătoare prin tubul sifon, către ajutajul stingătorului.
Punerea în funcţiune se face în modul următor:

* Se transportă stingătorul la locul intervenţiei,
* Se aşează stingătorul jos, se extrage siguranţa şi se rupe sigiliul,
* Se ridică stingătorul, se apucă ferm furtunul şi ajutajul se îndreaptă către baza flăcării,
* Se apasă clapeta de acţionare sau se loveşte cu putere ciuperca cuiului percutor cu mâna liberă
* Furtunul trebuie dirijat în funcţie de evoluţia procesului de stingere.
Tactica folosirii stingătorului cu pulbere:
* Încă de la începutul intervenţiei, jetul de pulbere se dirijează către baza flăcărilor, de la marginea cea
mai apropiată şi progresând către extremitatea opusă, cu o mişcare de măturare (dreapta-stânga) pe
întreaga lăţime a focarului,
* Jetul de pulbere trebuie dirijat tangenţial la suprafaţa care arde pentru a evita turbionarea şi
expulzarea lichidului incendiat. La stingătoarele cu clapetă, refularea poate fi întreruptă pentru a fi
reluată în zonele cu ardere mai intensă.
* La utilizarea stingătorului cu pulbere în aer liber se recomandă dirijarea jetului perpendicular pe
direcţia vântului (nu se acţionează în sens contrar direcţiei vântului, cu deplasare spre direcţia de
înaintare a acestuia.
* La folosirea în spaţii închise, se va avea în vedere faptul că vizibilitatea poate fi redusă din cauza
pulberii refulate şi pot exista unele efecte adverse la respiraţie deşi pulberea nu este toxică
Stingătorul cu spumă
Acest tip de stingătoare sunt cele mai eficiente mijloace de stingere pentru incendiile de mică anvergură
în cazul produselor de hidrocarburi.
La fel ca şi în cazul prezentat mai sus, spumantul concentrat din butelia stingătorului, poate fi presurizată
permanent cu azot (gradul de presurizare este indicat de un manometru amplasat pe capul stingătorului),
sau nepresurizată, la care stingătorul are ataşată o butelie încărcată cu gazul propulsor (bioxidul de
carbon).
În acest din urmă caz, presiunea din butelie trebuie verificată
anual, ceea ce însă nu implică schimbarea încărcăturii, aceasta
având de regulă un termen de valabilitate de minimum 5 ani.
La acţionarea clapetei, gazul propulsor antrenează spuma prin

tubul ascendent şi furtunul de refulare către baza focarului.
De subliniat că acest gen de stingătoare au ca terminaţie a
furtunului un ajutaj cu orificii radiale, (foto) care are rolul de a antrena o cantitate de aer care să permită
un grad ridicat de înfoiere a spumei (uzual 4 - 8).
Tactica folosirii stingătorului cu spumă:
* Refularea spumei se face pe un plan vertical sau înclinat ori pe marginea (peretele) rezervorului,
vasului sau cuvei incendiate, ceea ce permite aşezarea lentă a spumei peste lichidul care arde.
* Menţineţi un punct fix de refulare pentru a permite acumularea unei cantităţi suficiente de spumă, care
să acopere treptat întreaga suprafaţă incendiată.
* Deplasarea în jurul focarului nu este indicată, crearea mai multor puncte separate de refulare a
spumei putând duce la distrugerea rapidă de către flăcări a spumei formate.
* Evitaţi să proiectaţi jetul de spumă direct în lichidul combustibil deoarece se produce distrugerea
spumei, stingerea fiind ineficientă.
* Stingerea incendiilor de lichide combustibile deversate pe pardoseală sau o altă suprafaţă solidă se
face prin direcţionarea jetului de spumă înaintea frontului flăcărilor pentru limitarea propagării arderii,
după care se înaintează pentru stingerea propriu-zisă.
Stingătorul cu CO2
Fiecare stingător cu bioxid de carbon aflat la bordul unei nave trebuie să aibă o capacitate de cel puţin 5
kg conform Codului FSS.
Acest tip de stingător face parte din grupa stingătoarelor cu gaze inerte şi este un recipient sub presiune
de formă cilindrică de capacităţi variabile. Agentul de stingere este bioxidul
de carbon stocat în recipient sub formă lichidă.
Funcţionare: Apăsarea clapetei duce la ridicarea supapei de pe orificiul de

descărcare şi eliberarea căii de descărcare a agentului de stingere către
difuzorul situat la capătul furtunului. În difuzor datorită fenomenului de
detentă (gazul comprimat trece de la volum mic şi presiune mare, la volum
mare şi presiune mică), temperatura CO2 scade sub punctul de solidificare -
78,50 C, acesta fiind evacuat sub formă de zapadă carbonică.
Verificarea stării de încărcare se face prin cântărire, stingătorul având
inscripţionate greutatea netă şi brută. La pierderi de cca. 20-25% butelia se va
înlocui.
Aceste tipuri de stingătoare se folosesc pentru stingerea incendiilor de la
instalaţii şi transformatoare electrice, lichide combustibile cu temperatura de
inflamabilitate scazută, incendii izbucnite in spaţii închise, etc.
Tactica folosirii stingătorului cu CO2:
* Refularea substanţei de stingere de poate face cu întreruperi, chiar repetate.

* Jetul nu se dirijează direct asupra lichidului care arde pentru a se evita deversarea acestuia, precum
şi asupra elementelor electronice sensibile, şocul termic putându-le deteriora.
* În aer liber eficacitatea dioxidului de carbon scade apreciabil.
Stingătorul cu agenţi chimici lichizi (Wet Chemical Extinguisher) pentru clasa K (bucătarii şi
restaurante) care implică în principal uleiuri de gătit nesaturate şi care au o mare capacitate de stingere în
principal datorită efectului de răcire şi inhibiţie chimică.
Agentul de stingere este constituit din amestecuri de acetat de potasiu, citrat de potasiu şi săruri de
potasiu cu PH scăzut şi care nu lasă reziduuri chimice la locul acţiunii care să trebuiască a fi curăţate
ulterior.
Modul de construcţie a aplicatorului, are menirea de a ţine pe cel ce face intervenţia, la distanţa sigură
faţă de foc.
Stingătoarele cu ceaţă de apă (Water Mist Fire Extinguisher)

Au apărut ca o alternativă la stingătoarele cu halon, apa neavând potenţial agresiv faţă de stratul de ozon.
Agentul de lucru este apa distilată stocată într-un recipient sub presiune.
Particulele de apă cu diametre de ordinul micronilor şi presiuni foarte mari, sunt non-conductiv electric
şi prin urmare acest gen de stingătoare pot fi folosite cu succes în stingerea incendiilor de clasa A chiar şi
în spaţii unde există instalaţii electrice.
Tactica folosirii stingatoarelor cu apa:

* Aplicarea substanţei de stingere trebuie să înceapă cât mai aproape de focar pentru a folosi energia
de pătrundere a jetului în materia incendiată.
* În acelaşi timp, prin mişcări permanente ale furtunului de refulare sau de rotire in jurul focarului, se
asigură acoperirea întregii suprafeţe incendiate. După ce se observă dispariţia flăcărilor, refularea trebuie
continuată pentru răcirea jarului şi a suprafeţelor care ard mocnit sau cu incandescenţă.
* În cazul incendiilor de lichide inflamabile, refularea substanţei de stingere începe de la distanţă de
peste 2m şi pe o direcţie tangenţială cu suprafaţa lichidului incendiat pentru eliminarea pericolului de
expulzarea combustibilului aprins spre alte zone neafectate.
* Nu se acţionează cu acest tip de stingator in cazul incendiilor de natura electrica.
Întreţinerea stingătoarelor
Pentru garanţia unei bune funcţionări în orice împrejurare, ofiţerul responsabil trebuie să se preocupe de
revizia periodică a elementelor de bază ale stingătoarelor, respectiv recipient, agent extinctor, mediu
impulsor, accesorii, după cum urmează:
Stingătoarele trebuiesc menţinute şi întreţinute în concordanţă cu recomandările fabricantului şi

indicaţiile incluse în SOLAS Maintenance log.
În acest jurnal trebuie înregistrate toate operaţiunile de întreţinere ale fiecărui stingător iar etichete cu
menţiunile respective for fi ataşate la acestea (data verificării, semnătura celui care a făcut operaţiunea,
etc)
În concordanţă cu regulile societăţilor de clasificare, perioada de serviciu a stingătoarelor este dată de

menţinerea presurizării interne dar nu se extinde peste 5 ani. După această perioadă ele trebuiesc
reâncărcate.
Stigătoare de incendiu transportabile
Stingătoarele de incendiu transportabile sunt acele echipamente care au o greutate mai mare de 20 kg şi
care pentru a putea fi deplasate la locul intervenţiei, sunt dotate cu roţi pentru uşurinţa manevrei. Acestea
pot fi stingătoare cu bioxid de carbon, cu pulberi chimice sau cu spumă.
Aplicatoare portabile de spumă
Prezintă avantajul că în caz de necesitate, se poate produce imediat agent de stingere cu spumă mecanică
utilizând instalaţia generală de stingere cu apă.
Aşa cum este prezentat în desen, agentul spumant concentrat aflat în recipienţi cu diverse volume este
preluat printr-un tub ejector şi combinat cu o cantitate de apă şi aer prin intermediul unui proporţioner
(amestecător de linie) funcţie de concentraţia finală dorită a spumei mecanice. Atenţie deosebită trebuie
acordată termenului de garanţie a spumantului concentrat precum şi familiarizării întregului echipaj cu
modul de utilizare a unui astfel de echipament.
Ghid de utilizare în siguranţă a stingătoarelor
* Înainte de a începe atacul asupra focului,

testează dacă stingătorul e funcţional;
* Alege tipul corect de stingător funcţie de natura

focului;
* Fii sigur că ştii procedurile corecte de punere în

funcţiune şi acţionare;
* Asigură-te că eşti în siguranţă tot timpul;
* Ai grijă, rapiditatea este esenţială dar este mai

important să fii precaut şi calculat;
* Asigură-te să ai tot timpul la acces la cel puţin

o cale de retragere şi nu te apropia de foc mai
mult decât este necesar.
O ilustrare sugestivă a procedurilor de acţiune

cu singătoare în combaterea unui incendiu, este
prezentată alăturat:
Instalaţii cu jet de apă
Asigură aplicarea de la distanţă asupra focarelor de incendiu a unor jeturi de apă cu presiune şi debite
mari şi sunt compuse în principal din următoarele elemente:
Pompe de incendiu - sunt de obicei din doua electro-pompe centrifugale, montate in spatii separate cu o
capacitate suficienta, din care una sa fie instalata permanent .
Atunci când nava e în marş, pompele de incendiu trebuie testate săptămânal, atât în cadrul unui program
separat de mentenanţă, cât şi în cadrul exerciţiilor.
Testul trebuie să includă verificarea comenzilor locale şi de la distanţă, precum şi presiunea de refulare.
La navele de pasageri, presiunea minimă cu două furtunuri cu ajutajele montate şi o pompă în funcţiune
trebuie să fie de cel puţin 3 bar si un jet de cel putin 6 m.
Racord internaţional. Navele cu un tonaj brut mai mare sau egal cu 500 tdw trebuie să dispună la bord
de cel puţin un racord internaţional de legătură cu uscatul, corespunzător Fire Safety System Code pentru
a facilita cuplarea instalaţiei la alte mijloace de stins incendiu cu apă (de la altă navă sau de la alte
mijloace cum ar fi
Hidranţi. Numărul şi amplasarea hidranţilor de incendiu sunt stabilite astfel încât să asigure furnizarea a
cel puţin două jeturi de apă ce nu pleacă din acelaşi hidrant, care pot fi dirijate spre orice punct al navei
şi în orice punct al oricărei încăperi de marfă când aceasta este goală, al oricărei încăperi ro-ro sau al
oricărei încăperi pentru vehicule.
În plus, pentru navele de pasageri, Codul FSS impune ca numărul şi amplasarea hidranţilor în încăperile
de locuit, de serviciu şi de maşini să fie astfel stabilite încât cerinţele impuse mai sus, să poată fi
îndeplinite când toate uşile etanşe şi toate uşile pereţilor zonelor verticale principale sunt închise.
O atenţie specială trebuie acordată acestora în cadrul programului de verificare şi întreţinere.
Furtunuri de incendiu (manici). Furtunurile de incendiu sunt fabricate din materiale nedegradabile
aprobate de Administraţie şi trebuie să aibă o lungime suficientă pentru a putea proiecta un jet de apă în
oricare din spaţiile care ar necesita acest lucru.
Fiecare furtun este prevăzut cu o ţeavă de refulare de măna şi cuplajele necesare.
Furtunurile de incendiu împreună cu toate sculele şi accesoriile necesare, trebuie să fie menţinute gata de
utilizare şi la vedere, în apropierea hidranţilor sau a racordurilor de incendiu.
În spaţiile interioare ale navelor de pasageri care transportă mai mult de 36 persoane, furtunurile de
incendiu trebuie să stea în permanenţă cuplate la hidranţi.
Lungimea furtunurilor de incendiu trebuie să fie de cel puţin 10 m dar nu mai mult de:
* 15 m în încăperile de maşini,
* 20 m în alte încăperi sau punţi deschise,
Ajutaje. În funcţie de tipul jetului care poate fi refulat se deosebesc trei tipuri de ajutaje:
* ajutaje cu jet compact, care se folosesc pe punţile exterioare,
* ajutaje cu jet imprăştiat, ce se folosesc la punţile interioare şi C.M. în comţinatie cu cel cu jet
compact
* ajutaje cu jet combinat, folosite la interioare şi în C.M.
Obs:
1.La navele de pasageri, pentru protejarea timoneriilor si spatiilor de locuit, sunt acceptate numai
sisteme de pulverizare automata a apei sub presiune, respectiv instalatii de stingere cu sprinklere sau
ceata de apa.
2. In conformitate cu standardul european EN 137:2006, la bord trebuie sa existe doua seturi de aparate
de protectie respiratorie autonome.
3. În fiecare cabină trebuie să fie afișat un cod de conduită pentru pasageri, precum și un plan de
siguranță al navei care sa includa cel putin:
 evidentierea situației de urgență:

- incendiu;
- inundație;
- om la apa;
- pericol general
 descrierea diferitelor semnale de alarmă;
 instrucțiuni privind următoarele aspecte:
- căile de evacuare;
- ce trebuie făcut;
- necesitatea de a rămâne calm;
- fumatul;
- utilizarea focului și a flăcărilor deschise;
- deschiderea ferestrelor;
- utilizarea anumitor articole din echipamente.
Detaliile respective trebuie să fie afișate în limbile olandeză, engleză, franceză și germană.
Modulul 4
Riscuri cauzate de zgomote de intensitate ridicată
 Surse de zgomot la nava

 Riscuri datorate expunerii la zgomote de intensitate ridicata
 Protectia urechilor, echipamente de protectie, utilizare corecta
Cele mai importante surse de zgomot la nave, sunt zonele din preajma motoarelor de propulsie si a celor
auxiliare. Acest lucru se datoreaza turatiilor relativ ridicate la care functioneaza aceste echipamente cat si
spatiilor inchise in care sunt amplasate, in general fara pereti izolati fonic sau cu sisteme de amortizare a
sunetului.
In aceeasi masura, surse ridicate de zgomote sunt sculele si uneltele pneumatice sau electrice utilizate la
nave, de genul bormasinilor, masinilor de polizat, etc
Zgomotul poate fi periculos iar daca este suficient de puternic si dureaza mult timp, poate afecta
iremediabil auzul.
Deteriorarea auzului poate fi cauzata de numerosi alti factori in afara de zgomot, dar pierderea auzului
cauzata de zgomot difera intr-un mod foarte important, anume ca poate fi redusa sau prevenita cu totul.
Adeseori, persoane care lucreaza timp indelungat in medii zgomotoase, au impresia ca s-au obisnuit cu
zgomotul puternic. Din pacate aceasta impresie poate fi inselatoare si realitatea poate fi alta, anume ca
urechile sunt deja afectate.
Protectiile pentru urechi sunt recomandate ori de cate ori auzul unei persoane este expus la niveluri de
zgomot care depasesc un anumit nivel si perioada de timp. Oamenii de stiinta au stabilit acest nivel la
locul de la 85 decibeli pentru expuneri mai lungi de opt ore continue. Cu cat este mai mare zgomotul, cu
atat mai repede poate aparea deteriorarea auzului.
Daca trebuie sa lucrati intr-un mediu excesiv de zgomotos, trebuie sa purtati protectii.
Dispozitivele de protectie auditiva scad intensitatea sunetului care ajunge la timpan. Se gasesc doua
forme de protectie auditiva: dopuri de urechi (antifoane) si casti de protectie.
Dopurile de urechi sunt insertii mici care se introduc in canalul exterior al urechii. Ele trebuie sa sigileze
perfect, astfel incat toata circumferinta canalului urechii sa fie blocata. Un dop de urechi montat
necorespunzator, murdar sau uzat, poate sa nu sigileze si poate sa irite canalul urechii.
Castile de protectie se potrivesc pe intreaga ureche exterioara, pentru a

forma un sigiliu de aer, astfel incat intreaga circumferinta a canalului
urechii sa fie blocata. Castile de urechi se potrivesc cu o banda reglabila.
Daca purtati ochelari sau aveti parul lung, castile nu vor forma siligiu,
iar tensiunea benzii ajustabile trebuie sa fie suficienta pentru a sustine
ferm castile pe urechi.
Castile de protectie saua antifoanele montate corect, pot atenua

zgomotul cu 15 pana la 30dB.
Conform legislației în materie de sănătate și securitate, anumite zone

sunt desemnate ca „zone în care purtarea de apărători pentru urechi este
obligatorie”. Semnul alaturat este afișat ori de câte ori protecția auzului
este obligatorie.
Realizarea antifoanelor pune probleme complexe, deoarece ele trebuie sa prezinte urmatoarele calitati :
- sa asigure o izolare la zgomot cat mai buna, deci o atenuare fonica de valoare cat
mai mare, aspect esential in proiectarea si alegerea antifonului;
- sa asigure un grad de confort cat mai ridicat;
- sa nu aiba efecte asupra pielii;
- sa asigure inteligibilitatea vorbirii;
- sa fie usor de manuit si intretinut;
- sa fie durabil.
Pentru a indeplini aceste conditii, la proiectarea si alegerea antifoanelor trebuie sa se tina seama de o
serie de factori ca : atenuarea fonica, presiunea exercitata asupra pielii, greutatea antifonului,
temperatura ambianta, toxicitatea materialului, gradul de confort in cazul purtarii un timp mai
indelungat.
Presiunea exercitata de un antifon asupra pielii este cea mai frecventa cauza de disconfort. Daca este
puternica si continua, provoaca in timp dureri insuportabile.
La alegerea materialelor din care se realizeaza antifoanele, trebuie sa se aiba in vedere conditia de
netoxicitate a acestora.
Deoarece majoritatea antifoanelor urmeaza a fi intrebuintate de mai multe ori, este necesar sa existe
posibilitatea de a fi curatate nu numai cu apa si sapun, ci si cu antiseptice.
Utilizatorii trebuie sa fie instruiti sa nu introduca niciodata antifoanele interne in urechi cu mainile
nespalate, murdare de grasimi, uleiuri, etc.
De asemenea, acest tip de antifon este un mijloc de protectie, de folosinta strict personala; ele nu vor fi
imprumutate de la un lucrator la altul.
Modulul 6
Manevrarea materialelor periculoase la bordul navelor
1.Tipuri de materiale periculoase şi lucrul cu acestea (vopseluri, lacuri, combustibili, agenţi de curăţare,
alte materiale periculoase ca şi marfă
 Prezentarea celor mai utilizate materiale periculoase utilizate la nave: vopseluri, lacuri, agenti de
curăţare şi degresare, depozitare, manevrare
2. Riscuri pentru sănătate cauzate de manevrarea materialelor periculoase
 Impactul asupra organismului în caz de ingestie sau contact
3. Protecţia împotriva acţiunii agresive a materialelor periculoase
 Ventilaţie
 Protecţia căilor respiratorii
 Protecţia împotriva contactului cu pielea
 Utilizarea practică a echipamentului de protecţie
Substanțele periculoase pot avea numeroase diferite tipuri de efecte nocive, unele fiind, potențial, foarte
grave. Efectele nocive cauzate de substanțele periculoase pot apărea ca urmare a unei singure expuneri
scurte, a expunerii de lungă durată sau a acumulării pe termen lung a substanțelor în organism. Acestea
includ:
• efecte asupra sănătății pe termen lung, de exemplu boli respiratorii (cum ar fi astm, rinită, azbestoză și
silicoză), efecte nocive asupra organelor interne, inclusiv asupra creierului și sistemului nervos, precum
și cancere profesionale (de exemplu, leucemie, cancer pulmonar, mezoteliom și cancer al cavității
nazale);
• efecte asupra sănătății care pot fi acute sau pe termen lung, cum ar fi otrăvirea, bolile de piele,
probleme ale sistemului de reproducere și malformații congenitale, precum și alergii
Unele substanțe periculoase pot prezenta riscuri în materie de siguranță, cum ar fi riscul de foc, explozie
sau sufocare. În plus, substanțele periculoase prezintă, de regulă, mai multe dintre aceste proprietăți. Mai
mult, există diferite „căi” prin care lucrătorii pot fi expuși unor substanțe periculoase.
Unele substanțe pot fi inspirate sau „inhalate”, în timp ce altele pot să fie absorbite și prin piele.
Lucrătorii care efectuează „muncă în condiții umede” (cum ar fi utilizarea apei sau a solvenților care pot
afecta bariera naturală de apărare a pielii) sunt supuși în special riscului care apare pe această cale de
expunere.
Substanțele periculoase pot, de asemenea, să pătrundă în organism prin ingerare, de exemplu atunci când
lucrătorii mănâncă sau beau la locul de muncă, deși acest lucru este interzis, atunci când locul lor de
muncă este contaminat sau atunci când aceștia inhalează particule de pulbere și le înghit.
Munca fizică solicitantă sau căldura pot, de asemenea, să sporească riscurile prezentate de substanțele
periculoase, putând crește asimilarea acestora. Printre substanțele care pot avea efecte nocive pe termen
lung asupra sănătății lucrătorilor se numără agenții cancerigeni, care se regăsesc în numeroase situații de
muncă.
„Substanțele periculoase” sunt în general substanțe chimice sau metale care, din cauza proprietăților lor
fizice, pot avea o acțiune nocivă imediată și pot cauza leziuni grave sau chiar moartea din diverse cauze.
Unele dintre acestea pot cauza leziuni la un simplu contact, în timp ce altele dăunează prin intermediul
reacțiilor chimice cu diferite substanțe.
 Substanțele periculoase pot fi grupate în patru categorii principale:

substanțe cu acțiune nocivă directă, care pot cauza daune cu sau fără reacție chimică prealabilă;
 materiale sensibile la apă, care reacționează în contact cu apa sau care degajă căldură sau gaze
inflamabile/explozive;
 agenți de oxidare, care produc oxigen în mod natural sau prin expunere la căldură, sporind riscul
de incendiu sau explozie; și
 substanțe toxice, care otrăvesc organismul prin inhalare, ingestie sau absorbția prin piele.
Anumite substanțe pot fi clasificate la mai multe poziții, prezentând, prin urmare, riscuri mai ridicate.
În contextul acestei campanii, o substanță periculoasă la locul de muncă este orice substanță în stare
gazoasă, lichidă sau solidă, inclusiv aerosolii, fumul și vaporii, care prezintă un risc pentru sănătatea sau
securitate. (Agenții biologici nu sunt însă incluși în domeniul de aplicare al subiectului campaniei.)
Sunt incluse produsele chimice prelucrate, substanțele generate în timpul procesului, cum ar fi gazele de
eșapament diesel sau praful de silice, precum și substanțele de origine naturală utilizate în procesele de
muncă, cum ar fi petrolul brut sau praful de făină.
Substanțele periculoase pot fi grupate în patru categorii principale:
 substanțe cu acțiune nocivă directă, care pot cauza daune cu sau fără reacție chimică
prealabilă;
 materiale sensibile la apă, care reacționează în contact cu apa sau care degajă căldură sau
gaze inflamabile/explozive;
 agenți de oxidare, care produc oxigen în mod natural sau prin expunere la căldură, sporind
riscul de incendiu sau explozie; și
 substanțe toxice, care otrăvesc organismul prin inhalare, ingestie sau absorbția prin piele.
Anumite substanțe pot fi clasificate la mai multe poziții, prezentând, prin urmare, riscuri mai ridicate.
Ce sunt substanțele chimice?

Pe lângă fumiganți, pot fi prezente și alte substanțe chimice în cantități periculoase în containerele care
au fost sigilate pentru o perioadă scurtă de timp. Acestea pot fi cauzate de scurgerile de mărfuri
(manifestate sau nu) sau de o reacție chimică dintre mărfuri.
Anexa la Directiva 2006/15/CE a Comisiei din 7 februarie 2006 oferă detalii cu privire la valorile limită
orientative de expunere la locul de muncă pentru o listă de substanțe chimice des întâlnite împreună cu
numerele lor EINECS (Inventarul european al substanțelor chimice existente) și CAS (Serviciul de
catalogare a substanțelor chimice) care să contribuie la identificarea acestora.
În cazul în care este detectată una dintre substanțele menționate mai sus, dacă FTS indică acest lucru sau
dacă suspectați că ar exista astfel de substanțe, trebuie să solicitați consiliere suplimentară și să nu intrați
în container până când nu vi se confirmă că puteți face acest lucru în siguranță. Trebuie să aveți în
vedere faptul că, pe lângă vapori, anumite substanțe chimice pot fi absorbite rapid prin piele.
Prin „agent chimic” se înțelege orice element chimic sau compus, în stare pură sau în amestec, așa cum
se găsește în stare naturală sau așa cum este produs, utilizat sau eliberat, inclusiv sub formă de deșeuri,
prin orice activitate profesională, fie că este produs intenționat sau nu, fie că este plasat pe piață sau nu;
Prin „agent chimic periculos” se înțelege:

- orice agent chimic care întrunește criteriile pentru clasificarea ca periculos în oricare dintre
clasele de
pericol fizic și/sau pentru sănătate prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 indiferent dacă agentul
chimic în cauză este clasificat sau nu în conformitate cu regulamentul menționat;
- orice agent chimic care, deși nu întrunește criteriile de clasificare ca fiind periculos poate
prezenta un
risc pentru securitatea și sănătatea lucrătorilor, din cauza proprietăților sale fizico-chimice, chimice sau
toxicologice și a modului în care este utilizat ori este prezent la locul de muncă,
Prin „activitate care implică agenți chimici” se înțelege orice activitate în care sunt utilizați sau se
intenționează să se utilizeze agenți chimici în orice proces, inclusiv producția, manipularea, depozitarea,
transportul sau evacuarea sub formă de deșeuri și tratarea, sau care rezultă dintr-o asemenea activitate.
O neînțelegere comună este aceea că doar substanțele chimice prelucrate – sau chiar substanțele chimice
care au un miros puternic sau efecte periculoase care se manifestă imediat – sunt substanțe periculoase.
Multe substanțe periculoase la care sunt expuși oamenii, cum ar fi emisiile de gaze de eșapament de la
motoare, vaporii și pulberile de sudură, sunt generate de procesele de muncă.
Altele, cum ar fi azbestul, petrolul brut și praful de cereale, provin din surse naturale. În egală măsură,
unele componente alimentare sau produse farmaceutice pot, de asemenea, să prezinte riscuri cei ce le
manevreaza.
Operațiunile care implica manevrarea sau lucrul cu materiale periculoase la nave sunt controlate cu
strictețe. Anumite tipuri de fumiganți sau produsi chimici sunt interzise, fiind necesară adoptarea de
măsuri de protecție pentru minimizarea riscurilor de apariție a unor maladii.
Trebuie să păstrați distanța față de containere în momentul în care se efectuează operațiunile de

fumigare.
In cazul lucrului cu agenti chimici, trebuie respectate cu strictete instructiunile inscrise pe eticheta
produsului sau in documentele insotitoare. De cele mai multe ori aici sunt prezentate riscurile si masurile
de protectie ce trebuiesc adoptate.
Purtarea manusilor, ochelarilor de protectie sau a mastii de protectie in anumite cazuri este obligatorie.
3. În cazul în care simțiți un disconfort în timp ce lucrați sau examinați anumite substanțe, încetați
imediat orice activitate și părăsiți zona de lucru. De asemenea, trebuie să consultați medicul — chiar
dacă vă simțiți mai bine — și să raportați incidentul.
Anumite tipuri de substanțe periculoase necesită măsuri speciale de depozitare. De exemplu, materialele
sensibile la contactul cu apa trebuie păstrate în containere rezistente la apă, fiind uneori depozitate în
uleiuri în cazul în care prezintă un grad de sensibilitate ridicat (de exemplu, sodiu). Acestea trebuie
păstrate la distanță de camerele cu sisteme automate de stingere a incendiilor.
Agenții de oxidare ar trebui păstrați departe de lichidele cu punctul de aprindere foarte scăzut, cum ar fi
uleiurile. Agenții de oxidare și lichidele cu punctul de aprindere scăzut trebuie depozitate departe de
sursele de căldură. Întrucât agenții de oxidare conțin oxigen, echipamentul tradițional de combatere a
incendiilor care se bazează pe înăbușire poate fi ineficient.
În cazul în care sunteți obligat să lucrați în apropiere de anumite substanțe periculoase, trebuie să purtați
un echipament de protecție corespunzător. Nu trebuie să atingeți, să inhalați sau să gustați niciodată
substanțele pe care le suspectați a fi periculoase.
Atenție: Cea mai eficientă modalitate de reducere a riscurilor constă în evitarea substanțelor
periculoase.
Modulul 6
Masuri privind acordarea Primului ajutor medical
Introducere
Acest capitol descrie principalele abilitati si cunostinte de care ai nevoie pentru a putea acorda un prim
ajutor in caz de urgenta medicala. Primul ajutor este tratamentul esential care trebuie acordat unei
persoane a carei sanatate sau siguranta este pusa in pericol in urma unui accident sau eveniment
neasteptat cum ar fi atacul de cord, probleme respiratorii grave, soc electric sau ranire.
Rolul tau este acela de a gestiona cat mai competent situatia pana la preluarea acesteia de catre
personalul medical calificat si de a preveni deteriorarea starii in care se afla persoana afectata.
In capitolul de fata, ne propunem sa tratam succint o serie de aspecte care sa conduca spre cunoaşterea
celor mai potrivite măsuri şi bune practici de acordare a primului ajutor medical în caz de:
 Rănire
 Sângerare
 Arsuri
 Electrocutare
 Înec cu corpuri străine
 Înec
 Atac de cord
 Accident vascular cerebral
De asemenea in cadrul programului de instruire practica, vei fi instruit în:
 Tehnica bandajării
 Imobilizarea gâtului şi braţelor
 Resuscitarea cardiopulmonară
 Acordarea primului ajutor în caz de accident vascular
Ranirea – rana deschisa, taieturi
De retinut:
 Nu umblati pe rana sangeranda cu mainile murdare pentru a preveni infectia
 Nu aplicati pansament direct pe rana
 Nu aplicati medicamente daca nu sunteti siguri ca acestea au aceasta destinatie
Actiuni immediate:
 Culcati victima pe orizontala
 Nu miscati eventualele obiecte ramase in rana. Acest lucru poate declansa o complicatie sau o
hemoragie masiva ce poate pune viata victimei in pericol.
 Curatati rana de praf, pamant, resturi materiale si spalati cu multa apa si sapun.
 Aplicati o compresa sterila mai groasa (tifon steril, batista, prosop, panza, folie de aluminiu
etc)direct pe intreaga rana si apasati cu podul palmei pentru a inchide rana
 Daca este taiata sau rupta o artera, sangele tasneste si are culoarea rosu deschis. Aceasta
hemoragie este deosebit de periculoasa. Apasati moderat pe locul lezat folosind o compresa
sterila dar ni apasati puternic pentru a nu accentua hemoragia si a nu provoca enentuale leziuni
ale nervilor prin compresie.
 Daca leziunea este la brat sau picior, aplicati un garou deasupra, intre leziune si inima si pansati
intreaga zona lezata.
 Daca compresa se imbiba cu sange, nu o indepartati ci aplicati o alta compresa sterila peste
prima.
 Daca se formeaza cheag de sange nu-l indepartati
 Aplicati apoi un bandaj de tifon sau panza suficient de strans pentru a mentine compresa pe loc
 Apasati continuu in timp ce strangeti bandajul in jurul ranii si faceti nodul deasupra compresei.
 Atentie sa nu opriti circulatia sangelui datorita unui bandaj prea stans.
 Este obligatoriu sa simtiti pulsul sub nivelul bandajului, pe o artera (artera duce sangele de la
inima spre extremitati)
 Mentineti partea ranita deasupra nivelului inimii, pentru a reduce fluxul sanguin. Sprijiniti mana
sau piciorul pe o perna sau un prosop rulat sau orice material aveti la indemana.
Hemoragia externa (pierderea de sange)

 sangele poate curge dintr-o artera – samgele tasneste din rana, este pulsatil, este rosu deschis,
incarcat cu oxigen
 sangele poate curge din vene – curgerea sangelui este mai lenta, fara presiune, in flux continuu,
rosu inchis
 sangele poate curge din capilare – este usor de oprit, cantitatea de sange pierduta fiind mica
Actiune imediata:
 Culcati victima la orizontala
 Aplicati o compresa m,ai groasa (tifon steril, batista, prosop) direct pe intreaga rana si apasati cu
podul palmei
 Daca nu aveti la indemana un material atunci aplicati palmele pe rana pana da diminuarea
sangerarii
 Daca compresa se imbiba cu sange, nu o indepartati ci aplicati o alta compresa sterila peste
prima.
 Daca se formeaza cheag de sange nu-l indepartati
 Aplicati apoi un bandaj de tifon sau panza suficient de strans pentru a mentine compresa pe loc
 Daca leziunea se afla intr-o regiune a corpului, puteti apasa cu degetul, spre exemplu in axile,
regiunea inghinala
 nu permiteti victimei sa priveasca la hemoragie pentru a nu provoca emotii suplimentare care ar
putea duce la panicarea acesteia. Panica duce la o activitate mai intensa a inimii si astfel
intensitatea sangerarii ar putea creste
 cereti asistenta medicala de urgenta
Hemoragia nazala
Manifestari
Sangele curge din nas datorita unei lovituri. zgarieturi sau a unei infectii a cailor respiratorii
superioare, sau inflamatia mucoase nazale
Avertisment:
 Atentie la eventualele cheaguri de sange care pot obtura caile aeriene
 Nu lasati victima cu capul pe spate sau culcat si cu mainile ridicate. Exista pericolul de
inecare cu sange
 Nu lasati victima singura
Actiune imediata:
 Spuneti victimei sa-si sufle nasul pentru a elimina mucusul si eventualele cheaguri de sange
 Asezati victima pe un scaun cu capul aplecat spre inainte si gura deschisa in asa fel incat
eventualele cheaguri de sange sa nu astupe caile aeriene
 Apasati narile timp de 10 – 15 minute sub portiunea osoasa pentru a opri hemoragia. In acest
timp victima va resoira pe gura
 dupa 15 minute eliberat usor nasul
 daca hemoragia nu se opreste, repetati cu comprimarea nasului inca 10 – 15 minute

 asigurati-va ca pacientul nu inghite sange
 puneti pe nasul si fata victimei comprese cu apa rece sau gheata. Aceste comprese reci ajuta la
inchiderea vaselor spartre
 puteti introduce in nas un tampon de vata suficient de mare pentru a nu ramane inauntru
 Cereti asistenta medicala de urgenta daca hemoragia continua si dupa 30 minute sau daca banuiti
ca nasul a fost rupt
 Nu lasati victima sa-si sufle nasul cateva ore dupa incetarea hemoragiei
 Linistiti si incurajati victima cu blandete. Aceasta joaca un rol deosebit in tratarea victimelor cu
leziuni de orice fel.
Arsuri
Arsura este o rana provocata de caldura sub diferite forme: agenti chimici, electricitate, radiatii
- arsurile termice sunt provocate prin: flacara, lichide fierbinti, metale fierbinti, gaze sau vapori
supraancalziti, corpuri solide incandeascente
- arsuri chimice sunt produse de unii acizi ca: acidul azotic, clorhidric, sulfuric, oxalic, etc sau de
substante alcaline cum ar fi hodroxidul de sodiu, de potasiyu, calciu, amoniac gazos, etc
- arsuri electrice se datoreaza contactului cu un conductor electric aflat sub tensiune
- arsuri prin radiatii sunt p[roduse de razele solare, raze ultraviolete, etc
Arsuri cauzate de flacara

 Oprirea cat mai rapida a arderii cu jeturi de apa. Acest lucru este valabil si atunci cand flacara e
deja stinsa deoarece in acest moment arsura se poate propaga in continuare in profunzime
 Indepartarea hainelor pacientului cu conditia ca acestea sa nu fie lipite de piele. Odata cu
dezbracarea pacientului, se va asigura protectia pacientului impotriva hipotermiei
Arsuri cauzate de substante chimice

 Spalati suprafata arsa cu jet de apa pe o durata mai mare de timp pentru a fi siguri ca se-a
indepartat orice urma de substanta chimica daunatoare
Arsuri cauzate de curentul electric

 indepartati pacientul de sursa de curent (sau invers)
totdeauna se are in vedere posibilitatea leziunii la nivel de coloana cervicala
Electrocutare
Manifestari
 Arsura la contactul cu sursa de curent
 Sangerare
 Ameteala
 Imposibilitatea de a vorbi
 Inconstienta
 Soc
 Respiratie oprita
 Alte tipuri de leziuni (daca victima a fost aruncata la distanta mare de forta curentului)
Avertisment:
 Nu atingeti victima decat daca aceasta nu mai este in contact cu sursa de curent
 Nu folositi obiecte metalice sau umede pentru a scoate victima de sub influienta curentului
electric
 Caldura puternica produsa de sursa de curent poate provoca arsuri foarte grave si leziuni interne
 Nu scoateti hainele daca acestea sunt lipite de pielea arsa
 Nu aplicati gheata pentru a nu amplifica reactia de soc
 Nu administrati lichide daca victima este inconstienta, are convulsii, varsa, are leziuni la cap sau
abdomen
 Nu pierdeti timp pentru a ingriji leziuni minore
Actiuni immediate
 Scoateti victima din mediul care a provocat electrocutarea, utilizand obiecte care nu conduc
curentul electric
 Trebuie sa stati pe o suprafata uscata, covor, panou scanduri, folie cauciuc, etc
 Incepeti resuscitarea cardio-pulmonara daca e nevoie
 Largiti imbracamintea prea stransa mai ales in jurul gatului
 Puneti pe zona arsa imediat apa sau orice lichid potabil rece
 Acoperiti zona arsa cu pansament steril, panza, batista, prosop
 Verificati daca victima nu are si alte leziuni ca sangerari, fracturi si luati masurile ce se impun
 Asezati victima intr-o pozitie comoda pentru ea
 Aveti grija la miscarile capului si gatului
 daca victima are probleme respiratorii ridicati-I capul si umerii si mentineti caile respiratorii
deschise
 Cereti asistenta medicala de urgenta
Actiuni suplimentare
 Daca victima este direct pe sol, puneti o patura sub ea
 Acoperiti victima cu o patura, haina, etc
 Nu supraancalziti victima

Inec cu corpuri straine. Manevra Heimlich
Când o personă se îneacă apare senzaţia de sufocare, pielea victimei se înroşeşte, apoi capătă o culoare
albastră, ceea ce, în termeni medicali, poartă numele de cianoză. Cel mai adesea, din păcate, în astfel de
situaţii, cei aflați în preajma victimelor, se sperie și pleacă de lângă bolnav, ori acționează greșit, bătând
pacientul cu palma la ceafă.
Sufocarea este produsă de blocarea circulaţiei aerului prin laringe sau trahee. Este oprită astfel circulaţia
aerului spre plămâni.În acest fel este blocată irigarea cu sânge bogat în oxigen a creierului şi a altor
organe. Dacă nu se intervine prompt, acest lucru poate fi fatal.
Soluţii de prim ajutor pentru persoanele adulte, în caz de

sufocare. Cele mai multe sufocări se întâmplă, de bicei, în
timpul mesei, așa că este important să recunoaștem urgența și
să știm să acordăm corect primul ajutor în astfel de cazuri.
În momentul în care o persoana se îneacă, de cele mai multe

ori își va duce mâinile la gât (acesta fiind considerat a fi un
semn universal, este agitata, tuseste, respira zgomotos si poate
deveni in scurt timp inconstienta daca obstacolul nu este
inlaturat.
Procedura corecta pentru manevra Heimligh aplicata altei persoane
 Persoana care execută manevra se poziţionează în spatele persoanei care se sufocă şi işi pune
braţele în jurul taliei acesteia;
 Dacă persoana care se sufocă sta în picioare, se poziţionează unul dintre picioare între picioarele
victimei pentu a o putea susţine dacă aceasta işi pierde cunoştinţa;
 Se poziţionează un pumn cu partea cu degetul mare pe abdomenul persoanei deasupra
ombilicului, dar mult sub zona sânilor (sub stern);
 Se apucă pumnul cu cealaltă mână;
 Se împinge abdomenul rapid în sus, ceea ce poate determina obiectul să sară afară;
 În cazul unui copil se împinge cu putere mai mică;
 Manevra se poate repeta până când obiectul iese sau până când persoana işi pierde cunoştinţa.
Cum sa iti faci singur manevra Heimlich
Daca simțiți că vă sufocați și sunteți în pericol de a vă îneca, în timp ce sunteți singuri sau când nu vă
poate ajuta nimeni, puneți în aplicare urmatoarele instrucțiuni:
 Strângeți pumnul și cu degetele îndreptate spre

interior, poziționați pumnul pe diafragmă, sub cutia
toracică si deasupra ombilicului.
 Împingeți și ridicați pumnul până când obiectul este
expulzat.
 Dacă nu puteți face această manevră sau ea nu
funcționează, sprijiniți-vă de un obiect solid, cum ar
fi un scaun sau o masă. Poziționati-vă diafragma pe
marginea acestui obiect pentru a împinge și a ridica. Mișcați-vă ușor înainte și înapoi pentru a
produce tracțiuni.
 Repetați aceste mișcări până când obiectul care blochează căile respiratorii este scos.
Primul ajutor în caz de înec
În cazul pericolului de înec nu trebuie să panicaţi. Păstraţi calmul, respiraţi adânc, odihniţi-vă puţin, apoi
înotaţi spre mal. În cazul necesităţii chemaţi în ajutor. Persoanele care acordă ajutor unei persoane care
prezinta simptome de inec trebuie să ţină cont să nu cadă însuşi în primejdie. Dacă nu ştiţi să înotaţi, sau
înotaţi rău nu întraţi în apă pentru a salva pe cel aflat in dificultate. În acest caz, aruncaţi colacul de
salvare, o vesta de salvare, o saltea cu aer, anvelopă din cauciuc, o funie, o scândură, o creangă, etc.
Dacă victima este scoasa din apă fără cunoştinţă, cu respiraţia şi inima oprită şi alte semne de moarte
clinică este necesar urgent de reacţionat în modul următor:
 eliberarea căilor respiratoare de corpuri străine (nămol, tină, mase vomitate);

 efectuarea respiraţiei artificiale gură la gură, sau gură-nas
 efectuarea masajului indirect al inimii pentru reînnoirea activităţii inimii şi circulaţiei sangvine.
Dacă este vorba de victima unui înec ce are stomacul plin cu apă înghiţită, aşezaţi victima pe burtă cu
capul într-o parte. Pentru a goli stomacul de apă, plasaţi ambele mâini sub abdomenul victimei şi
ridicaţi-o de la sol. După ce apa a fost evacuată sau dacă timp de 10 secunde nu s-a eliminat nicio
cantitate de apă, întoarceţi victima cu faţa în sus, aşezând-o pe spate. Rezumaţi-vă la respiraţia gură-la-
gură, până ce victima respiră bine singură ori până la sosirea echipei medicale.
Atacul de cord
Resuscitarea - Lanţul supravieţuirii
Conceptul „Lanţului supravieţuirii” reprezintă paşii vitali care trebuiesc urmaţi pentru o resuscitare
reuşită:
 Recunoaşterea imediată a urgenţei si apel pentru ajutor calificat

 Începerea manevrelor de resuscitare cât mai rapid; resuscitarea imediată poate dubla sau tripla
supravieţuirea
 Defibrilarea cât mai rapidă: resuscitarea imediată şi defibrilarea poate determina o rată de
supravieţuire de 49- 75% . Fiecare minut de întârziere duce la scăderea supravieţuirii cu 10-15%
 Asigurarea unui suport vital avansat adecvat. Victimele unui stop cardio-respirator au nevoie de
manevre de resuscitare în cel mai scurt timp posibil. Resuscitarea asigură un debit cardiac mic
dar esenţial către inimă şi creier. Compresiile toracice sunt deosebit de importante dacă nu poate
fi aplicat un şoc în primele 5 minute după stop. În primele minute după o defibrilare reuşită,
frecvenţa cardiacă poate fi scăzută şi contracţiile pot fi ineficiente, de aceea compresiile toracice
sunt necesare în continuare.
Suportul vital de bază la adult
1. Verifică siguranţa mediului/locului;

2. Verifică daca victima răspunde: scuturare umeri “sunteţi bine / totul e în regulă?”
3.1 Dacă pacientul răspunde: se lasă pacientul în poziţia găsit se reevaluează starea pacientului periodic;
3.2 Dacă pacientul nu răspunde: strigă după ajutor poziţionare în decubit dorsal şi se eliberează căile
aeriene (o mână se poziţionează pe fruntea pacientului şi se pune capul în hiperextensie, în timp ce cu
cealaltă mână se ridică madibula) ;
4. Verifică dacă pacientul respiră: ƒ
 Priveşte - (se urmăresc mişcările toracelui); ƒ
 Ascultă - (se ascultă cu urechea poziţionată în dreptul gurii pacientului); ƒ
 Simte - in primele minute după un stop cardiac, victima poate să respire foarte superficial sau
foarte neregulat.
Nu trebuie confundat acest mod de respiraţie cu cel normal, de aceea pacientul nu trebuie evaluat mai
mult de 10 secunde iar dacă există dubii asupra modului în care respiră pacientul trebuie luată o atitudine
conformă cu cea din cazul în care pacientul nu respiră.
5. Dacă respiră normal: se aşează în poziţia de siguranţă apel pentru ambulanţă evaluare continuă. Dacă
nu respiră normal: trimite după sau cheamă ambulanţa masaj cardiac extern se poziţionează mâinile în
centrul toracelui victimei se comprimă sternul aproximativ 4-5 cm frecvenţa compresiilor: 100/min
6.1 Se combină compresiile toracice cu ventilaţia artificială după 30 de compresii toracice se eliberează
căile respiratorii şi se pensează nasul se execută 2
respiraţii succesive se continuă cu alternanţa
compresii:respiraţii 30:2 se întrerupe resuscitarea numai
dacă pacientul respiră normal.
6.2 Numai masajul cardiac extern (MCE), fără ventilaţie
artificială (gură la gură sau gură la nas) este considerat
acceptabil, dacă salvatorul nu e capabil sau nu doreşte să
execute respiraţia gură la gură;
Studiile arată că MCE fără ventilaţie artificială este net

superior lipsei de resuscitare, unele sugerând chiar că
procentul de supravieţuire este comparabil cu cel din
resuscitarea utilizând şi ventilaţia artificială.
Frecvenţa compresiilor trebuie să fie de 100/min se

întrerup compresiile numai dacă pacientul începe să
respire normal;
7. Se continuă resuscitarea până când soseşte personalul
calificat sau pana cand victima începe să respire normal.
ƒ
Atac vascular cerebral (AVC)
Apare atunci cand alimentarea cu sange a unei parti a creierului este intrerupta sau redusa, impiedicand
tesutul creierului sa obtina oxigen si substante nutritive. Celulele creierului incep sa moara in cateva
minute.
AVC reprezinta o urgenta medicala, iar tratamentul prompt este crucial. Actiunea timpurie poate reduce
leziunile cerebrale si alte complicatii.Tratamentele eficiente pot ajuta, de asemenea, la prevenirea
dizabilitatii de accident vascular cerebral.
Simptome
Daca este posibil ca dumneavoastra sau cineva cu care sunteti alaturi sa aveti un AVC, acordati o atentie
deosebita momentului in care au inceput simptomele. Unele optiuni de tratament sunt cele mai eficiente
atunci cand sunt administrate imediat dupa inceperea unui accident vascular cerebral.
Semnele si simptomele accidentului vascular cerebral includ:
 Probleme de vorbire si intelegere a ceea ce spun altii. Este posibil sa aveti confuzie, sa va
incurcati cuvintele sau sa aveti dificultati in intelegerea vorbirii.
 Paralizie sau amorteala a fetei, bratului sau piciorului. Puteti dezvolta amorteala brusca,
slabiciune sau paralizie la nivelul fetei, bratului sau piciorului. Acest lucru afecteaza adesea
doar o parte a corpului. Incercati sa ridicati ambele brate peste cap in acelasi timp. Daca un
brat incepe sa cada, este posibil sa aveti un AVC. De asemenea, o parte a gurii poate cadea
atunci cand incerci sa zambesti.
 Probleme de vedere la unul sau la ambii ochi. Este posibil sa aveti brusc o vedere incetosata
sau innegrita la unul sau la ambii ochi sau puteti vedea dublu.
 Durere de cap. O durere de cap brusca si severa, care poate fi insotita de varsaturi, ameteli sau
alterarea constiintei, poate indica faptul ca aveti un accident vascular cerebral.
 Probleme la mers. S-ar putea sa va impiedicati sau sa va pierdeti echilibrul. De asemenea,
puteti avea ameteli bruste sau o pierdere a coordonarii.
Complicatiile unui AVC

Un accident vascular cerebral poate provoca uneori dizabilitati temporare sau permanente, in functie de
cat timp creierului ii lipseste fluxul sanguin si de ce parte a fost afectata. Complicatiile pot include:
 Paralizia sau pierderea miscarii musculare. Puteti deveni paralizat pe o parte a corpului sau
puteti pierde controlul asupra anumitor muschi, cum ar fi cei de pe o parte a fetei sau a unui
brat.
 Dificultati de vorbire sau de inghitire. Un accident vascular cerebral poate afecta controlul
muschilor din gura si gat, ceea ce va face dificil sa vorbiti clar, sa inghititi sau sa mancati. De
asemenea, este posibil sa aveti dificultati in limbaj, inclusiv vorbirea sau intelegerea vorbirii,
citirea sau scrierea.
 Pierderea memoriei sau dificultati de gandire. Multi oameni care au suferit accidente
vasculare cerebrale sufera unele pierderi de memorie. Altii pot avea dificultati in gandire,
rationament, judecata si intelegere a conceptelor.
 Probleme emotionale. Persoanele care au avut accidente vasculare cerebrale pot avea mai
multe dificultati in a-si controla emotiile sau pot dezvolta depresie.
 Durere. Durerea, amorteala sau alte senzatii neobisnuite pot aparea in partile corpului afectate
de accident vascular cerebral. De exemplu, daca un accident vascular cerebral va face sa
pierdeti senzatia in bratul stang, puteti dezvolta o senzatie de furnicaturi inconfortabila in
bratul respectiv.
 Modificari ale comportamentului si capacitatii de auto-ingrijire. Persoanele care au avut
atacuri cerebrale pot deveni mai retrase. Este posibil sa aiba nevoie de ajutor pentru ingrijirea
si treburile zilnice
Cum poti recunoaste o persoana care a facut AVC

Solicitati asistenta medicala imediata daca observati orice semne sau simptome ale unui accident
vascular cerebral, chiar daca acestea par sa vina si sa dispara sau sa dispara complet. Ganditi-va
„RAPID” si faceti urmatoarele:
 Fata. Roaga persoana sa zambeasca. O parte a fetei cade?
 Membre superioare. Rugati persoana sa ridice ambele brate. Un brat se deplaseaza in jos? Sau
un brat este incapabil sa se ridice?
 Vorbirea. Rugati persoana sa repete o fraza simpla. Este vorbirea lui neclara sau ciudata?
 Timpul. Daca observati oricare dintre aceste semne, sunati imediat la 911 sau asistenta
medicala de urgenta.
Sunati imediat la numarul de urgenta. Nu asteptati sa vedeti daca simptomele se opresc. Fiecare minut
conteaza. Cu cat un AVC ramane netratat, cu atat este mai mare potentialul de afectare a creierului.
Bibliografie:
Standardul european de stabilire a cerințelor tehnice pentru navele de navigație interioară

(ES-TRIN) Editia 2021
Iulian Neagu – Cum sa acorzi Primul ajutor in peste 50 de urgente medicale –

www.primulajutor.com
Eugen Ciupitu – Lupta contra incendiilor la nave – CERONAV 2016
Danube Transnational Programe – Safety practices for emergency situations during ship operation
Gelu Bamboi – Protectie Individuala si Responsabilitati Sociale la bordul Navei – CERONAV 2014

Modul 1 - BST - Basic Safety Training

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Modul 1 - BST - Basic Safety Training

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Pregătire de bază în domeniul siguranţei

Obiectivul prezentului curs, este acela de a conferi un nivel acceptabil de cunostinte si

Se doreste de asemenea, ca la finele acestui curs, care este insotit si de o perioada de

Cunoaşterea şi utilizarea corectă a mijloacelor de salvare la navă

 Mijloace de salvare colective si individuale la bordul navelor si functiile lor

O astfel de barcă trebuie să poată fi lansată de o singură persoană, în condiții de siguranță, în

Colaci de salvare și veste de salvare

Vesta de salvare Vesta de salvare Colac de salvare

3. Vestele de salvare trebuie verificate în conformitate cu instrucțiunile constructorului.

Instructiuni pentru utilizarea vestelor de salvare

Cerinte impuse navelor de pasageri:

Plutele de salvare trebuie sa indeplineasca urmatoarele

a) să aibă o inscripție prin care să se indice utilizarea

In imaginea de mai sus este prezentata o barca de serviciu gonflabila

1. Saula pentru legare la nava

1.Activitatea in conditii de siguranta la bordul navelor

In timpul acestor operatiuni, cele mai comune riscuri sunt :

2. Gestionarea situatiilor de urgenta la bordul navelor

3. Lucrul cu parame si sarme

Modulul 3 - Lupta contra incendiilor la bord

Urmatoarele principii fundamentale de supravietuire stau la baza regulilor de instruire in caz de

Dacă un singur element al acestui triunghi nu este prezent, focul nu poate fi

Eliminarea unei laturi a triunghiului sau întreruperea reacţiei chimice în care

 Fumatul in spatii cu potrntial pericol de incendiu

Clasificarea incendiilor si a agentilor de stingere adecvati

In functie de efectul de stingere a incendiului, substantele stingatoare (agentii de stingere) se clasifica

Mijloacele de care dispune nava pentru stingerea incendiilor:

 Masuri de stopare a ventilarii sau a altor elemente ce intretin arderea.

Mijloace active de prevenire:

Pentru prevenirea izbucnirii incendiilor la bordul navelor, se interzic:

1. Pentru protecția încăperilor, timoneriilor și spațiilor pentru pasageri, numai sistemele de

Instalații fixe de stingere a incendiilor

Agenți de stingere: Bioxidul de carbon, Apa, Pulberile chimice, Spuma

1. Sisteme de stingere a incendiilor ce utilizează CO2

2. Sisteme de stingere a incendiilor ce utilizeaza apa ca agent de stingere

3. Sisteme de stingere a incendiilor ce utilizeaza pulberile chimice ca agent de stingere

4. Sisteme de stingere a incendiilor ce utilizeaza spuma ca agent de stingere

Spuma exercită asupra incendiului atât efecte de răcire cât şi de înăbuşire.

Funcţie de tipul de spumă, acest lucru se face în felul următor:

Sistemul de avertizare in caz de incendiu

 Sistemul de avertizare trebuie să se oprească automat imediat ce sistemul de stingere a incendiilor a

Cu siguranţă că deprinderea acestor automatisme în cadrul exerciţiilor şi instruirilor regulate va crea

Stingătorul cu pulberi chimice

Punerea în funcţiune se face în modul următor:

Tactica folosirii stingătorului cu pulbere:

La acţionarea clapetei, gazul propulsor antrenează spuma prin

Tactica folosirii stingătorului cu spumă:

Funcţionare: Apăsarea clapetei duce la ridicarea supapei de pe orificiul de

Tactica folosirii stingătorului cu CO2:

* Refularea substanţei de stingere de poate face cu întreruperi, chiar repetate.

Stingătoarele cu ceaţă de apă (Water Mist Fire Extinguisher)

Tactica folosirii stingatoarelor cu apa:

Stingătoarele trebuiesc menţinute şi întreţinute în concordanţă cu recomandările fabricantului şi

În concordanţă cu regulile societăţilor de clasificare, perioada de serviciu a stingătoarelor este dată de

Stigătoare de incendiu transportabile

Aplicatoare portabile de spumă

Ghid de utilizare în siguranţă a stingătoarelor

* Înainte de a începe atacul asupra focului,

* Alege tipul corect de stingător funcţie de natura

* Fii sigur că ştii procedurile corecte de punere în

* Asigură-te că eşti în siguranţă tot timpul;

* Ai grijă, rapiditatea este esenţială dar este mai

* Asigură-te să ai tot timpul la acces la cel puţin