Maestra vorbeşte despre meditaţie

Modurile de a elimina egoul

Este foarte dificil, este chiar mai greu decât în cazul despărţirii dintr-o relaţie de
dragoste. De ce? Pentru că egoul este mândria oamenilor. Deci este foarte dificil să
elimini egoul, pentru că noi am fost obişnuiţi să fim tatăl, mama, Buddha, Dumnezeu,
pentru un timp foarte lung. Totuşi, sunt căi prin care să eliminăm egoul, nu trebuie
decât să vă uitaţi la jurnalul practicii voastre din fiecare zi şi să vedeţi dacă ceea ce aţi
făcut a fost bine. Dacă faptele bune sunt foarte puţine şi cele rele sunt multe, dacă
suntem plini de ambiţie, supărare şi ură, atunci ştim că ar trebui să ne fie ruşine cu noi.
Atunci, pas cu pas, o să devenim mai smeriţi şi nu mai avem curajul să-i criticăm pe
ceilalţi, pentru că vedem că şi noi suntem la fel, negri ca, cărbunele! Nu este aşa? Dacă
picioarele noastre sunt scufundate în noroi, atunci cum o să avem curajul să ţinem torţa
ca să ne uităm la picioarele altora? Deci egoul nostru va fi micşorat.

Altfel, puteţi să staţi aici, eu am să vă cert de câteva ori pe zi şi atunci egoul vostru va fi
în ordine, pentru că nu mai are unde să se ascundă. Eu o să vă arăt toate defectele
voastre în fiecare zi şi am să le explic din nou şi din nou, până când nu mai aveţi curajul
să fiţi egoişti deloc. Înţelegeţi? Însă, smerenia şi complexul de inferioritate sunt două
lucruri diferite. Complexul de inferioritate este diferit, înseamnă că cineva simte că este
foarte inferior şi nu este bun de nimic. Eu ţip la voi şi vă cert, dar în spatele acestor
gesturi este iubire, suport şi binecuvântare. Dar în lumea de afară, oamenii vă asupresc
pentru faimă sau bogăţie. Din cauza interesului lor personal, ei ne fac viaţa foarte
mizerabilă, ne taie inima în bucăţi şi ne sfărâmă complet încrederea în noi înşine.

Deci cele două feluri de opresii sunt diferite. Una este competiţia dintre noi, cealaltă
este ca să ne ajute să eliminăm egoul. În cearta din ultimul caz este iubire ascunsă, de
aceea, uneori simţim ca o adiere care ne relaxează, este o atmosferă relaxantă şi plină
de compasiune. De aceea, chiar dacă ai fost certat, se pare că persoana respectivă îţi
lipseşte mereu, nu poţi să o uiţi şi nici nu poţi să o urăşti. Dar în lumea de afară, chiar
dacă unii folosesc vorbele dulci, totuşi ne este frică de ei, ne este frică că s-ar putea să
facă un plan prin care să ne păcălească, noi simţim frica ca şi cum ar fi un cuţit gata să fie
folosit pe noi.

Atunci când practicaţi Metoda Quan Yin, egoul vostru va fi eliminat pas cu pas. Această
Metodă vă ajută să folosiţi Lumina lui Buddha, Iubirea lui Dumnezeu, sursa infinită a
puterii sau sinele nostru adevărat, ca să erodăm egoul nostru cel de toate zilele, nu prin
folosirea puterii limitate de oameni. Multe persoane practică printr-o disciplină
personală foarte strictă, ei nu au curajul să facă multe lucruri, nu au curajul să deschisă
gura mai mult atunci când râd, nu au curajul să meargă cu paşi mari, nu au curajul să
alerge, nu au curajul să facă nimic. Chiar şi atunci, egoul nu poate fi eliminat, de ce?

1
Pentru că ei folosesc mintea şi experienţele lor de zi cu zi ca să elimine egoul lor de zi cu
zi, ambele sunt la nivelul acestei lumi, deci este dificil.

Aici, noi folosim Înţelepciunea Infinită a lui Buddha care este dincolo de nivelul obişnuit,
deci purifică mediocritatea, înţelegeţi? Egoul nostru se va dizolva în mod natural, nu
trebuie să ne facem restricţii atât de multe. Altfel, chiar dacă ne trăim toată viaţa
încercând să controlăm egoul, tot nu ajută la nimic. Chiar dacă îl putem controla, o
facem numai foarte superficial. De exemplu, înainte noi obişnuiam să avem un
temperament rău, strigam şi ţipam la oameni, îi loveam şi îi şocam din nimicuri. După ce
găsim o cale de a practica, atunci ne antrenăm personalitatea. Ce este personalitatea?
Înainte noi eram răi şi cu temperament iute, acum încercăm să ne antrenăm spre mai
bine, în fiecare zi, atunci când ne supărăm, strângem din buze, ţinem totul în gât sau
mergem la baie şi lovim în ceva cu toată puterea şi apoi ieşim afară râzând “hahahaha”.
Acesta este antrenamentul prin care să ai un comportament bun, dar acesta este un
antrenament prin care să-ţi schimbi numai caracteristicile, pentru că între timp
problemele reale există în interior. Când se iveşte o situaţie dintr-o dată, foarte urgent,
toate acestea vor reapare pe neaşteptate.

Uneori, discipolii rezidenţi de aici sunt în aceeaşi situaţie. În fiecare zi ei se comportă

foarte docili, ca şi cum ei cred în mine cu adevărat. Într-o zi am folosit o metodă
specială, una la care ei nu se aşteptau deloc. De exemplu, loveam în mese şi scaune,
strigam şi ţipam foarte tare ca şi cum înnebunisem. Atunci egourile lor au ieşit la iveală,
ei au încercat să mă înveţe şi să-mi spună: “Oh, Maestră, care este problema?” În
momentul acela am râs de una singură şi am ştiut cât de puternică este credinţa lor, am
ştiut ce gândeau şi cum gândeau ei despre mine. De aceea, de multe ori, în
circumstanţele normale, atunci când îi tratez bine, caracterul lor ascuns nu iese la iveală,
înţelegeţi? De aceea trebuie să-i prind într-un colţ, fără ieşire, ca toate acestea să poată
fi expuse, deci felul în care un Maestru îi tratează pe ceilalţi nu poate fi judecat.

Praful şi gunoiul de sub pat trebuie să fie văzute şi curăţate. Dacă nu folosim o mătură
cu coada lungă, atunci nu le vom curăţa niciodată. Dacă aceste lucruri nu sunt scoase la
iveală, atunci nu le putem vedea, în fiecare zi noi facem curat numai la suprafaţă şi ne
gândim că este foarte curat. Dar mizeria care se ascunde adânc în fiecare colţ nu este
văzută de nimeni, noi o realizăm numai atunci când iese la iveală, dacă nu este scoasă la
iveală, atunci nici noi nu suntem conştienţi de ea. Totuşi, este acolo dacă noi nu o
scoatem afară. Să-ţi calmezi caracterul nu este ceva la fel de eficient ca atunci când
practici calea Naturii de Buddha din interior, de aceea numai Metoda Quan Yin ne va
diminua egoul pas cu pas.

Pe măsură ce practici, pas cu pas, vei observa că te vei schimba foarte mult sau vei
vedea că practicienii din jurul tău s-au schimbat foarte mult. După ce practicăm pentru
mai multă vreme, prietenii noştri vor fi luaţi prin surprindere: “Cum de te-ai schimbat
atât de mult?” Nu înseamnă că tu te-ai schimbat de la tine, este Natura de Buddha care

2
a curăţat în mod natural toatele petele de pe urma vieţii de zi cu zi. Înţelegeţi? Numai
practica spirituală va aduce un rezultat bun.

Dar dacă sunteţi aproape de un Maestru în viaţă, vă aduce foarte multe beneficii,
Maestrul o poate face mult mai repede, ne scoate la iveală tot gunoiul. Atunci când noi
încercăm să-l ascundem, Maestrul va folosi o mătură cu coada foarte lungă ca să-l
scoată afară, indiferent dacă vă place sau nu. În mod normal noi ascundem totul foarte
atent şi le acoperim cu ceva. Deşi nu ne simţim confortabili atunci când mizeria este
scoasă afară, dar într-o oarecare măsură se pare că ne place. Deci să nu vă faceţi griji, să
le ştergeţi pe toate dintr-o singură mişcare, atunci s-a terminat, ştim că avem casa
curată, asta este tot.

În realitate nu este nici un egou!

În timpul unei meditaţii de grup, un discipol i-a pus Maestrei următoarea întrebare: 
“Maestră, puteţi să ne vorbiţi puţin despre faptul că egoul nostru se pune în calea
noastră de a avea o relaţie de apropiere cu Dumnezeu? Cum să scăpăm de el?“

Egoul este un efect al mediului înconjurător

În realitate nu este nici un egou, sunt doar efectele mediului înconjurător. Când suntem
copii şi facem ceva rău, atunci suntem pedepsiţi şi când facem ceva bun, atunci suntem
lăudaţi, uneori chiar prea lăudaţi. Atunci noi ne învăţăm aşa, să ne arătăm
personalitatea, pentru că în felul acesta obţinem laude şi obţinem dulciuri, lucruri de
genul acesta. La fel, mai târziu, când creştem mari şi mergem la şcoală, învăţăm că cei
foarte buni, geniali, cei care ştiu cum să se descurce în societate, ei obţin avantaje, deci
şi atunci învăţăm acelaşi lucru, cum să ajungem în vârf, cum să vorbim dulce, cum să
facem lucruri care să le placă la ceilalţi, chiar dacă de multe ori aceste lucruri nu sunt
făcute într-un mod cinstit, sunt făcute doar ca să câştige laude. Aşa ajungem la aceste
obiceiuri, să facem lucrurile în felul în care dorim noi, ca să fim mereu cei din frunte,
acesta este ceea ce noi numim egou, deci la început nu este nici un egou. Mai târziu, noi
ne obişnuim foarte bine cu eşecurile şi succesul nostru şi chiar ne mândrim cu noi, ne
gândim: “Ah! Am realizat asta, am făcut asta, l-am întrecut pe acela, l-am păcălit pe
celălalt, şi aşa mai departe.” Şi atunci noi devenim din ce în ce mai aroganţi şi acesta
este ceea ce noi numim egou.

Obiceiul este o informaţie colectată de mintea noastră

În realitate, toate sunt obiceiuri, noi nu ne naştem cu egoul. De aceea eu v-am spus că
mediul înconjurător este foarte important pentru oameni. Două persoane care au
acelaşi nivel de inteligenţă, dacă cresc în medii diferite, atunci vor reacţiona diferit faţă
de aceeaşi situaţie cu care sunt confruntaţi, din cauza obiceiului pe care l-au acumulat

3
fiecare în parte, din cauza lucrurilor pe care le-au învăţat în timpul copilăriei şi a vieţii
lor. Deci în realitate nu este nici un egou, deci noi trebuie să ne ocupăm de obiceiuri.

De exemplu acum, voi vreţi să meditaţi dar sunteţi foarte obişnuiţi să mergeţi în altă
parte, la ora şapte vreţi să mergeţi la cafenea şi la ora opt vreţi să mergeţi la dans, în
timp ce eu vă spun să staţi aici. Este un lucru mizerabil şi pe deasupra uneori nici nu-l
vedeţi pe Dumnezeu, nu se întâmplă mereu, nu? Unele persoane norocoase îl văd pe
Dumnezeu tot timpul, pe degeaba, în timp ce alţii stau acolo până când nu-şi mai simt
şezutul şi tot nu văd nimic! Atunci desigur că aceste lucruri te fac să fii nefericit, mai
departe este dificil pentru voi să credeţi că există aşa ceva ca Dumnezeu şi că El este un
Dumnezeu al iubirii cu adevărat. Dacă Dumnezeu este iubire, atunci de ce nu vine la
mine, de ce vine la vecini? Pentru că atunci când creştem mari, noi învăţăm să
comparăm lucrurile aşa cum o fac oamenii din jurul nostru. Ei vă învaţă că vecinul este
mai bun decât tine, maşina lui este mai scumpă. De ce Dumnezeu îi dă lui şi nu-mi dă şi
mie? Deci acesta este egoul, este mintea care argumentează tot timpul, argumentele
sunt colectate de la influenţa societăţii.

Deci noi acum facem contrariul, de fiecare dată când ne gândim la aceste nimicuri, să ne
spunem: “În regulă, nu este decât un obicei, nu mai cred în gunoiul acesta.” Şi apoi să
treceţi la treabă, să nu ascultaţi de minte şi încetul cu încetul vă veţi obişnui cu acestea.

Iertaţi-vă pe voi şi încercaţi să vă schimbaţi

Cei care sunt cu mintea simplă, ei nu sunt complicaţi. Ei ajung la Dumnezeu mult mai
uşor, pentru că ei nu gândesc foarte mult şi nu compară foarte mult, nu trebuie să
treacă prin studii foarte multe. Cu cât sunt mai intelectuali sau cu cât sunt mai realizaţi,
cu atât sunt mai complicaţi, pentru că ei trebuie să fie în mediul acesta de succes, este
un exemplu. Ca urmare gândirea lor este ca un obicei, ei analizează avantajele şi
dezavantajele, succesul şi eşecul: “Dacă stau în meditaţie, atunci ce obţin de la
Dumnezeu? Obţin ceva la urma urmei? Se merită? Ştii, timpul înseamnă bani!”(râsete) Şi
atunci, subconştient, noi ne punem piedică singuri, pe calea spre rai. Acesta numim noi
egou, dar în realitate nu există nici un egou.

De exemplu mulţi copii care cresc în familii cu violenţă, ajung criminali atunci când cresc
mari. Ei n-au fost iubiţi când erau copii, deci când cresc mari nici ei nu iubesc pe nimeni,
nu ştiu decât de violenţă, de forţă, de folosirea forţei musculare sau altă forţă pe care o
pot avea, ca să-şi învingă duşmanul, ca să ajungă cel mai puternic. Mulţi dintre ei nu
sunt iubiţi, deci este foarte dificil pentru ei să schimbe acest lucru. Atunci voi veţi spune
că este egoul lor, în realitate eu spun că nu este decât un obicei. Când spunem “obicei”
este mai uşor să înţelegi şi la fel, pare mai simplu să-l atingi şi să-l corectezi, decât să
spui “egou”. Sună foarte înfricoşător, ca un fel de entitate sau aşa ceva, ca şi cum
trebuie să ne luptăm cu el, dar nu este atât de dificil.

4
De exemplu şi spălatul pe dinţi, multe persoane nu se spală pe dinţi de trei ori pe zi
pentru că nu au acest obicei şi nu le pasă ca să se schimbe. Nici eu nu mă spălam pe
dinţi de trei ori pe zi când eram copil, dar după ce am crescut am văzut că mă dor dinţii
şi la fel, vreau să arăt bine! (râsete) Atunci am început să realizez importanţa acestui
obicei, să te speli pe dinţi după fiecare masă şi să o faci mereu. Deci este un simplu
obicei, un obicei, în regulă? Deci să vă iertaţi pe voi şi să încercaţi să vă schimbaţi.

Maestra Supremă Ching Hai

Omul a uitat cine este el cu adevarat. El este aproape hipnotizat de o anumita idee despre el insusi pe care o
poarta cu sine toata viata fara sa stie ca nu este el, ci numai umbra sa. Iar aceasta umbra nu poate cunoase
nici un fel de implinire.    OSHO – “Viata este aici si acum” 
 
  
            Din nou intrebarea aproape ‘obsesiva’ : cine suntem noi ? 
           Spuneam intr-un alt articol ca fiinta noastra se poate imparti in doua
mari subpersonalitati : Sufletul (cine suntem noi cu adevarat) si Ego-ul. Sunt
simple definitii intelectuale – nu are mare importanta denumirea lor, ci
observarea caracteristicilor fiecareia si exprimarea constienta a trasaturilor
folositoare ale fiecareia. 
            Fiecare din aceste doua subpersonalitati se exprima prin acelasi corp
fizic iar noi ne identificam cand cu una cand cu cealalta, crezand ca ,asa suntem
noi’. In realitate, lucrurile stau un pic altfel. 
            Haideti sa vedem ce este cu una din jumatatile fiintei noastre, ego-ul. 
           Toti marii ganditori au vorbit despre ego, chiar daca numele pe care i l-
au atribuit este diferit (Jung il numea ‚umbra’, Eckhart Tolle vorbea despre
‚corpul-durere’, P.D. Ouspensky ii spunea ‚falsa personalitate’). In esenta,
ideea de baza la toti era cea conform careia ego-ul reprezinta partea din tine
care crede ca esti o persoana individuala separata de toti ceilalti (si in general,
de orice). 
           Acest principiu al ‚separarii’ (contrar ‚unitatii’) este cel ce sta la baza
notiunii de ego, ca parte componenta a fiintei noastre. Este exact cum spuneam
mai sus : cand crezi ca esti o persoana individuala separata de orice manifesti
de fapt ego-ul prin fiinta ta. Gandesti in termeni de ‚eu’ si ‚restul lumii’. 
           Este destul de dificil sa nu te vezi ca fiind separat, pentru ca asta remarci
peste tot : oameni separati ducand vieti individuale. Cu toate acestea, partile
componente ale universului nu sunt separate unele de altele (desi dau impresia
ca sunt asa), ci doar diferite (ceea ce este cu totul alt lucru). Ne vedem separati
datorita programarii si conditionarii din trecut. 
           In cea mai mare parte, cel ce suntem azi este ceea ce am decis sa fim pe
baza a ceea ce am stiut. Iar ceea ce am stiut tot timpul si stim azi se bazeaza pe
ceea ce am fost invatati de altii, incepand din frageda copilarie pana in prezent.
Iar acesti ‚altii’ (parinti, prieteni, profesori s.a.) au fost si ei, la randul lor,

5
invatati de altii si tot asa, pana cine stie la a cata generatie. Si, de vreme ce inca
din vechime oamenii au tras concluzia ca sunt separati unii de altii si de restul
lucrurilor de pe planeta si din univers, asta este ceea ce au transmis mai departe
si a ajuns si la noi. 
           Nimeni nu e de vina in acest proces si nu trebuie acuzat. Neavand
cunoastere, intr-un fel e normala concluzia separarii exterioare la nivelul ego-
ului. Dar in momentul in care intelegi si simti, adevarul se reveleaza de la sine,
asa cum au constientizat mii si mii de intelepti ce au transmis omenirii
cunoasterea unitatii interioare la nivelul ‚sufletului’. Constientizarea ne inalta la
trairea libertatii sufletului. Lipsa ei ne coboara la a deveni sclavii ego-ului si a
ceea ce produce el. 
           Ce este de fapt ego-ul ? Putem spune ca el reprezinta o „colectie de
ganduri tinute laolalta de memorie“ ce creaza un zgomot mental neincetat. Un
ecran de concepte, etichete, imagini, judecati, definitii ce ofera impresia ca esti
separat de altcineva. Astfel tu uiti, mai bine zis nu mai simti ca dincolo de
formele diferite exista unitatea a tot ceea ce este. Ego-ul pune o bariera prin
care adevarata ta natura (ce are si ea diferite denumiri – Dumnezeu, Esenta,
Fiinta, Prezenta, Divinitatea launtrica, Vidul, Unimea – ce inseamna acelasi
lucru) nu se mai poate exprima. 
            Imensa majoritate a acestor ganduri (putem spune peste 90%) sunt
repetitive, inutile, disfunctionale, daunatoare si se constituie intr-o epuizare
mentala si pierdere de energie vitala. Ajungem practic ,dependenti de minte’,
iar aceasta identificare cu mintea creaza un ‚sine fals’ – ego-ul. Prin
intermediul sau ajungem sa percepem lumea si numim perceptia ‚realitate’.
Adevarul este ca e vorba de fapt de propriul mod de a vedea lucrurile datorat
felului in care este construit propriul ego (in Programarea NeuroLingvistica-
NLP numim acest mod individual de a privi lucrurile ‚harta mentala’). 
           Se spune ca „oamenii nu vad lumea asa cum este ea, ci asa cum sunt ei“.
Un alt mod de a spune ca hartile mentale, ego-urile sunt diferite. Acesta este si
motivul pentru care intervine lipsa de comunicare cu tot cortegiul de efecte ce o
insotesc : neintelegeri, certuri, violenta verbala si fizica, batai, chiar razboaie.
Toate acestea au loc intre ego-urile din interiorul nostru, nu intre suflete (care
cauta linistea, pacea, intelegerea, aromonia). 
          Societatea este de fapt constituita din persoane al caror ego le conduce
viata in cea mai mare parte – iar ei au investit mult in el, inca de la inceputul
vietii. Nu le e usor sa renunte la el si la suferinta pe care le-o aduce acesta. Nu
mai stiu exact unde am intalnit urmatoarea remarca : „Cei mai multi oameni isi
iubesc drama vietii lor. Lucrul de care se tem cel mai mult si caruia i se
impotrivesc cel mai mult este sfarsitul dramei proprii. Atat timp cat sunt
identificati cu ego-ul, lucrul de care se tem cel mai mult si caruia i se
impotrivesc cel mai mult este trezirea propriului suflet.“ Trist, dar adevarat. 

6
          Momentan, cum spuneam mai sus, adevarul este ca in cazul majoritatii
oamenilor ego-ul e cel ce are controlul. Iar efectele acestui fapt se traduc in
principal in alegeri nefolositoare (atat pe termen scurt cat mai ales pe termen
lung) si concentrarea asupra unor obiective individuale, ‚egoiste’. Ego-ul ne
determina sa ne concentram doar asupra noastra, si din moment ce succesul se
obtine prin intermediul celorlalti, el este de obicei cauza propriei infrangeri.
Concentrarea asupra unui tel egotic duce la ratarea lui. 
          Exista doua emotii de baza in univers- frica si iubirea – iar din ele deriva
toate celelalte. Emotia de baza a ego-ului este frica (insotita de celelalte emotii
negative). Iar un ego bazat pe teama va produce dorinte si teluri bazate pe
teama. E vorba in primul rand de teama de a pierde ceea ce deja ai obtinut,
indiferent daca esti sau nu multumit. 
          Scopul bun, folositor al ego-ului este acela ca el asigura supravietuirea,
conservarea propriei fiinte. Dar daca nu ne exercitam liberul arbitru, capacitatea
de a alege, lasam practic ego-ul sa reactioneze instinctiv la orice provocare pe
care o considera o amenintare pentru indeplinirea rolului sau de baza –
supravietuirea. El stabileste daca un anume eveniment, stimul este favorabil sau
nefavorabil vietii. Cand ego-ul percepe pericole de natura emotionala, mentala
sau fizica, va cauta intotdeauna siguranta si confortul (pe care le percepe
automat ca supravietuire). Acesta nu este un lucru rau – doar ca astfel nu ne
folosim libertatea de a alege si de a raspunde inteligent schimbarilor si
provocarilor pe care le aduce viata. Ori de cate ori se iveste o ocazie, si dat
fiind ca orice ocazie implica un risc, in mod automat simtim disconfort. Intentia
noastra este sa cautam siguranta, fiindca ceea ce ego-ul percepe ca risc poate
insemna uneori chiar ,moartea’ lui. Tendinta este deci sa ne continuam viata ca
si pana atunci, pentru ca era sigura, chiar daca lipsa succesului facea parte din
acea viata. Daca totusi ne trece prin minte sa riscam, apare frica de a pierde
(perceputa de ego drept ‚moarte’ opusa supravietuirii) stilul de viata din prezent
(confortabil, cunoscut, chiar daca poate nu avem ceea ce dorim). De cele mai
multe ori, oricat de nemultumiti ar fi de starea lor actuala si oricat de departe ar
fi de visurile si sperantele lor, oamenii vor alege in mod inconstient acelasi
drum stiut. 
           Ego-ul se conduce dupa zicala  „in propria viata, raul pe care il ai este
mai bun decat binele pe care nu-l ai“. Frica de a pierde cunoscutul este cea care
ne tine prizonierii ego-ului, impiedicandu-ne accesul la succesul autentic. Cand
temerile dispar, pas cu pas, ego-ul se dizolva. Cu fiecare teama pe care o
elimini, lumea se largeste tot mai mult pentru tine. Nu este usor - ego-ul e
viclean si cauta sa te ,seduca’ pe mai multe cai pentru a nu pierde controlul
asupra ta. Stie ca atunci cand institui disciplina interioara el va pierde – si nu
cedeaza teren decat atunci cand e realimente obligat sa o faca, datorita vointei,
perseverentei, fermitatii si increderii pe care le manifesti. 

7
           Ideea este ca ego-ul (cine credem noi ca suntem sau ca ar trebui sa fim)
nu ne lasa de fapt sa ne realizam pe deplin potentialul interior. Programarea,
amintirea a ceea ce ni s-a intamplat si ce am fost invatati inainte de a putea
discerene singuri ne afecteaza mereu in tot ce facem si in fiecare decizie pe care
o luam. Suntem vesnic victimele dusmanului nostru interior, ego-ul, pana in
momentul in care vom face o evaluare sincera a ceea ce alegem sa facem si a
motivelor pentru alegerile noastre. Cand va veni acea zi, conditionarea ego-ului
isi va pierde din putere asupra noastra. Si cu cat vom intelege mai mult despre
noi insine cu atat vom capata mai multa putere, pana cand directia se va
schimba si noi insine (sufletul, cine suntem noi cu adevarat) vom fi aceia care
vom detine controlul vietii noastre
           Din fericire, acest lucru se intampla in vremurile actuale mai des ca in
orice alta perioada a istoriei cunoscute ! Datorita dezvoltarii fara precedent a
comunicatiilor, a mass-mediei, acum sunt disponibile enorm de multe resurse
de educatie constienta (orice fel de materiale scrise, materiale audio-video,
cursuri, conferinte, intalniri directe cu profesori, mentori, maestri) care ne pot
ajuta sa ne trezim acea parte uitata din noi –sufletul. Singura care ne poate duce
catre succesul mult visat. 
           Si inca ceva : ego-ul nu este ceva ‚rau’ in mod absolut. Existenta sa este
necesara in fiecare dintre noi, pentru ca numai prin ‚lupta’ cu el ne putem trezi
Sufletul. Daca el nu are exista, prin contrast, noi nu am putea sa ne cunoastem
Sufletul si nu am avea la dispozitie ‚material’ cu care sa ni-l construim. Asta
pentru ca transformam eneergia ego-ului in energie a Sufletului in procesul
‚trezirii’, constientizarii, evolutiei. O lista cu alegeri (caracteristici) ale ego-ului
si  ale Sufletului gasiti aici. 
           O ultima remarca. Undeva se spunea : „Cele mai dificile trei lucruri din
lume pentru un om sunt: sa raspunzi la ura cu iubire ; sa-i accepti pe cei exclusi
;  sa admiti ca gresesti. Dar acestea ar fi cele mai usoare lucruri din lume daca
nu te-ai identifica cu ego-ul“. 
           Cand vom fi Suflet, chiar va fi usor.

 Marius Stan