Vezi-ti de treaba ta

Pot gasi doar trei feluri de treburi in Univers: treaba mea, treaba ta si
treaba lui Dumnezeu (pentru mine, Dumnezeu inseamna realitate.
Realitata este Dumnezeu, pentru ca este mai presus de orice. Orice iese
de sub controlul meu, controlul tau sau al oricui altcuiva pot numi treaba
lui Dumnezeu).
Mare parte a stresului nostru provine din faptul ca nu ne vedem de treaba
noastra, ci vedem de treaba altcuiva. Cand gandesc "Trebuie sa te
angajezi, vreau sa fii fericit, ar trebui sa vii la timp, ar trebui sa ai mai
multa grija de tine", ma ocup de treaba ta. Cand imi fac griji ca ar putea
avea loc cutremure, inundatii, razboaie sau ca o sa mor, ma ocup de
treaba lui Dumnezeu. Daca la nivel mental ma ocup de treaba ta sau de
treaba lui Dumnezeu, efectul este acela de separare. Am observat asta la
inceputul anului 1986. Cand, la nivel mental, ma ocupam de treaba
mamei mele, de exemplu cu un gand precum: "Mama ar trebui sa ma
inteleaga", imediat ma cuprindea un sentiment de singuratate. Si mi-am
dat seama ca, ori de cate ori ma simtisem ranita si singura, ma bagasem
in treaba altcuiva.
Daca tu iti traiesti viata, iar eu, la nivel mental, traiesc tot viata ta, cine o
mai traieste pe a mea? Amandoi suntem acolo. Cand mintea mea est
preocupata de treaba ta, eu nu ma mai ocup de treaba mea. Sunt
separata de mine insami, ma intreb ce este in neregula cu viata mea.
Cand cred ca stiu ce este mai bine pentru oricine altcineva, nu ma ocup
de treaba mea. Chiar si in numele iubirii, este pura aroganta, iar rezultatul
este tensiune, anxietate si teama. Stiu ce este bine pentru mine? Asta
este singura mea treaba! Ar fi bine sa ma ocup de asta, inainte sa-ti rezolv
problemele in locul tau.
Daca intelegi cele trei tipuri de treburi suficient cat sa-ti vezi de treaba ta,
asta iti va elibera viata intr-un mod pe care nici nu ti-l poti imagina. Data
viitoare cand te vei mai simti stresat si deranjat, intreaba-te de a cui
treaba iti vezi la nivel mental si s-ar putea sa izbucnesti in ras. Aceasta
intrebare te poate aduce inapoi la tine insuti. Si este posibil sa-ti dai
seama ca nu ai fost niciodata prezent cu adevarat si ca, la nivel mental,
ai vazut toata viata de problemele altora.
Si, daca practici asta o vreme, este posibil sa ajungi la concluzia ca nici tu
nu ai nicio treaba si ca viata ta decurge cat se poate de bine de una
singura.

Byron Katie- din cartea Iubeste ceea ce este

Toate strdaniile noastre au ca obiectiv comun nelegerea sau
influenarea experienei umane. Pentru aceast finalitate, omul a
dezvoltat numeroase discipline descriptive sau analitice: morala, filosofia,
psihologia i aa mai departe. n ncercarea de a prevedea direcia n care
se ndreapt umanitatea, s-a cheltuit enorm de mult timp i mari sume de
bani, numai pentru adunarea i analiza datelor.
In aceast cutare frenetic este implicat ateptarea de a gsi un
rspuns ultim. Rspuns care, odat gasit ne va permite s rezolvam
problemele economiei, infracionalitii, sntaii sau politicii. Dar, cel
puin pn n acest moment, nu am rezolvat nici una dintre acestea.
Nu e vorba c ne-ar fi lipsit datele; ne pierdem realmente n date.
Obstacolul este c nu avem instrumentele potrivite pentru a interpreta
semnificaia datelor noastre. nc nu am pus ntrebrile corecte, pentru c
nu am avut un etalon adecvat al relevanei sau acurateii ntrebrilor
noastre.
Dilema omului, acum i ntotdeauna, a fost aceea c el a identificat
propriile sale artefacte intelectuale n mod eronat cu realitatea. Dar aceste
supoziii artificiale nu sunt altceva dect produsul unui punct arbitrar al
percepiei. Rspunsurile inadecvate pe are le primim sunt o consecin
direct a limitelor celui care pune ntrebrile. Pentru c greelile mici din
formularea ntrebrilor atrag dup ele marile erori din forma rspunsurilor.
nelegerea nu provine pur i simplu din examinarea datelor, ci din
examinarea lor ntr-un anumit context. O informaie e inutil pn ce nu
tim ce nseamn. Pentru a nelege semnificaia acesteia, nu avem
nevoie doar s punem ntrebrile corecte, ne mai trebuie i instrumentele
potrivite cu care s msurm amintita informaie ntr-un proces
semnificativ de sortare i descriere.
Cea mai mare parte a comportamentului uman a rmas nedescifrat n
ciuda tuturor ncercrilor de a o nelege n profunzime. Sistemele pe care
le-am creat pentru a ajunge la nelegere pot prea vaste si
impresionante, dar fiecare dintre ele nu ne-a condus dect n fundturi,
din cauza limitelor lor inerente. Pe msur ce explorm natura
problemelor umane, devine clar c nu a existat niciodat un instrument
potrivit pentru masurarea i interpretarea motivaiilor i experienelor
umane din cursul istoriei.
David R. Hawkins
Sursa: Putere versus For Cartea Daath