Sunteți pe pagina 1din 44
ANUL MMXIV • NR. 22 VÂNĂTORUL VÂNĂTORUL ȘI ȘI PESCARUL PESCARUL ROMÂN ROMÂN OCTOMBRIE Țapul

ANUL MMXIV • NR. 22

VÂNĂTORUL VÂNĂTORUL

ȘI ȘI

PESCARUL PESCARUL

ROMÂN ROMÂN

OCTOMBRIE

Țapul din Răcorele 6 Sitari și becaține 12 Finale de pescuit sportiv staționar 2014 28
Țapul
din Răcorele
6
Sitari
și becaține
12
Finale de pescuit
sportiv staționar 2014
28
La avați, printre
blocuri de piatră
36
www.agvps.ro
www.agvps.ro
Nr. 22 /OCTOMBRIE 2014 ANUL MMXIV • Serie nouă FONDATĂ ÎN ANUL 1919 REVISTA NAȚIONALĂ
Nr. 22 /OCTOMBRIE 2014 ANUL MMXIV • Serie nouă FONDATĂ ÎN ANUL 1919 REVISTA NAȚIONALĂ
Nr. 22 /OCTOMBRIE 2014 ANUL MMXIV • Serie nouă FONDATĂ ÎN ANUL 1919 REVISTA NAȚIONALĂ

Nr. 22 /OCTOMBRIE 2014 ANUL MMXIV • Serie nouă

FONDATĂ ÎN ANUL 1919 REVISTA NAȚIONALĂ DE VÂNĂTOARE ȘI PESCUIT SPORTIV

REDACȚIA Director general Dr. Ing. Neculai Șelaru Redactor-șef arh. Mugurel Ionescu Redactor corespondent prof. Bianca Ioriatti

Art Director Aurel Neagu Layout/Design CREA Difuzare Ing. Mariana Cristache

CONSILIUL ȘTIINȚIFIC Acad. Dr. Dan Munteanu Acad. Dr. Atilla Kelemen Dr. Ing. Nicolae Goicea Dr. Ing. Vladimir Talpeș

Redacția și administrația București - Calea Moșilor nr. 128, Sector 2, Cod 020882 Tel: 021-313.33.63 E-mail: revistavpr@yahoo.com www.agvps.ro

ISSN 1582 - 9650

Manuscrisele destinate tipăririi vor fi de preferință în format digital. Publicate sau nu, ele nu se înapoiază colaboratorilor. Articolele publicate nu angajează decât responsabilitatea autorilor lor și nu reflectă în mod necesar opinia radacției. Reproducerea oricărui material fără acordul redacției este interzisă.

material fără acordul redacției este interzisă. CUPRINS VÂNĂTOARE 3 Activități vânătorești

CUPRINS

VÂNĂTOARE

3

Activități vânătorești

actualmente interzise (II)

5 PE }EAVA PU{TII

Cum trebuie să fie un vânător

6 ETIC~

Țapul din Răcorele

8 DE SEZON

Vremea rațelor

10

Opinie (II)

12

Sitari și becaține

14

Festivaluri vînătorești

15

Pe drumuride legendă:

Adolf Hesshaimer

16 MUNI}IE

Norma

18 STATISTIC~

Vânatul recoltat pe teritoriul României în sezonul 1939-1940

20 DE SEZON

Micul mistreț

EDITORIAL

VÅN~TOAREA |NCOTRO?

ETOLOGIE

AGENDA

PROFIL

22

Mistrețul solitar

24

Corecții pentru junior

25 PLANTE T~M~DUITOARE

Armurariul

26 Noutăți de prin magazine

DIN TEREN

CHINOLOGIE

PESCUIT

28 COMPETI}II

Finale de pescuit sportiv staționar

2014

30

Nălucile noului val

32 PESCUIT LA R~PITOR

Răpitori în octombrie

34

Știuci tomnatice

36 PESCUIT PE RÅU

La avați printre blocuri de piatră

38 PESCUIT LA MUSC~ ARTIFICIAL~

Măria Sa, cleanul de munte

40 Noutăți de prin magazine 41 MICA PUBLICITATE Solunare - Rebus

SPINNING

SPINNING

8 20
8
20
32 36
32
36

Membrii Consiliului A.G.V.P.S. din România și județele pe care le reprezintă

Președinte: Mugur Constantin Isărescu, Director General: Neculai Șelaru; Vicepreședinți:

Florin Iordache (Olt, Dolj); Atilla Kelemen (Bistrița, Harghita, Mureș), Teodor Bentu (Giurgiu, Asociații de pescari sportivi); Membri: Dorin Calciu (Alba, Arad, Hunedoara), ilip Georgescu (Argeș, Teleoman), Gabriel Surdu (Bacău, Iași, Vaslui), Teodor Giurgiu (Bihor, Satu-Mare), Horia Scubli (Cluj, Maramureș, Sălaj), Nicolae Goicea (Botoșani, Neamț, Suceava), Ion Antonescu (Vâlcea, Sibiu), Eusebiu Martiniuc (Galați, Vrancea), Ion Vasilescu (București), Florică Stan (Buzău, Dâmbovița, Prahova), Ilie Sârbu (Caraș Severin, Timiș), Valentin Jerca (Călărași, Constanța), Ștefan Stoica (Tulcea), Adrian Duță (Gorj, Mehedinți), Laurențiu Radu (Brăila, Ialomița), Gheorghe Iaciu (Ilfov).

octombrie

Editorial

3

Țapul din Răcorele

6

Vremea rațelor

8

Opinie (II)

10

Festivaluri vânătorești

14

Pe drumuri de legendă

15

EDITORIAL

VÅN~TOARE

14 Pe drumuri de legendă 15 EDITORIAL VÅN~TOARE Activități vânătorești actualmente interzise (II) N.
Activități vânătorești actualmente interzise (II) N. ȘELARU Foto: ALIN-CODRU MANU
Activități vânătorești
actualmente interzise (II)
N. ȘELARU
Foto: ALIN-CODRU MANU

Cu gândul la vremea copilăriei într-ale vânătorii, nu pot să nu-mi aduc aminte de „focul vânătoresc”, în fapt un „prânz vânătoresc” luat împreună cu ceilalți vânători și gonaci în mijlocul naturii, după două - trei goane, finalizate sau nu cu rezultat.

D e regulă, locul și, cu aproxi- mație, ora erau stabilite de dimineață, ocazie cu care se

reamintea participanților, pe lângă alte reguli de comportament vânăto- resc, să se abțină de la mâncare și băutură în stand. În primul rând pen- tru evitarea răspândirii de mirosuri nenaturale, care să scadă șansele de reușită ale tuturor în ziua respectivă de vânătoare. Locul era ales, de obicei, într-o po- iană sau pe vreo costișă ferită de vânt, în apropierea unei fântâni, zidite din timpuri necunoscute, ori a unui izvor,

cu apă bună de băut, după posibili- tăți. Oricum, locurile „focurilor vână- torești”, fiindcă prânzuri în pădure fără foc vânătoresc nu prea aveau loc, trebuiau să ofere suficientă deschi- dere privirii vânătorilor și adaug, con- vins fiind de susținere, și cugetelor acestora. Ajunși la locul „focului vânăto- resc”, vânătorii își alegeau poziția convenabilă, ferită de fum, o rându- iau cu atenție și o ocupau prin pune- rea tolbelor sau rucsacuri jos, bineînțeles după ce se îngrijeau de așezarea puștilor la loc sigur. Apoi se

grăbeau să dea o mână de ajutor la curățarea și bătătorirea vetrei, la strânsul vreascurilor și la aprinderea focului, dintr-o obișnuință egalita- ristă, liber consimțită. Când flăcările începeau să joace printre vreascuri, vânătorii își deschi- deau tolbele sau băierile rucsacurilor, scoțând din ele și așezând la înde- mâna tuturor bunătățurile aduse. Nu- mi amintesc ca vreodată, la vreun astfel de „foc vânătoresc”, să fi lipsit țuica și vinul bun, din care se servea întotdeauna cu măsură. Limbile se dezlegau, fiecare aprecia băutura și mâncarea oferită de celălalt și o at- mosferă tovărășească, de adevărată cinstire a camarazilor și a vânătorii, se înfiripa, creștea și domnea spiritul participanților. Ambianța era animată de priveliștea slăninii crestate, cârna-

OCTOMBRIE 2014

|

3

Activități vânătorești actualmente interzise (II)

Activități vânătorești actualmente interzise (II) ților și pastramei perpelite în țepușe pe jar și de

ților și pastramei perpelite în țepușe pe jar și de mirosurile ce se răspân- deau îmbietor în aerul nepoluat al na- turii înconjurătoare. De gustul acestora, ce să mai dis- cutăm? Până și murăturile erau mai gustoase în astfel de ocazii. Prânzul și atmosfera de bună dis- poziție dura cam vreo oră și niciodată nu degenera prin excese, fiindcă cine greșea sau întrecea măsura era trimis, fără excepție, în goană, la căruță sau acasă, după cum aprecia șeful vânăto- rii. Iar dispozițiile acestui șef, de re- gulă autoritar, nu se comentau pe atunci, fiindcă se bucura de corecta solidaritate a camarazilor, care îl res- pectau fiindcă îl alegeau absolut de- mocratic în funcție, și de bunul simț al vânătorilor, care acceptau fără mof- turi judecata sa, conștienți fiind de obligația și necesitatea respectării or- dinii și disciplinei vânătorești în mica lor colectivitate.

și disciplinei vânătorești în mica lor colectivitate. Cu stingerea focului și acoperirea vetrei cu pământ se

Cu stingerea focului și acoperirea vetrei cu pământ se încheia ceremo- nia „focului vânătoresc”. De cca. 10 ani însă, ceremonia „fo- cului vânătoresc” a intrat într-o oare- care ilegalitate, din cauza interzicerii totale a consumului de băuturi alcoo- lice înaintea și pe tot timpul portului și folosirii armei de vânătoare. Adică din seara dinaintea vânătorii până la

Foto: ALIN-CODRU MANU
Foto: ALIN-CODRU MANU

De cca. 10 ani însă, ceremonia „focului vânătoresc” a intrat într-o oarecare ilegalitate, din cauza interzicerii totale a consumului de băuturi alcoolice înaintea și pe tot timpul portului și folosirii armei de vânătoare. Adică din seara dinaintea vânătorii până la momentul introducerii armei, după vânătoare, în dulapul metalic de acasă, confecționat și „omologat” special în acest scop.”

confecționat și „omologat” special în acest scop.” momentul introducerii armei, după vânătoare, în dulapul
confecționat și „omologat” special în acest scop.” momentul introducerii armei, după vânătoare, în dulapul

momentul introducerii armei, după vânătoare, în dulapul metalic de acasă, confecționat și „omologat” spe- cial în acest scop. Fiindcă portul și fo- losirea armei de foc sub influența băuturilor alcoolice este strict interzis prin lege, iar sancțiunea complemen- tară amenzii contravenționale stabi- lite de aceasta, în cazul încălcării prevederi în speță, este suspendarea dreptului de port și folosire a armei pentru o perioadă de 6 luni. Riscul fiind prea mare, chiar și îm- pătimiții obiceiurilor tradiționale au fost determinați să renunțe, treptat – treptat, la orice fel cinstire a camarazi- lor și vânătorii, iar tradiția „focului vâ- nătoresc” se stinge și ea încet – încet, sărăcind partea spirituală a preocupă- rii, din ce în ce mai constrânse, pentru vânători și păstrarea obiceiurilor moș- tenite din generație în generație. Deocamdată trăiam într-o pe- rioadă în care neconformiști și curajo- șii își mai permit încălcarea deliberată a legii, menținând în stare de agonie ceremonia la care am făcut referire. Dar până când? Probabil până ce legiuitorul se va gândi să adauge încă o sancțiune vână- torilor, pentru eventuala lor sustragere de la a „sufla în fiolă”, actualmente scăpată din vedere. Fiindcă în prezent, dacă refuzi să sufli în fiolă, scapi în in- stanță de contravenție și de sancțiunea complementară. Precum în cazul por- tului și folosirii armei de vânătoare în stare avansată de oboseală, în condi- țiile în care „organul” nu poate face ni- cicum dovada acestei stări de fapt. O altă gogomănie a unei legi proaste, vo- tate fără reținere de aleșii noștri, vână- tori și nevânători, din forul legislativ. În aceste circumstanțe legale, de reglementare detaliată a condițiilor de execitare a vânătorii, revenim ob- sesiv cu întrebarea: Vânătoarea înco- tro?

a vânătorii, revenim ob- sesiv cu întrebarea: Vânătoarea înco- tro ? 4 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL
a vânătorii, revenim ob- sesiv cu întrebarea: Vânătoarea înco- tro ? 4 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL
a vânătorii, revenim ob- sesiv cu întrebarea: Vânătoarea înco- tro ? 4 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL

Pe țeava puștii

OPINIE

Cum trebuie să fie un vânător

ELIADE BĂLAN

Am auzit, în vremea multor documentări jurnalistice, mulți oameni deciși să vorbească în deplină cunoaștere despre vânători, convinși fiind că respectă adevărul dacă emit păreri pertinente despre cum ar trebui să fie un vânător, care dă un sens în viață pasiunii de a vâna. Cunosc, deasemenea, și persoane care cred că a fi vânător înseamnă a te răfui, a te răzbuna pe tot ce reprezintă fauna cinegetică, variațiuni nefondate, exprimate într-o formă de jalnică demagogie, unde oportunismul și lipsa de cunoaștere își dau mâna. Pentru aceștia din urmă, portretul plauzibil al vânătorului modern este așezat într-un orizont sumbru, unde îngrijorarea stă față-n față cu vehemența, reacția de adversitate trecând repede între granițele așa-ziselor rele ce s-ar comite organizat pe terenurile fondurilor de vânătoare.

Î mi asum toate riscurile și afirm că aceste voci grobiene nu sunt alt- ceva decât niște gladiatori impro-

vizați, care blamează corpul vânătoresc, din evidentă necunoaștere ori din interese meschine, făcând abs- tracție voit de faptul că exercitarea vâ- nătorii se face în scopul „asigurării echilibrului ecologic, ameliorării cali- tății populațiilor faunei de interes cine- getic, cercetării științifice, didactic sau recreativ sportiv”. Pura negativitate nu face decât să arate lipsa de cunoaștere și reaua credință a neobosiților căută- tori de disfuncții, lipsuri și greșeli, care văd în actul vânătoresc, neînțeles și ne- cunoscut în toate formele lui de mani- festare, doar o acțiune de hăituire a animalelor și păsărilor sălbatice, având ca finalitate capturarea și uciderea acestora. Totuși, la întrebarea cum tre- buie să fie un vânător modern și ac- tual, de nivel european, este timpul să fie dat un răspuns clar. Avem în țară zeci de mii de vână- tori. Dar ce fel de vânători sunt ei? Unii sunt corecți, educați, informați, copți la minte, alții sunt plini de superficia- lități și defecte omenești. Este o reali- tate. Cei mai mulți dintre vânători vor ordine, organizare, rigoare, respect și claritate legislativă, alții, dezinteresați,

se mulțumesc cu improvizații manage- riale funcționărești nemotivate, pre- care și confuze, întreținute de politicieni cu permis de vânătoare. Există ortaci, foarte mulți la număr, că- rora nu le place însă bazarul ordinelor ministeriale, cele mai multe având un conținut mediocru și total neadaptat la prezent și perspectivă, fiind pătrunse adânc de un nevindecabil delir funcțio- năresc, în măsură să frâneze evoluția fenomenului vânătoresc în peisajul vie- ții economice, sociale și publice. Nu aș putea să spun că mă aștep- tam, în toți acești ani, la lucruri făcute cu cap, respectiv la decizii cu identitate care să ajute asociațiile vânătorilor să

funcționeze cu rezultate pozitive în toate planurile, adică să-și vadă liniștite de treabă. Totuși, speram să văd un alt gen de implicare a demnitarilor, unii dintre ei vânători, care au obținut câte un mandat ministerial, să descopăr o abordare profesionistă, un exercițiu ma- nagerial diferit de trecut, în scopul cla- rificării și soluționării unor neîmpliniri semnalate, de conducerile AGVPS și ale asociațiilor tradiționale afiliate, în de- cursul anilor. Cu alte cuvinte, era ne- voie de un alt registru de acțiune al administratorului fondului cinegetic na- țional, adaptat la o realitate care să ri- dice nivelul de protejare a faunei cinegetice, prin stoparea fenomenului de scădere a efectivelor unor specii de animale sălbatice și obținerea unei „re- colte” vânătorești pe măsură, concomi- tent cu adaptarea legislației în domeniu la imperativele strategice europene. Bi- lanțul faptelor unui vânător depinde, inclusiv, de sumedenia de principii care guvernează activitatea vânătorească la nivel macro. Nu se cuvine să stai deo- parte, pasiv și dezinteresat, și să ceri mult de la alții și puțin de la tine. Este un mod de a camufla lipsa preocupări- lor din unele instituții de stat. Reflecțiile de mai sus nu vor însă, în niciun chip, să acopere, într-un fel, nevoia imperativă de adaptare a vână- torului cotidian la profilul vânătorului evoluat, informat, angajat, bazat strict pe educație și corectitudine. Evadarea din liziera convenționalului și pătrun- derea în sfera performanței articulate este absolut necesară, cu condiția luă- rii unei distanțe față de amprenta mo- mentului și printr-o aderență solidă la cultura valorilor vânătorești. Este de la sine înțeles că, la rându-le, și vânătorii trebuie să se lase absorbiți de trendul european, amendând pasivitatea și su- perficialitatea provincială, lentoarea și lipsa de respect față de prevederile ju- ridice, militând fără ezitare pentru un climat sănătos, astfel încât fondul cine-

getic să beneficieze de o protecție și în- grijire superioară celei din prezent. Este îngrijorător să afli că mai există vânători fără simțul răspunderii civice, cu un caracter îndoielnic, iresponsabili, cu o gândire prădalnică, exponenți ai unor manifestări rătăcite care, pur și simplu, își fac de cap, cu riscul de a intra în conflict cu legea. Au vreo legă- tură asemenea indivizi cu spiritul și credința că luptă, cu adevărat, pentru protejarea ecosistemului când, de fapt, ei comit acte de braconaj în cascadă sau, mai grav, își descarcă pușca în pieptul unui coleg de vânătoare, după care abandonează victima într-un lan de porumb? Analizați cazul tragic pe- trecut recent în județul Bihor, în cadrul unei asociații vânătorești de tip nou, neafiliate la AGVPS, și o să constatați că nu așa trebuie să arate un vânător în anul 2014. Cred, sincer, că astfel de cazuri provoacă repulsie și îngrijorare, dău- nătoare grav întregului corp vânăto- resc. Merită o expertiză profundă, fiind simptomul unei patologii primej- dioase. Nu exagerez cu nimic. Pe un asemenea fundal, vânătorul cu dem- nitate este, vrând-nevrând, martorul unor derapaje, vicii, impulsuri de mo- ment, incidente stupide. Vânătorul care ia în serios aceste derapaje nu poate decât să constate că nu există alternative la aceste rele, decât res- pectul față de lege, o educație cores- punzătoare pentru înțelegerea fenomenului, corectitudine și compe- tență vânătorească, personalitate pu- ternică, instruire, implicare creativă, dar, mai ales, convingerea că impera- tivul „binelui comun” este principalul scop în sine, atât pentru protejarea ecosistemului, cât și pentru atingerea standardului de a avea vânători ade- vărați, care trăiesc și apreciază virtu- țile, reușitele și pasiunea nobilă de a vâna. Așa cred că trebuie să fie un vâ- nător.

virtu- țile, reușitele și pasiunea nobilă de a vâna. Așa cred că trebuie să fie un
virtu- țile, reușitele și pasiunea nobilă de a vâna. Așa cred că trebuie să fie un
virtu- țile, reușitele și pasiunea nobilă de a vâna. Așa cred că trebuie să fie un

OCTOMBRIE 2014

|

5

ETIC~

Țapul din Răcorele

IONEL POP

Zi de toamnă târzie, cu soare neputincios în strălucirea sa deasupra stâncăriilor prinse în suflare de zăpadă grăbită. Arma va rămâne mută în hoinăreala noastră de azi. Așa am plănuit cu Oanea: urcăm până pe Muchea Drăgușului, o luăm la deal, de-a lungul ei, vom ocoli pe sub Răcorele, pe sub cele două Ferestre, tăiem Valea lui Mogoș și, spre seară, coborâm pe la Colțul Caprei, la cabană. Cu popasuri, căutând din ochi ciopoare, urmă- rind, dacă vom avea noroc, frământările și bătăile țapilor, nebuni în această zodie a dragostelor.

A m avut noroc și ne-am bucu- rat și ici și colo de pâlcușoare, pistruind negru pe fundalul

de nea. Și țapi am văzut făcând su- veică de la ciopor la ciopor, urcând și coborând pereții în salturi de necre- zut. Doi au trecut și în raza puterii ca- rabinei și Oanea a dat din cap cu oarecare nemulțumire. Deasupra Oco- lului Oțelelor am zăbovit mult, fiindcă scena era deosebit de vie. Se războia acolo un țap voinic cu doi tinerei, care se obrăzniceau pe lângă cele vreo șase capre. Bătrânul nu răzbea să-i alunge, când pe unul, când pe celălalt. Așa, tândălind, abia am luat seama că, pe când am ajuns sub Ră- corele, soarele a început să se obo- sească și să scapete în drum spre iatacurile lui de noapte. Aceste Răco- rele sunt o custură, care taie hotar aspru căldării Sâmbetei. Mai încolo, apoi, se deschide Fereastra Mare și Fereastra Mică în zidul dinspre mia- zăzi. Ajunși la Răcorele, nu se poate să ne lipsim de o încercare. Cunosc și

nu se poate să ne lipsim de o încercare. Cunosc și eu locul, nu numai Oanea.

eu locul, nu numai Oanea. Dincolo de custură se face o padina împrejmuită de ziduri. În căușul ei larg. verzește pat de iarbă. Mai totdeauna am aflat, pe vremea aceasta, horă de nuntă. Încet-încet, ne tragem în susul perete- lui. Ajunși la zimți, abia ne ridicăm ca- petele pană la ochi ca să vedem dincolo, fără să fim descoperiți. Ne cam strica vântul, care s-a trezit dins-

pre nord și tăia ascuțit ca gheața. Aveam însă nădejde că îl abate în sus custura și nu ajunge în căldărușa pa- dinei de dincolo, ca să ducă spaima duhorii de om. Ciopor mare în ocolul de dincolo de creastă. Am numărat opt capre, am recunoscut cinci iezi din primăvară, acum mari. Doi țăpușori, cu coarnele abia răsărite, sub pântece cu penelul de peri pornit, nu înțelegeau frămân- tarea bătrânului cu clenciurile coarne- lor curbate spre spate. Caprele parcă nici nu-l luau în seamă pe cel nebunit. Unele ciupeau colțul ierbii scurte, al- tele zăceau leneșe. Era o priveliște în- cântătoare. Nesimțiți, am pândit-o multișor, până când, deodată, s-a schimbat scena: țapul stăpân s-a oprit din pețitul lui. Înfipt în picioare, pri- vea nemișcat, țintă. Am înțeles cu- rând: s-a ivit de după împrejmuirea de stânci rivalul: și el țap voinic, în puterea vârstei. O clipă s-a oprit, apoi, viteaz, a sărit în ocol. Ca din lojă de teatru, am urmărit duelul aprig. Cu înfruntări din ochi răi, cu bufnituri surde în frunte, cu îmbrânciri din pi- cioare încordate, cu încercări de lovi- turi din ascuțișul coarnelor, cu fereli, urmăriri scurte, cu răsuciri în bușiri noi. Oare care dintre ei era cel care a început să lâncezească? Nu-i mai pu- team deosebi, iată unul, o clipă, a îm- brâncit, a scăpătat în genunchi. O clipă, însă de ajuns ca să primească în coastă lovitura. Sare, se ferește, urmă-

rit aleargă în jurul ocolului, pentru că nu se îndură să se dea bătut. O

rit aleargă în jurul ocolului, pentru că nu se îndură să se dea bătut. O altă lo- vitură îl cumințește și o ia razna, ca să scape. Au dispărut amândoi, în fugă, în urmărire. Mai auzim câteva clipe grohotișul trezit sub picioarele lor… S-a terminat. Atunci mă atinge pe umăr Oanea și îmi arată din cap și din ochi: iată, acolo, la vreo sută de pași, înfipt în creasta țancului, biruitorul! Stă ca tăiat în piatra țuguiului, siluetă nea- gră scrisă ca tăciunele, cu „barba” (coama de pe spinare) fluturând în vânt ca un stindard al victoriei. Parcă vrea să-și vestească biruința, pare că îi place să înfrunte balaurul vijeliei, care stă să prăbușească zidurile cetății de stâncă. Am rămas uimit în fața acestui ta- blou de întruchipare a frumuseții, îm- preunată cu putere și mândrie. Apoi… Ce scânteie diavolească se va fi trezit in mine? Ca și când nu ar fi fost dusă de un gând cumpănit, ca- rabina a fost la ochi, crucea de fir de păianjen din lunetă s-a înfipt în spată, degetul a atins, pornind în pocnet sfâ- șietor moartea. O frântură de clipă, ca și când s-ar fi mirat ce i se va fi întâmplat, țapul a rămas în încremenirea lui. Apoi a făcut saltul mare de scăpare, pe care îl fac și cerbii și căpriorii loviți în inimă. Acum însă saltul n-a fost în pornire de fugă, ci în gol. Trupul negru a făcut în aer o curbă lungă,

s-a descumpănit, picioarele au bătut

căutând în zadar sprijin

după o spinare de stâncă. Mi s-a părut că, târziu, înfundat, am auzit bufni- tura acolo jos, undeva, în fund de pră- pastie. M-am trezit ca din vis rău. „…Ce am făcut?” mi-a scăpat în grai amără- ciunea. Oanea, de lângă mine, n-a în- țeles. „…Brava, domnule doctor! Țap capital… împușcătură de meșter…” Am coborât pană jos, unde zăcea, nu mândrețea semeață din zimțul țan- cului, ci un hoit prăbușii într-o gră- madă schiloadă.

a dispărut

N-am mai încheiat tura de pace pe care o plănuisem. Am coborât la ca- bană. Oanea, îngreunat în spate de victima mea, eu cu piatra de moară pe inimă. În zadar încercam să mă mân- gâi: „…Ți-ai dat drept la un țap într- un an. Iată! Ți l-ai împușcat!” în zadar! Imaginea celui măreț din zare, alăturea a celui zdrobit în nemișcarea morții din fundul abisului, acopereau cu furtună de învinuire…. Șase gloanțe din carabina mea:

cinci hoituri, în loc de cinci mărgele de piatră scumpă pe pieptul muntelui nostru!

mărgele de piatră scumpă pe pieptul muntelui nostru! CE VÂNĂM ÎN OCTOMBRIE Mamifere: bizam, capră
mărgele de piatră scumpă pe pieptul muntelui nostru! CE VÂNĂM ÎN OCTOMBRIE Mamifere: bizam, capră
mărgele de piatră scumpă pe pieptul muntelui nostru! CE VÂNĂM ÎN OCTOMBRIE Mamifere: bizam, capră

CE VÂNĂM ÎN OCTOMBRIE

Mamifere: bizam, capră neagră (exemplar de selecție), căprior (femelă), cerb comun (mascul de trofeu, mascul de selecție, femelă și vițel), cerb lopătar (mascul de selecție, femelă și vițel), câine enot, dihor comun, hermelină, jder, marmotă, muflon, mistreț, nevăstuică, șacal, viezure, vulpe; de la 10 octombrie: cerb lopătar (mascul de trofeu); de la 15 octombrie: capră neagră (exemplar de trofeu); până la 15 octombrie: căprior (mascul). Păsări: becațină comună, becațină mică, cioară grivă, cioară grivă sudică, cioară neagră, cioară-de-semănătură, ciocârlie-de-câmp, cocoșar, coțofană, fazan, gaiță, găinușă-de-baltă, gâscă-de-vară, gâscă-de-semănătură, gârliță mare, graur, graur dobrogean, guguștiuc, ieruncă, lișiță, porumbel gulerat, porumbel-de-scorbură, potârniche, prepeliță, rață mare, rață mică, rață fluierătoare, rață-cu- cap-castaniu, rață moțată, rață pestriță, rață sunătoare, rață lingurar, rață sulițar, rață cârâitoare, rață-cu-cap-negru, sitar-de-pădure, stăncuță, sturz-de-vâsc, sturz cântător, sturzul-viilor, turturică.

rață-cu-cap-negru, sitar-de-pădure, stăncuță, sturz-de-vâsc, sturz cântător, sturzul-viilor, turturică.
rață-cu-cap-negru, sitar-de-pădure, stăncuță, sturz-de-vâsc, sturz cântător, sturzul-viilor, turturică.
rață-cu-cap-negru, sitar-de-pădure, stăncuță, sturz-de-vâsc, sturz cântător, sturzul-viilor, turturică.

OCTOMBRIE 2014

|

7

DE SEZON

Vânătoare la rațe

Vremea rațelor

Text și fotografie MAC

După ce peste vară răbdarea ne-a fost pusă la grea încercare, iar la începutul lui
După ce peste vară răbdarea ne-a fost pusă la grea
încercare, iar la începutul lui septembrie ne-am bucurat de
mult așteptata deschidere la rațe, în sfârșit a venit timpul
să pornim spre malul apelor, pregătiți fizic și emoțional
pentru marea întâlnire. A venit vremea rațelor…!

L a fel ca la școală, și la vânătoare este bine să mergem cu „temele de casă” făcute, cu „ghiozdanul

pregătit” și „lecția” bine învățată.

Cinci pași spre succes

Ce să înțelegem prin aceasta? Foarte simplu: arma verificată la armu- rier, echipamentul în ordine, partene- rul patruped pregătit pentru ieșirea la malul apei, un pic de antrenament în poligon la talere și, nu în ultimul rând, recunoașterea anterioară a terenului de vânătoare. Dacă am avut grijă de toate acestea de-a lungul verii, putem spune că suntem, practic, cu cinci pași mai aproape de succes și o partidă de vînă- toare la baltă reușită. Asta, bineînțeles, dacă și suratele aripate vor fi prezente la prima întâlnire…!

Camuflajul poate face diferența

Având în vedere culorile mediului în care vănăm, în funcție de anotimp, echipamentul camuflaj ne ajută să de- venim parte din tabloul natural gene- ral în care ne aflăm. „Formele” și „conturul vânătorului“ se vor pierde printre formele și culorile vegetației în- conjurătoare, fapt ce ne pune la adă- post de privirile scrutătoare are

fapt ce ne pune la adă- post de privirile scrutătoare are păsărilor ce se apropie și

păsărilor ce se apropie și privesc din înalt spre luciul apei. De la mai vechiul camuflaj militar, binecunoscut, s-a ajuns astăzi la modele care imită până la cele mai mici detalii de culoare și formă, varietatea de forme și culori a vegetației, incluzând aici stufărișul de la marginea apei. Advantage MAX 4 este una dintre primele mărci care a in- trodus modelul vegetației de baltă

pentru îmbrăcămintea destinată aces- tui gen de vănătoare. De la jachete și pantaloni, gama s-a diversificat tre- când la șepci, pălării, tricouri, chiar și încălțăminte. Și armele de vânătoare sunt fabricate cu finisaj exterior, inclu- siv țeava, în diferite modele camuflaj. Tehnnolgia a evoluat, iar arta camufla- jului a devenit o prezență obișnuită în cadrul partidelor de vânătoare la baltă.

Fascinația atrapelor

Tehnica folosirii „siluetelor” câș- tigă rapid tot mai mulți adepți. Chiar dacă există și unele inconveniente, le- gate în primul rând de transportul și efortul de amplasare pe teren a atra- pelor, rezultatul final este, de cele mai multe ori, în măsură să alunge obo- seala chiar și celor mai sceptici dintre participanți. Dacă la început siluetele erau așezate pur și simplu pe apă, fără vreo socoteală anume, experiența ore- lor de așteptare a demonstrat că anu- mite „scheme” de amplasare dau rezultate mai bune, permițând, pe lângă atragerea păsărilor, și dirijarea lor către zonele alese din perimetrul ce permite un tir eficace. Bineînțeles,

din perimetrul ce permite un tir eficace. Bineînțeles, aici trebuie ținut seama și de pozițio- narea

aici trebuie ținut seama și de pozițio- narea vânătorilor în raport cu direcția vântului, traseele obișnuite ale păsări- lor, apropierea de mal și configurația malurilor. Tehnologia a permis, de asemenea, îmbunătățirea calității atra- pelor, acestea evoluând de la simplele siluete sculptate din lemn și vopsite în două trei culori de bază, până la folo- sirea la fabricație a materialelor sinte- tice și utilizarea vopselelor care absorb razele ultraviolete, pentru a crea efect de real life în ochii zburătoarelor. Asta, ca să nu mai vorbim de atrapele me- canice, care se deplasează cu balans pe apă sau au aripi rotative sau osci- lante, imitând mișcările naturale ale păsărilor vii…

lante, imitând mișcările naturale ale păsărilor vii… Atrape mici pentru rațe mari Poate că, pe undeva,
lante, imitând mișcările naturale ale păsărilor vii… Atrape mici pentru rațe mari Poate că, pe undeva,

Atrape mici pentru rațe mari

Poate că, pe undeva, se exagerează, este tipic ființei umane, dar pe total, aju- torul pe care atrapele l-au adus vânăto- rilor este indiscutabil. Cele mici sunt mai ușor de transportat, iar cele mari nu în- seamnă neapărat succes garantat. Ră- mâne de văzut până unde se va ajunge cu progresul tehnologiei și, bineînțeles, râmîne ca experiența personală să-și spună cuvântul. Până la urmă, tot orele petrecute pe malul apei, cu arma de vâ- nătoare și alături de camaradul patru- ped, vor fi cele care vor decide ce echipament vom folosi, ce formație de siluete vom desfășura pe oglinda apei și, bineînțeles, dacă și atrapele mici vor atrage rațele mari!

dacă și atrapele mici vor atrage rațele mari! RAȚĂ CU SOS TERIYAKI ȘI CIUPERCI Gastronomie
dacă și atrapele mici vor atrage rațele mari! RAȚĂ CU SOS TERIYAKI ȘI CIUPERCI Gastronomie
dacă și atrapele mici vor atrage rațele mari! RAȚĂ CU SOS TERIYAKI ȘI CIUPERCI Gastronomie

RAȚĂ CU SOS TERIYAKI ȘI CIUPERCI

Gastronomie vânătorească

NANA NINA

TERIYAKI ȘI CIUPERCI Gastronomie vânătorească NANA NINA Rața cu sos teryaki și ciuperci poate fi servită

Rața cu sos teryaki și ciuperci poate fi servită la ocazii, când vânatul este tema principală a mesei. Pieptul sau pulpele de rață sălbatică pot face oricând deliciul unei cine cu invitați sau cu familia și vor aduce aprecierile mesenilor pentru bucatele pregătite.

Ingrediente necesare pentru 4 porții: • 4 piepți sau pulpe de rață cu piele • 8 linguri de sake • 8 linguri de sos de soia • 2 linguri de zahăr brun • 250 grame de ciuperci feliate • ulei de măsline și condimente. Preparare: Pentru sosul teriaky amestecați sosul de soia, sake-ul și zahărul și puneți carnea la marinat timp de cel puțin o oră în frigider. Apoi, într-o cratiță cu puțin ulei de măsline, puneți piepții sau pulpele cu pielea în jos, la foc mediu, până ce pielea se rumenește bine și devine crocantă. Întoarceți carnea și lăsați-o la foc mic. După 10 minute adăugați sosul marinat și condimentele, tot la foc mic, și așteptați până scade bine, iar carnea se rumenește. Scoateți bucățile pe farfurii și lăsați-le să se răcească câ- teva minute. Căliți ciupercile cu puțin ulei și sos de soia și garnisiți cu ele farfuriile pregătite. Câteva ornamente cu lămâie vor spori atractivitatea prezentării. Un pahar de vin roșu sec/demisec, cabernet/shiraz, va adăuga un plus de savoare bucatelor. Poftă bună!

pahar de vin roșu sec/demisec, cabernet/shiraz, va adăuga un plus de savoare bucatelor. Poftă bună! OCTOMBRIE
pahar de vin roșu sec/demisec, cabernet/shiraz, va adăuga un plus de savoare bucatelor. Poftă bună! OCTOMBRIE
pahar de vin roșu sec/demisec, cabernet/shiraz, va adăuga un plus de savoare bucatelor. Poftă bună! OCTOMBRIE

OCTOMBRIE 2014

|

9

OPINIE

Vânătoarea încotro?

Opinie (II)

MITICĂ GEORGESCU

Vânătoarea încotro? Răspunsul la această întrebare, ce pare doar de perspectivă, ar putea fi întrevăzut în strategia, „legea și reglementările subsidiare legii din domeniul cinegetic” – N. Șelaru, V.P.R. iulie 2014.

C ontinuând comentariile din numărul trecut al VPR, trecem la pct. A din Anexa nr. 2 și

constatăm cu surprindere că au fost omise, cu bună știință sau din neaten- ție (?), câteva mamifere din fauna țării noastre, cu nimic mai prejos din punct de vedere faunistic decât diho- rul, de exemplu. Astfel, au fost omiși alți doi dihori, subspecia endemică pentru Dobrogea, dihorul pătat - Vor- mela peregusna euxina, Pocock, 1936 ( observați confirmarea ende- mismului prin precizarea din denumi- rea științifică - euxina !) și dihorul de stepă - Mustela putorius rothschildi, Pocock, 1932. Lipsesc, deasemeni, ariciul euro- pean - Erinaceus europaeus, L. 1758, și ariciul dunărean, subspecie ende- mică pentru România, semnalat prima dată la Găgeni -Prahova, în anul 1900 - Erinaceus roumanicus roumani- cus, Barett-Hamilton, 1900. Lista nu-i cuprinde nici pe cei doi grivani, grivanul călător - Cricetul- lus migra-torius migratorius, Pallas, 1773, și grivanul cu coadă scurtă - Mesocricetus auratus newtoni, Ne-

10 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN

hring, 1898, hamsteri și ei, cu nimic mai prejos decât hârciogul, înobilat și redenumit hamster, care figurează însă în anexa nr. 2. Mai precizăm că cel de al doilea grivan, necunoscut ca animal sălbatic în celelalte țări euro-

Foto: ALIN-CODRU MANU
Foto: ALIN-CODRU MANU

Foto: ALIN-CODRU MANU

pene, a fost identificat exclusiv în Do- brogea, în stare sălbatică. Dintre absenții nemotivați, ar mai fi de menționat încă o nevăstuică - Mustela nivalis boccamela, Be- chstein, 1800, popândăul comun - Citellus citellus, L. 1766, popândăul pestriț - Citellus suslicus, Guelden- staedt, 1770, popândăul dunărean - Citellus citellus istricus, Călinescu, 1934, subspecie endemică pentru Câmpia Dunării, orbetele apusean - Spalax leucodon, Nordmann, 1840, orbetele răsăritean - Spalax micro- phtalmus antiquus, Méhely, 1909, orbetele dunărean (Spalax microp- htalmus istricus, Méhely, 1909, sub- specie endemică pentru Câmpia Dunării, orbetele transilvănean - Spalax microphtalmus mézöségien- sis, Szunyoghy, 1937, subspecie en- demică pentru România. Lipsesc și speciile și subspecii de pârși: pârșul de alun - Muscardinus avellanarius avellanarius, L. 1758, pârșul cu coadă stufoasă - Dryomys nitedula nitedula, Pallas, 1779 și pârșul de stejar- Eliomys quercinus, L. 1776.

Lista absenților devine completă, doar dacă adăugăm delfinii: delfinul cu botul gros - Tursiops truncatus ponticus, Bobrinski, 1944, subspecie endemică litoralului românesc și del- finul comun - Delphinus delphis ponticus, Barabash, 1935, și el sub- specie endemică litoralului românesc. Nefiind foarte în temă cu discuțiile contradictorii dintre consultanții AGVPS și reprezentanții autorității publice centrale care răspunde de sil- vicultură, cu privire la aspectele sesi- zate, și neștiind care a fost criteriul de selecționare al mamiferelor din fauna României, exclusiv de către factorii decidenți, pentru a fi înscrise pe cele două liste anexe ale Legii nr. 407/2006 (versiunea consolidată în 14.05.2014), nu ne îngăduim să pro- punem includerea lor în vreo erată a legii. Le-am amintit aici, doar pentru că a ști că există și ele, ca și veverița și hamsterul, singurele dintre mami- ferele mărunte luate în seamă de această lege. Și ne-am zis, repetăm, că, din mo- ment ce printre păsări și-au găsit loc cele de talie foarte mică, pitulicea de exemplu, pentru a nu le mai enumera pe celelalte, atunci merită să fie amin- tite și micile mamifere, din care unele sunt endemice pentru România, deci care merită să fie cunoscute și prote- jate, dacă legea vânătorii se dorește a ieși din obiectul reglementărilor sale și a fi mai complexă decât cea a pro- tecției mediului. Dacă poate am insistat asupra fap- tului că au fost incluse în acea lege toți constituenții avifaunei și a unei părți rezonabile din mamifere (exclu- zând à priori liliecii, șoarecii și șobo- lanii), nu am făcut-o decât din motivele de consecvență deja mențio- nate. Rămâne însă o problemă de rezol- vat… aceea sugerată de paznicul de vânătoare, în privința cunoașterii și recunoașterii în teren, de către toți vâ- nătorii, fără excepție, a întregului neam păsăresc trăitor la noi în țară, fie el sezonier, fie permanent, în ab- sența unor cataloage cu pozele și cu denumirile respective, fără de care aplicarea prevederilor anexei nr. 2 este iluzorie. Fiindcă nu-mi pot permite să suge- rez ca Legea vânătorii să fie șlefuită doar, a se citi finalizată din punct de vedere științific, de reprezentanții vâ- nătorilor, nu doar de reprezentanții birocrați ai autorității publice centrale care dictează sau impune conținutul reglementărilor pe care urmează să le aplice tot ei.

reglementărilor pe care urmează să le aplice tot ei. Foto: ALIN-CODRU MANU Foto: ALIN-CODRU MANU OCTOMBRIE
reglementărilor pe care urmează să le aplice tot ei. Foto: ALIN-CODRU MANU Foto: ALIN-CODRU MANU OCTOMBRIE
reglementărilor pe care urmează să le aplice tot ei. Foto: ALIN-CODRU MANU Foto: ALIN-CODRU MANU OCTOMBRIE
reglementărilor pe care urmează să le aplice tot ei. Foto: ALIN-CODRU MANU Foto: ALIN-CODRU MANU OCTOMBRIE

Foto: ALIN-CODRU MANU

Foto: ALIN-CODRU MANU
Foto: ALIN-CODRU MANU

OCTOMBRIE 2014

|

11

ETOLOGIE

Dintre „păsările vânătorului”

Sitari și becaține

Dr. GEORGE CRISTIAN GEORGESCU

Exista odată o „vorbă” printre vânătorii pasionați de „pasărea din vis” – sau „pasărea cu ciocul lung”… și anume… „au căzut sitarii!!”… Mai mult decât „o vorbă”, era o știre care se răspândea la iuțeală printre „sitărarii” consacrați și pe care o așteptaseră toată iarna, pentru pasajul de primăvară, ori toată vara, pentru pasajul de toamnă. Deși fără un instinct de asociere în grup, ducându-și viața solitar, în timpul pasajelor, apar grupuri de migrație, de la două-trei exemplare, la cel mult câteva zeci, fără ca acest lucru să însemne mai mult decât o grupare trecătoare, determinată de unele condiții meteo nefavorabile. Dar, primul „observator” al primului sitar, nu putea spune că… „a căzut sitarul”… ci – poate că a mai văzut încă unul și încă unul, dar nu într-un stol –, astfel că știrea însemna, de fapt, debutul mult așteptat al pasajului, mult mai „percutantă” dacă exprima pluralul.

12 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN

exprima pluralul. 12 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN Sitarul de pădure ( Scolopax rusticola, L. )

Sitarul de pădure (Scolopax rusticola, L.) Visat și dorit de „vânătorii de modă veche”, sitarul apare la noi încă din luna februarie - cu majoritatea sosirilor de la jumătatea lunii martie până către jumătatea lunii aprilie – în popasurile din lungul drum către locurile de cui- bărit dinspre nord, ca și în cele din dru- mul către locurile de iernare din sud, începând din septembrie, uneori până în noiembrie. În pasajul de primăvară, căile de migrație ale sitarilor urmează cursurile râurilor Ialomiței, Dâmboviței și Siretului și dealurile subcarpatice dintre Olt și Dâmbovița, pentru ca toamna să treacă în număr mare peste estul Dobrogei și Delta Dunării. În tim- pul acestor popasuri de primăvară, caută zonele cu „tufă roșie”, adică pă- durile de cvercinee cu frunzele rugi- nite, dar necăzute peste iarnă, iar toamna, terenurile din zăvoaie. Oricum însă, se oprește acolo unde umiditatea solului îi îngăduie să tatoneze „în sită”, căutându-și hrana cu ciocul său lung și perfect adaptat pentru așa ceva. Într- adevăr, ciocul sitarului prezintă o par- ticularitate, în sensul că este înzestrat cu o mobilitate a unei porțiuni de la vârful maxilarului superior, acționată de o musculatură specială, în timp ce maxilarul inferior, infipt în sol, ca un sprijin, permite căutarea larvelor și râ- melor, iar la identificarea și găsirea acestora participând și un senzor tactil localizat în cioc. Se pare că, însăși nu- mele păsării, ar proveni de la acest mod de a-și căuta hrana, sfredelind des pă- mântul umed ca pe o sită, lăsând unui observator atent, posibilitatea să dis- tingă aceste urme. O altă „ciudățenie”, atribuită sita- rului, ar fi putința acestuia de a-și în- griji singur o eventuală fractură a unui picior – mai exact a tarsului – în urma lovirii de către vreo alică, situație în care își poate înveli porțiunea afectată într-un colier de lut care, întărindu-se, poate favoriza protecția și cicatrizarea rănii. Se prea poate ca, vreun vânător norocos, să fi dobândit un sitar aflat într-o atare situație și să fi lansat in- formația. Dar ar mai fi și o altă „știre de senzație” despre această tainică pa- săre, și anume aceea că, în caz de pe- ricol, femela poate transporta în zbor un pui, sprijinindu-l între piept, cioc și picioare. Fără a gândi la discreditarea

unei astfel de „știri”, ne rezumăm la opinia că sitarul, cuibărind rar la noi - în unele păduri colinare și montane, în plus și în unele din Dobrogea - po- sibilitățile de a dobândi o astfel de ob- servație sunt destul de reduse. În schimb, ceea ce cu siguranță s-a obser- vat la sitar în timpul pasajelor de pri- măvară, a fost comportamentul de „nuntaș” al acestuia. Astfel, s-a obser- vat că zborul său – de regulă, spre cre- puscul – se derulează într-un șirag de volte și schimbări rapide în direcție și înălțime, în care sunt angajați doi – trei competitori în căutarea vreunei fe- mele singure și disponibile, ori când un „cocoșel” prins în focurile epocii de împerechere, se află în urmărirea fe- melei în zbor. Tot în această perioadă, masculul își anunță sonor căutarea unei dorite perechi, printr-un cântec specific, traductibil prin sunete joase, răgușite, …cuorrr…cuorrr… deru- late cu repeziciune, după care ur- mează unele înalte și acute, asemănătoare cu sunetele …psssitt… psssitt…. Acest cântec pronupțial, este cunoscut de vânători, care îl numesc simplu …corăitul sitarului. Până acum nu avăzut nimeni vreun sitar po- posind pe creanga vreunui copac și nici nu va vedea vreodată, pasărea ne- având acest obicei, deși este exclusiv „de pădure”. Când își zărește perechea la sol, ori când vrea să coboare într-un loc pe care a pus ochii, o face brusc, de parcă ar cădea din înalt, de unde poate și ex- presia pe care am evocat-o la început, despre „căderea sitarilor”. Deoarece principalele sale activități, zborurile de migrație, jocurile de împerechere și de căutarea hranei, se derulează în pe- rioada crepusculară și de noapte, cu vi- zibilitate redusă, acuitatea simțului văzului sitarului este deosebită, dato- rită unui câmp vizual binocular – deci cu ambii ochi – ca urmare a poziției înalte a ochilor, a mărimii și structurii lor perfecționate. Din cauza acestei po- ziții, când zboară cu rapiditate printre arbori, o face cu ciocul ținut în jos, ast- fel încât favorizarea vederii binoculare să fie maxime. Cam acestea sunt de spus despre sitar deocamdată, urmând ca ceea ce ar mai fi de aflat, să se îm- plinească „la fața locului”, în timpul vii- toarelor pasaje. Se recomandă „paza de seară” și muniția încărcată cu alice de 2 mm. Nu se mai fac - din fericire – acele vânători cu gonași, primăvara, de exemplu pe la Cobia, în Dâmbovița, într-un crâng de stejar, la 4 - 5 puști, puteau fi vânați cel puțin 10 - 12 sitari. La o singură goană! Sezon legal 1.09. - 28.02. A nu se confunda cu sitarul de mal, a cărui vânare este interzisă.

cu sitarul de mal, a cărui vânare este interzisă. BECA}INELE Într-o vreme, vânătorii de becaține,
cu sitarul de mal, a cărui vânare este interzisă. BECA}INELE Într-o vreme, vânătorii de becaține,
cu sitarul de mal, a cărui vânare este interzisă. BECA}INELE Într-o vreme, vânătorii de becaține,

BECA}INELE

Într-o vreme, vânătorii de becaține, reprezentau oarecum „elita” trăgătorilor „la zbor”. Povestirile lor erau simple, fără senzațional, dar captivau prin sinceritatea mărturisirilor despre ceasurile petrecute în căutarea ori așteptarea acelor misterioase păsări. Am vrea să ne înșelăm, dar simțim că sunt din ce în ce mai puțini vânători, dintre aceia în stare să umble o zi întreagă prin smârcuri, năzuind să atârne la ciorchinar câteva din aceste zburătoare atât de greu de vânat. Se pierde farmecul unei astfel de vânători și dispar și povestitorii ei.

Denumite generic becaț, bicaț, bicaz, jneap, oaia morților (rar), cele două specii care trec pe la noi în epocile de pasaj din primăvară și toamnă, sunt totuși în măsură să furnizeze emoții și satisfacții, dacă nu prin greutatea în kilograme a vânatului dobândit, în mod sigur prin împlinirea unui tir dificil.

dobândit, în mod sigur prin împlinirea unui tir dificil. Becațina comună ( Gallinago gallinago, L. )

Becațina comună (Gallinago gallinago, L.) Numită pe scurt becațină, în unele zone din țară, mai este „alintată” cu apelativele berbecel, berbecuț sau berbecuță, fără să putem afla motivația acestor denumiri. Apare la noi în lunile martie-aprilie pentru scurte popasuri în drumul spre locurile de cuibărit din nordul european, iar la întoar- cere spre locurile de iernare din sud, face din nou scurte popasuri în lunile septembrie - octombrie. Migrează în timpul nopții și, din câte se știe, zboară în grupuri mici, neorganizate. Dealtfel, este o pasăre singuratică, fără o viață de cuplu pe teritoriul țării noastre, chiar dacă pot fi găsite câteva pe supra- față mică, în căutarea hranei. Dieta sa este compusă exclusiv cu hrană ani- mală – larve, râme, mici moluște, diverse alte nevertebrate – pe care le caută cu ajutorul ciocului său lung (cca. 75 mm.), drept și flexibil, cu care sondează mâlul și, probabil printr-un senzor tactil localizat în cioc, descoperă hrana căutată. Este foarte atentă și sperioasă față de orice zgomot din jur, încât își ia zborul brusc. Atunci, scoate un țipăt scurt și răgușit, semn că pasărea este speriată, țipăt cunoscut de vânătorii pasionați de această specie, traductibil prin ssșșeek… ssșșeek, repetat de câteva ori. În timpul zborului, în zig-zag, destinat delimitării unui mic teritoriu, se produce un sunet audibil, redat prin particula VV…VV…VV… datorită vibrației penelor codale (rectrice) cu care poate schimba direcția în zborul său rapid. Se vânează de obicei cu un câine pontator, prin metoda „la sărite”, folosind cartușe încărcate cu alice de 2 mm. Sezon legal, 1.09. - 28.02.

încărcate cu alice de 2 mm. Sezon legal, 1.09. - 28.02. Becațina mică ( Lymnocryptes minimus,

Becațina mică (Lymnocryptes minimus, L.) Este cunoscută și ca „surda”, denumire mult mai răspândită decât cea de „mută” (ar fi prea mult ca această pasăre, de talia unei vrăbii, să fie „surdo-mută”). Dar apelativul „surda”, l-a căpătat datorită faptului că, răbdând apropierea vânătorului, ar lăsa im- presia că nu prea ar auzi. Dar, în realitate, pasărea nu este deloc indiferentă la zgomote, iar dacă rabdă apropierea omului, o face folosind principala ei armă de apărare, camuflajul în imobiliate. Spre deosebire de precedenta care, când se ridică de la sol, scoate acel țipăt caracteristic, becațina mică își ia zbo- rul în liniște, fără niciun țipăt. Și zborul său se deosebește de cel al becaținei comune, neavând acele zig-zag-uri rapide, semănând mai degrabă cu cel al unui fluture. Duce o viață singuratică, nu în stoluri. Este specie de pasaj, sosind la noi pentru scurte reprize de popas, în martie-aprilie, cuibărind în nordul continentului și revine toamna, în octombrie-noiembrie. La „greutatea” ei de numai cca. 60 g nu reprezintă o ispită culinară din acest punct de vedere, ci doar pentru rafinamentul unor rețete. În plus, dă satisfacția tirului reușit. Se vânează în același mod ca și becațina comună.

unor rețete. În plus, dă satisfacția tirului reușit. Se vânează în același mod ca și becațina
unor rețete. În plus, dă satisfacția tirului reușit. Se vânează în același mod ca și becațina
unor rețete. În plus, dă satisfacția tirului reușit. Se vânează în același mod ca și becațina

OCTOMBRIE 2014

|

13

AGENDA

Festivaluri vânătorești

N. ȘELARU

Ziua Sf. Eustațiu, devenită și Zi a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi din România, a fost sărbătorită în acest an, cu fastul perfecționat de la o ediție la alta, atât la Bata – Arad, cât în Poligonul de Tir Vânătoresc Paiu - Vaslui.

P e lângă vânători au fost pre- zenți, ca și în alte ocazii, câți- va reprezentanți ai șoimarilor

din România, care, sfidând o lege ca- tegoric strâmbă în ceea ce-i privește, au făcut demonstrații senzaționale cu

păsările lor de pradă, dresate special pentru practicarea unei vânători du- rabile, ce se apropie sensibil de artă în vânătoare. Au fost prezenți, de ase- menea, și reprezentanți ai arcașilor, neîndreptățiți și ei, în egală măsură,

arcașilor, neîndreptățiți și ei, în egală măsură, 14 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN de aceeași lege
arcașilor, neîndreptățiți și ei, în egală măsură, 14 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN de aceeași lege
arcașilor, neîndreptățiți și ei, în egală măsură, 14 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN de aceeași lege

14 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN

în egală măsură, 14 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN de aceeași lege anacronică din punct de

de aceeași lege anacronică din punct de vedere european și al recunoașterii unei activități tradiționale, ce a fost decretată de UNESCO ca făcând parte din patrimoniul cultural universal al omenirii. Au fost prezenți și vânători din alte zone ale țării și din țări vecine, precum și o mulțime de nevânători, dornici să cunoască și să ia parte la petrecerea organizată de asociațiile tradiționale ale vânătorilor și pescari- lor sportivi din cele două județe, lângă care s-au alăturat și alte asocia- ții vânătorești localnice afiliate la AGVPS. Nu au lipsit, dintre participanți, nici personalități ale lumii politice și sociale, care au știut să coboare în mijlocul vânătorilor și pescarilor spor- tivi, curioși fiind să-i cunoască mai bine și dispuși probabil să le susțină interesele, prea mult și sfidător neso- cotite în ultima perioadă. Participanții au putut urmări de- monstrații și concursuri vânătorești inedite pentru cei mai mulți dintre ei, au vizionat expoziții de trofee vânăto- rești valoroase, au ascultat muzică de calitate, au apreciat delicioasele pre- parate din vânat și pește la ceaun și grătar, au degustat băuturi alese și s-au bucurat de o petrecere deschisă și egalitaristă aparte, cum rar mai sunt organizate în prezent. Impresiile rămase au fost exce- lente, toți interlocutorii apreciind efortul organizatorilor și reușita ma- nifestărilor, fiindcă au scos subtil și convingător în evidență, alte preocu- pări, de ordin spiritual, ale vânătorilor și pescarilor sportivi, decât cele pri- vind vânătoarea și pescuitul cu un- dița, foarte importante și acestea pentru societatea în care trăim.

importante și acestea pentru societatea în care trăim. Așadar vânătorii și pescarii sportivi participanți la
importante și acestea pentru societatea în care trăim. Așadar vânătorii și pescarii sportivi participanți la
importante și acestea pentru societatea în care trăim. Așadar vânătorii și pescarii sportivi participanți la

Așadar vânătorii și pescarii sportivi participanți la cele două festivaluri, au arătat, și de această dată, că știu să socializeze, să se distreze și să atragă ușor alături, o mare parte a societății civile, cu sau fără preocupări adiacente vânătorii și pescuitului sportiv”.

o mare parte a societății civile, cu sau fără preocupări adiacente vânătorii și pescuitului sportiv”.
o mare parte a societății civile, cu sau fără preocupări adiacente vânătorii și pescuitului sportiv”.

La vânătoare

PROFIL

Pe drumuri de legendă:

Adolf Hesshaimer

Text și fotografie BIANCA IORIATTI

Există o legendă mexicană care mi s-a părut că ar avea o legătură tainică cu destinul vânătorului - căutător al „mistrețului cu colți de argint”, - cel care aleargă toată viața după un vis ce, de foarte puține ori, devine realitate…

după un vis ce, de foarte puține ori, devine realitate… L egenda povestește cum un grup
după un vis ce, de foarte puține ori, devine realitate… L egenda povestește cum un grup

L egenda povestește cum un grup de exploratori s-au rătăcit într- o peșteră întunecoasă și au con-

tinuat să umble prin întuneric, chiar dacă nu mai vedeau nimic. La un mo- ment dat, obosiți și flămânzi, au vrut să renunțe. În clipa aceea au auzit o voce care le-a spus că nu au de ales. Dacă vor merge mai departe, vor ieși într-o bună zi în afara peșterii, dar soarele va fi prea strălucitor pentru ochii lor obiș- nuiți cu întunericul și vor orbi. Niciunul nu a ezitat și exploratorii și-au conti- nuat căutarea… Asemenea legendelor, există și că- lătorii care nu se termină niciodată. Sau partide de vânătoare nemuritoare. Una dintre acestea rămâne cea a vână- torului brașovean Adolf Hesshaimer, cel care, exact acum opt decenii, do- bândea un trofeu de capră neagră care l-a făcut nemuritor și care l-a legat pe vecie de munții Făgărași. După o zi întreagă de scrutat văile și crestele, la capătul altei săptămâni de căutări, ostenit, Adolf Hesshaimer, ală- turi de paznicul de vânătoare, s-a oprit pentru a se odihni, înainte de a lua dru-

mul de întoarcere, știind prea bine că ziua de vânătoare era terminată. Ațipise doar câteva minute sub soarele care in- unda tufele de jnepeni, iar când s-a tre- zit, printre crengile unui pin venerabil i se arătau „din când în când, la fiecare adiere de vânt, niște coarne enorme de țap, care erau aplecate împreună cu capul pe unul din picioarele din față, pe

care animalul le ținea în lungul corpului, savurând și el căldura dulce a razelor de soare a acestei toamne târzii. Vânătorul

a rezemat deja carabina de raniță, iar

corpul stătea pe iarbă, ca la poligon. A vizat prin lunetă bustul enorm al anima- lului, care nu simțise încă nimic. Atinge- rea trăgaciului, de-abia sesizată de vânător, țapul a prins-o deja. El și-a ri- dicat capul și l-a mișcat de câteva ori, fi- indcă razele oblice ale soarelui îi jenau vederea. Dar tot în fracțiunea aceea de se- cundă, pușca a bubuit îndelung, iar glon-

țul care a lovit în plin a făcut ca animalul

să sară cu picioarele din față în sus, la fel

ca atunci când un om ridică mâinile să

se predea. Apoi s-a rostogolit pe spate în

jnepeni (…) Vânătorul, nerăbdător, și-a scos un șiret de la bocanci, apoi l-a trecut

de-a lungul coarnelor de la rădăcină până în vârful cleanțurilor. A luat un chi- brit și a început să măsoare sfoara: o dată, de două ori, de șapte ori, fără un centimetru. Exact lungimea de 34 cm; apoi a măsurat grosimea, deschiderea și înălțimea. Un mic calcul aproximativ 141,1 puncte. Acesta era RECORDUL MONDIAL!” (fragmentul de mai sus este extras din cartea „Antilopa Carpa- ților”, a celebrului Aristide Stavros). Foarte puțini știu că Adolf Hesshai- mer nu a mai trait mult după această vânătoare, însă el rămâne nemuritor în sufletul celor care l-au cunoscut, fie doar și din povestiri. Printre funcțiile pe care le-a ocupat se numără și aceea de președinte al Camerei de Comerț Bra- șov de la acea vreme. Pe aceleași cărări ale Gârdomanului Mare, pe unde doar zeii mai au curajul să calce din când în când, caprele negre își continuă salturile în voie, iar timpul pare să stea pe loc. Doar văile își mai amintesc ecourile de mult stinse. Ca și vânătorii, există munți cărora, nu–i așa, le ajunge o legendă pentru a deveni ce- lebri.

și vânătorii, există munți cărora, nu–i așa, le ajunge o legendă pentru a deveni ce- lebri.
și vânătorii, există munți cărora, nu–i așa, le ajunge o legendă pentru a deveni ce- lebri.
și vânătorii, există munți cărora, nu–i așa, le ajunge o legendă pentru a deveni ce- lebri.

OCTOMBRIE 2014

|

15

MUNI}IE

Advertorial

Norma

MAI MULT DE UN SECOL ÎN SLUJBA UTILIZATORILOR DE ARME

VILI STANCU

În 1902, frații Enger, din Oslo, înființează compania Norma, denumită câțiva ani mai târziu „Norma Projektilfabrik A/S”. Numele „Norma” nu are nici o legatură cu cuvântul „Norge”, denumirea Norvegiei și nici vreo tentă naționalist-patriotică, așa cum suntem tentați să credem, având în vedere modul în care percepem noi rezonanța limbilor scandinave. Pur și simplu, unul din frați era mare iubitor de muzică clasică și făcuse o pasiune pentru opera Norma a lui Vincento Bellini.

mondial. Principalii furnizori de proiec- tile Nosler, Swift, Speer, Barnes, Berger, Hornady, Sierra și Woodleigh aprovi- zionează anual fabrica cu milioane de gloanțe. Astăzi, Norma produce pentru Weatherby peste 50 de încărcături pen- tru 20 de calibre. Pe lângă proiectilele achiziționate de la furnizorii tradiționali, compania încurajează cercetările pentru crearea de modele noi de glonț pentru muniția de vânătoare și astfel crează câteva din cele mai populare modele de pe conti- nent. La fabricarea cartușelor se folosesc și proiectile de la alți mari producători. Norma Soft Point, Norma Full Metal Jacket, Nosler Ballistic Tip, Nosler Par- tition, Nosler Accubond, Swift A-Frame, Swift Scirocco, Barnes Banded Solid, Barnes Triple Shock, Woodleigh SN, Woodleigh FMJ.

PE SCURT

Norma Projektilfabrik A/S este înființată în Oslo, Norwegia.

1902 - Se deschide unitatea de la

Åmotfors, cu un membru din conducere și două mașini de fabricat cartușe.

1911

- Se construiește noua fabrică.

1940

- Expansiune rapidă. 10 noi

fabrici sunt adăugate.

1942 - Compania are deja 800 de

angajați.

1950 - Norma începe exporturile de

muniție pentru vânătoare.

1965 - Se produce fuziunea între

Norma și pincipalul său competitor Svenska Metallverken.

1967 - Se deschide noua fabrică cu un

număr de 530 de angajați ce produc 64 milioane de cartușe.

1975 - Hasselfors Bruk AB cumpară

fabrica Norma. Acum sunt fabricate 65 milioane de cartușe.

1979 - FFV devine noul proprietar și

restructurează compania. Producția de muniție militară se mută la Vanäsverken.

1990 - Compania Norma este preluată

de Dynamit Nobel AB, un alt mare producător de muniție.

2002 - Ruag Ammotec AG devine noul

proprietar al concernului Dynamit Nobel și, implicit, a companiei Norma. În acea perioadă se fabricau 23 milioane de cartușe în 70 calibre, una dintre cele mai largi oferte de calibre din lume.

una dintre cele mai largi oferte de calibre din lume. O conjunctură favorabilă a repre- zentat-o
una dintre cele mai largi oferte de calibre din lume. O conjunctură favorabilă a repre- zentat-o
una dintre cele mai largi oferte de calibre din lume. O conjunctură favorabilă a repre- zentat-o

O conjunctură favorabilă a repre- zentat-o faptul că în acea pe- rioadă și în contextul istoric al

vremii, Suedia a exprimat necesitatea unui furnizor de muniție local. Astfel, Norma Projektilfabrik A/S primește propunerea de a se muta în Suedia, care în acea vreme făcea parte dintr-o uniune cu Norvegia. Uniunea între Suedia și Norvegia a luat ființă în 1814, după Tratatul de Pace de la Kiel, între Regatul Unit al Mari Britanii, Irlanda, Suedia și Norve- gia (care făcea parte din Regatul Dane- marcei). Cu această ocazie, în 1815, își proclamă independența față de Dane- marca, odată cu alegerea ca rege, de către parlamentul Norvegian, a regelui suedez Carol al XIII-lea. Uniunea a exis- tat până în 1905. Astfel, frații Enger, tentați de propu- nere, se hotărăsc să-și încerce norocul, se urcă în tren și coboară la prima sta- ție, 7 km dincolo de granița cu Suedia, la Charlottenberg. Aici întreprind de- mersuri pentru achiziționarea unui spa- țiu care să găzduiască fabrica. Datorită faptului că consiliul local nu și-a mani- festat interesul pentru o astfel de între- prindere, cei doi se duc la stația următoare, Åmotfors. Aici cei doi se bu- cură de o primire mai cordială și astfel

locația fabrici este stabilită la 14 kilo- metri de granița cu Norvegia. Încă de la început, timp de aproape o jumătate de secol, producția a fost do- minată de muniția militară și, mai ales, muniția pentru pușcă, dar cu timpul este asimilată în fabricație și munitia pentru vânătoare. Afacerea funcționează atât de bine încât, în 1911, Norma constru- iește o nouă fabrică și urmează o pe- rioadă de prosperitate. În 1942 fabrica lucra deja cu 800 de angajați. Odată cu modernizarea tehnologiei și creșterea calități produselor, Norma își extinde contactele cu piețele interna- ționale și devine un concurent serios al

firmelor consacrate ale vremii ce ope- rau pe această piață. Talentul și clarviziunea lui Nils Kvale, un militar de carieră în retragere, aflat în consiliul de conducere, intuiția lui, au fost componenta de neprețuit a enormului succes din a doua jumătate a secolului XX. Lui i se datorează asimi- larea în fabricație, în anii ’60, a nenu- mărate calibre noi. Americanul Roy Weatherby a fost o altă figură marcantă ce a contribuit la succesul fabricii. În anii ’60 firma lansează pe piață două noi calibre, .308 Norma Magnum și .358 Norma Magnum. Colaborarea cu americanii a așezat firma în topul celor mai buni producători de muniție din lume, proiectilele Alaska, Vulkan și, mai târziu, Orix, devenind din ce în ce mai familiare în comunitatea vânătorilor din lumea întreagă. Fabrica Norma produce anual apro- ximativ 23 de milioane de cartușe în 90 de calibre diferite, reprezentând una din cele mai largi oferte de calibre din lume. În acest moment, Norma livrează 70% din muniția consumată în penin- sula Scandinavă (mai puțin Finlanda, care are propriile resurse, Lapua), de- asemenea deține aproximativ 30% din piața europeană, mai ales Franța, Ger- mania, Spania, iar pentru România, unic importator este S.C. Material Group din Oradea. Un sfert din produc- ția anuală este consumată în Suedia, 25% este exportată în S.U.A., din aceasta, mai mult de jumătate fiind fo- losită la vânătoare, iar aproximativ 17% pentru trageri sportive. Catalogul cu- prinde 300 de tipuri de încărcături pen- tru 90 de calibre cu percuție centrală, de la .223Rem. până la .470 Nitro Ex- press și 505 Gibbs. Numai 2% din pro- ducție este reprezentată de muniția cu percuție pe ramă. Muniția 6 mm BR câștigă în mod curent medaliile la ma- joritatea competițiilor de tir la nivel

16 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN

STATISTIC~

Vânatul recoltat pe teritoriul României în sezonul 1939-1940

Text SORIN GEACU

În cadrul Institutului Național Zootehnic din București a funcționat, pentru scurt timp și o Secție Cinegetică, coordonată în anii 1939-1940 de prof. dr. George D. Vasiliu. Printre aspectele urmărite s-a numărat și cel referitor la întocmirea unor statistici complete a vânatului recoltat pe întregul teritoriu al țării noastre, în diferiți ani. Menționăm faptul că, în perioada respectivă, România avea în componență și teritoriul cuprins între Prut și Nistru (Basarabia), nordul Bucovinei (județele Cernăuți și Storojineț), precum și partea de sud a Dobrogei, cunoscută sub numele de Cadrilater, alcătuită din două județe:

Durostor și Caliacra.

În ordine descrescătoare se află re- coltele de becaține - 11.360 exemplare, porumbei sălbatici – 7.019 exemplare, coțofene – 6.777 exemplare și turturele – 5.775 exemplare. În categoria 1.000-2.000 exemplare

vânate s-au încadrat: cârsteii - 1.376, ulii - 1.603, fazanii - 1.957 și gaițele -

2.002.

S-au vânat în număr mare și cocorii - 934 exemplare, vulturii - 555 exem- plare, ieruncile - 553 exemplare, cocoșii de munte - 259 și spârcacii - 212. Cel mai puțin s-au vânat: dropiile - 110, co- coșii de mesteacăn - 71, bufnițele - 67, ereții - 20, lebedele - 7, dar și un șoim. Toate aceste date ilustrează situația faunei cinegetice a României la sfârși- tul perioadei interbelice. Astăzi unele specii sunt prezente în număr mult mai mic în fauna României (de exemplu cocoșul de mesteacăn), iar altele sunt practic dispărute sau cu apariții accidentale (spârcaciul, dro- pia), în timp ce efectivele celor mai multe mamifere, dar și păsări, a crescut până la niveluri inimaginabile atunci. Diminuarea populațiilor speciilor greu adaptabile la mediu a determinat ca azi, la peste șapte decenii de la rea- lizarea acestei statistici, unele specii să fie incluse în Cartea Roșie a faunei Ro- mâniei. Populațiile altora s-au înmulțit în schimb asigurând, în prezent, recolte mult mai ridicate, cu 5-50% mai mari față de perioada la care ne raportăm. Succesiuni, dorite sau nedorite de vânători, puse în evidență de statisticile ținute în timp, în sprijinul unor conclu-

zii de specialitate, interesante în egală măsură pentru administratori, gestio- nari și vânători.

măsură pentru administratori, gestio- nari și vânători. A m identificat statistica exem- plarelor recoltate în

A m identificat statistica exem- plarelor recoltate în sezonul de vânătoare 1 aprilie 1939 -

31 martie 1940, în țara noastră, la Ser- viciul Județean Prahova al Arhivelor Naționale din Ploiești. Ea a fost anexată la adresa Secției Cinegetice din cadrul Institutului Național Zootehnic nr. 0800 din 14 martie 1942, înaintată In- spectoratului Județean de Vânătoare Prahova – Ploiești. Astfel, pe teritoriul României s-au recoltat atunci 739.679 exemplare, din care 199.862 mamifere (27 %) și 539.817 păsări (73 %). Dintre mamifere, cel mai mult s-au vânat iepurii - 183.317 exemplare, ceea ce reprezenta 91,7% din totalul aces- tora. Urmează apoi vulpile, cu 10.218 exemplare. Referitor la cervide, recolta ma- ximă - 1.441 exemplare - a fost repre- zentată de căprior, din care 1.082 masculi și 359 femele. În ordine descrescătoare, se află re- coltele de veveriță - 957 exemplare,

mistreț - 865 exemplare, lup – 672 exemplare și jder – 543 exemplare. Între 400 și 500 de exemplare s-au în- cadrat recoltele de pisică sălbatică - 458, bursuc - 434 și dihor - 414. S-au împușcat de asemenea 267 nevăstuici și 119 vidre. Recolta de cerb carpatin a fost de numai 70 de exemplare, din care 50 masculi și 20 femele. În categoria 15-40 exemplare s-au vânat: urși - 36, capre negre - 23 și her- meline - 18. Cele mai puține exemplare vânate au fost din două specii: râs - doar 8 și cerb lopătar - numai 2. Numărul simbolic de cerbi lopătari vânați este consecința răspândirii re- duse pe care acest mamifer o avea atunci. Cele mai multe păsări vânate au fost ciorile, în număr total de 228.198 exemplare, urmate, la mare distanță, de prepelițe - 117.550 exemplare. În număr de câteva zeci de mii de exemplare s-au recoltat: rațe sălbatice - 54.670, potârnichi - 42.548, gâște săl- batice - 33.711 și sitari - 22.482.

gâște săl- batice - 33.711 și sitari - 22.482. Bibliografie *** (1942), Arhivele Naționale, Serviciul
gâște săl- batice - 33.711 și sitari - 22.482. Bibliografie *** (1942), Arhivele Naționale, Serviciul
gâște săl- batice - 33.711 și sitari - 22.482. Bibliografie *** (1942), Arhivele Naționale, Serviciul

Bibliografie

*** (1942), Arhivele Naționale, Serviciul Județean Prahova, Fond Inspectoratul de Vânătoare al județului Prahova, Dos. 6/1942, f. 117, Ploiești. *** (2005), Cartea Roșie a Vertebratelor din România, Edit. Curtea Veche, București.82.86

18 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN

DE SEZON

Vânătoare de toamnă

Micul mistreț

MARIA SĂVULESCU

Luna lui Răpciune se apropie de sfârșit. Dărnicia ei se oglindește nu doar în bogăția recoltei câmpului, în plecăciunile coardelor de viță și ramurilor pomilor fructiferi, ce dăruiesc rodul lor dulce și parfumat. Lumina caldă și împăciuitoare a soarelui, răcoarea plăcută a nopților, belșugul câmpurilor și livezilor, toate creează premisele desfășurării „ritualurilor” de toamnă din lumea necuvântătoarelor: pasajul păsărilor migratoare, boncănitul cerbilor, îndestularea micilor și marilor jivine din darurile pământului.

micilor și marilor jivine din darurile pământului. 20 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN Z ilele trec

20 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN

Z ilele trec molcom, asemenea vremii, cu o încetineală ce-i este străină omului. Vânătorul

se poate bucura de culorile și bogăția pământului la o vânătoare la prepe- lițe, la un pasaj de seară la rațe, la o pândă la porc sau la cerb. Fazanii se bucură și ei de ultimele săptămâni de liniște, deși prezența în teren a vână-

torilor îi trece deja în stare de alertă. Să nu uităm de ajutoarele noastre, câi- nii, și ei se bucură că așteptarea a luat sfârșit, că apa este numai bună de aportat, că pământul nu este încă în- ghețat, iar vegetația nu le rănește pi- ciorușele, căci nu s-a uscat încă. Este

o plăcere să ieși și să te bucuri de ceea ce, cu generozitate, îți oferă natura. Într-o astfel de zi minunată, tână- rul vânător, căruia o să-i spunem „Fe”

– așa îl numesc prietenii – plecă într-o

scurtă călătorie către dealurile Lipo- vei, situate la sud de Mureș. Ele sunt așezate în înlănțuirea dealurilor de Vest, ce stau hotar între Câmpia de Vest și Carpații Occidentali. Fostele masive montane, ce s-au scufundat treptat în decursul sutelor de ani, oferă acum un areal prietenos pentru mamifere, precum cerbul carpatin, că- prioara, mistrețul, lupul, vulpea, pisica sălbatică, râsul, viezurele. Pădurile dese de stejar, versanții soriți, pârâia- șele și luminișurile liniștite, sunt ideale pentru traiul necuvântătoarelor.

În acea zi, Fe avea întâlnire cu o turmă de grăsuni. Ar fi fost să fie pri- mul mistreț din viața de vânător… Fondul pe care mergea era unul ad- ministrat de oameni de ispravă, care iubesc natura și apreciază darul ei. Vânatul este liniștit, nu este speriat, are cărările și ritualurile lui, știe care sunt locurile de hrănire și de adăpost și nu circulă cu frică In teren. Drumul forestier ducea printre versanții abrupți, acoperiți cu trupuri de pădure tânără și scrijeliți de mar- cajul pârâiașelor, locuri minunate de pasaj la sitari… Creatorul aruncase din vârful penelului culori calde peste pădure. Lumina amurgului se strecura printre frunzele verzi-arămii în lumi- nișul unde Fe alesese să aștepte dolo- fanul. Se ridică în observator, alegându- și o poziție confortabilă și cu vizibili- tate bună. Șoaptele pădurii aduceau cu ele zbaterea aripilor de pasăre și cântul lor târziu…. Dintr-un colț înde- părtat se auzea chemarea unui cerb carpatin. Poate că acolo, departe, urma să se lupte pentru a-și câștiga ciuta… Un foșnet în apropiere, nu este mistreț, este un… bursuc îndesat, se apropie de boabele de porumb și înfulecă din ele. Dar… la un moment dat ridică capul, adulmecă și o ia la sănătoasa. Un vuiet parcă, foșnete din ce în ce mai aproape, printre siluetele pomilor se vedeau apropiindu-se mistreții. Au ieșit în luminiș. Erau peste cincispre- zece. Pe care să-l aleagă, să nu fie scroafă. Cum să fie mare, mic? Uite și niște godaci, mici, ezitanți și îndesați. Ce simpatici! Nu dură mult și una din scroafele conducătoare dădu alarma. Într-o clipită dispărură… Fir’ar… Fe rămăsese iar singur, oare o să mai vină? De ce nu s-a hotărât mai re- pede? Ocaziile se răzbună! Nu mai auzea nimic, căci gândurile nu-i dă- deau pace. Să fi trecut o jumătate de oră sau mai puțin… Și foșnetele pă- durii îl treziră. Se apropiau iar! Acum trebuie să fie atent. Întunericul se lăsa peste pădure și asta era ultima șansă. Negruții ieșiră în luminiș: aruncă o privire peste ei. Alese în grabă un pur- cel, ochi și trase…. Turma de mistreți se risipi într-o clipă. Rămase doar unul, odihnindu-se pe pământ. Fe se uită din observator pentru câteva clipe. Era primul mistreț… Coborî și se apropie de umbra neagră. Un pur- cel de 20-30 de kg, numai bun de îm- părțit cu prietenii, într-o seară liniștită de weekend. „Cuptorița” lui din curte va fi bucuroasă să-l rumenească în pântecele sale…

va fi bucuroasă să-l rumenească în pântecele sale… După câteva ore petrecute la ca- bană cu
va fi bucuroasă să-l rumenească în pântecele sale… După câteva ore petrecute la ca- bană cu

După câteva ore petrecute la ca- bană cu ceilalți camarazi de vână- toare și ritualul „botezului”, puse purcelul în mașină și porni spre casă. Acolo îl așteaptă copiii nerăbdători:

„Tata vine oare cu tolba plină sau nu?”. Poate că îi mai găsește trezi, ca

plină sau nu?”. Poate că îi mai găsește trezi, ca să vadă mistrețul. Unul dintre micii

să vadă mistrețul. Unul dintre micii ghiduși vrea să se facă vânător când va fi mare. Deși este mic, el știe deja să recunoască pana de fazan, scăldă- toarea mistrețului, urma căpriorului. Are mica lui tolbă pentru zile de vâ- nătoare, acolo își pune bucate și apă. Dacă-i vorba de mers la grădiniță, mai greu să se trezescă, dar de-i vorba de mers la pândă, atunci se trezește la prima strigare a tatălui. Oare ce o să zică micuțul? Fe ajunse acasă. Nu intră bine și micuțul apăru cu ochii cârpiți de somn, dornic să afle dacă tatăl a iz- bândit. Alergă la mașină și se uită bui- mac către portbagaj. Se aștepta să vadă un vier mare cu colți albi uriași… Se tot uita și nu vedea nimic, nu vedea nimic care să se asemene cu sălbăticiunea închipuirilor lui. „Unde-i?!” – întreba într-una. „Uite-l acolo !” rosti Fe. Într-un final, îl zări… Stăruia cu privirea asupră-i, încercând parcă să deslușească de-i mistreț sau altă vietate. După un timp, își întrebă tatăl: „N-ai avut bani destui, de-ai pușcat unul așa mic?!”

După un timp, își întrebă tatăl: „N-ai avut bani destui, de-ai pușcat unul așa mic?!” OCTOMBRIE

OCTOMBRIE 2014

|

21

DIN TEREN

Vânătoare de mistreț

Mistrețul solitar Text și fotografie CONSTANTIN RĂDAN
Mistrețul solitar
Text și fotografie CONSTANTIN RĂDAN

Septembrie, zile mai scurte, nopți mai lungi. Goanele mult așteptate la mistreți au început prin pădurile peticite de verdele schimbător al frunzelor. Sub o umbră de deal, într-o cultură de lucernă otăvită, pășteau liniștite câteva căprioare, gustând cu nesaț din hrana plină de rouă rece, încă neîmblâzită de razele soarelui. Câte un greier cățărat pe un firicel de izmă sălbatică, confundând răsăritul cu apusul de soare, ne îndemna la a-l asculta și a ne aerisi plămânii sorbind din aerul tare al dimineții.

M ai la vale de înălțimi, cu- noscându-și drumul, șer- puia de generații o apă

limpede, izvorâtă din tainice adân- curi. Din depărtare, zumzetul de voci ale preocupaților gospodari spărgea liniștea câmpului, luându-se la între- cere cu forfota vânătorilor matinali, adunați lângă mașinile frumos rân- duite pe drumul vecin. În bena unui autoturism, nepotolite patrupede abia își mai stăpâneau ma-

nifestările stârnite de instincte ances- trale. Erau numai ochi și urechi, atente la gesturile stăpânilor care efectuau obișnuitul instructaj.

Cu ceva timp în urmă

Mistreții profitau de belșugul toam- nei, pentru acumularea de rezerve ne- cesare în viitorul sezon rece. Aproape nimic nu scapă interesului lor, având prioritate culturile de porumb, în care ciurdele negre lasă în urmă stricăciuni

porumb, în care ciurdele negre lasă în urmă stricăciuni considerabile. Așa se face că paznicul de

considerabile. Așa se face că paznicul de vână- toare, împreună cu alți câțiva vânători, au organizat o pândă, răspunzând ce- rerii unor localnici păgubiți. Răcoarea nopților nu i-a clintit din locurile lor timp de aproape o săptă- mână. Când se credea că timpul a fost irosit fără de folos, într- una din seri, după o ploaie de toamnă, undeva, printre rândurile culturii de porumb, au observat o umbră masivă, culcând la pământ tulpini cu știuleți, ale căror boabe făceau deliciul animalului aș- teptat. Păcat însă, un vânticel, iscat ca din senin, l-a alarmat așa de tare încât, după ce a adulmecat scurt, a dispărut, precum o fantomă, în desi- șul ierburilor înalte. Chibzuind după statură și comportament, vânătorii au tras concluzia că au de- a face cu un solitar experimentat. De aceea au ho- tărât organizarea, în grabă, a unei vâ- nători colective, luându-se în calcul și posibilitatea existenței unui număr mai mare de alți păgubitori.

Urme pe roua din iarbă

Vânătorii dotați cu carabine înain- tau, împreună cu paznicul de vână- toare, printr-o splendidă desime de iarbă, înaltă până la brâu, un tablou al naturii demn de penelul unui pic- tor, îndreptându-se spre țiitorile, bine chibzuite de acesta. Zona oferea o bună vizibilitate spre locul unde, în săptămâna trecută se observase “amprentele” mistreților, lăsate pe iarba înrourată a dimineții. Unul dintre vânători a rămas pe culme, cu misiunea de a zădărnici eventuala încercare a patrupedelor, de

22 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN

a străpunge cordonul vânătorilor. Eu,

mai jos de culme, am primit un stand amplasat între o parceluță cu cultură de porumb, o fâșie de arboret și conti- nuitatea, ceva mai rară, a păduricii. Va- lerică, paznicul, s-a retras spre linia marcată de apa Râului Câlnău, de unde observa sectoarele presupuse a fi de foc și eventuala schimbare a direcției de deplasare a animalelor. Bătăiașii au pornit scotocirea atentă

a terenului, destul de accidentat, bine

acoperit de desișuri și cu o largă varie- tate de culturi. Liniștea binecunoscută vânătorilor s-a lăsat în stand, ca la co- mandă, confundându-se rapid cu lim- pezimea atmosferei dimineții.

Comentariile localnicilor

Prin aerul înmiresmat de parfumul natural al paletei de culturi, vrednicele albine își reluase acel dute-vino al dru- mului nectarului, semn marcat de pantalonașii din polen. Pe când stu- diam natura, spre mai plăcuta scur- gere a timpului, de undeva, dinnapoia mea, o pală plăpândă de vânticel mi-a gâdilat ceafa, apoi s-a foit pe la urechi, aducând un dialog, plin de umor, al unor localnici aflați la munca din câmp. „Gheorghe, măă! Bine mă, noi,

toată vara crescurăm porcii ăștia, îi în- doparăm cu de toate din paguba noas- tră, că munca… n-o mai punem la socoteală, și-acum iaca, vin ei, vânăto- rii, și îi împușcă?” „Deh, nea Mitică, cum s-ar zice, mistreții ne-au luat mălaiu’, iar ei, cai- macu’! Aaa? Și noi ?” Și, ca să ne meargă din plin, nouă vânătorilor, ne blagosloviră și cu o vorbă de „duh”.

Final de partidă

Gonașii parcuseseră mai mult de jumătate din cei aproape o mie de pași când, în zona mea, își semnalară pre-

o mie de pași când, în zona mea, își semnalară pre- zența două căprioare, preocupate de

zența două căprioare, preocupate de a se face nevăzute în desișul ce cobora spre firul de apă. De undeva, pe sub un mal abrupt deasupra căruia pândea un vânător, a apărut o mândrețe de vier, care, spre

a ne strica unele planuri, a ocolit cul-

tura cu porumb și, adulmecând aerul spre testarea eventualului pericol, părea că are intenția de a se strecura prin iarba înaltă, către protectoarea plantație de salcâm. Îi urmăream fiecare mișcare prin lunetă. Ca din senin, doi câini au apă- rut în urma lui, obligându-l să se ho-

tărască. Un foc de carabină, al doilea,

și larma specifică, provocată de câini,

a confirmat finalul. Vânătorul ascuns

pe culmea înaltă nu greșise ținta. Când s-a apropiat de mistreț, Vale- rică a exclamat: „E solitarul! Doamne, câte nopți pline de nervi mi-a făcut! Unul mai puțin pe lista «reclamaților»!”. S-a dat încetarea vânătorii, iar cinci-șase ortaci s-au luptat cu dihania, transportând-o spre mașini, prin iarba deasă și înaltă. Cu o ultimă trăsătură de condei, apreciez orice ieșire în natură ca o re- laxare, unde întâlnim mereu ceva ine- dit și, mai tot timpul, suntem părtași la noi și noi povești adevărate.

unde întâlnim mereu ceva ine- dit și, mai tot timpul, suntem părtași la noi și noi
unde întâlnim mereu ceva ine- dit și, mai tot timpul, suntem părtași la noi și noi
unde întâlnim mereu ceva ine- dit și, mai tot timpul, suntem părtași la noi și noi

PUBLICITATE

unde întâlnim mereu ceva ine- dit și, mai tot timpul, suntem părtași la noi și noi

CHINOLOGIE

Antrenament

Corecții pentru juniori Text și fotografie ALECSANDRU CODRIN
Corecții pentru juniori
Text și fotografie ALECSANDRU CODRIN

Adesea am auzit comentariile colegilor de vânătoare, spunând despre juniorul patruped, scos în teren, că deodată nu le mai ascultă și nu mai răspunde la comenzi. Nu este o situație de excepție, ci, mai degrabă, una ce se poate întâmpla oricui și care poate fi relativ ușor corectată.

C omportamentul „indiscipli- nat” poate să țină, fie de lipsa unui dresaj consistent, desfă-

șurat pe o perioadă insuficientă de timp, fie de faptul că, pe parcursul timpului, câinele nu a mai primit, constant, comenzile învățate și, firesc, ori le-a uitat ori și-a pierdut obiș- nuința de a răspunde acestora. De re- gulă, acesta este cazul când ieșirile la vânătoare sunt rare, iar stăpânul, deși nu recunoaște, nu are și nu petrece timp suficient alături de tânărul sau partener patruped, pentru a menține o legătură constantă, mereu de actua- litate cu acesta.

o legătură constantă, mereu de actua- litate cu acesta. și preferă să lase o așa zisă

și preferă să lase o așa zisă „libertate de alegere” câinelui, fără control și constrângeri. Această „indepen- dență”, înțeleasă adesea drept o „modă”, este tot mai des întâlnită în teren. Nimic nu ar fi greșit dacă această „libertate” ar fi supusă totuși unor reguli, măcar câteva, care să per- mită câinelui să participe ordonat la vânătorile cu mai mulți participanți și

Răbdare și fermitate

În cazul unui un cățel tânăr „tra- tamentul” comportamentului neascul- tător presupune reluarea ABC-ului în cea ce privește comenzile de bază. Co- recțiile necesare trebuie aplicate cu răbdare, dar și cu fermitate. Nu toți sunt însă de acord cu acest procedeu

24 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN

să nu devină un element de dezechi- libru și dezordine în desfășurarea par- tidei și motiv de nemulțumire pentru ceilalți.

Corecții simple

Practic va trebui doar să reluăm antrenamentul pentru comenzile de bază, cum sunt spre exemplu „șezi”, „înapoi” sau „vino aici”, „la pas” sau „cuminte” și corectarea simplă a indis- ciplinei cu ”nu”, ”nu e voie”, atunci când este cazul. Dacă vom omite prac- ticarea comenzilor și corecțiile nece- sare, tânărul cățel va uita și se va dezobișnui să le asculte și să le exe- cute. Pașii de readucere aminte și re- educare pot fi parcurși cu atât mai re- pede cu cât vom dedica mai mult timp dresajului, asigurându-ne că fiecare comandă este bine înțeleasă, accep- tată și pusă în practică atunci când partenerul nostru va recăpăta, din nou, libertatea deplină. Readuse în actualitate cu ajutorul unor corecții simple, comenzile de bază, alături de instinctele moștenite și pasiunea pen- tru vânătoare cu care a fost înzestrat, vor face din juniorul patruped un par- tener de nădejde, iar eforturile ne vor fi pe deplin rasplătite în teren!

vor face din juniorul patruped un par- tener de nădejde, iar eforturile ne vor fi pe
vor face din juniorul patruped un par- tener de nădejde, iar eforturile ne vor fi pe
vor face din juniorul patruped un par- tener de nădejde, iar eforturile ne vor fi pe

Plante tămăduitoare

FLORA

Armurariul DOCTOR PLANT
Armurariul
DOCTOR PLANT

Armurariul (Silybum marianum), face parte din familia Asteraceae și este cunoscută și sub denumiri precum armurar, buruiana-armurării, crăpușnic, scai pestriț sau scaiul Sfintei Mării. Planta crește în tufe ce pot atinge o înălțime de unu, doi metri, are frunzele ovale cu nervuri prelungite în câte un ghimpe lung. Florile roșii, tubuloase, sunt de asemenea terminate în ghimpi. Fructele sunt bogate în similarină, au formă cilindrică și culoare maroniu-cenușie și se recoltează în luna septembrie. Silimarina este un complex de substanțe flavonoide cu rol puternic de protecție și regenerare a celulelor hepatice.

P lanta se folosește de peste 2.000 de ani ca remediu pentru tratarea bolilor de ficat și vezică

biliară. Medicul grec Dioscoride este menționat în istoria medicinei naturiste pentru primele utilizări ale armurariu- lui în tratarea mușcăturilor de șarpe. Studii făcute în Germania, Statele Unite, Italia și Austria au arătat că ar- murariul este și un anti-toxic redutabil, care ajută organismul să reziste în fața unor otrăvuri puternice, cum ar fi ciu- percile toxice, gazele industriale sau metalele grele Armurariul este recunoscut pentru efectul său regenerant al celulelor he- patice (datorită silimarinei), hepato- protector prin îndepărtarea compușilor toxici din ficat, susține activitatea he- patică și renală, protejând aceste or- gane împotriva efectelor adverse ale chimioterapiei, având și efect antitu- moral, antiproliferativ, neurotrofic, ne-

și efect antitu- moral, antiproliferativ, neurotrofic, ne- uroprotector și antioxidant. Preparatele din armurariu, se

uroprotector și antioxidant. Preparatele din armurariu, se folosesc ca adjuvant în hepatite acute și cronice, virale și metabolice, ciroză hepatică, insufi- ciență hepatică, hipercolesterolemie, afecțiuni tumorale hepatice, mamare, uterine, ovariene, ale prostatei, intesti- nale, pulmonare, ale vezicii urinare și ale pielii, și se poate asocia preventiv cu medicamente care prezintă un ridi- cat potențial hepatotoxic. Administra-

rea se poate face sub formă de ceai, tinctură, infuzie combinată sau pulbere măcinată fin. Armurariul are efect antibacterian semnificativ asupra bacteriilor gram- pozitive (streptococi, stafilococi), ajută în tratarea alcoolismului, în combate- rea efectelor adverse ale chimioterapiei și radioterapiei și în reglarea nivelului colesterolului în organism. Informațiile despre plantele medi- cinale, terapiile complementare, sau re- mediile naturale, pot fi de ajutor dar nu exclud și nu înlocuiesc tratamentele medicale. Înainte însă de a utiliza plan- tele medicinale în general, sub orice formă, în oricare dintre situații, este re- comandată vizita la medic, iar adminis- trarea preparatelor din armurariu să se facă numai la recomandarea acestuia. Opinia medicului specialist este neapă- rat necesară și se impune ca o măsură de prevedere și siguranță.

specialist este neapă- rat necesară și se impune ca o măsură de prevedere și siguranță. OCTOMBRIE
specialist este neapă- rat necesară și se impune ca o măsură de prevedere și siguranță. OCTOMBRIE
specialist este neapă- rat necesară și se impune ca o măsură de prevedere și siguranță. OCTOMBRIE

noutăți de prin magazine

n o u t ă ț i de prin magazine ARROW INTERNATIONAL Mauser M 303 MAUSER

ARROW INTERNATIONAL

Mauser M 303

MAUSER - succesul creează încredere - fiecare vânător apreciază „Mauser-ul său” ca fiind armă de încredere și capodoperă a unui maestru armurier. Marca Mauser a fost întotdeauna un simbol pentru reala experiență, de succes și include factorii cheie: experiență, autenticitate și funcționalitate.

cheie: experiență, autenticitate și funcționalitate. Mauser M 03 îndeplinește visul orică- rui vânător
cheie: experiență, autenticitate și funcționalitate. Mauser M 03 îndeplinește visul orică- rui vânător
cheie: experiență, autenticitate și funcționalitate. Mauser M 03 îndeplinește visul orică- rui vânător

Mauser M 03 îndeplinește visul orică- rui vânător ce-și dorește o carabină Bolt Action, putând fi adaptat individual. Datorită sistemului modular, această carabină satisface toate cerințele unui vânător pretențios. Mecanisme de oțel de înaltă calitate, trăgaci solid combi- nat cu pat rezistent și țeavă forjată la rece rezultând precizie excepțională și performanță.

Sistemul modular M 03 - permite individual adaptarea carabinei dum- neavoastră M03 domeniului specific de aplicare. Mauser M 03 cuprinde o mare varietate de modele și nenumărate va- riante de calibre. Principiul Take Down – M03 poate fi montat și demontat rapid și ușor – avantaj la transport. Patul - fiecare pat Mauser este dis- ponibil în variantă de lemn, începând cu esența de rădacină de nuc, până la varianta pat sintetic.

de rădacină de nuc, până la varianta pat sintetic. 26 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN Țevile

26 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN

pat sintetic. 26 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN Țevile - prin schimbarea lor se pot obține,

Țevile - prin schimbarea lor se pot obține, pentru aceeași carabină, va- riante de lungime și calibre diferite. Țe- vile canelate sunt disponibile opțional.

diferite. Țe- vile canelate sunt disponibile opțional. Capul închizător – când se trece de la un
diferite. Țe- vile canelate sunt disponibile opțional. Capul închizător – când se trece de la un
diferite. Țe- vile canelate sunt disponibile opțional. Capul închizător – când se trece de la un
diferite. Țe- vile canelate sunt disponibile opțional. Capul închizător – când se trece de la un
diferite. Țe- vile canelate sunt disponibile opțional. Capul închizător – când se trece de la un
diferite. Țe- vile canelate sunt disponibile opțional. Capul închizător – când se trece de la un

Capul închizător – când se trece de la un grup de calibre la un altul, capul închizătorului este schimbat rapid, fără modificări sau alte instrumente.

schimbat rapid, fără modificări sau alte instrumente. Toate modelele de carabină M03 sunt disponibile în trei

Toate modelele de carabină M03 sunt disponibile în trei game de calibre

grupate - calibre Mini, Standard și cali-

bre

Magnum.

Lungimea țevilor – lungimea țevi-

lor

este 60 cm, pentru grupul de calibre

Mini și Standard și 65 cm pentru gru-

pul de calibre Magnum. Opțional, lun-

gimile disponibile sunt: 56 cm, 52 cm și 47 cm - calibrele Standard, 60

cm și 56 cm pentru calibrele Magnum.

calibrele Standard, 60 cm și 56 cm pentru calibrele Magnum. Personalizări - în afara opțiunilor, există

Personalizări - în afara opțiunilor, există posibilitatea personalizării. Gravuri fine lucrate manual și scul- pturi în pat, medalioane gravate cu ani- malul ales sau cu monogrma vânătorului.

Gravuri fine lucrate manual și scul- pturi în pat, medalioane gravate cu ani- malul ales sau
Gravuri fine lucrate manual și scul- pturi în pat, medalioane gravate cu ani- malul ales sau
Gravuri fine lucrate manual și scul- pturi în pat, medalioane gravate cu ani- malul ales sau

Foto: MUGUREL IONESCU

octombrie

Pescuit sportiv staționar 28 Generația swimbait 30 Răpitori în octombrie 32 Știuci tomnatice 34 Pescuit pe râu 36 Măria Sa, cleanul de munte 38

PESCUIT

Pescuit pe râu 36 Măria Sa, cleanul de munte 38 PESCUIT CE PESCUIM ÎN OCTOMBRIE Toamna
CE PESCUIM ÎN OCTOMBRIE Toamna începe să se instaleze, cu tot alaiul ei de nori,
CE PESCUIM ÎN OCTOMBRIE
Toamna începe să se instaleze, cu tot alaiul ei de
nori, vânt și ploi, înlocuind „vara” de tranziție, de care
am beneficiat în septembrie.
Condițiile de pescuit sunt încă bune, permițând pes-
cuitul staționar sau la răpitori, de pe mal sau din barcă.
Peștii pașnici încă se mai hrănesc, iar răpitorii oferă par-
tide de neuitat, atacând furibund mărunțișul, dar și nă-
lucile oferite.
Pasionații invadează Delta, care rămîne, în conti-
nuare, atracția sezonului, în special a celor care caută
știuca, șalăul, avatul sau bibanul, dar îi va mulțumi și
pe cei care merg după crap sau somn.
Pescuitul în apele de munte, la salmonide, este in-
terzis începând cu 15 septembrie, acestea începând pe-
rioada de perpetuare a speciei.
este in- terzis începând cu 15 septembrie, acestea începând pe- rioada de perpetuare a speciei. OCTOMBRIE

COMPETI}II

Pescuit staționar

Finale de pescuit sportiv staționar 2014

Text și fotografie MUGUREL IONESCU

sportiv staționar 2014 Text și fotografie MUGUREL IONESCU Calendarul competițional al AGVPS din România este

Calendarul competițional al AGVPS din România este structurat conform Calendarului competițional al CIPS-FIPS, respectând disciplinele și categoriile de vârstă, precum și regulamentele de organizare și desfășurare ale competițiilor cuprinse în acesta. Am rămas datori cu prezentarea unor faze finale de pescuit staționar, desfășurate în cadrul campionatului de pescuit sportiv al AGVPS în această vară. Deși nu au avut o participare numeroasă, similară altor discipline și categorii din campionatul menționat, finalele categoriilor tinere și a celor feminine au avut participanți de valoare la toate probele, care au fost extrem de disputate.

C ategoriile la care ne referim nu atrag interesul sponsorilor, pre- cum concurenții titrați și consa-

crați de la celelalte discipline și categorii, acestea constituind doar o bază de formare și de selecție. Datorită cheluielilor destul de substanțiale, și la aceste categorii „populare” s-a ajuns la participarea, an de an, cam a acelorași concurenți care, în timp s-au specializat, ridicând nivelul tehnic al competițiilor.

Finala categoriei CADEȚI – U 14 - Băieți

S-a desfășurat în perioada 5- 6 iulie, în organizarea AJVPS Olt, pe acumularea Rusciori din localitatea Scornicești. Desfășurată pe durata a 2 manșe de câte 3 ore, pescuit liber, aceasta a dat câștig de cauză celor care

28 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN

au pescuit în viteză, la caras, în apro- pierea malului. Podiumul s-a prezentat astfel:

1. Pall Zalan - AVPS Târnava Mare Odorheiu Secuisc;

2. Duțu Robert Daniel - AJVPS Olt;

3. Răduț Teodor Claudiu - AJVPS Olt.

Finala categoriei TINERET – U 18 - Băieți

S-a desfășurat în perioada 15-17 august, în organizarea AVP Silva Mar- pod Sibiu, pe acumularea Sard de lângă Alba Iulia. Datorită abundenței populației pis- cicole și a dimensiunilor exemplarealor de crap, somn, șalău, știucă, dar și ro- șioară și clean, administratorul bazinu- lui a condiționat participarea concurenților de deținerea a cel puțin

două juvelnice de min. 3 m, pentru protejarea peștilor capturați, dar și de folosirea cârligelor debardetate, în ace- lași scop. Finala s-a desfășurat pe durata a 3 manșe de câte 4 ore. Vremea canicu- lară a influențat comportamentul peș- tilor, aceștia hrănindu-se prudent, provocând trăsături fine și rapide. Con- cursul a fost unul tehnic, cu rubeziana, ținta dominantă fiind crapul. A contat

inspirația, răbdarea, adâncimea per- fect reglată pe linie, pluta sensibilă și nada atent selecționată, pe bază de po- rumb, fără larve înglobate, care ar fi atras peștii mai mici. Podiumul s-a prezentat astfel:

1. Marginean Mihai - AJPS Cluj;

2. Morozan Vlad - AJVPS Maramureș;

3. Iakab Alfred - APS Rika Baraolt.

Finala categoriei SPERANȚE – U 23 - Băieți S-a desfășurat concomitent cu Fi- nala de
Finala categoriei SPERANȚE – U 23 - Băieți S-a desfășurat concomitent cu Fi- nala de
Finala categoriei SPERANȚE – U 23 - Băieți S-a desfășurat concomitent cu Fi- nala de

Finala categoriei SPERANȚE – U 23 - Băieți

S-a desfășurat concomitent cu Fi-

nala de TINERET, în aceeași organi- zare și pe aceeași locație. Podiumul s-a prezentat astfel:

1. Pop Paul - AVP Silva Marpod;

2. Agoston Szilamer - AVPS Târnava Mare Odorheiu Secuiesc;

3. Poiană Doru - AVP Silva Marpod.

Finalele feminine, la toate catego- riile de vârstă, s-au desfășurat conco- mitent, în perioada 1-3 august, în organizarea AJVPS Salaj - CSPS, pe ba- zinul piscicol Corbu-Constanța. Locație recunoscută pentru abundența populație de crap, gazdă a celui de-al XIV-lea Campionat Mondial de Pescuit

gazdă a celui de-al XIV-lea Campionat Mondial de Pescuit Vremea nu a fost favorabilă, datorită vântului
gazdă a celui de-al XIV-lea Campionat Mondial de Pescuit Vremea nu a fost favorabilă, datorită vântului
gazdă a celui de-al XIV-lea Campionat Mondial de Pescuit Vremea nu a fost favorabilă, datorită vântului

Vremea nu a fost favorabilă, datorită vântului care a bătut permanent din par- tea dreaptă a pistei și a tulburat apa. Asfel, numărul capturilor nu a fost foarte mare, iar poziționarea concurentelor, câte două pe platformele amenajate pen- tru concursurile crăparilor au creat, pe alocuri, avantaje și dezavantaje. S-a pescuit cu rubeziana, la o adân- cime de 1,15-1,20 m, cu fire variind între 0,18 și 0,22, plute de la 2g la 6 g și cârlige nr. 6-8 forjate. Nada folosită a fost de granulație mare, având înglo- bat, în special, porumb, fără larve care ar fi atras peștii mici, nădirea de între- ținere făcându-se constant. Podiumu- rile s-au prezentat astfel:

CADETE – U-14

Podiumu- rile s-au prezentat astfel: CADETE – U-14 SPERANȚE – U- 23 1. Lozincă Bianca -
Podiumu- rile s-au prezentat astfel: CADETE – U-14 SPERANȚE – U- 23 1. Lozincă Bianca -

SPERANȚE – U- 23

1. Lozincă Bianca - AJVPS Bacău;

2. Cupa Lavinia - AJVPS Sălaj.

SENIOARE

1. Lozincă Isabela - AJVPS Bacău;

2. Mateescu Carolina - AVPS Acvila București;

3. Oltean Andreea - AVPS Potaissa Turda.

Toate finalele s-au desfășurat sub atenta supraveghere a reprezentanților Comisiei de Pescuit Sportiv și Compe- tiții a AGVPS din România, care a asi- gurat, ca de obicei, cupele, medaliile și tricourile de campioni, premiile în bani, cheltuielile de organizare și de arbitraj.

în bani, cheltuielile de organizare și de arbitraj. la Crap - 2012, bazinul a impus tactica
în bani, cheltuielile de organizare și de arbitraj. la Crap - 2012, bazinul a impus tactica
în bani, cheltuielile de organizare și de arbitraj. la Crap - 2012, bazinul a impus tactica

la

Crap - 2012, bazinul a impus tactica

1. Moldovan Flavia Adriana- AJVPS Mureș;

2. Mureșan Amalia - AJVPS Sălaj;

3. Ispas Anamaria Denisa - AJVPS Sălaj.

 

tehnica de concurs, influențând sau

chiar anihilând alte opțini ale concu- rentelor. Chiar dacă pe durata unei manșe s-ar fi prins lejer 6-7kg de obleți, ba- bușcă sau roșioară, gândul că această

și

Toate finalele s-au desfășurat sub atenta supraveghere a reprezentanților Comisiei de Pescuit Sportiv și Competiții a AGVPS din România .

sub atenta supraveghere a reprezentanților Comisiei de Pescuit Sportiv și Competiții a AGVPS din România .

TINERET – U-18

cantitate s-ar obține lejer cu doi pești

1. Antal Timea - APS Rika Baraolt;

canalizat toate energiile în scopul pregătirii unui astfel de pescuit.

a

2. Mateescu Sara - Acvila București;

3. Nițu Lavinia - AJVPS Brăila.

 

SPINNING

Generația swimbait

Nălucile noului val

Text și fotografie ANDREI ZABET

Swimbait-urile pot fi catalogate drept o nouă specie de năluci, o încununare a evoluției tehnologiei și a proceselor de fabricație, care ocupă un loc tot mai important în arsenalul pescarilor de răpitor din toată lumea. Deși au apărut din ingeniozitatea împătimiților de bass din California, care voiau să poată selecta cumva exemplarele record, swimbait-urile prind la fel de bine și răpitorii bătrânului continent.

prind la fel de bine și răpitorii bătrânului continent. 30 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN Î

30 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN

continent. 30 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN Î n cei 7 sau 8 ani, de când

Î n cei 7 sau 8 ani, de când folosesc acest tip de năluci, am avut sufi- cient timp să-mi dau seama de

aplicabilitatea lor, să descopăr punc- tele forte și dezavantajele, ca să pot spune că nu există un swimbait univer- sal, care să prindă tot, zi de zi, an de an. Năluca perfectă rămâne doar o utopie, la fel ca și mitul lansetei uni- versale.

Ce prindem la swimbait?

Cu excepția unei perioade de Căl- dărușani, în care prindeam somni la swimbait-uri soft de tipul Javallon-ului, știuca rămâne specia-țintă care am ob- servat că răspunde cel mai bine acestui tip de năluci.

Năluca universală, doar un mit

Am prins știuci la swimbait atât în Deltă, pe ape naturale și pe incinte, cât și în lacurile de pe lângă București, cu avantajul că swimbait-urile au făcut de multe ori selecția exemplarelor mari. Alteori, când peștii nu se hrăneau agre- siv, swimbait-urile m-au ajutat să prind consistent, în condițiile în care alte nă- luci nu dădeau rezultate. Asta nu în- seamnă că îmi voi lăsa vreodată cutia cu linguri oscilante, crankbait-urile sau

topwater -ele acasă. De fiecare dată când încep partida, testez diferite ti- puri de năluci,
topwater -ele acasă. De fiecare dată când încep partida, testez diferite ti- puri de năluci,

topwater-ele acasă. De fiecare dată când încep partida, testez diferite ti- puri de năluci, până descopăr tiparul prinzător al zilei respective. Nu faceți greșeala celor care își închipuie că pot prinde știuca cu năluca „programată” încă de acasă. Peștele vă dă răspunsul unei partide reușite, dacă aveți răbda- rea și dispoziția să găsiți pattern-ul câș- tigător.

Prezentarea care contează

Swimbait-urile se mișcă mai natu- ral decât orice altă nălucă în apă, dar nu toate se comportă la fel atunci când le recuperați în apă. Ca regulă gene- rală de pornire, aceste năluci au fost concepute pentru o prezentare rectili- nie lentă, deci puteți începe astfel, însă

rectili- nie lentă, deci puteți începe astfel, însă acordați timp fiecărui model în parte, pentru a-i
rectili- nie lentă, deci puteți începe astfel, însă acordați timp fiecărui model în parte, pentru a-i
rectili- nie lentă, deci puteți începe astfel, însă acordați timp fiecărui model în parte, pentru a-i

acordați timp fiecărui model în parte, pentru a-i învăța evoluția. Unele swim- bait-uri funcționează optim și declan- șează atacuri pe prezentări rectilinii, cu pauze, altele dau rezultate când le animați cu scurte impulsuri din lansetă sau când le jerk-uiți mai violent. De asemenea, contează gradul de activi- tate al știucii: dacă prezentările rapide sau „stop & go” alerte sunt indicate pri- măvara, toamna, pe apă rece, trebuie să adaptați viteza de recuperare la vi- teza scăzută de reacție a prădătorului. Știucile sunt ființe cu sânge rece, deci dependente, ca toți peștii, de tempera- tura mediului în care trăiesc.

În loc de încheiere

Nu am intrat deloc în detalii despre

În loc de încheiere Nu am intrat deloc în detalii despre echipamentul potrivit pentru pescuitul cu
În loc de încheiere Nu am intrat deloc în detalii despre echipamentul potrivit pentru pescuitul cu

echipamentul potrivit pentru pescuitul cu swimbait-uri, fiindcă vom discuta despre lansete, mulinete și fire într-un articol separat. Dar, pentru mine, pes- cuitul știucii, oricând și pe orice apă, este sinonim cu baitcasting-ul. Și nu doar pentru mine. Echipamentul de cast vă oferă tot ceea ce îi lipsește celui de spinning: pu- tere și ergonomie în lansarea unor nă- luci între 40 și chiar 100 de grame și, mai ales, precizie, absolut vitală în pes- cuitul știucii. Nu sunt adeptul pescui- tului cu swimbait-uri exagerat de grele, 40-60 de grame este maximul cu care mă simt confortabil și evit „bolovanii” de 100 de grame, dar baitcast-ul este esențial când pescuiesc la știucă, indi- ferent de tipul nălucii prezentate.

baitcast -ul este esențial când pescuiesc la știucă, indi- ferent de tipul nălucii prezentate. OCTOMBRIE 2014
baitcast -ul este esențial când pescuiesc la știucă, indi- ferent de tipul nălucii prezentate. OCTOMBRIE 2014
baitcast -ul este esențial când pescuiesc la știucă, indi- ferent de tipul nălucii prezentate. OCTOMBRIE 2014

OCTOMBRIE 2014

|

31

SPINNING

Pescuit la răpitor

Răpitori în octombrie

Text și fotografie MAC

Toamna este de acum stăpână deplină peste locuri, iar vara, cu căldurile dogoritoare, a rămas undeva în amintire. Apele au mai scăzut și s-au răcit, iar apropierea timpului friguros este anunțată deja de nopțile tot mai reci.

C onștienți parcă de vremea ier- nii care se apropie vrând-ne- vrând, peștii se hrănesc cu

hărnicie, lăsând adesea garda jos și atacând cu curaj aproape orice mișcă. Este timpul în care putem obține re- zultate bune la răpitori. Iar dacă șa- lăul se lasă un pic mai greu ademenit, bibanul și știuca pot oferi partide demne de amintire la vreme de oc- tombrie.

Aripioare înfoiate

Despre bibani se știe că preferă să stea în cârduri, aținându-se de regulă în locurile unde curentul întâlnește zona de apă liniștită. Este nevoie de puțin efort și timp în care să explorăm zonele în care am putea găsi bibanii. Odată ce i-am găsit, putem profita adesea de câteva ore bune de „bibă- neală” ca la carte. Nu trebuie însă ex- cluse exemplarele solitare care pot ataca năluca când nici nu te aștepți, cum ar fi de exemplu la lanseurile de

32 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN

tatonare sau la trenă, când ne depla- săm cu barca de la un loc la altul, vâs- lind lejer sau cu motorul la viteză mică. Mai puțin pretențioși, bibanii

motorul la viteză mică. Mai puțin pretențioși, bibanii vor ataca o varietate relativ largă de năluci,

vor ataca o varietate relativ largă de năluci, de la cele soft la rotative sau oscilante. Cu cât avansăm în timpul toamnei, pare că peștii înclină către năluci mai grele și mai „consistente”, poate din dorința/instinctul de a con- suma cât mai multă hrană cu cât mai puțin efort. De aceea putem încerca cu precădere năluci de dimensiuni

a con- suma cât mai multă hrană cu cât mai puțin efort. De aceea putem încerca

mai mari și forme diverse. Alegerea o vom face la fața locului, și fiecare va proceda după cum îi dictează instinc- tul sau experiența, la momentul dat, acolo, pe marginea apei.

Surate cu apetit

Cât privește știuca, aceasta pare să rămână o „conservatoare”, păstrându- și obiceiurile pe mai tot parcursul se- zonului. Va continua să vegheze de la adăpostul vegetației, luând prin sur- prindere peștișorii pradă ce-i trec prin preajmă. Se poate însă întâmpla să prindem și momente când cumetrele ies cu frenezie la vânătoare, și atunci poate fi un real spectacol, pentru că vor ataca de oriunde și nu vor mai face mofturi la tipul de năluci și modul de prezentare pe care îl folo- sim. Asta se întâmplă însă mult mai rar și numai perseverența și, bineînțe- les, șansa ne vor aduce față în față cu un așa eveniment. Dacă ne vom uita la modelele de năluci care, aparent, dau rezultate mai bune, și mă refer aici la oscilante, acestea sunt de re- gulă argintii, cu greutăți între 9-10 și 14-16 grame, în funcție de adâncimea apei, vegetația existentă și bineînțeles distanța la care plănuim să lansăm. Toate au însă câteva caracteristici co- mune: trebuie să reacționeze rapid la recuperare și să coboare lent, cu ba-

rapid la recuperare și să coboare lent, cu ba- lans lateral domol în momentul de pauză,

lans lateral domol în momentul de pauză, asemenea unei frunze ce cade unduindu-se spre luciul apei. Cu cât coborârea și balansul nălucii vor fi mai lente și mai ample, cu atât șan- sele declanșării atacului par să crească. Rămâne să încercați și să re- țineți impresiile personale, deoarece este greu de stabilit o regulă anume. De altfel, din experiențele petre- cute la malul apei, observăm cel mai

adesea că teoria regulilor despre obi- ceiurile răpitorilor continuă să ră- mână doar o teorie, iar peștii aleg să se comporte după criterii încă numai de ei știute. Însă, regulile care aparent funcționează rămân să facă, în conti- nuare, deliciul discuțiilor aprinse, de- rulate cu pasiune, la finele fiecărei zile de pescuit petrecute în decorul multicolor al toamnei aurii așternute peste ape…!

fiecărei zile de pescuit petrecute în decorul multicolor al toamnei aurii așternute peste ape…! OCTOMBRIE 2014
fiecărei zile de pescuit petrecute în decorul multicolor al toamnei aurii așternute peste ape…! OCTOMBRIE 2014
fiecărei zile de pescuit petrecute în decorul multicolor al toamnei aurii așternute peste ape…! OCTOMBRIE 2014
fiecărei zile de pescuit petrecute în decorul multicolor al toamnei aurii așternute peste ape…! OCTOMBRIE 2014

SPINNING

Pescuit la răpitor

Știuci tomnatice

Text și fotografie MUGUREL IONESCU

Toamna și-a intrat în drepturi. Soarele, când apare, nu mai are vlaga de astă vară, vântul rece suflă peste apele cenușii, biciuite de stropi de ploaie sau fulgi singuratici de lapoviță, iar peștii se pregătesc, fiecare după obicei, pentru sezonul hibernal. Dacă cei mai mulți și-au asigurat „stratul” protector pentu iarna care vine, vorbim despre peștii pașnici, răpitorii ies la rampă, atacând tot ce le iese în cale. Dintre aceștia, știuca devine cea mai agresivă, deci, după ea!…

P arcurgând perioada maturizării organelor sexuale, respectiv a lapților și icrelor, fiind prima

specie din apele colinare și de șes care se reproduce, încă atunci când gheața persistă, știuca se hrănește intens, pro- fitând de apatia baboilor care se pregă- tesc pentru somnul de iarnă. Vegetația a căzut, apele s-au limpezit, peștii sunt amorțiți, deci condiții ideale de hrănire. Dar intervenim noi, „microbiștii”, ama- torii de spinning, și le oferim altă alter- nativă. Pentru unii primează peștișori vii în monturi diverse, peștișori morți, în aceeași gamă largă de sortimente, dar pentru noi, „linguri”, oscilante sau rota- tive, voblere, twistere, și o gamă largă de alte năluci, asimilate sau redenumite, care se diversifică în fiecare clipă, fără exagerare, ne vor susține eforturile.

Prezentare

Știuca este o specie dulcicolă, puțin oxifilă, și trăiește atât în râuri, până în zona colinară, localizându-se, de prefe- rință, în porțiunile cu apă stătătoare, preferându-le pe cele cu vegetație. Exemplarele tinere trăiesc în grupuri, adulțiii fiind solitari. Reproducerea are loc în februarie- martie, prelungindu- se uneori până în aprilie. Temperatura, în perioada de reproducere, trebuie să fie de 6-8 grade. În momentul ecloziu-

34 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN

În momentul ecloziu- 34 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN nii, alevinii măsoară 6,7-7,6 mm; după 10

nii, alevinii măsoară 6,7-7,6 mm; după 10 zile, ating 10 mm, după 15, 15 mm. Se hrănesc cu plancton, dar după 2-3 luni, încep să consume puiet de pește.

Sfaturi pentru pescarii de știucă

Deși le-am mai prezentat în edițiile anterioare, cosiderăm că aceste sfaturi sunt utile tinerilor pescari, sau celor

că aceste sfaturi sunt utile tinerilor pescari, sau celor mai noi abonați ai revistei noastre. Așa

mai noi abonați ai revistei noastre. Așa că… „Atacul, pe care năluca în mișcare îl provoacă din partea știucii, poate avea mai multe explicații: avertizarea unui eventual adversar, concurent în zona ei de vânătoare, asimilarea nălucii cu peș- tișorii- pradă sau, pur și simplu, curiozi- tatea la apariția unui element mișcător

necunoscut. Respectând câteva principii, ne vom spori șansele în competiția cu știuca. • alegerea locului
necunoscut. Respectând câteva principii, ne vom spori șansele în competiția cu știuca. • alegerea locului

necunoscut. Respectând câteva principii, ne vom spori șansele în competiția cu știuca. • alegerea locului se va face după o atentă observare, cu identificarea even- tualelor locuri de pândă: perdele de stuf, pâlcuri de nuferi sau alt tip de vegetație acvatică, structuri submerse sau praguri. Dacă oferta este diversă, procedați siste-

sau praguri. Dacă oferta este diversă, procedați siste- matic, tatonând în ordine, într-un anume sens, posibilele

matic, tatonând în ordine, într-un anume sens, posibilele locații. Cu lansări dezordonate și zgomotoase, riscați ca știucile aflate în zonă să devină suspi- cioase, acestea retrăgându-se până la calmarea situației; • în cazul producerii atacului, înțe- pați cu o mișcare scurtă a vergii, oblic în- apoi. Gura osoasă a știucii nu permite,

ȘTIUCĂ UMPLUTĂ LA CUPTOR, CU LEGUME GRATINATE

Gastronomie pescărească

MAMA PAȘA

Pește cu viteză deosebită de reacție, știuca are musculatura adaptată modului de viață. Gustul cărnii fiind fad, fără grăsime și cu destule osicule, vom încerca, cu ceva răbdare, să o valorificăm superior.

încerca, cu ceva răbdare, să o valorificăm superior. de regulă, autoînțeparea, aceasta putând bloca năluca o

de regulă, autoînțeparea, aceasta putând bloca năluca o perioadă, pentru a o eli- bera pe parcursul drilului;

• dacă reușiți să apropiți știuca, fo-

losiți minciogul sau lipp-grip-ul, scur- tând lupta și micșorând riscurile de rănire inutilă. Respectați-vă partenerul, dacă vi se pare subdimensionat, elibe-

rați-l cu grijă, iar dacă doriți să-l păs- trați, scurtați-i suferința;

• pe baltă, în barcă, ca și pe munte,

evitați singurătatea. Dar nu mai mult de un singur însoțitor, altfel riscați acciden- tări nedorite la lansarea nălucilor, sau chiar o baie!”

Și, la final, o povestire despre… longevitate!

Luați-o ca atare și… țineți-vă bine! Este interesant de știut că știucii i s-a atribuit o longevitate excepțională. După A. P. Sabannev, știuca lui Frede- ric II Barbarossa, capturată și marcată cu un inel de aramă, datat cu anul 1230, în lacul Heilbrom, a fost captu- rată în anul 1497, adică peste 267 de ani! Culoarea ei era complet albă, di- mensiunea era de 6 m, iar greutatea de 140 kg. Scheletul, marcat de inelul de aramă, se păstrează la muzeul din Mannheim, Germania. Pescărească?…

la muzeul din Mannheim, Germania. Pescărească?… Ingrediente: o știucă de 1,5-2 kg, două cepe, 3 felii
la muzeul din Mannheim, Germania. Pescărească?… Ingrediente: o știucă de 1,5-2 kg, două cepe, 3 felii
la muzeul din Mannheim, Germania. Pescărească?… Ingrediente: o știucă de 1,5-2 kg, două cepe, 3 felii

Ingrediente: o știucă de 1,5-2 kg, două cepe, 3 felii de pâine, o gutuie, 3 ouă, sare, piper, boia de ardei dulce, mărar, pătrunjel, 200 ml ulei de măsline, 1 pahar de vin alb sec. Preparare: se curăță știuca de solzi, se înlătură capul, iar prin orificiul creat se scoate stomacul și viscerele. Se aco- peră cu o cârpă udă și se bate ușor cu un ciocan de lemn, pentru desprinderea căr- nii de piele. Se jupoaie piele cu grijă, pen- tru a nu fi ruptă, cu ajutorul unui cuțit cu lamă lungă. Se dezosează și se trece de două ori prim mașina de tocat. Se amestecă cu ceapa tocată mărunt, feliile de pâine muiate, gutuia rasă, mărarul și pătrunjelul tocat, și se mai trece o dată prin mașina de tocat. Se amestecă cu ouăle bătute spumă, cu sare, piper și boia dulce, iar cu amestecul rezultat um- plem pielea, pe care am uns-o, în prea- labil, cu puțin ulei. Se așează în tava cuptorului, pe un strat de ulei, și se dă la foc potrivit. Pe parcurs, în timp ce se ru- menește, se stropește cu vin. Servire: se servește rece, tăiată în rondele, garnisită cu legume gratinate, dovlecei, vinete, ciuperci, ardei capia, în- soțită de clondirul aburit de fetească albă. Poftă bună!

vinete, ciuperci, ardei capia, în- soțită de clondirul aburit de fetească albă. Poftă bună! OCTOMBRIE 2014
vinete, ciuperci, ardei capia, în- soțită de clondirul aburit de fetească albă. Poftă bună! OCTOMBRIE 2014
vinete, ciuperci, ardei capia, în- soțită de clondirul aburit de fetească albă. Poftă bună! OCTOMBRIE 2014

SPINNING

Pescuit pe râu

La avați, printre blocuri de piatră Text și fotografie DORU DINEA
La avați, printre
blocuri de piatră
Text și fotografie DORU DINEA

După ce așteaptă, nerăbdătoare, încorsetate între pereții de beton ai lacului de acumulare, apele râului se prăvălesc cu vuiet de tunet prin porțile blindate ale barajului. Spumegă și se frământă sălbatic din înalta cădere, după care se încordează în sute și mii de resorturi printre blocurile de piatră puse zăgaz. Arar, ici și colo, în ochiuri zgârcite, apa mai zăbovește sporadic, ca apoi să curgă grăbită la vale.

zăbovește sporadic, ca apoi să curgă grăbită la vale. C u vergi lungi ca niște lăncii

C u vergi lungi ca niște lăncii de turnir ale cavalerilor, câțiva pescari caută conștincioși la

adâncime scobarii și mrenele. Ne salu- tăm politicos și, în timp ce schimbăm câteva vorbe, urmărim împreună cur- gerea repetată a plutelor colorate, ce saltă jucăușe pe valuri. Pentru că îmi observă echipamentul de spinning, îmi arată binevoitori câteva zone din apă unde avații hrăpăreți atacă bancurile de obleți. Le mulțumesc, după care montez pe firul de linie un vobler ar- gintiu, minnow floating de 9 cm lun- gime. Pe cât este posibil, voi evita atacurile exemplarelor mici. Mă postez puțin în amonte față de un bloc de piatră, aflat la aproximativ douăzeci de metri, în larg și lansez cu putere voblerul în apropierea structu- rii masive. Năluca din plastic zboară cu viteză prin aer, după care plon- jează elegant în apele înspumate. O las puțin să plutească în derivă, ase- menea unui peștișor dezorientat, cobor pick-up-ul mulinetei și încep să recuperez rapid. Dar nu apuc să mu- linez decât câteva ture de manivelă, pentru că năluca parcă e lovită în plin de un tren în viteză, lanseta se înco-

36 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN

voaie periculos, frâna mulinetei cârâie sălbatic, iar firul de linie țiuie asurzi- tor prin „difuzoarele”
voaie periculos, frâna mulinetei cârâie sălbatic, iar firul de linie țiuie asurzi- tor prin „difuzoarele”

voaie periculos, frâna mulinetei cârâie sălbatic, iar firul de linie țiuie asurzi- tor prin „difuzoarele” văzduhului. Firul de pe mulinetă se derulează cu viteză amețitoare pe direcția șuvoiului de apă, în spatele blocului de piatră. E doar prima lansare și, pentru câteva clipe, rămân înmărmurit de situația neprevăzută, dar îmi revin și alerg grăbit în amonte, atât cât îmi permite configurația malului, ca să evit, pe cât posibil, contactul firului de linie cu structura de piatră. La cât este de so- licitat, s-ar rupe instantaneu. Peștele folosește cu dibăcie forța și viteza apei și înoată în aval mai bine de treizeci de metri. Lanseta geme din toate încheieturile, iar frâna mulinetei cârâie în continuare nervoasă, așa că nu mă încumet să o mai strâng câtuși de puțin. Dar încet, încet, cârâitul scade în intensitate până dispare, iar eu simt peștele prin intermediul firu- lui de linie și al lansetei înotând, pe loc, în curent. Eh, așa mai merge, poate încercăm să și „colaborăm” puțin! Chiar dacă țin lanseta cât de sus pot, blocul de piatră nu permite tre- cerea firului de linie în aval, fapt ce

mi-ar fi permis să mă postez perpen- dicular pe direcția anaforului unde înoată peștele și să forțez scoaterea lui din curentul apei. Calculez în frac- țiuni de secundă ce șanse ași mai putea să am ca să aduc peștele către mine însă, din păcate, ajung la con- cluzia că nu mai am decât una sin- gură. Să încerc să-l aduc pe direcția și prin curentul puternic și să evit, pe cât posibil, contactul firului de linie cu blocul de piatră. O soluție dificilă, care nu mă încântă. Cu precauție, încep să recuperez încet aproximativ 1-2 metri de fir, cu speranța că peștele o să fie înțelegă- tor. Ași, ți-ai gasit! Parcă asta aștepta, deoarece aproape imediat înoată cu putere și evadează în aval încă vreo douazeci de metri. Mă simt neputin- cios în fața situației, care devine din ce în ce mai dificilă. Bine măcar că peștele se oprește și înoată din nou, pe loc, în curent. Nu îl mai forțez, dar nici nu slăbesc tensiunea din lansetă; prin intermediul firului de linie îi simt fiecare mișcare, dar nu durează mult și, fără ca să încerce să evadeze din nou în aval sau să înoate într-o anu- mită direcție, firul se detensionează

brusc și scapă de enorma greutate. Aproape imediat simt vibrația voble- rului în curentul puternic și recuperez rapid, ca nu cumva să se agațe în vreun obstacol.

Respir adânc de câteva ori, ca să mă eliberez de tensiunea acumulată, dar și de gustul amar al eșecului. Ana- lizez ancorele voblerului, care nu sunt deloc dezdoite, iar ascuțișurile cârli- gelor sunt cât se poate de agere. Cel puțin, din punct de vedere al nălucii, totul a fost în regulă, măcar cu atât mă consolez. Ceva mai în amonte, la aproxima- tiv treizeci de metri de mal, două blo- curi de piatră se opun cu greu apelor ce se bulucesc cu viteză în aval. Sea- mănă cu o poartă oblică cu deschide- rea de câțiva metri, în care apele se frământă cu neastâmpăr. Lansez cu putere același vobler printre structu- rile masive, după care îl recuperez rapid, când pe lângă blocul de piatră din stânga, când pe lângă cel din dreapta. Nu durează mult timp și, la

o lansare la distanță, simt atacul și

zbaterea peștelui la capătul firului. Nu

stau nici o clipă pe gânduri, execut ferm înțepătura și forțez cât pot de mult aducerea peștelui către mine. Nu vreau să mai am surprize neplăcute! La început înoată cu putere la adân- cime, apoi vine la suprafață și, după

ce face câteva salturi ce sparg oglinda apei în mii de culori, vine cuminte, pe

o parte, la mal. Îl apuc cu lip-grip-ul,

apoi îi fac câteva fotografii pe nisipul strălucitor. Nu schimb năluca și încerc mai multe zone din apă, cu repezișuri, care mi se par a fi pe placul hrăpăre- ților dar, în aceeași măsură, pruden- ților avați. După mai bine de o oră de pescuit, pe o lansare în amonte, până în structurile din piatră, am pe recu- perarea, în stilul jerking, un atac dis- cret, mai mult ca o lăsare pe fir. Execut cam nehotărat înțeparea, simt totuși peștele în drill, e un exemplar mai mic și îl aduc mai repede către mal. Îi fac și acestuia câteva fotografii, după care îi dau drumul în apa lim- pede; vâslind agale din aripioarele portocalii și din coada puternică, se face nevăzut privirii. Discul de foc se pierde încet în de- părtări și picură cu dărnicie, pe întin- derea râului, mulțime de rubine. În liniștea amurgului, gândul îmi fuge, fără voia mea, la avatul uriaș și, pen- tru câteva clipe, retrăiesc momentele încordate.Peștele a folosit, la maxim, în avantajul lui, condițiile din apă și astfel a lipsit de la ședința foto.

Poate, cu altă ocazie…

lui, condițiile din apă și astfel a lipsit de la ședința foto. Poate, cu altă ocazie…

MUSC~RIT

Pescuit la muscă artificială

Măria Sa, cleanul de munte

Text și fotografie TITUS PINTEA

Nu este un lucru deosebit ca, într-o partidă de pescuit la muscă, să ai norocul unui clean capital, mai ales într-o apă de munte, cu șuvoaie tari, în care peștele știe să lupte, ajutat și de undele învolburate, în care, din instinctul său de apărare, va ști să se folosească de cea mai vijelioasă porțiune a albiei.

bețe, o lansetă de spinning și două mi- nunate „cormorane” de muscă, una de cls. 3 și alta de cls. 4. M-am adresat unui mare maestru în repararea vergi- lor, Dan Zosim, cunoscut bihorenilor ca Dr. Blaktor, care, ascultându-mi con- cepția, cu mâna sa de aur, mi-a creat o vargă din cele trei rupte, ce a devenit o vargă de muscă de 353 cm și a primit denumirea „comercială” Tricolor. La această lungime, am constatat că, pentru un echilibru necesar unei prompte înțepari, am nevoie de o mu- linetă cu greutatea egală cu cea a ver- gii, așa că, după câțiva ani de căutări, am dat de o mulinetă de aluminiu „made CCCP”, marca Kievskaia. Pe ea am montat un șnur scufundător „made in Cehia”, produs în 1970, care nici azi nu are uzură, iar mulineta înfășoară șnurul spiră după spiră, nu ca cele mo- derne de azi, pe care șnurul stă colac. Cu această dotare am pornit pe Valea Iadului, la șnur montând un forfac de 3 metri de 0,14 mm la capăt, la care am atașat o nimfă Gamarus, confecțio- nată pe un cârlig curbat nr. 8, cu picio- rușe ciocolatii din pană genetică, iar pe spinare un brâu roșu, evident, bine les- tat cu ață de plumb. Cunoscând nivelul crescut al Iadu-

O bulbină de pe Mara, Maramureș. Păstrăvul a sărit doar la furnică. Dar Mara este
O bulbină de pe Mara, Maramureș. Păstrăvul a sărit doar la furnică.
Dar Mara este văduvită de apă.

D ar acest pește, poate unic prin- tre sutele de cleni pe care i-am avut în struna vergii de muscă,

mi-a oferit o partidă memorabilă, în care pește și pescar au avut șanse egale. Partida despre care relatez mai are și ceva deosebit, cel puțin pentru mine, prin nostalgia folosirii unor unelte

unice, poate de mulți subapreciate, ori poate neînțelese, ori necunoscute. Fie-mi permisă o mică prezentare, să zic, a logisticii sau, dacă doriți, a bazei tehnice cu care am pornit la drum. Cu câțiva ani în urmă, într-o vară, am reușit „performanța” de a rupe trei

Coșulețul are lungimea de 53 cm. Clean prins pe Valea Iadului, în arie salmonicolă cu
Coșulețul are lungimea de 53 cm. Clean prins pe Valea Iadului, în arie salmonicolă cu o nimfă Gamarus,
vargă de 353 cm, clasa 4, marca Tricolor, de care am mai amintit în articolele precedente.

38 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN

lui, mi-am programat, ca tematică a zilei, pescuitul strict la nimfă, cu dota- rea prezentată anterior. Plec dis-de-dimineață cu puține spe- ranțe, întrucât un coleg m-a avertizat că, deși Iadul este curat, nu voi putea pescui din cauza nivelului mare, iar de intru în râu am reale șanse de-o baie. Cu atenție mă apropii de râul cres- cut și-mi caut un loc în care să am acces sub malul înalt de stâncă ce străjuie dru- mul. Grație unui muscar inimos, ce a montat o scară din oțel-beton fixată de- finitiv în stâncă – mai sunt și oameni de bine – reușesc să cobor aproape de un anafor ce se-nvârtea cu tărie, purtând pe oglinda apei o spumă mare albă. Lasez nimfa grea chiar în mijlocul spumei, șuvoiul o duce în adânc, și-n câteva minute de lansări repetate, în același loc, simt o trăsătură puternică și varga se-ndoaie cerc, apoi începem lupta, dar nu-mi vedeam adversarul. Cu atenție și răbdare, peștele face pri- mul rondou și-l văd, un clean mare, lung, crescut în tăria apei de munte, ce trăgea puternic, căutând tăria curentu- lui. Nu-l puteam apropia de minciog, din cauza curbării vergii lungi, așa că intru în râu. Forțez peștele, și-n clipa capturării cu minciogul simt că-n ciz- mele-șold am o mare cantitate de apă, rece ca gheața, dar am și peștele. M-am dezbrăcat pe tufele de mur, mi-am uscat nădragii, ciorapii, vesta, iar spre seară am pornit după pistruiați.

Valea Repedea, Maramureș.
Valea Repedea, Maramureș.
Valea Repedea, Maramureș.
Valea Repedea, Maramureș.
Valea Ruscova, Maramureș.
Valea Ruscova, Maramureș.

BONDARI PENTRU CLENI

Ideea creerii unor bondari mari, ca cei ce bâzâie pe câmpii, acei bărzăuni negru cu galben, aparține prietenului meu Va- sile care, într-o plăcută întâlnire dintre doi muscari, de regulă interminabilă, ocazie în care se deapănă amintiri des- pre partide de muscă, capture și alte im- portante teme. Acestea sunt minunate ocazii de a proiecta viitoarele muște, creații secrete, doar de noi știute.

Așadar, am trecut, după ce am creat două mo- dele de bondari, la testarea acestora într-o partidă de cleni, în aval de oraș cu vreo 17 km, spre a con- stata pe viu apetitul clenilor față de noua ofertă artificială. Vorba aia, să nu fac reclamă unui produs netestat care, prin insuccesul său, ar strica imaginea creatorului și a ideii de a utiliza asemenea gâze. Ajung în zona Toboliu, unde Crișul are vaduri adânci, maluri abrupte sub care stau la pândă clenii burtoși, dar și șuvoaie cu un curs repejor peste albia de piatră și prundișuri, din care peștii se avântă spre vadurile molcome. Montez o vargă de 310 cm cls. 7/8, un minunat Balzer, șnur adecvat clasei, pus spiră la spiră pe o mulinetă Reel-England, ce mă sevește ire- proșabil de vreo 15 ani, montura prezentată fiindu-mi preferată la clenii mari și avații râului. Am făcut doi bondari, unul lestat cu ață de plumb pe tija cârligului curbat, de nimfă, nr. 10, pe care l-am apreciat că va reda mărimea bon- darului natural, factor de care eu țin cont la crearea unui model fidel celui viu. Al doilea bondar l-am legar pe un cârlig Kamatsu nr. 10, cu tija dreaptă, dar nelestat, cu scopul urmăririi, la testare, a comportamentului fiecărui model și, evident, eficiența. La prima lansare, sub un mal abrupt de argilă, sub care apa făcea mici anafoare, bondarul meu lestat plesnește apa, coboară în adâncul al- biei, și văd că șnurul meu se-ntinde iute spre mijlocul râului. Iată că am în drill un burtos, ce în „paletă” măsoară 38 cm, gros, auriu, cu aripioare porocalii, ce cască ritmic cu bondarul în gâtlej și sângerează puternic. Sunt obligat să-i curm suferința cu ciocănelul de sacrificare, ce nu-mi lipsește niciodată din coșulețul de nuiele. Am mai pescuit cu bondarul lestat două ore și am mai prins 5 cleni, apoi am legat la capătul forfacului bondarul nelestat, cu care am luat, e drept, în ape mai iuți, 9 cleni, mai mici, dar toți peste 22 cm. Concluzia este la îndemâna dvs., dar îmi permit o recomandare, aceea de a utiliza materiale de calitate la legarea muștelor, monturi de finețe, dar trainice, și cât mai multă perseverență în partidele de muscărit. Așa că, în afară de urarea „fir întins!”, nu-mi rămâne decât să închei relatarea partidei.

„fir întins!”, nu-mi rămâne decât să închei relatarea partidei. Un curcubeu obosit prins pe Valea Iadului.
„fir întins!”, nu-mi rămâne decât să închei relatarea partidei. Un curcubeu obosit prins pe Valea Iadului.
„fir întins!”, nu-mi rămâne decât să închei relatarea partidei. Un curcubeu obosit prins pe Valea Iadului.
„fir întins!”, nu-mi rămâne decât să închei relatarea partidei. Un curcubeu obosit prins pe Valea Iadului.
„fir întins!”, nu-mi rămâne decât să închei relatarea partidei. Un curcubeu obosit prins pe Valea Iadului.
Un curcubeu obosit prins pe Valea Iadului.
Un curcubeu obosit prins pe Valea Iadului.

noutăți de prin magazine

noutăți de prin magazine ARROW INTERNATIONAL Wolftail Wolf Tail este o nălucă hibrid – corp din
noutăți de prin magazine ARROW INTERNATIONAL Wolftail Wolf Tail este o nălucă hibrid – corp din
noutăți de prin magazine ARROW INTERNATIONAL Wolftail Wolf Tail este o nălucă hibrid – corp din

ARROW INTERNATIONAL

Wolftail

Wolf Tail este o nălucă hibrid – corp din lemn și coadă din material soft. Creată de Strike Pro în colaborare cu vestitul lurebuilder Anders „WolfCreek” Ulvforssen, este una dintre cele mai eficiente năluci pentru știucă, pe tot parcursul anului. Activată în orice mod – jerking, twitching sau pur și simplu recuperată constant, este la fel de eficientă. Acțiunea de flanking a corpului, combinată cu mișcarea de unduire a cozii din plastic moale, face ca peștii inactivi să nu poată rezista tentației.

BARACUDA
BARACUDA

PREA FRIG? JACHETE DE TOAMNĂ!

rezista tentației. BARACUDA PREA FRIG? JACHETE DE TOAMNĂ! Jachetă impermeabilă din fleece Jachetă foarte

Jachetă impermeabilă din fleece Jachetă foarte călduroasă, ideală pentru anotimpul rece. Manșete reglabile cu scai, glugă în guler. Culoare: verde+kaki Mărimi: L, XL, 2XL

glugă în guler. Culoare: verde+kaki Mărimi: L, XL, 2XL Geacă Pizex impermeabilă Geacă cu glugă, din
glugă în guler. Culoare: verde+kaki Mărimi: L, XL, 2XL Geacă Pizex impermeabilă Geacă cu glugă, din

Geacă Pizex impermeabilă Geacă cu glugă, din material impermeabil, respirabil, care protejează împotriva vântului și a ploii; manșete reglabile cu scai, guler înalt. Material: Nylon+Goretex Culoare: verde+gri Mărimi: 2XL, 3XL, 4XL

40 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN

ABREVIS
ABREVIS

Năluci soft Fish Arrow

ȘI PESCARUL ROMÂN ABREVIS Năluci soft Fish Arrow Nălucile soft de la FISH ARROW au o
ȘI PESCARUL ROMÂN ABREVIS Năluci soft Fish Arrow Nălucile soft de la FISH ARROW au o
ȘI PESCARUL ROMÂN ABREVIS Năluci soft Fish Arrow Nălucile soft de la FISH ARROW au o
ȘI PESCARUL ROMÂN ABREVIS Năluci soft Fish Arrow Nălucile soft de la FISH ARROW au o

Nălucile soft de la FISH ARROW au o inserție specială de folie aluminizată care creează în apă un efect optic extraordinar. Acest lucru, precum și construcția realistică atrag peștii de la distanță și crește numărul de atacuri ale răpitorilor.

precum și construcția realistică atrag peștii de la distanță și crește numărul de atacuri ale răpitorilor.
precum și construcția realistică atrag peștii de la distanță și crește numărul de atacuri ale răpitorilor.
precum și construcția realistică atrag peștii de la distanță și crește numărul de atacuri ale răpitorilor.

NOIEMBRIE 2014

ZIUA

ÎNCEPUTUL PERIOADEI FAVORABILE PESCUITULUI

FAZELE LUNII

SOARE

RĂSARE APUNE

1 S

6.29

12.36 19.09 -

       

2 D

0.05

5.46 12.25 18.04

3 L

0.56

6.32 13.12 18.52

4 M

1.47

7.28 14.08 19.42

5 M

2.34

8.16 14.57 20.38

 
5 M 2.34 8.16 14.57 20.38  

6 J

3.28

9.05 15.48 21.23

L.P.

6.59

16.59

7 V

4.16

9.51

16.32

-

       

8 S

0.07

6.48 12.30 19.03

9 D

1.01

7.44

13.27 19.49

 

10 L

1.57

8.39 14.22 20.37

11 M

2.50

9.33

15.16 21.25

12 M

3.41

10.23 16.05 22.09

13 J

4.29

11.12 16.56 22.51

   

14 V

5.18

12.07 17.45 23.43

U.P.

7.10

16.50

15 S

6.09

12.49

18.37

-

 
15 S 6.09 12.49 18.37 -      
   

16 D

0.17

6.01

12.44

18.27

17 L

1.04

6.48

13.23

19.17

 

18 M

1.55

7.38

14.21

20.08

19 M

2.48

8.36

15.17

20.53

20 J

3.42

9.31

16.14

21.46

21 V

4.36

10.27 17.07

22.38

 
21 V 4.36 10.27 17.07 22.38  

22 S

5.24

11.19

17.52

23.26

L.N.

7.20

16.42

23 D

6.17

12.07

18.47

-

     

24 L

0.15

6.01

11.51

18.29

25 M

0.57

6.47

12.46

19.18

26 M

1.44

7.35

13.34

20.09

27 J

2.36

8.24

14.27

20.51

28 V

3.24

9.18

13.14

21.44

   

29 S

4.17

10.08

14.09 22.36

P.P.

7.29

16.38

30 D

5.09

11.01

14.56

-

 
30 D 5.09 11.01 14.56 -      
   

În noaptea de sâmbătă, 25 octombrie, spre duminică, 26 octombrie, se trece de la ora de vară, la ora de iarnă, ora 4 devenind ora 3.

mica publicitate

VÂNZ~RI
VÂNZ~RI

Vând carabină Rossler Titan 6 Exclusiv – Australia, cal. 30.06, cu montaj rapid și lunetă Schmith & Bender Zenith 3-12x50 cu punct roșu, an fabricație 2007, stare excelentă, preț 2.100 Euro. TÖRÖC JÁNOS, tel.

0748-144.314.

preț 2.100 Euro. TÖRÖC JÁNOS, tel. 0748-144.314. Vând armă mixtă Sabatti Forest 12/ 76-9,3x74R, an
preț 2.100 Euro. TÖRÖC JÁNOS, tel. 0748-144.314. Vând armă mixtă Sabatti Forest 12/ 76-9,3x74R, an

Vând armă mixtă Sabatti Forest 12/ 76-9,3x74R, an fabricație 2013, nouă, nefolosită, preț 1.100 Euro. TÖRÖC JÁNOS, tel. 0748-144.314.

preț 1.100 Euro. TÖRÖC JÁNOS, tel. 0748-144.314. Vând bulbi de napi pentru cultură sau hrana mistreților.
preț 1.100 Euro. TÖRÖC JÁNOS, tel. 0748-144.314. Vând bulbi de napi pentru cultură sau hrana mistreților.

Vând bulbi de napi pentru cultură sau hrana mistreților. Radu Grigore – tel. 0741-606.729.

sau hrana mistreților. Radu Grigore – tel. 0741-606.729. VÂNĂTORI DE MUNTE! - rezolvare din numărul trecut
VÂNĂTORI DE MUNTE! - rezolvare din numărul trecut
VÂNĂTORI DE MUNTE! -
rezolvare din numărul trecut
Câine de vânătoare ION MIHAIU ORIZONTAL: 1) Ruptă din loc în loc de colții dulăului.

Câine de vânătoare

ION MIHAIU

ORIZONTAL: 1) Ruptă din loc în loc de colții dulăului. 2) Rasă nemaiîntâlnită – Tușește ca un ogar. 3) A feri de pericol – 13 mârâi-

turi! 4) Ghem din păr – Nasul cel mai lung. 5) Casa dreptății cea legată la ochi. 6) Final de mârâit! – Grup central! – Parte dintr-un rest! 7) Neastâmpărați ca niște câini gata

călărie – Două,

de vânătoare. 8) Bază

trei fire! – Ceasuri. 9) Adâncitură ascunsă în

zid – Nimb. 10) Micșorată în volum.

de

VERTICAL: 1) Arată câte părți sunt în întreg

– Perne! 2) Poveste vânătorească …în scris

– Lui însuși. 3) Sulițele marilor roșii – Splen- doare, măreție. 4) Rac de jos în sus! – Ape- lativ către vânătorul mai în vârstă – Cap de ogar! 5) Câinii antrenați pentru o vânătoare reușită. 6) Dură în esență! – Carne de ren! – Se servește la grămadă. 7) Căutată din umbră – Aduse de cuțu! 8) Trage ața –

9) Vreme –

Blană de miel! – Fata

Depunere sedimentară. 10) Seducție.

soacrei.

CUPON ANUNȚ pentru Mica Publicitate MICA PUBLICITATE VPR Anunț gratuit – maximum 15 cuvinte Text:
CUPON ANUNȚ pentru Mica Publicitate MICA PUBLICITATE VPR Anunț gratuit – maximum 15 cuvinte Text:
CUPON ANUNȚ
pentru Mica Publicitate
MICA PUBLICITATE VPR
Anunț gratuit – maximum
15 cuvinte
Text:
Puteți primi acasă revista Vânătorul și Pescarul Român. Primiți 12
reviste consecutive începând de la data abonării. Completați cuponul
alăturat și trimiteți-l împreună cu dovada plății abonamentului (copia
ordinului de plată sau a mandatului poștal) pe adresa: AGVPS din
Romania, București, Calea Moșilor nr. 128, Sector 2, cod 020882.
PREȚ ABONAMENT 12 LUNI: 50 LEI
Doresc să mă abonez la revista VPR
pe o perioadă de 12 luni (2014).
NUME
PRENUME
Adresa la care doresc să primesc revista este:
Strada
Număr
Bloc
Scara
Apartament
Data:
Tel:
Localitate
Telefon
Semnătura
Am achitat suma de
Județ/Sector
Nume și prenume:
Data
în data de
Anunțurile pentru mica
publicitate se fac până în
data de 20 ale lunii curente,
pentru luna următoare!
Adresa redacției: AGVPS din
România, București, Calea Moșilor
Nr. 128, Sector 2, Cod 020882
cu
Ordin de plată,
Mandat poștal, Nr
Plata se va face în Contul RO23RZBR 0000 0600 0066 7242 deschis la
Raiffeisen Bank – Agenția Moșilor. AGVPS din România, C.I.F. nr. 24251140.

PUBLICITATE

CANISA CERNICA AUTORIZATĂ SUB NR. 0115-IF/18.11.2013 Sunt disponibili pentru vânzare • o femelă de brac
CANISA CERNICA
AUTORIZATĂ SUB NR. 0115-IF/18.11.2013
Sunt disponibili
pentru vânzare
• o femelă de brac german cu păr scurt,
cu pedigree A.Ch.R., excepțională
la lucru în teren, în vârstă de 11 ani;
• o femelă de brac german cu păr scurt, cu
pedigree A.Ch.R., dresată, în vârstă
de 5 ani;
• o femelă de copoi ardelenesc, în vârstă de
peste 8 luni, cu dresaj incipient la
mistreți;
• două femele de copoi slovac, în vârstă
de 5 luni cu dresaj început la mistreți;
• 3 masculi de brac german cu păr scurt,
în vârstă de 14 săptămâni;
• o femelă de jagdterrier, în vârstă de 5 ani;
• un mascul de pointer, în vârstă de peste
un an, cu dresaj incipient pentru lucru
la prepelițe;
• 5 masculi și 3 femele de copoi ardelenesc,
din părinți excelenți pentru vânătoarea
la mistreți, premiați în expoziții de lucru,
livrabili după 25.10.2014;
Cățeii vor fi livrați cu carnete de sănătate model actual, având dehelmetizările
și vaccinurile înscrise în acestea, cu cip și cu atestat de proveniență.
Prețul de vânzare este de doar 600 lei, TVA inclus în preț.
Mai este disponibil pentru vânzare un brac german negru înspicat cu alb,
în vârstă de 1 1 /2 ani, dresat pentru lucru în teren, la un preț de 2.000 lei fără TVA.
Doritorii se pot adresa d-lui. Dumitru Teodor la tel. 021-270.80.60 / 0767-817.908/ 0724-260.563,
sau d-lui. Buzatu Florin la tel. 0732-333.113.

42 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN