1. Obiectivele si specificul psihologiei medicale.

DEF: Psihologia aplicata in patologie, focusata pe evaluarea psihodiagnostica, interventia clinica si studierea tulburarilor psihologice si comportamentale. Obiective: - EV !" #E $% %&'E#VE&'% (!%&%( (" $(OP"! P#EVE&%#%%, #E)%'E#%% "&O# '"!*"# #% P$%+%(E, P$%+O$O) '%(E $% DE, D P' '%VE. - $%-"# #E DE $"PO#', -+%D #E #E,O!"'%V $% ( ' !%, $'# 'E-%%!O# (#E '%V D P' '%VE !E P (%E&'%!O# PE&'#" -E$'%O& P#O*!E)E!E PE#$O& !E . E)O'%O& !E, (O-&%'%VE $% (O)PO#' )E&' !E/ $% #E! '%O& !E . %&'E#PE#$O& !E/ (" %)P (' %&D%V%D" !, F )%!% ! $% $O(%OP#OFE$%O& ! DEO,O#- &%, 'O#. $PE(%F%("! P$%+O!O-%E% )ED%( !E E$'E !"(#"! %& E(+%P 0 -Psihologul trebuie sa cunoasca atributiile echipei si limba1ul medical. -$upervi2area si intervi2area in echipa este regula de aur a profesionismului in domeniul clinic. -Familia functionea2a nu doar ca o parte din 3problema4, ci ca un co-terapeut ad-hoc, avand si un rol co - terapeutic, dincolo de beneficiile terapeutice propriu 5 2ise atat la nivel personal, cat si interpersonal. -(ompetentele bine stabilite in cadrul echipei si respectarea lor previn erorile de interventie, conectand benefic pentru pacient procesul psihosocio-medical recuperator sau integrator. 6. Domenii aplicative ale psihologiei medicale. Psihosomatica, e7perti2a si recuperarea capacitatii de munca, asistenta sociala- impas e7istential, clinica de oncologie, chirurgie obstretica ginecologie etc, psihologia clinica a copilului, adultului, si varstnicului, neuropsihologie. 8. Indicatori de eficienta ai psihologului cu compententa in psihologia clinica si medicala. %dentitate, #espect si autoapreciere, (unoasterea si gestionarea adecvata a puterii personale,,Fle7ibilitate,,E7tinderea cunostintelor de sine si de altii, Dispusi si capabili sa tolere2e ambiguitatea, %si de2volta un stil propriu de consiliere sau terapeutic, pot e7perimenta si cunoaste lumea clientului, $e simt 3vii4 si alegerile lor sunt orientate spre viata,,$unt autentici, sinceri si onesti, u simtul umorului, Fac greseli si sunt dispusi sa le admita, %n general traiesc in pre2ent, $unt capabili sa se 3reinvente2e4, Fac alegeri optiuni care le modelea2a viata, $e implica profund in munca lor si e7trag din ea sensuri noi, $unt interesati de bunastarea altora,, precia2a influenta culturii. 9. Enumerati si descrieti pe scurt blocajele in ascultare in relatia psiholog- pacient. PE#FE('%O&%$)"!, ("&O $'E#E !%)%'E!O#, #E! '% (" P (%E&'%% : D%F%(%!% sau P#E'E&'%O$%,,' ("'%,,&E%)P!%( '%, "'O ) -%#E , # ' (%#E P#%&'#E P#O*!E)E!E P (%E&'%!O#, EP"%, #E P#OFE$%O& ! . :. Studiul de caz ca metoda clinica. Particularitati in psihologia medicala. )ie2ul psihologiei clinice este repre2entat de 3studiul de ca24: intalnirea unui subiect singular, constituit de o istorie specifica si perceput in totalitatea sa, refu2 al obiectivismului, sensibilitate la istorie, importanta relatiei observator;-observat, transferul<4 Singularitatea: ca2ul sa fie tratat in unicitatea sa si sa nu fie redus la ceea ce ar putea sa e7emplifice . de e7. 'ipul de patologie/. considera un ca2 singular inseamna a fi atent la ceea ce nu se confunda nici cu evidentele, nici cu obisnuinta, nici cu normalul. "n ca2 devine singular prin privirea si asamblarea clinicianului pentru ca acesta va evidential tot ceea ce se sustrage 3comunului4, 3obisnuitului4. De e7emplu: un subiect cu boala somatica= referinta la singularitate implica interesul pentru teoriile personale ale bolnavului, aspect inconstiente e7primate in discurs, convingerile legate de vindecare. otalitatea: subiectul este o unitate indivi2ibila .intrasubiectivitate/ in interactiune cu lumea e7terioara .intersubiectivitate/. Elementele notate .repre2entari, conflicte, angoase</ trebuie intotdeauna repuse in conte7tual individului si a lumii sale. "n s;mptom trebuie interpretat in lumina istoriei subiectului, a functiei pe care acesta o indeplineste in propria-% e7istent, a consdecintelor si a repre2entarilor pe care le suscita.

Istoria: discursul present al subiectului trebuie pus in relatie cu o cronologie, un trecut, un moment al vietii= subiectul nu se afla niciodata inafara timpului, el vorbeste la present, dar construieste un trecut punctat de amintiri, cautari, semnificatii. Psihologul il a1uta in aceasta reconstructive. Intalnirea implica o relatie cu psihologul, care prin pre2enta si ascultarea sa, este un catali2ator al emotiilor, repre2entarilor. (onclu2ie: $tudiul de ca2 ilustrea2a metoda clinica si se poate spri1ini pe diverse metode de culegere a datelor: observatia, interviul, teste psihometrice, teste proiective.

>. Observatia ca metoda a psihologiei medicale. Definirea si descriere detaliata.

(a metoda stiintifica observatia consta in inregistrarea sistematica prin simturi a caracteristicilor dar si a transformarea obiectului studiat .Doron, Porot 1???/. Observatia nu este un act pasiv. Ea se prelungeste printr-un comportament refle7iv de clasificare si sistemati2are. Observatia are ca scop intelegerea. Observatia stiintifica intotdeauna confirma sau infirma o te2a anterioara .deci are la ba2a anumite intrebari si ipote2e= clinicianul va limita obs la variabile care intra in formularea ipote2elor sau a intrebarilor sale./. sadar observatia are un car@cter organi2at si sistemati2at. E7ista: observatia directa . prin simturi/ si cea indirecta . o serie de ipote2e si inferente sau informatii culese de la alte pers/. Observatia ca metoda de cercetare vi2ea2a obtinerea unor date 3obiective4 precise, reproductibile si verificabile.Observatia clinica vi2ea2a descrierea unui subiect in individualitatea lui. Observatia sistematica directa se face asupra comportamentului. Dar psihologul trebuie sa-si situe2e observatia la un nivel care integrea2a organi2area si finalitatea comportamentului .astfel mai utili2at este termrnul de conduita/ O data cu de2voltarea tehnicilor cognitiv-comportamentale se utili2ea2a termenul de comporament, nu doar cu referire la manifestari motorii direct observabile, ci si cu referire la ganduri .comportament cognitiv/, emotii .comportament psiho-emotional/. %n abordarile clinice nu se observa doar comportamentul-tinta ci si antecedentele , consecintele acestuia. Observatia are urmatoarele etape: 1. $electarea, definirea comportamentului-tinta in termeni concreti, observabili. 6. "tili2 unor proceduri standardi2ate, sistemati2ate pentru observarea comportamentului si inregistrarea observatiilor intr-o maniera adecvata. A. *eaugrand .1?BB/ considera ca identificarea comportamentelor poate fi facuta pe ba2a unor: C a. criterii concrete .descriptive/: legate de forma sau referitoare la efecte C b. criterii teoretice .interpretative/: clasificari dupa cau2e .e7. (omportamentul matern este comportamentul declansat de pre2enta copiilor/ sau clasificari functionale .e7. (omportamentul alimentar, de aparare etc/. ipuri de observatie: Observatia naturala, necontrolata in care practicianul inregistrea2a nestingherit comportamentul subiectului fara stirea acestuia. De e7empul: tehnica observatorului ascuns, tehnica observatorului vi2ibil dar ignorat= utili2area unor dispo2itive de supraveghere si inregistrare. !imitele observatiei naturale C - incapacitatea de a controla toate variabilele C - implicatii etice C - datele observatiei naturale nu sunt usor de cunatificat Observatia controlata (sistematica) Este o procedura de studiere a comportamentului in conditii mai bine controlate. ceste conditii ofera oportunitatea unor observatii sistematice si posibilitatea unui control suficient al mediului, cu scopul provocarii comportamentelor care ne interesea2a. Observatia controlata in evaluarea clinica a personalitatii: C observatia in timpul rezolvarii unor probleme observatia comportamentului in timpul convorbirii psihologice Interactiuni structurate

 Observarea comportamentului in timpul jocurilor de rol Masuratori fiziologice Distorsiunile observatiei provocate de observator Efectele centrarii, asimilarii, contrastului, ancorarii si haloului Selectivitatea atentiei si memoriei Efectele categorizarii spontane si teoretice Ecuatia personala a observatorului lfred *inet identifica urmatoarele stiluri perceptive: descriptiv, evaluativ, erudit, imaginativ.

D. Enumerati si descrieti pe scurt testele si scalele clinice utilizate in psihodiagnoza afectivitatii.

ES E!E SI SI S"#!E!E "!I$I"E - instrumente standardi2ate de evaluare a fenomenelor psihice care permit masurarea componentelor psihice, compararea subiectilor intre ei sau cu o norma statistica. $copul aplicarii testelor: evidentierea unor elemente .aptitudini, procese cognitive, tulburari, organi2are a personalitatii/ a caror identificare precisa nu este posibila doar prin consultatie sa furni2e2e date valide si obiective, nesupuse subiectivitatii psihologului sa imbogateasca bilantul clinic. Psihodiagno2a afectivitatii vi2ea2a in special identificarea tulburarilor depresive, an7ietatea, e7: hamilton, bec, s.t.a.i.

B. "onsultatia in practica psihologica medicala. Definitie% obiective% clasificare.

Evaluarea clinica se va a7a in general pe evenimentele de2voltErii psihice, evenimentele educative, evenimentele privind mediul familial Fi social, boli Fi fenomene de stres. Evaluarea clinica se reali2ea2a in 8 etape derulata de obicei pe parcurcul a 6, 8 sedinte. Prima etapa a interviului clinic se a7ea2a pe identificarea factorilor declansatori, predispo2anti si de mentinere a simptomelor si in acealasi timp pe de2voltarea aliantei terapeutice prin creaarea unei atmosfere de confort, empatie si securi2are a pacientului. Etapa a doua are ca obiectiv evaluare detaliata a proceselor psihice si comportamentului prin intermediul observatiei, interviului si a testelor psihologice. Etapa a treia consta in evaluarea detaliata cu scopul de a surprinde structura si dinamica psihologica individuala a persoanei pentru obtinerea de date suplimentare. ceasta etapa se va centra pe capacitatea de adaptare a paceintului la evenimentele de viata, la situatiile concrete, pe problematica comportamentelor simptomatice, interpersonale, a functiilor Eului, a identitatii si imaginii de sine, a mecanismelor defensive si de coping, a conflictelor psihologice, etc. Evaluarile psihologice clinice repre2inta procese dinamice, care nu se re2uma la o activitate constatativa, ci presupun, intr-o prima fa2a - colectarea de informatii cat mai complete, prin evaluarea documentelor medicale, eliberate de medici specialisti, alti psihologi clinicieni. Obiectivul principal al evaluarii psihologice este repre2entat de stabilirea potentialului pacientului, care va constitui punctul de plecare Gn activitatea de interventie clinica. (O&$"!' '% DE $"$'%&E#E, (O&$"!' '% 'E# PE"'%( ,(onsultatia clinica de cercetare. ?. "onsultatia clinica. Descriere. %n anumite conte7te . neuropsihologie/, consultatia diagnostica vi2ea2a evaluarea acu2ei subiectului, apoi a functiilor cognitive . memorie, atentie, limba1/ sau a pre2entei unei patologii psihice asociate patologiei neurologie .e7. Depresia/. (onsultatia e7clusiv centrata pe diagnostic este mai frecvent reali2ata in cadrul unei institutii si ceruta de echipa sau medicul curant in scopul obtinerii din partea psihologului a unei perspective psihopatologice ori a unor informatii suplimentare susceptibile sa a1ute la tratament sau la orientarea terapeutica a pacientului. (onsultatiile diagnostice utili2ea2a diverse suporturi . teste, scale/. 1H. "onsultatia terapeutica in psihologia medicala. Obiective si mod de desfasurare.

Este a7ata pe modificarea perspectivei psihice a pacientului referitoare la o situatie, eveniment sau alte elemente care ii provoaca suferinta. Desfasurarea consultatiei depinde de orientarea teoretica a psihologului. EIE)P!E: %n orientarea cognitiv & comportamentala se pune accent pe simptome si schemele de gandire care sustin simptomele. Pacientilor li se da un numar de sarcini ce trebuie indeplinite de la o sedinta la alta. %n sedintele de terapie familiala, terapeutul se ocupa de locul fiecarui a in cadrul unui sistem, avand in vedere principiile acestei orientari conform carora relatii dintre membrii acestui sistem familial determina o disfunctie. ceasta abordare se ba2ea2a pe o teorie a rolurilor. %n consultatia psihanalitica, terapeutul este interesat de continuturile inconstiente in raport cu copilaria pacientului. bordarea este a7ata pe doua principii fundamentale: asocierea libera si interpretarea. nalistul trebuie sa comunice verbal . interpretarea/ ipote2a pe care a construita in legatura cu intentionalitatea inconstienta identificata in discursul pacientului.Punctul comun al Punctul comun al tuturor acestor abordari este acordarea de sens simptomelor. 'oate teoriile psihopatologice impartasesc ideea ca un simptom are o semnificatie, chiar daca este trait de pacient ca un element perturbator si disfunctional. Efortul terapeutic consta in inlocuirea simptomului in cadrul unei dinamici semnificante, indiferent daca apartine istorie personale sau colective. Oricare ar fi tipul de terapiei, procesul terapeutic se ba2ea2a pe caracteristici similare ca empatia, alianta terapeutica, cautarea unui sens. 11. 'iscurile consultatiei in psihologia medicala. #%$("#%!E (O&$"!' '%E%: C (onfruntarea dintre normele psihologului si cele ale pacientului. C Deformarea profesionala. 16. Definiti complianta terapeutica si descrieti formele de manifestare ale acesteia. (omplianta terapeutica se refera la un raport e7plicit intre comportamentul bolnavului si instructiunile clinice. cest raport poate determina trei situatii posibile: 1.hipercomplianta - care poate merge pana la adaugarea unor mi1loace terapeutice neindicate= 6.complianta normala care se inscrie in cadrul prescriptiilor terapeutice= 8.hipocomplianta - care poate merge pana la noncomplianta si refu2area prescriptiilor terapeutice. 18. Obiectivele procesului de evaluare psihologica in clinica de boli somatice. Evaluarea clinica se va a7a in general pe evenimentele de2voltErii psihice, evenimentele educative, evenimentele privind mediul familial Fi social, boli Fi fenomene de stres. Evaluarea clinica se reali2ea2a in 8 etape derulata de obicei pe parcurcul a 6, 8 sedinte. Prima etapa a interviului clinic se a7ea2a pe identificarea factorilor declansatori, predispo2anti si de mentinere a simptomelor si in acealasi timp pe de2voltarea aliantei terapeutice prin creaarea unei atmosfere de confort, empatie si securi2are a pacientului. Etapa a doua are ca obiectiv evaluare detaliata a proceselor psihice si comportamentului prin intermediul observatiei, interviului si a testelor psihologice. Etapa a treia consta in evaluarea detaliata cu scopul de a surprinde structura si dinamica psihologica individuala a persoanei pentru obtinerea de date suplimentare. ceasta etapa se va centra pe capacitatea de adaptare a paceintului la evenimentele de viata, la situatiile concrete, pe problematica comportamentelor simptomatice, interpersonale, a functiilor Eului, a identitatii si imaginii de sine, a mecanismelor defensive si de coping, a conflictelor psihologice, etc. Evaluarile psihologice clinice repre2inta procese dinamice, care nu se re2uma la o activitate constatativa, ci presupun, intr-o prima fa2a - colectarea de informatii cat mai complete, prin evaluarea documentelor medicale, eliberate de medici specialisti, alti psihologi clinicieni. Obiectivul principal al evaluarii psihologice este repre2entat de stabilirea potentialului pacientului, care va constitui punctul de plecare Gn activitatea de interventie clinica.

19. 'olul si atributiile psihologului in clinica de boli somatice. - Evaluare si interventie psihologica clinica a7ate pe identificarea factorilor psihologici cu rol in starea de sanatateJboala. Psihologul nu stabileste diagnostice psihiatrice0 - (ercetare stiintifica a factorilor psihologici implicati in sanatate si boala. - Educatie. 1:. E(plicati mecanismele psihologice implicate in bolile psihosomatice cardiovasculare. +ipertensiunea #'E#% ! .+' / 5 (resterea presiunii sangvine peste o limita arbitrar acceptata de 1>H mm +- pentru valoarea sistolica si respectiv de ?: mm +g pentru valoarea diastolica. Patternul de personalitate in +' este ilustrat prin perfectionism, an7ietate, compulsivitate, fiind pre2ent la persoanele care pre2inta conflicte intrapsihice intre tendintele pasiv 5 dependente si impulsurile agresive cu reprimarea ostilitatii, furiei sau resentimentelor cronice . ,.A. !ipoKsLi/. +' poate aparea la persoane care pre2inta: o anumita reactivitate a sistemului nervos determinata genetic si prin factori de mediu= o anumita structura de personalitate caracteri2ata prin sensibilitate, compulsivitate, rigiditate, nevoie de afectiune= conflicte repetate si prelungite in care tendintele agresive sunt in mod constant reprimate. )ecanismul psihologic in * # 'endinte competitive ostile C intimidare in situatii de esec C cresterea dependentei C sentimente de inferioritate C reactivarea competitivitatii ostile C an7ietate si inhibare consecutiva a pulsiunilor agresiv-ostile C +' lte tulburari psihosomatice cardiovasculare: tahicardia, aritmia, sincopa vasopresoare,cefaleea psihogena si migrena psihogena.

1>. E(plicati mecanismele psihologice implicate in bolile psihosomatice gastrointestinale.

+# &%#E &EVO% DE F% %"*%',DE $%-"# &' ,DE P #'E&E&' E!%)%& #E F%#) #E , #E"$%' , D $% P $'# Pulsiunile ostile . a ataca, a murdari/ sunt si ele asociate cu eliminarea. D% #EE (#O&%( , (O!%' $P $'%( , (O!%' )"(O $ Factorii psihoemotionali pot avea semnificatie etiologica sau agravanta. "ontinutul psihologic refulat asociat simptomului este nevoia de a da, de a repara. Persoana doreste sa ofere o compensatie pentru tot ceea ce isi doreste sa primeasca sau sa ia cu forta de la ceilalti, e7primand adesea aceste continuturi sub forma preocuparilor legate de anumite responsabilitati sau obligatii, de a oferi suport, material sau emotional, celorlalti . constiincio2itate/. %nhibitia si esecul eforturilor de a darui si a reali2a duce la instalarea simptomului. "O!I # +!"E'# I,# inflamatie si ulceratie cronica, severa a mucoasei si submucoasei colonului sigmoid, cu frecvente e7tinderi distale si pro7imale, asupra rectului si respectiv asupra ileusului. )anifestarea clinica predominanta este diareea mucosanguinolenta, deseori insotita de durere, deshidratare si chiar febra. %nca din 1?8H a atras atentia clinicienilor profilul de personalitate specific. stfel, dintre toate bolile psihosomatice, in colita ulceroasa a fost descris cel mai bine conturata si mai inalt validata structura de personalitate. 'rebuie subliniat ca spre deosebire de alte boli psihosomatice in care nu se stie daca structura de personalitate a constituit o conditie sau o consecinta a bolii, in colita ulceroasa. Elementul esential al acestei structuri de personalitate ilconstituie trasaturile compulsive si vulnerabilitatea narcisica subiacenta. %n plan comportamental, trasaturile de personalitate sunt ilustrate prin tendinta de ordine, punctualitate, constiincio2itate, curatenie, alaturi de indeci2ie, obstinatie, conformism . -. %onescu, 1???, p.9H1/. C 6 factori emotionali favori2anti: CFrustrarea tendintei de a finali2a, de a duce la bun sfarsit o datorie, biologica, morala sau

materiala. CFrustrarea ambitiei de a reali2a ceva ce necesita un aport energetic sustinut. (O&$'%P '% P$%+O-E& (#O&%( titudine pesimista, defensiva sau lipsa increderii in ceilalti, sentimentul de a fi respins si neiubit. $e asteapta sa nu primeasca nimic de la ceilalti, de unde tendinta lor de a tine de posesiunea lor si de cea mai primitiva forma a acesteia, continutul intestinal.

1D. -actorii de care depinde complianta terapeutica in momentul prescrierii tratamentului in cazul unui pacient cu tulburare depresiva moderata. 1B. E(emplificati care sunt situatiile posibile de manifestare a compliantei terapeutice la un pacient cu tulburare an(ios-depresiva. 1?. "adrul si modul de desfasurare a consultatiei clinice a copilului.
De la Gnceput, psihologul trebuie sE se pre2inte copilului. Mn ca2ul copiilor mai mici, psihologul trebuie sE se aFe2e la nivelul ochilor copilului pentru a-l Gntreba vNrsta Fi numele. De asemenea, orice alt copil pre2ent Gn camerE trebuie pre2entat noului-venit. (amera unde se reali2ea2E interviul trebuie astfel aran1atE astfel GncNt orice obiect de care psihologul ar avea nevoie sE se afle la vedere. AucEriile Fi 1ocurile disponibile trebuie alese cu gri1E, astfel GncNt sE facilite2e acele observaOii care au cea mai mare valoare diagnosticE. Observarea copilului este mult mai dificilE Gntr-o camerE aglomeratE de 1ucErii. Mn ca2ul copiilor mai mari de Fase ani, este preferabil ca psihologul sE petreacE cea mai mare parte a interviului discutNnd cu ei. Mn ca2ul copiilor mai mici Fi a celor cu GntNr2iere globalE sau de limba1, este nevoie sE se punE mai mult accent pe comunicarea non-verbalE= interacOiunea psiholog-pacient va fi mai uFoarE dacE se petrece Gn timpul 1ocului. Pentru copii mai mari sau pentru adolescenOi, interviul se aseamEnE mai mult cu interviul unui adult, cu unele modificEri ce Oin seama de faptul cE adultul se pre2intE singur, faOE de copil, care este adus de altcineva. 'rebuie observatE interacOiunea copil-pErinte Gn sala de aFteptare, pNnE la intrarea copilului la interviu. (um re2olvE pErinOii separarea copilului de eiP (um rEspunde copilulP Din modul Gn care discutE cu copilul, pErinOii par afectuoFi, critici, ostili, detaFaOi sau GnOelegEtoriP (ompetentele psihologului in psihologia clinica a copilului .pedopsihologie/ sunt multiple. (a parte a echipei muldisciplinare, poate participa la evaluare si interventia specifica in ca2 de abu2 in cadrul $istemului de sistenta $ociala si Protectie a (opilului impreuna cu asistentul social, medic si alte persoane implicate in evenimentul traumati2ant. De asemenea, in clinica pediatrica, are rolul de a evalua si a semnala medicului currant vulnerabilitatile psihologice si potentialul recuperator al copilului.

6H. "ompetentele psihologului in evaluarea clinica a copilului.

61. Specificul evaluarii psihologice medicala a copilului.

Specificul evaluarii psihologice clinice a copilului: (opilul este adus la psiholog Fi este posibil ca motivele pentru care a fost adus sE nu-i fi fost corect sau total e7plicate. (opilul ar putea crede cE va fi luat de lNngE pErinOi, reOinut, rEnit sau sE se aFtepte la o interventie medicala, chirurgicala. %n procesul de evaluare, copilul nu este principala sursa de informatie. E7ista posibilitatea ca, indiferent cNt de e7perimentat este psihologul, copilul ar putea sE nu rEspundE la nici o Gntrebare. Este situatia in care evaluarea se va a7a pe tehnicile proiective cu suport e7presiv 5 creativ.

66. Parametrii procesului de evaluare psihologica a copilului abuzat.

1.Definirea cadrului terapeutic si clarificarea rolului psihologului. $e preci2ea2a cine a cerut evaluarea, scopul evaluarii si confidentialitatea, la cine a1unge raportul psihologic. 6. Evaluare diagnostica clinica se va centra pe obtinerea unui istoric de la parinti, copii, alte persoane pertinente si implicate in mod direct sau indirect. Este nevoie sa se clarifice in ce conditii, cand, cum a fost declarata initial acu2area si

declaratiile facute, $uccesiunea demersurilor ulterioare, tehnici folosite, etc. pentru a determina daca evaluarile anterioare au distorsionat amintirile copilului. . de reva2ut transcrierile, casetele audio, video, etc/ %dentificarea si evaluarea prin observatie, scale clinice, teste proiective: $imptomelor si schimbarilor de comportament caracteristice copiilor abu2ati fi2ic, cum ar fi depresia, comportamentul agresiv si simptomele dissociative. C$imptome si schimbari comportamentale, care apar uneori la copiii abu2ati se7ual. C $imptome an7ioase . an7ietatea generali2ata, fobiile, insomnia, cosmarurile, care sunt legate direct de abu22, acu2e somatice, tulburarea de stress posttraumatic/. C Perturbari in comportamentul se7ual, inclu2and preocupare se7uala e7agerata, manifestata prin masturbare frecventa sau in public, curio2itate se7uala e7agerata, imitarea actului se7ual, introducerea de obiecte in vagin sau in anus, promiscuitate se7uala si agresarea se7uala a altora. (unostinte se7uale inadecvate varstei. Evitare stimulilor se7uali prin fobii sau inhibitie. Evaluarea se va reali2a cu teste de personalitate. Este important sa se faca diferentierea intre comportamentul se7ual al copilului din timpul presupusului abu2 si cel de dupa de2valuire. C cu2e somatice: enuresis, encopre2is, prurit anal sau vaginal, anore7ie, obe7itate, cefalee si epigastralgii. tentie: copiii fara trauma de atentie copiii fara trauma de abu2 pot manifesta oricare din simptomele si comportamentele enumerate mai sus. C%storic de abu2Jtraume. De identificat alte cau2e in afara abu2ului, care ar putea contribui la simptomele copilului. CE7punerea la alti posibili agresori. CDiagnostic diferential cu alte tulburari psihice, intar2ierea psihica. C titudinea familiei in legatura cu educatia si se7ul. CDe2voltarea psihomotorie de la nastere pana in present . inclusive in perioada posibilei traume/ ntecedente heredo-colaterale - abu2ul anterior al parintilor, alcoolism sau consum de droguri la unul dintre parinti, abu2ul sot J sotie, tulburari psihiatrice la parinti= $e testea2a abilitatea copilului de a descrie cu acuratete date din istoric. $e evaluea2a capacitatea copilului de a spune adevarul. $e incura1ea2a povestirea spontana. $e trece de la declaratii mai generale la intrebari din ce in ce mai specifice. De evitat repetarea intrebarilor sau intrebarile multiple, a celor directe sau sugestive. Folositi repetarea declaratiilor . se cere copilului sa repete ce a spus anterior/ pentru a determina daca este consecvent si pentru a va asigura de intelegerea corecta a ceea ce a vrut sa spuna copilul. &umarul de interviuri .consultatii/ nu trebuie sa fie foarte mare, in medie 6-8, pentru ca interviurile multiple incura1ea2a confabulatia. %n general, e7aminarea are loc in absenta parintelui. Dca copilul este foarte mic, va fi pre2ent un membru al familiei. %n general, se utili2ea2a observarea limba1ului si comportamentului mai degraba decat intrebarile. Este important ca psihologul sa determine termenii folositi de copil pentru denumirea partilor corpului si actul se7ual . se vor utili2a papusile anatomice/. Psihologul nu va introduce sau va invata copilul noi termeni. 'rebuie e7plorat, dar nu in forma interogatoriului, dispo2itia copilului . reducerea an7ietatii/, daca i s-a spus sau nu despre raport, cine este acu2at, ce a facut acu2atul, unde sa intamplat, cand a inceput si cand s-a sfarsit, de cate ori a avut loc abu2ul, cum a evoluat abu2ul in timp, cum l-a facut acu2at sa pastre2e secretul, daca copilul este constient de

simptomele sau semnele fi2ice associate abu2ului, daca au fost fotografii sau video. (opilul va fi permanent spri1init in procesul de evaluare psihologica, fara a-i rasplati declaratiile. #e2ultatele testelor psihologice pot fi considerate doar o parte a evaluarii medico-legale. 'estele psihologice singure nu diferentia2a o situatie reala de abu2.

68. 'eplicile in activitatea discursiva clinica. Definitie si clasificare.

'ermenul de replica descrie activitatea discursiva a clinicianului dintr-un punct de vedere general. Ele nu iau neaparat forma unei intrebari, dar sunt intotdeauna purtatoare de functie interogativa, directa sau indirecta. (lasificarea replicilor: *lanchet .1??H/ elaborea2a un model pragmatice de clasificare a replicilor unei consultatii in functie de ceea ce vi2ea2a: faptele sau atitudinile pacientului, respectiv modalitatea sau referinta. #egistrul replicii este determinat de tipul de raspuns al intervievatului. C#egistrul referential repre2inta obiectele si faptele si are ca functie sa spuna 3cum sunt lucrurile4, fie pentru o mai buna identificare, obtinerea de noi informatii sau interogarea pacientilor. C#egistrul modal 3traduce starea interlocutorului, repre2entand o anumita stare psihica a acestuia. #eplicile modale trimit la sentimente si la credintele subiectilor. *ouchard .1?BD/ clasifica replicile in directe si indirecte. "n psiholog clinician nu utili2ea2a e7clusiv numai un mod de comunicare. #eplicile directe introduc o tema noua sau anumite remarci si nu se ba2ea2a pe cuvinte anterioare ale pacientului. $unt utile pentru culegerea rapida a unor informatiii, dar este nevoie sa fie folosite cu atentie pentru a nu oferi consultatiei aspectul de interogatie si a nu constrange pacientul la anumite raspunsuri. $timularea e7primarii se reali2ea2a prin replici ale psihologului care sa diminue2e reticenta pacientului.

69. Definiti obiectul de neuropsihologului.

studiu

al

neuropsihologiei

si

competentele

Obiect de studiu- perturbarile cognitive,emotionale si ale comportamentului determinate de le2iunile cerebrale.

6:. Domenii de aplicativitate ale neuropsihologiei.

Domeniu clinic-situat la interferanta dintre neurologie,psihiatrie,psihologie si neurostiinte in general.

6>. Descrieti etapele e(amenului neuropsihologic.

Fiecare evaluare debutea2a cu o consultatie clinica preliminara in cadrul careia neuropsihologul stabileste relatia psihologica ba2ata pe incredere si: C e7plica obiectivele si continutul e7amenului C e7plorea2a asteptarile pacientului si clarifica scopul e7amenului si rolul sau= C obtine date despre parcursul scolarJprofesional, evenimentele de viata, tratamente, consum de alcoolJdroguri C repre2entarea pacientului legata de istoria tulburarilor C evaluea2a starea emotionala, in cautarea unui sindrom an7ios sau depresiv= C notea2a lateralitatea manuala C clarifica regulile deontologice si confidentialitatea datelor C inaintea incheierii consultatiei, se asigura ca pacientul a pus toate intrebarile la care dorea un raspuns.

6D. E(plorarea si evaluarea psihologica clinica a limbajului scris. 6B. E(plorarea neuropsihologica a tulburarilor de atentie. 6?. ulburarile memoriei. Descrieti etapele evaluarii neuropsihologice a

memoriei.
'ulburarile memoriei depind de locali2area si e7tinderea le2iunilor cerebrale, de caracterul acut sau progresiv al afectarii cerebrale, de varsta si starea generala a pacientului. )emoria vi2ualo-spatiala este tratata de emisfera dreapta, iar memoria verbala de cea stanga. (linica diferentia2a si memoria retrograda de memoria anterograda. mne2ia anterograda 5 dificultatea de a memora fapte noi. mne2ia retrograda se adresea2a evenimentelor care s-au produs anterior afectarii cerebrala, cele mai recente fiind mai greu recuperate decat cele vechi. )emorizarea. Etape: Canali2a cortico-sen2oriala a datelor perceptive . vi2uala, auditiva, tactila, chineste2ica/ Cmemoria imediata Cmemoria de lunga durata Cmemoria de scurta durata si cea de lunga durata contribuie la procesul de invatare. C'E$'E care masoara memoria: Qechsler )emorie, -rober si *udchLe, #*)'. 8H. ehnici de comunicare cu pacientul in clinica. Enumerare% descriere%

e(emplificare.
. '%'"D%&%!E (!%&%(% &"!"%: ascultarea, empatia, suportul. )OD !%' '% DE $'#"('"# #E (O&$"!' '%E%: 1.D%#E('%V - utili2area intrebarilor directe pentru obtinerea unor informatii precise. Poate include utili2area unor instrumente clinice precum chestionarele, scalele sau testele. $e foloseste in evaluarea unor stari clinice . scalele de an7ietate sau depresie/ sau in cercetare pentru obtinerea unor raspunsuri comparabile intre ele. 6. $E)%D%#E('%V 5 a7ata pe un ghid de consultatie elaborat anterior de psiholog in functie de tematicile sau intrebarile pe care doreste sa le e7plore2e. Psihologul nu pune intrebarile intr-o ordine prestabilita, ci surprinde oportunitate in functie de discursul pacientului. 8. &O&D%#E('%V . %ntrebarile sunt rare,pornind de la un consemn sau subiect deschis de psiholog, la care pacientul va raspunde. (onceptul de 3nondirectivitate4 este lansat de #ogers care utili2ea2a e7presia de 3consultatie centrata pe client4. Pentru #ogers fiecare persoana poseda un potential de 3actuali2are4, adica capacitatea naturala de a tinde spre propria implinire, de a intelege si asi re2olva problemele, fiind necesar doar ca terapeutul sa fie in contact cu resursele si potentialul pacientului. Este nevoie ca prin ascultare si empatie sa permita acestuia sa isi accese2e capacitatea de a gasi solutii. &ondirectivitatea consta pentru clinician in centrarea interventiilor sale nu pe continutul intelectual al discursului, ci pe emotiile si afectele e7primate de pacient, pe credintele si gandurile pe care le are in legatura cu ceea ce e7prima. Pentru #ogers, orice atitudine directia a psihologului echivalea2a cu asumarea personala a problemei pacientului. El propune doi indicatori de diferentiere: daca sensul general al consultatiei poate fi reconstruit doar din lectura replicilor clinicianului, abordarea este directiva= C daca este comprehensibil doar din citirea discursului clientului, este nondirectiva. "tili2area modalitatilor de consultatie trebuie sa corespunda scopurilor urmarite. stfel, consultatia directiva convine obiectivelor de control si verificare, cea semidirectiva in scopul aprofundarii, iar nondirectiva este cea mai potrivita pentru e7plorarea unei teme, permitand introducerea de elemente noi. .. S #.I!I'E# 'E!# IEI SI #!I#$ EI PSI*O!O/I"E $ituatia de consultatie si simptomatologia pacientului introduc in scena anumite mecanisme de aparare. cestea sunt: proiectia, ideali2area, reticenta, etc. In DS) I, mecanismele de apErare .st;les of coping/ sunt definite ca procese psihologice automate care prote1ea2E individul de an7ietate sau de perceperea de pericole sau de factori

de stres interni sau e7terni. )ecanismele de apErare constituie mediatori ai reacOiei subiectului la conflictele emoOionale Fi la factori de stres e7terni sau interni. C pararile sunt operatii mentale ce impiedica de regula accesul in constiinta al diferitelor idei, dorinte intense, emotii sau chiar al altor aparari. Ele pot fi activate atat de afecte cu o intensitate normala, la persoanele la care forta Eului este deficitara, cat si de afecte semnal sau de cele traumatice. C pararile pot fi folosite in mod constient sau inconstient si pot fi adaptate la mediu sau inalt de2adaptative. cestea sunt folosite de obicei in situatii de pericol, dar pot sa se si cronici2e2e conducand la formarea unor simptome nevrotice . an7ietate si depresie/. tunci cand se organi2ea2a in froamtiuni specifice, aceste constelatii defensive stau la ba2a tulburarilor psihice, in ba2a principiului functiei multiple: apararile sunt parte a solutiei gasite la conflictele intrapsihice= totodata ele constituie formatiuni de compromis..Aerome $. *lacLman, 6HH?/