E interesanta si problema casatoriei de proba, despre care cei implicati imi spun adesea ca ei sunt seriosi, stabili, nu-si

schimba partenerul, ci incearca sa vada daca se potrivesc pentru a se angaja mai departe intr-o viata familiala. La prima vedere pare ceva bun, pentru ca au intentii serioase. Dar aici se ascunde o plaga si vreau sa atrag atentia fetelor, pentru ca ele sunt cele care cad psihic. Ele sunt clientii principali ai psihologilor: fete care au avut cativa ani o relatie cu un baiat si relatia s-a terminat. Povestea lor incepe cam asa: Am inceput relatia bine si eram egali. Dar aici e o capcana. Nu era nici o egalitate, pentru ca ea da tot si el nu da nimic, iar in final, cei din jur ii vor privi diferit pe el si pe ea. Ea e cea folosita, el e curat Si acest mod de-a vedea lucrurile e indreptatit, pentru ca ea are responsabilitatea mai mare intr-un cuplu: va deveni mama. (Cei doi se unesc inclusiv pana la nivel de flora microbiana; iar daca acest tanar nu i-a convenit si trece la altul, microflora se adapteaza la urmatorul.) Ruperea relatiei cu partenerul provoaca si o ruptura psihica. Iar cand, in cele din urma, ajunge sa nasca un copil, acesta este rezultatul unei vieti sexuale murdarite. Daca au existat chiuretaje, la randul lor sunt niste sechele, copilul fiind si el afectat. De aceea se zice ca mama trebuie sa fie curata ca Sfanta Sfintelor, ca sa aduca pe lume un copil curat. Pentru ca mama trebuie sa fie neprihanita din punct de vedere moral. Evident ca si curatia barbatului e importanta, dar a mamei este in mod special, pentru ca inlauntrul ei se petrece minunea formarii fatului. Ganditi-va singuri: cum poate un copil facut de Dumnezeu curat sa stea intr-un loc murdar? In casatoria de proba, problema principala e ca tinerii intra in relatii sexuale care o fac pe femeie foarte dependenta de barbat, o inrobesc. Ea devine parte din el, si, cu timpul, ajunge sa fie atrasa de el tot mai mult si mai mult. Pe cand barbatii sunt caracterizati de lipsa de responsabilitate si, atunci cand misterul, artificiile si dorinta dispar, apare monotonia. Barbatul si-a atins scopul si se satura, nu mai este interesat, dimpotriva. Paradoxal, la ea creste dependenta de el, iar la el indiferenta. Este mai rau este in special cand ea are capricii. Iata ce urmeaza: ea este emotiva si el e rational. Ea se framanta: De ce nu ne casatorim?. Si face tot posibilul ca, intr-un mod delicat, sa ajunga la casatorie. Si atunci se creeaza o situatie foarte interesanta. El se urca pe tron, iar ea danseaza in jurul lui, rugandu-l. Subconstient, ea vrea sa-i spuna: Eu sunt o gospodina buna, sunt cea mai buna, am toate calitatile, sunt cea mai potrivita pentru tine!. Si asteapta ca el sa ia o decizie. Dar el se indeparteaza tot mai mult, ca un luceafar, pentru ca o considera deja a lui. Situatia se complica, pentru ca timpul trece, ea isi pierde rabdarea, dar lui ii convine de minune aceasta situatie, pentru ca nu are nici o responsabilitate, e foarte comod pentru el, in orice moment poate sa-i zica: La revedere! Eu nu m-am hotarat inca, dar, daca ma gandesc bine, nici nu-mi mai placi. Si atunci nu mai e vorba de egalitate. Aceasta este o pozitie egoista De regula, femeile rabda cat rabda, apoi decid in taina: Raman gravida, ii fac un copil si nu mai are incotro!. Atunci se ajunge la casatoria fortatacasatoria cand mireasa e insarcinata. Fetelor, fiti atente, aceasta nu este tocmai situatia care l-ar face pe el sa exclame: Vai, ce mult te iubesc!. Pentru ca majoritatea barbatilor o vad ca pe o problema in plus: Ce-i de facut?. Si, daca apar rudele apropiate si prietenii care-i spun ca trebuie sa aiba obraz si sa-si asume responsabilitatea casatoriei, el se considera prins in capcana: Eu nu m-as fi casatorit inca, dar mi s-a impus, am fost prins si mintit!. Majoritatea celor pacaliti astfel ajung la psiholog si, desi sunt persoane diferite, povestesc acelasi lucru. Doar numele sunt diferite, povestea e aceeasi.

Casatoriile de proba sunt lacrimi ale femeii, pentru ca eu consider acea egalitate iluzorie. Vorbind in termeni ortodocsi, aceasta este curvie. Convietuirea este tot curvie, iar unde este curvia, este si pacatul. Este incalcarea poruncilor. Atunci apar lacrimi si probleme. Mi-aduc aminte ca am citit la un Sfant Parinte ca singurul lucru de care trebuie sa ne temem sunt pacatele noastre. Atunci cand omul pacatuieste, binecuvantarea pleaca. Si ajungi sa fii purtat prin viata ca o frunza batuta de vant. Cauza e pacatul si atunci e nevoie sa constientizezi ca duci o viata in pacat, nu sa te plangi ca viata e grea sau ca cei din jur iti vor raul. Convietuirea aceasta e pacat si atunci, la ce fericire vrei sa te mai astepti? Mai exista un tip de relatii inainte de casatorie, intre tineri foarte timizi, retrasi, pe care toti ii admira, ii lauda, ii vad ca pe niste porumbei. Dar ceea ce vad cei din jur e doar o aparenta inselatoare. Acesti tineri sunt deprimati de ceea ce fac, pentru ca sunt constienti ca traiesc in pacat si ca asa nu pot fi fericiti. Vorbesc despre sine foarte negativ: Nimeni n-are nevoie de mine, viitorul e nebulos, nu stiu incotro sa ma duc, n-o sa gasesc pe nimeni care sa-mi placa, n-o sa am nici familie fericita. Singuri isi profetesc toate astea. Cand predam psihologia in scoala, am avut o eleva care s-a apropiat de mine si mi-a zis ca-i place un baiat din clasa, dar Eu sunt atat de urata, de nefericita, niciodata nu mi-a mers bine!. Auzind acestea, am ramas uimita, pentru ca era o persoana atragatoare si simpatica, dar avea o parere negativa despre sine. Am avut o discutie cu ea si i-am explicat ca nu are dreptate si ca nu-i normal sa se priveasca asa. Dupa un timp, am fost de fata la o scena: tanarul respectiv a venit in spatele ei (fara ca ea sa-l vada) si a strigat-o pe nume foarte dragastos, cu bucurie. Ea, cum nu se astepta, s-a intors surprinsa si, in loc de zambet sau reactie normala, a avut o mimica si-un raspuns crispat: Ce vrei de la mine?. Eu am ramas cu gura cascata, apoi am chemat-o si am intrebat-o: Ce s-a intamplat, ce-a fost asta?!. Iar ea, cu voce tremuranda, mi-a spus: Am fost asa de surprinsa Nu stiu, nu-mi pot da seama de ce-am reactionat asa In psihologie, o astfel de situatie se numeste lovitura preventiva si este caracteristica oamenilor care nu au incredere in sine, care sunt siguri ca nu li se poate intampla nimic bun. Fata era mirata ca el s-a apropiat de ea si ca in ochii lui a citit blandete, dragoste dar in capul ei nu era altceva decat gandul ca el va fi dezamagit, ca nu va iesi nimic bun si ca, decat sa ajunga sa sufere, mai bine sa-i raspunda brutal. Iata exemplu de lovitura preventiva! El, evident, s-a indepartat de ea, iar gandurile ei au urmat acelasi curs. De aceea, va atrag atentia ca voi singuri va stricati viata prin gandurile pesimiste! Nu exista comportament negativ al celorlalti fata de voi, ci voi sunteti cei care nu permiteti nimanui sa se poarta bine si sa se apropie de voi. Asta este o greseala de comportament. - Si atunci, care e iesirea din astfel de situatii? - Sa traim dupa poruncile dumnezeiesti. Sunt persoane care-si traiesc viata la maxim, pentru ca au impresia ca altfel s-ar plictisi si ca oricum la batranete vor trai dupa poruncile Domnului. Dar cel intelept, care-si doreste o familie sanatoasa, o relatie buna cu partenerul, sub ocrotirea harului dumnezeiesc, stie ca este bine sa traiasca dupa porunci. El constientizeaza ca nu sunt scrise de dragul scrisului, ci ele insele sunt calea fericirii. Le vei respecta vei avea totul; nu le vei respecta nu vei avea nimic. Iar cand omul zice din start ca stie si singur sa-si traiasca viata, ca nu are nevoie sa-i spuna altcineva cum s-o faca aceasta e calea nefericirii. Urmeaza lacrimi si deceptii Prof. Psiholog Nina Krighina, Monahie la Manastirea intampinarii Domnului din Ural