Avatarul meu

Buna, sunt Ana Maria, am 42 de ani sunt sotie si mama a doi copii
minunati, o fata si un baiat.
Sunt o femeie curajoasa, muncitoare, empatica, respectuasa, pe care
o intereseaza de cele mai multe ori parerea celor din jur , ma sacrific
adesea pentru persoanele apropiate si nu numai, doar de dragul de a face
bine altora.
Traiesc in Romania, am studii universitare, dar si postliceale, de
aceea lucrez ca asistenta medicala. Ma incarc adesea cu problemele
pacientilor si sufar odata cu ei si realizez ca nu imi face bine acea suferinta
, dar nu pot face nimic. vin cu toate problemele acasa  , sunt dezechilibrata
emotional si aduc dezechilibru  in familie.
Locuiesc la bloc,iar spatiul nu ne ajunge, in viitor mi-as dori o casa,
insa la cat de indatorati suntem imi este frica si sa visez ca intr-o zi voi
avea casa mea.
Traiesc intr-o lume plina cu probleme si de multe ori ma intreb care
este menirea mea pe acest pamant. Oare doar chin si suferinta exista pe
acest pamant?
Relatia cu sotul meu se inrautateste pe zi ce trece, chiar ma intreb
daca mai are rost sa convietuim impreuna doar de dragul copiilor. Dar nu
pot renunta la el deoarece eu stiu cum este sa traiesti fara tata si mi-am
jurat ca ai mei copii nu vor trai fara tata. Nici relatia cu copiii nu este prea
roz, tot timpul au doar reprosuri la adresa mea.
Ajung sa muncesc si 16 ore pe zi, iar cand intru in casa nu gasesc
nici o multumire, nici un zambet. Recunosc, si eu vad doar partile rele,
dezordine, vase nespalate si multe alte lucruri. Am mari asteptari de la
soțul meu și de la copiii , incerc sa ii responsabilizez, dar fără rezultate.
De 4 ani sotul meu nu reuseste sa isi gaseasca de munca, desi are
un talent aparte, este un bucatar deosebit si renumit in oras, insa nu stiu ce
se intampla de nu gaseste. De multe ori stau si ma gandesc daca nu
cumva eu atrag astfel de lucruri in viata mea si ii blochez si lui fluxul.
Posibil sa il vreau in casa pentru ca gateste si ma scuteste de o munca in
plus.
Imi place sa citesc, mai ales carti de dezvoltare personala si spirituala
ca sa ma inteleg, sa îmi gasesc menirea mea pe acest pamant. Ma infurii
adesea cand nu am timp si pentru mine sau adorm prea repede din cauza
oboselii. 
 Ma sacrific mereu si ma las pe ultimul loc punand pe un piedestal
inalt copiii si sotul. Le fac adesea cadouri scumpe, de firma cum spun ei,
gadget-uri de ultima generație si am asteptari sa fie recunoscatori si sa
faca si ei ce spun eu. Simt o nevoie de control si cu cat cresc observ ca nu
mai detin controlul asupra lor si ajung la disperare, din frica de a nu-i pierde
sau a nu urma diferite cai gresite.
Momentele lor de bucurie imi aduc fericire,insa nu implinire. E o
senzatie de moment, iar dupa vine disperarea ca iar m-am indatorat si
fricile ca poate nu mai pot plati ratele. Si uite asa ma impovarez din ce in ce
mai mult si ma cocosez de cate greutati car in spatele meu de una singura.
Din partea sotului am doar vorbe grele si critica, imi reproseaza ca nu ii
educ bine, ca nu asa se invata copilul si multe alte lucruri. Stiu ca nu
procedez corect, insa nu le pot refuza nici o placere, deoarece in copilarie 
mama m-a crescut singura si nu avea sa imi ofere decat strictul necesar si
poate o bucurie mica din cand in cand.
Il judec adesea pe sotul meu si sunt furioasa deoarece comenteaza
chiar daca nu ma ajuta financiar si uite asa tensiunea din casa creste pe zi
ce trece.
De multe ori imi este frica sa ajung acasa gandindu-ma ca iar il
gasesc la TV sau in pat dormind si mi se ridica parul in cap de nervi ca eu
nu mi-am dorit un sot pe care sa il intretin eu, mai exact nu mi-am dorit sa
ma transform in mama , ea isi întreținea sotii.
Imi doresc totusi o vorba buna de la el sau de la copii, insa primesc
doar reprosuri ca tip, ca sunt o mama nebuna, ca sunt duala si multe alte
apelative care imi strapung sufletul adanc.
Stau adesea si pland si nu stiu cum sa fac sa gasesc o cale de
armonie si intelegere in familie. Sunt constienta ca si eu gresesc mult, insa
tot timpul am tendinta sa dau vina pe cei din jurul meu, iar  eu ma
victimizez.
Cel mai mult ma doare cand ma uit in oglinda si ma vad cat de
neingrijita sunt,nici macar energia sa fac un dus nu o mai am de multe ori.
Dimineata arunc pe mine ce haine gasesc la indemana, nu reusesc
niciodata sa le asortez, iar cand ajung la munca zici ca sunt o sorcova.
Admir cu drag femeile aranjate și cochete din jurul meu insa imi
provoaca o invidie enorma cand vad diferenta dintre mine si ele.
De multe ori ma întrebam cum sa fac sa fie bine si in viata mea si
asa am ajuns sa caut prin carti, pe retele de socializare solutii.
Am gasit si urmat programe online gratuite si cu plata in care m-am
descoperit si am reusit sa slabesc 9 kg in 6 luni fara prea mare efort. Asa
am fost nevoita sa imi schimb garderoba si cu cat prindeam incredere in
mine si ma simteam bine in pielea mea, cu atat reuseam sa asortez mai
bine hainele pe mine, iar la munca sau pe strada primeam mereu
complimente.
Totul mi se parea magic in jurul meu pana cand am inceput sa am
piedici din partea sotului care era foarte gelos. Eu nu intelegeam de ce are
reactia aceasta si de cele mai mullte ori ajungeam la cearta, cuvinte grele,
reprosuri….
Imi spunea mereu ca sunt egoista si ca nu tot ceea ce spun mentorii
pe care ii urmaresc este si adevarat. Imi reprosa ca daca este de la
Dumnezeu de ce trebuie sa platesc atatia bani pe cursuri, pratic dupa
parerea lui ar fi trebuit sa fie gratuite. Il rugam sa stea cu mine la cursuri
sau programe insa pleca spunandu-mi ca daca evoluez eu, evolueaza si el
odata cu mine.
Cu timpul m-am aprofundat in alte programe si cursuri de terapie,
insa tot nu era suficient.
Asa am realizat ca fara ajutorul unui terapeut nu ma voi putea
descoperi prea curand și nu imi voi putea imbunatatii relatia cu familia.
De atunci totul e MAGIC in viata mea si recomand tuturor cu
incredere programele de grup si terapia individuala.

Cu drag Ana Maria!