*/(3&%*&/5&
1&/536
0
%36.

&ƹ*&
3&6Ʒ*5Ɖ

Mihai M. Cristea

Ingrediente
pentru o
drumetie
,
reusita

E

,
#VDVSFǵUJ





1
CRISTEA, MIHAI

Ingrediente pentru o drumeție reușită/

Mihai Cristea. - București, 2018


ISBN 978-973-0-27865-1

Schițe la creion și copertă: Alina Militaru


Corectură: Cristina Călinescu 

Grafică: Flavia Bureța




Copyright © 2018 În Drumeție, 2018 All rights reserved.

Comenzi online: www.in-drumetie.ro 

Comenzi prin e-mail: mihai@in-drumetie.ro 

Comenzi prin telefon: 0721 783 962

2
 Mihai M. Cristea


Ingrediente pentru o drumeție reușită

- ghid de buzunar -

3
 Tuturor turiștilor mei care m-au însoțit

și care vor veni mai departe

în drumeție

4
CUPRINS


Introducere
Cine sunt și de ce fac ceea ce fac 


Partea I - Atitudinea
De ce să mergi în drumeții
Despre ce nu se vorbește
Psihologia din spatele drumețiilor
#Drumeția în natură este terapeutică?
Stări de spirit, nu învățăminte
Tu cum îți încarci bateriile?

Oraș vs Pădure

Prea puțină hrană sufletească printre ziduri de betoane
Termostatul stării de bine

Partea a II-a - Partea Tehnică

Echipamentul

5
Alimentația și hidratarea în drumeție
Semnificația marcajelor montane
Categorisirea traseelor pe grade de dificultate
Responsabilitățile ghidului
Calitățile pe care ar trebui să le aibă un ghid

Ghidul nu are voie să greșească
Relația ghidului cu turiștii săi

Partea a III-a - Noțiuni de bază în orientare

Ce faci dacă te rătăcești?
Cum aflăm direcția Nord-Sud pe timp de zi
Cum aflăm direcția Nord-Sud pe timp de noapte
Cum aflăm direcția Est-Vest pe timp de zi
Cum aflăm direcția Est-Vest pe timp de noapte

Partea a IV-a - De vorbă cu natura sau cum să citim semnele naturii


Semne care prevăd înrăutățirea vremii


6
Semne care prevăd îmbunătățirea vremii

Clasificarea norilor

Partea a V-a - Tips & Tricks despre drumeții - idei și povestiri

Prima mea drumeție organizată

Cum ne informăm în legătură cu un traseu specific?
Drumeții de o zi
Drumeții de mai multe zile

Partea a VI-a - Pericole pe munte sau ce faci când pericolul te pândește

Întâlnire de gradul 0 cu ursul

Ursul, fiară neîmblânzită sau patrimoniu național?
Câinii de stână - realul pericol
Despre avalanșe
Despre fulgere
Estimarea greșită a timpului
Încheiere

7
 ‘’… a călători, a drumeți, este o 

nevoie sufletească’’.

Nicolae Iorga

8
 INTRODUCERE

Cine sunt și de ce fac ceea ce fac

Ca să fiu clar. Ceea ce urmează să descoperi sunt lucuri trăite pe pielea mea și voi vorbi,
pe cât se poate, din experiența mea. Cu siguranță că sunt mulți oameni experți în
România într-ale muntelui și pentru care port un deosebit respect.

Am 24 de ani când scriu aceste rânduri. Nu am zeci de ani de experiență în spate, doar
că în ultimii ani a intrat microbul și încep să molipsesc din ce în ce mai multă lume cu
drumețiile mele.

Numele meu este Mihai M. Cristea, iar celălalt M nu vine de la munte, vine de la Marian.

N-am prea fost pe munte când eram mic și cât am fost la școală, deși mi-aș fi dorit și de-
abia acum, că m-am făcut mare am început să merg mai des în excursii, poate prea des.
Nu că m-aș plânge. Dar povestea mai pe larg despre sistemul educațional o găsești
detaliată în prima mea carte.

9
Am scris două cărți până acum: Fabrica de sclavi - Ceea ce școala nu te învață niciodată -
și Pași înspre necunoscut.

După ce am descoperit că mă entuziasmez foarte tare doar la ideea de a pleca într-o

excursie, mi-am zis că asta vreau să fac și ca meserie.

Eram posedat de a învăța cât mai repede, cât mai multe. Așadar, m-am înscris la două
școli de ghizi în paralel. Am învățat multe lucruri acolo și cu fiecare aplicație mă
întorceam acasă cu încă o experiență. Și aplicație după aplicație, începeam să cunosc cât
mai mult din ceea ce înseamnă geografia. Nu doar pe hartă, ci în experiențe trăite. Și
pentru mine asta era wow!

Au aflat cei care conduceau școlile că mergeam la ambele în paralel și am fost tachinat
pe treaba asta și nu numai :)

Am făcut multe greșeli, am fost lăsat să învăț pe pielea mea, uneori a fost usturător. Dar
am mers mai departe.

10
Am terminat Facultatea de Geografie și am obținut și atestatul de Ghid de turism, Ghid
Național și ultima specializare, cea de Ghid Montan. Pentru cei sceptici, numărul
atestatului este: 5507.

De doi ani de zile organizez drumeții pe munte și nu știu de ce, dar oamenii au fost super
mulțumiți de excursie și mai mulți au revenit cu drag. Și mă bucur!

Spun astea nu ca să mă laud, ci mai mult să îți faci o idee (dacă nu mă cunoști) despre cel
care îți scrie. Dar peste toate, vreau să îți faci o idee despre pasiunea asta și de unde
izvorăște ea.

Când eram mic, în clasa a III-a am fost în prima mea excursie și la începutul clasei a IV-a
am fost în doua mea excursie. Am stat mai multe zile atunci. Nouă mai exact. Nouă zile
plus prima excursie au fost suficiente să rodească semințele și dragostea pentru munte.

O curiozitate nemărginită mai exact. Eram al dracului de curios de ce se află mai departe
de muntele ăla înalt. De-asta m-am dus la geografie. Să descopăr despre munți, despre
orientare, să călătoresc mai mult.

11
Și poate ăsta este și motivul pentru care citești aceste rânduri. Poate vrei să mergi mai
mult pe munte, să te plimbi, să călătorești.

În continuare am să prezint din ce am învățat pe pielea mea, ingredientele esențiale

pentru o drumeție reușită. Așa că hai să explorăm împreună!

12
Partea I - Atitudinea

13
14
De ce să mergi în drumeții

Într-o lume a orașului, copleșiți de probleme cotidiene, gălăgia din jur și distragerea
atenției, există câteva activități care ne liniștesc. O metodă pe care am descoperit-o și pe
care o promovez este mersul în natură. Drumețiile montane.

De fiecare dată când mergem în natură, cu fiecare excursie în parte, cu fiecare drumeție,
ne creăm o experiență din care învățăm mai multe despre noi înșine în primul rând.

Despre ce nu se vorbește

Am o problemă cu programarea socială și cu tradițiile, standardele societății după care

ne este cântat să dansăm. Am ajuns la concluzia că sistemele ne servesc într-o anumită
măsură și că foarte ușor putem aluneca pe un drum greșit care nu este al nostru.

În lipsa discernământului și în ascultatul vocilor exterioare, uităm, de cele mai multe ori,
să mai ascultăm și de vocea aia a noastră care ne șoptește încet și blând.

15
Și am descoperit că fiind prezenți în natură, suntem automat puși față în față cu noi
înșine.

Psihologia din spatele drumețiilor

#Drumeția în natură este terapeutică?

Foarte pe scurt, am să redau o filozofie explicată pe înțelesul tuturor și care constă în

faptul că încă de când suntem copii, suntem expuși la pericole. Și când spun pericole, mă
refer la situații care, din cauză că suntem vulnerabili, ne pot traumatiza.

Acum, există mai multe situații care ne pot traumatiza în copilărie despre care nu se prea
vorbește. Și îndrăznesc să pomenesc și despre traume pentru că are legătură cu
imaginea de ansamblu pe care vreau să o aduc în vedere.

Hai să ne imaginăm că suntem mici și s-a întâmplat ceva care ne-a marcat și ne-a
traumatizat. Asta înseamnă că în corpul nostru se secretă cortizol, hormonul stresului.

16
Acest hormon eliminat în corp, pe termen scurt, ne poate salva viața în situația în care ne
întâlnim cu vreun animal sălbatic în pădure și eventual ne atacă, dar pe termen lung,
cortizolul ne distruge.

Există o corelație ridicată între o traumă din copilărie și o dependență din viața unui
adult. Dependența ia naștere când o substanță sau comportament reușește să aline chiar
și pentru un moment o agitație surdă, lăuntrică.

Depinde de fiecare dintre noi și este responsabilitatea fiecăruia să avem grijă să ne

simțim cât mai liniștiți în această călătorie.

O metodă pe care am descoperit-o și pe care o consider terapeutică este drumeția în

natură, pe munte.

Viciile și dependențele se nasc din traumele noastre, iar rolul meu este să ghidez
oamenii către această stare de liniște la care avem acces foarte ușor când suntem în
drumeție. Când totul este verde în jur, sau alb, sau auriu, depinde de anotimp, începi să
te bucuri, parcă fără să vrei, de natură. Cumva, ne liniștește.

17
Doar aflându-ne în acest mediu nou, în pădure, suntem conectați la viață. Se știe că
muntele leagă prietenii strânse și automat suntem conectați și la cei din jur.

Deci în drumeție suntem conectați la noi înșine în primul rând, departe de gălăgie, apoi
suntem conectați la cei din jur, prietenii cu care mergem pe munte, iar în al treilea rând,
suntem conectați la natură.

Vreau să subliniez asta pentru că opusul dependențelor nu este abstinența, ci acceptarea

necondiționată și conexiunea.

Stări de spirit, nu învățăminte

Dacă ar fi să aleg între a-mi informa turiștii cu informații prețioase legate despre un
anumit loc, istorie, însemnătate și-așa mai departe, sau între a le transmite oamenilor,
turiștilor, grupului meu pe care îl ghidez pe potecă, o stare de spirit de împăcare cu sine,
de armonizare cu natura, să intre ‘’microbul’’ drumețiilor și al dorinței de a explora cât
mai mult natura (și implicit stările interioare pe care acestea le provoacă), o stare de spirit

18
în care să îl las mai departe cu o dragoste față de natură, fii sigur că aș alege a doua
variantă de fiecare dată.

Pentru mine este mai important să știu că un turist de-al meu a reușit (cu ajutorul meu sau
nu) să descopere o sursă de bucurie, sau o activitate care să îi hrănească sufletul, și aici
fără să vorbesc în metafore. Să simtă efectiv că bă, mamă ce fain e. Cum de n-am știut de
asta până acum?

O activitate (și evident că vorbesc despre drumeții) care fără să vrei, te bucură. Ca o
normalitate. O bucurie care are loc fără încercare sau străduință. Este așa pur și simplu.
Doar din cauză că ești în mediul potrivit, în care poți simți aerul curat de munte, vânticelul
cum adie, peisajele care plesnesc de culoare și de viață și nu de puține ori ți se taie
respirația.

Mama natură este locul în care ne simțim cei mai bucuroși, este locul în care ne încărcăm
bateriile cel mai bine și primim cele mai bune răspunsuri la întrebările noastre.

19
Aaa, că printre specia homo sapiens, există și diferite derivate (aka. porkus turistus
manelaris) pentru care un petic de natură este egal cu tomberonul, asta este partea a
doua și ține de educația fiecăruia. Dacă atât îl duce mintea?

Punga, sticla, petul ce-o fi, de ce să o lași în natură când nu acolo îi este locul?
Natura nu a avut nevoie de om pentru a deveni ceea ce este, deci nu ne este datoare cu
nimic. Să o respectăm, deci. Dar asta ține de bunul simț al fiecăruia.



Îmi place să mai glumesc cu turiștii mei, adică eu, în calitate de ghid, mă fac că arunc,
chipurile, la întâmplare, o hârtie pe jos, apoi pe sub gene, arunc o privire la reacția lor :)))
Haha, este amuzant de fiecare dată. O dată am fost tăiat cu laserul din priviri :))

Hai să facem un pact. Toți cei care citim cartea asta, de fiecare dată când vedem pe
cineva că aruncă (din greșeală sau din inconștiență) vreun gunoi nelalocul lui, să-l
atenționăm în cel mai politicos mod posibil:

‘’Mi se pare că v-a scăpat ceva. Este a dumneavoastră?’’ și iei de pe jos cu mâna și i-o
întinzi. Pam-pam!

20
Tu cum îți încarci bateriile?

Suntem experți la a ne consuma, dar amatori la a ne încărca bateriile. Pentru că nu ne-a

învățat nimeni.

Ba chiar e și la modă să fii toată ziua ’’burnt out’’, epuizat și să nu mai faci nimic. Și atunci,
ce ne rămâne de făcut?

Păi o metodă în care cred foarte mult, este un pic de deconectare de la stresul cotidian și
conectare cu natura.

Noi așa ne încărcăm bateriile. Mergem în natură. Pe munte. În drumeție.

Fiecare dintre noi suntem responsabili cu încărcatul propriului rezervor de energie,

bucurie, iubire. Nimeni nu ne poate face să ne simțim într-un anume fel (plini sau goliți)
fără acordul nostru.




21
Depinde de fiecare dintre noi să avem grijă să fim cât mai mult și cât mai bine cu bateriile
pline. Și cum facem asta? Păi făcând lucrurile care ne plac cel mai mult.

Era și un banc: ‘’domnule psiholog, eu nu sunt fericit, ce să fac?’’ 


Psihologul: ‘’păi și ce te face fericit?’’
Pacientul: ‘’păi îmi place să fac asta, asta și aialaltă.’’

La care psihologul: ‘’păi și le faci?’’
La care pacientul: nu …



Cu asta îndemn pe fiecare să facă lucrurile care îl împlinesc cât mai mult.

Să ne facem lista cu activități care ne umplu bateriile necondiționat:

Exemplu:
● să citesc cărțile preferate

● să mă plimb pe jos prin pădure
● să mă dau cu bicla prin munți (mountain bike)
● să fac rafting

22
● cu caiacul prin Delta Dunării
● să înot și să sar de pe stânci în apă adâncă
● să încerc trasee montane noi
● să stau cu cortul pe munte
● să explorez locuri noi
● să ascult muzica preferată
● să călăresc
● iubitul/iubita
● să mănânc salată de vinete
● orice lucru care simți că îți umple sufletul de bucurie și energie

Mai devreme sau mai târziu o să ajungem la concluzia că ceea ce ne dorim de fapt este
să petrecem cât mai mult timp făcând activitățile pe care le iubim și care ne umplu de
energie, care nu ne obosesc.

Așa că de ce să nu facem asta cât mai devreme?

Cel puțin eu așa o văd.

23
Mai devreme sau mai târziu n-o să mai reziști și ai să îți dai demisia dacă din nefericire se
întâmplă să faci ceva care nu îți aduce neapărat satisfacție și care în mare parte doar îți
toacă timpul. Și știi de ce?

Pentru că sufletul e șefu’. Nu șefu e șefu.

Sufletul.

Și dacă sufletul zice că bă, asta nu este pentru mine, e pa-pa jobul plictisitor. Punct. End
of story. Piua. Dar ne vom da seama de asta fiecare dintre noi, mai devreme sau mai
târziu.

Oricum, până la urmă, tot ce ni se întâmplă este spre binele nostru.

Aaa, că din nefericire, se mai întâmplă să nu ne dăm seama de asta, poate niciodată și să
mergem o viață întreagă pe un drum care nu era al nostru încă de la început, este o altă
poveste, și intuiesc că asta se mai numește și deconectare de la propriul sine.

24
Adică eu nu mai simt când ceva îmi provoacă plăcere, și altceva nu mă împlinește. Nu le
mai deosebim, fără discernământ, mergem înainte, mecanic. Și asta e trist.

Tocmai de aceea, dacă vreunul din turiștii mei care vine într-o drumeție, (fără să judec pe
nimeni) se simte bine și cumva se molipsește cu ‘’virusul’’ drumețiilor și al mersului pe
munte, în natură, atunci eu sunt cel mai fericit. Atunci mi-am făcut treaba.

Stări de spirit, nu învățăminte. Toate se leagă.


Oraș versus Pădure

Fără să desconsider importanța orașelor și rolul acestora în economie și societate, vreau

să pun punctul pe i în legătură cu câteva aspecte.

Am stat și eu la bloc, cum ar veni, în anul II la Facultatea de Geografie, dar mi-a ajuns.
Norocul meu e că stau la vreo 20 km de București, iar asta mi-a permis să mă bucur de
natură (sunt înconjurat de pădure) în timp ce beneficiez de avantajele statului la oraș.

25
Spre bucuria mea, nu mă prea simt singur oriunde aș fi, chiar dacă sunt singur, mă
bucură solitudinea. Doar că, atunci când am venit prima dată în oraș, m-am speriat.

Agitație, oameni pe fugă, totul în mișcare. Nimeni nu stă pur și simplu. Cel mai mult m-a
șocat cum oamenii treceau unii pe lângă alții fără să se salute între ei.

Când eram mici, ne-au învățat la școală să salutăm pe toată lumea, și chiar dacă nu ni se
răspundea înapoi, însemna oricum că ne respectăm în primul rând pe noi prin acest gest.

Înconjurați de atâția oameni, ne simțim atât de singuri. Am simțit-o pe pielea mea. Și

ghici când. Exact, când am stat la bloc.

Dar nu vreau să desconsider în nici un fel orașul, chiar dacă în trecut am făcut-o, între
timp mi-am dat seama că mulți oameni de-acolo mănâncă. Adică fără economia orașelor,
din ce să trăiască? Și pe bună dreptate.


Doar că, mirajul confortului orașelor cumva ne-a momit, ne-a păcălit să rămânem în
mrejele lui mai mult decât ne-am dori.

26
27
Prea puțină hrană sufletească printre ziduri de betoane


Prea puțină conexiune.

Cu noi.

Cu ceilalți.

Cu natura.

Aici e buba. Sau cel puțin eu așa o văd. Și atunci ne medicamentăm. Cu substanțe. Și
orașul ne servește. La orice chioșc. La orice colț de bloc. 



Ne dă ce avem nevoie.. ca să uităm. Să uităm ce? Poate te întrebi?
Să uităm durerea deconectării. De noi, de ceilalți, de natură.

‘’Gândim tot mai mult despre tot mai puțin, până când ajungem să gândim totul despre
nimic.’’ Horia Francisc Țurcanu

28
Termostatul stării de bine

E o stare sufletească de spirit pe care noi toti o putem avea. Este starea în care simți că
ești împlinit, în care acel gol interior sau sete de întregire din adâncul sufletului, este
satisfăcută cu adevărat și sănătos din interior.

Noi oamenii alergăm în exterior pentru a satisface acea sete interioară. Doar că
rezervorul nostru de energie nu prea are legătură cu alți oameni din jur sau cu lucruri din
exterior.

Există însă o altă categorie de oameni care se simt împliniți și fericiți permanent
indiferent de circumstanțele exterioare sau comportamentul celor din jur.

Starea de plin interior pe care o ating în urma suficientei munci cu mine însumi. Când
realizez că nu am nimic de demonstrat, nimic de ascuns, nimic de pierdut. Și atunci
simplific lucrurile la ceea ce contează și ce este cel mai important pentru mine, și fiecare
pentru el.

29
Încet, încet, îmi dau seama că puterea e la mine, toată. Și că pot fi bucuros indiferent de
circumstanțele exterioare și comportamentele celor din jur.

Nu vreau să merg nici în extrema cealaltă, cum că nu contează ce se întâmplă în exterior

și că trebuie să rămâi zen în mijlocul oricărei furtuni. Acesta este un ideal, ceva de dorit,
însă nu este practic și uman. Totuși, factorul exterior nu poate fi neglijat.

Tocmai de aceea, consider că mediul în care conviețuim reprezintă o piesă importantă în

acest joc. Mediul exterior. În natură. În drumeție. Scopul acestui ghid este de a te încuraja
în schimbarea mediului, de a ieși în natură mai des, dacă asta este pentru tine.

Drumețiile nu sunt pentru oricine. Nu toată lumea rezonează cu asta. Și e ok.

Mergi cu caiacul vreo 5 zile în Delta Dunării și vezi cum te simți.

Stai în mijlocul unui oraș aglomerat și vezi cum te simți.

Este vreo diferență?

30
Tu ești aceeași persoană, dar uite cum doar schimbarea mediului te face să te simți în
feluri diferite.

De obicei, schimbarea mediului necesită un efort, iar oamenii nu sunt dispuși să facă
efortul.

Hai și tu pe munte! Să vezi cum e, măcar încearcă. Dacă este pentru tine, super tare, dacă
nu, măcar ai încă o experiență pentru discernământul propriu.

Scopul meu cu acest ghid este acela de a-ți oferi toate informațiile de care ai nevoie
pentru o drumeție reușită.

Vezi partea tehnică.

31
Partea a II-a - Partea Tehnică

32
33
Echipamentul

După cum bine știm, vremea la munte fluctuează chiar și de la o oră la alta, cu variații
mari de temperatură, de aceea este bine să nu depindem de vreme, să fim îmbrăcați cât
mai adecvat astfel încât să nu fim afectați.

Cei mai mulți oameni preferă mersul la munte vara, întrucât echipamentul nu este chiar
așa încărcat de accesoriile în plus necesare iarna.

Echipamentul montan ne oferă un confort ridicat chiar și situații mai greu de îndurat. Este
rezistent, impermeabil, călduros, ușor și oferă o respirabilitate ridicată organismului.

Dacă pe vremea lui Calistrat Hogaș, oamenii se echipau cu ce găseau, confecționându-și

singuri materialele de la propriile animale și nu numai (șubă, opinci, cipici, bocanci de
armată etc.), ne-am modernizat și în ultimii ani s-au dezvoltat diferite materiale sintetice,
folosite la echipamentele montane, cum ar fi Gore-tex, Vibram și altele.

34