Rolul si misiunea OMS

Rolul este de a menține și coordona situația sănătății populațiilor pe glob. OMS lucrează
la nivel mondial pentru a promova sănătatea, pentru a menține lumea în siguranță și pentru a-i
servi pe cei vulnerabili.

Prioritățile curente includ bolile transmisibile, în special HIV/SIDA, Ebola, malaria,

COVID-19 si tuberculoza, diminuarea efectelor bolilor netransmisibile, dezvoltarea și
îmbătrânirea, nutriția și alimentația sănătoasă și abuzul de substanțe.

Scopul-este atingerea nivelului de sanatate cel mai inalt de catre toti oameni.

Obiective
Principalele obiective ale OMS pot fi rezumate astfel: să acționeze cu autoritate de
conducere și coordonare a activitățiilor internaționale în domeniul sănătății, să asigure o
cooperare tehnică valabilă și productivă și să promoveze cercetarea.

Obiectivul OMS reprezintă atingerea de către toate popoarele a celui mai înalt nivel
posibil de sănătate. Sănătatea, așa cum este definită în Constituția OMS, este o stare completă de
bunăstare fizică, mentală și socială. În sprijinul obiectivului său principal, organizația are o gamă
largă de funcții, acestea fiind următoarele:

• Să acționeze ca autoritate de conducere și coordonare a activității internaționale în

domeniul sănătății;

• Să promoveze cooperarea tehnică;

• Să asiste guvernele, la cerere, în consolidarea serviciilor de sănătate;

• Să acorde asistență tehnică corespunzătoare și, în situații de urgență, ajutorul necesar, la

cererea sau acceptarea guvernelor;

• Să stimuleze și să avanseze activitatea privind prevenirea și controlul bolilor epidemice,

endemice și a altor boli;
• Să promoveze, în cooperare cu alte agenții specializate, acolo unde este necesar,
îmbunătățirea alimentației, locuințelor, salubrității, recreerii, condițiilor economice sau de
muncă, precum și a altor aspecte ale igienei mediului;

• Să promoveze și să coordoneze cercetarea în domeniul biomedical și al serviciilor de

sănătate;

• Să promoveze standarde îmbunătățite de predare și formare în domeniul sănătății,

profesiilor medicale și conexe;

• Să stabilească și să stimuleze stabilirea de standarde internaționale pentru produse

biologice, farmaceutice și similare și să standardizeze procedurile de diagnosticare;

• Să promoveze activități în domeniul sănătății mintale, în special acele activități care

afectează armonia relațiilor umane.

OMS propune, de asemenea, convenții, acorduri și reglementări și face recomandări

despre nomenclatura internațională a bolilor, cauzele de deces și practicile de sănătate publică.
Ea dezvoltă, stabilește și promovează standarde internaționale privind alimentele și substanțele
biologice, farmaceutice și similare.

Pornindu-se de la principiul că sănătatea tuturor popoarelor, este o condiţie fundamentală

a păcii şi securităţii în lume, în primul articol al Constituţiei OMS se statuează scopul acestei
organizaţii "este să ducă toate popoarele la cel mai înalt grad de sănătate" .

În preambulul Constituţiei O.M.S. se subliniază importanţa cooperării internaţionale a

statelor în domeniul sănătăţii popoarelor, precizându-se că sănătatea oamenilor este un drept
fundamental al acestora. Ea prevede că "o stare de perfectă sănătate pe care poate să o atingă un
om constituie un drept fundamental al oricărei fiinţe umane, indiferent de rasă, religie, vederi
politice, situaţia sa economică sau socială". De asemenea, în preambulul Constituţiei O.M.S. se
defineşte sănătatea ca fiind "o stare completă de bună dispoziţie fizică, mintală şi socială şi nu
numai absenţa bolii sau a infirmităţii". Nivelul de sănătate atins trebuie să-i asigure omului o
stare fizică şi psihică pentru a deveni productiv şi folositor societăţii.

Apreciind că sănătatea popoarelor este o condiţie fundamentală a păcii şi securităţii în

lume, organizaţia are ca obiectiv colaborarea dintre state pentru eliminarea bolilor, asigurarea
serviciilor sanitare, menţinerea sănătăţii. Un sistem global de alertă şi răspuns detectează
evenimentele de sănătate publică internaţională, elaborează o evaluare a riscurilor şi încearcă să
asigure capacitatea de mobilizare a unei reţele internaţionale formate din parteneri în domeniul
sănătăţii publice care să ajute statele să răspundă, să gestioneze anumite situaţii extreme precum
cele generate de consecinţele unor incidente teroriste de natură biologică, chimică, radiologică
sau nucleară.

În anul 1974, directorul general al OMS, dr. Halfdan Mahler, sublinia că starea de
sănătate a populaţiei influenţează dezvoltarea economică şi este influenţată la rândul ei de către
aceasta. Un an mai târziu, în 1975, a lansat conceptul „ Sănătatea pentru toţi până în anul 2000”.
Acest plan de acţiune vizează dezvoltarea infrastructurii sanitare prin programe, a căror
executare să permită, în toate ţările, întregii populaţii, un nivel de viaţă sănătos şi productiv. Tot
în anul 1975 s-a adoptat prima rezoluţie referitoare la îngrijirile primare de sănătate, ele
reprezentând o strategie pentru atingerea obiectivului sănătăţii pentru toţi până în anul 2000.
Activităţile desfăşurate în această direcţie au culminat cu organizarea unei întâlniri internaţionale
OMS - UNICEF (Organizaţia Mondială a Sănătăţii - Fondul pentru Copii al Naţiunilor Unite) la
Alma-Ata în 12 sept. 1978, la care au participat 134 guverne şi 67 organizaţii internaţionale.
Documentul fundamental al conferinţei a fost Declaraţia de la Alma-Ata. Declaraţia sublinia că
un obiectiv social principal al guvernelor, organizaţiilor internaţionale şi al întregii comunităţi
mondiale ar fi atingerea de către toţi oamenii lumii, până în anul 2000, al unui nivel al sănătăţii
care să le permită să ducă o viaţă productivă din punct de vedere social şi economic. Cheia
atingerii acestui obiectiv sunt îngrijirile primare de sănătate. Raportul OMS – UNICEF asupra
îngrijirilor primare de sănătate constituie o bază socială pentru funcţionarea şi dezvoltarea în
continuare a îngrijirilor primare de sănătate în lume. Declaraţia Conferinţei conţine 22 de
recomandări care se bazau pe definirea îngrijirilor primare de sănătate. În septembrie 2000 s-a
desfăşurat la New York Summit-ul Mileniului, la care au participat regi, şefi de state şi prim-
miniştrii din peste 150 de ţări. Declaraţia Mileniului adoptată de 191 de ţări printre care şi
România, fixează Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului – ODM. Obiectivele de Dezvoltare
ale Mileniului – cu ţinte precise de atins până în anul 2015 sunt:
1. Reducerea să ră ciei severe;
La nivel global, peste un miliard de persoane trăiesc cu mai puţin de un dolar pe zi.
Subnutriţia reprezintă principală cauză de deces în rândul copiilor. Dublul angajament asumat
este de a înjumătăţi, până în 2015, numărul persoanelor al căror venit este mai mic de un dolar pe
zi şi al oamenilor care suferă de foame. Nivelul sărăciei extreme a scăzut de la aproape o treime
din populaţia globului în 1990 la o cincime în 2004. Dacă această tendinţă va continua, ţinta
ODM de reducere a sărăciei va fi atinsă la nivel global şi la nivelul majorităţii regiunilor. Ritmul
progreselor înregistrate în Africa sub-sahariană nu va permite atingerea ţintei de reducere a
sărăciei până în 2015.

2. Realizarea accesului universal la educaţia primară;

Peste o sută de milioane de copii din întreaga lume nu au acces la educaţie, aceştia
provenind în special din ţările cele mai puţin dezvoltate. Lipsa accesului la educaţie reduce
şansele şi oportunităţile acestora şi îngreunează eforturile de combatere a sărăciei. Frecventarea
învăţământului primar la nivel global cu atingerea nivelului de 100% reprezintă o mare
provocare.

3. Promovarea egalităţii între sexe şi afirmarea femeilor;

Multe persoane de sex feminin din ţările cele mai puţin dezvoltate se confruntă cu
dificultăţi în a accede la sistemul de învăţământ sau în a-şi găsi un loc de muncă. În aceste
condiţii, femeile se află în imposibilitatea de a-şi asigura viitorul şi de a contribui la economia
ţării.

4. Reducerea mortalităţii infantile;

În ţările cele mai puţin dezvoltate, aproape 11 milioane de copii mor anual din cauza unor
boli curabile, cum ar fi diareea sau malaria, fenomenul putând fi evitat printr-o mai bună nutriţie
şi un tratament medical corespunzător. Obiectivul este reducerea cu două treimi a ratei
mortalităţii infantile în rândul copiilor sub 5 ani. Rata mortalităţii rămâne ridicată în multe ţări în
ciuda progreselor înregistrate în anumite regiuni. Se estimează o reducere a ratei mortalităţii la
mai puţin de o pătrime până în 2015. Cele mai puţine progrese se înregistrează în Africa sub-
sahariană, unde conflictele armate, creşterea demografică, lipsa investiţiilor în servicii medicale
şi răspândirea HIV/SIDA contribuie la agravarea situaţiei.
5. Îmbunătăţirea sănătăţii materne;

Mai mult de 500 000 de femei mor anual ca urmare a complicaţiilor tratabile survenite în
urma sarcinii sau a naşterii. Pe termen lung, progresul real va depinde de îmbunătăţirile aduse în
alte domenii, cum ar fi statutul femeilor, subnutriţia şi o mai bună educaţie.

6. Combaterea HIV/SIDA, a malariei şi a altor boli;

Răspândirea HIV/SIDA, a malariei şi a tuberculozei produce efecte devastatoare în ţările

sărace, fiind înregistrată o creştere anuală a numărului de îmbolnăviri în special cu virusul
HIV/SIDA. Numărul persoanelor decedate în urma infectării cu HIV/SIDA a crescut în 2006 la
2,9 milioane, în timp ce numărul persoanelor infectate cu HIV/SIDA a crescut de la 36,9
milioane în 2004 la 39,5 milioane în 2006. Malaria a provocat moartea a peste 18% din copiii
sub 5 ani, în timp ce tuberculoza a ucis 1,6 milioane de oameni în 2005.

7. Asigurarea unui mediu durabil;

Populaţia săracă are, de cele mai multe ori, acces limitat la apă şi aer curat, esenţiale
pentru sănătate. În acelaşi timp, populaţia săracă este cea mai afectată de pe urma schimbărilor
climatice şi a degradării mediului, fiind dependentă de resursele naturale. Accesul la apă potabilă
al populaţiei a crescut de la 78% în 1990 la 83% în 2004. În ciuda acestor progrese, situaţia
socială şi politică din statele Africii subsahariene va împiedica cel mai probabil atingerea ţintei
stabilită pentru 2015.

8. Crearea de parteneriate globale pentru dezvoltare;

O condiţie esenţială pentru prosperitatea ţărilor în curs de dezvoltare este participarea

acestora la comerţul internaţional. În acelaşi timp, se impune o mai mare implicare a ţărilor
dezvoltate pentru a reduce sărăcia. Prin adoptarea de către fiecare ţară a unor ţinte corelate
ODM, specifice conţinutului naţional, s-a constituit un mecanism de monitorizare a progresului
la scară naţională, regională şi globală. Prin activitatea depusă, Organizaţia Mondială a Sănătăţii
creează o lume mai sigură, în strânsă colaborare cu toate ţările implicate.În anul 1981, Adunarea
mondială a sănătăţii a adoptat "Strategia mondială a sănătăţii pentru toţi, până în anul 2000",
obiectiv prioritar al OMS.
STRATEGIE OMS

Al treisprezecelea program general de lucru (GPW 13) definește strategia OMS pentru
perioada de cinci ani, 2019-2023. Acesta se concentrează pe obiective de trei miliarde pentru a
obține impacturi măsurabile asupra sănătății oamenilor la nivel de țară.

Obiectivele de trei miliarde de euro urmează să asigure până în 2023 următoarele:

 un miliard de oameni beneficiază de acoperirea universală a sănătății

 un miliard de oameni sunt mai bine protejați de urgențele de sănătate

 un miliard de oameni se bucură de sănătate și bunăstare mai bună

Impactul măsurabil se află în centrul misiunii OMS de a transforma viitorul sănătății

publice

ORGANIZAREA OMS

ADUNREA MONDIALĂ A SĂNĂTĂŢII este organul suprem al Organizaţiei, compusă

din reprezentanţi ai tuturor statelor membre şi care se reuneşte în fiecare an.

Ea se reuneşte anual, de regulă, la Geneva. Compusă din delegaţii statelor membre,

Adunarea hotărăşte :

۰ asupra orientărilor de bază ale activităţii OMS;

۰ examinează rapoartele Consiliului executiv şi ale Directorului general;

۰ aprobă bugetul programului bienal de activitate şi este autorizată să constituie organele

subsidiare pentru realizarea obiectivelor sale;

۰ invită orice organizaţie naţională sau internaţională, guvernamentală sau neguvernamentală,

care are răspunderi înrudite cu cele ale organizaţiei, să numească reprezentanţi care să participe
fără drept de vot la sesiunile sale;

۰ face un raport ECSOC conform dispoziţiilor oricărui acord intervenit între organizaţie şi ONU.
 Ţinând seama de principiul repartiţiei geografice echitabile. Adunarea mondială a
sănătăţii alege statele ce sunt autorizate să desemneze un reprezentant în Consiliul executiv. La
propunerea Consiliului executiv, ea numeşte Directorul general al Organizaţiei.

Prin Actul Constitutiv, Adunarea este autorizată să adopte convenţii sau acorduri în
domeniile ce ţin de competenţa OMS precum şi regulamente asupra unor aspecte tehnice privind
siguranţa sanitară. Ea poate, de asemenea, să adreseze recomandări statelor membre în orice
problemă ce ţine de competenţa OMS.

CONSILIUL EXECUTIV, ca organ cu compunere restrânsă al Adunării Mondiale a

Sănătăţii, aplică deciziile şi obiectivele Adunării, pregăteşte ordinea de zi a sesiunilor sale, şi
supune acesteia, pentru examinare şi aprobare, programul general de lucru al organizaţiei.

Consiliul Executiv emite avize consultative şi poate propune constituirea de organe

subsidiare. În cadrul funcţiilor şi resurselor financiare ale Organizaţiei, Consiliul Executiv este
abilitat să ia toate măsurile de urgenţă în cazul unor evenimente care cer o acţiune imediată.

Consiliul executiv al OMS se compune din 32 de persoane, desemnate de către statele

alese de Adunarea Mondială a Sănătăţii să alcătuiască pe termene de către 3 ani, acest organ.

Membrii Consiliului executiv, deşi desemnaţi de state acţionează în nume propriu. Ei

trebuie să posede competenţe tehnice în domeniul sănătăţii şi sunt reeligibili. Consiliul executiv
se reuneşte de cel puţin două ori pe an.

SECRETARIATUL cuprinde directorul general şi personalul tehnic şi administrativ

necesar susţinerii activităţilor organizaţiei. Directorul general este asistat de şase subdirectori
generali şi doi directori executive. Directorul general, ca cel mai înalt funcţionar ethnic şi
administrative al Organizaţiei, este de drept, secretarul Adunării mondiale a sănătăţii, al
Consiliului şi al oricărui organ subsidiar creat în cadrul OMS.

Din punct de vedere instituţional, Organizaţia Mondială a Sănătăţii este o organizaţie cu

un pronunţat caracter descentralizat. Pe lângă organele centrale menţionate, ea include 6
comitete şi 6 birouri regionale, pentru fiecare din cele şase principale regiuni.

Regiunile sunt:

Europa (EURO), cu sediul la Copenhaga în Danemarca și regia Zsuzsanna Jakab. Pe lângă

întregul continent, include și Rusia, Israel, Turcia și Kazahstan.

Africa (AFRO), cu sediul la Brazzaville din Republica Congo și regia Matshidiso Moeti.

Mediterana de Est (EMRO), cu sediul în Cairo , Egipt și regia Ala Alwan.

Asia de Sud-Est (SEARO), cu sediul în New Delhi, India și condusă de Poonam Khetrapal
Singh.

America (AMRO), cu sediul la Washington, DC, în Statele Unite și regizat de Carissa F. Etienne.
Pacificul de Vest (WPRO), cu sediul la Manila, în Filipine și regizat de Shin Young-soo.

Comitetele regionale formulează directive şi orientări privind problemele de sănătate

specifice fiecărei regiuni, ce sunt puse în aplicare de către birourile respective. Acestea, ca
organe administrative ale Comitetelor regionale, execută toate deciziile privitoare la regiunile în
cauză, luate de Adunarea Mondială a Sănătăţii sau Consiliul executiv al OMS. Procesul de
descentralizare a activităţii OMS include şi instituţia reprezentanţilor rezidenţi în diverse ţări,
însărcinaţi să ajute guvernele statelor respective în planificarea şi conducerea programelor
naţionale de sănătate.

DIRECTORUL GENERAL AL OMS conturează viziunea și supraveghează toată

activitatea internațională în domeniul sănătății, în timp ce directorii regionali conduc activitatea
celor șase birouri regionale și a birourilor lor de țară. Directorii regionali lucrează îndeaproape cu
directorul general pentru a implementa strategii și programe la toate nivelurile organizației.

Selecția directorului general al Organizației Mondiale a Sănătății

Statele membre pot propune candidați. Acești candidați sunt luați în considerare de către
Comitetul Executiv (CE), care nominalizează o persoană prin vot secret. Numele acelei persoane
este apoi transmis Adunării Mondiale a Sănătății, care face numirea finală.

Propunerile sunt adresate sub acoperire confidențială președintelui Comitetului executiv

de la sediul OMS.

Secretariatul traduce propunerile și curricula vitae în cele șase limbi oficiale ale OMS și
le trimite tuturor statelor membre.

Comitetul executiv se va întruni și va desemna o persoană pentru postul de director

general.

În final, Adunarea Mondială a Sănătăţii se va reuni la Geneva pentru o sesiune

specială. Adunarea va lua în considerare nominalizarea Consiliului și va numi un director
general. De asemenea, Adunarea va trebui să aprobe contractul pentru noul Director General.

La momentul actual, Dr. Tedros Adhanom Ghebreyesus a fost ales director general al
OMS pentru un mandat de cinci ani de către statele membre OMS la cea de-a șaptezecea
Adunare Mondială a Sănătății în mai 2017.

Viziunea sa

„Îmi imaginez o lume în care toată lumea poate trăi o viață sănătoasă și productivă,
indiferent de cine este sau unde trăiește. Consider că angajamentul global pentru dezvoltare
durabilă – consacrat în Obiectivele de Dezvoltare Durabilă – oferă o oportunitate unică de a
aborda determinanții sociali, economici și politici ai sănătății și de a îmbunătăți, sănătatea și
bunăstarea oamenilor de pretutindeni. Realizarea acestei viziuni va necesita o OMS puternică,
eficientă, capabilă să facă față provocărilor emergente și să atingă obiectivele de sănătate ale
Obiectivelor de dezvoltare durabilă. Avem nevoie de o OMS – potrivită pentru secolul 21 – care
să aparțină tuturor, în mod egal. Avem nevoie de o OMS care este gestionată eficient, dotată cu
resurse adecvate și orientată către rezultate, cu un accent puternic pe transparență,
responsabilitate și raport calitate-preț.”

FINANȚ ARE OMS

OMS își obține finanțarea din două surse principale: statele membre care își plătesc
contribuțiile stabilite (cotizațiile de membru ale țărilor) și contribuțiile voluntare din partea
statelor membre și a altor parteneri.

Contribuțiile stabilite (AC) reprezintă un procent din Produsul Intern Brut al unei țări
(procentul este convenit de Adunarea Generală a Națiunilor Unite). Statele membre le aprobă la
fiecare doi ani la Adunarea Mondială a Sănătății. Acestea acoperă mai puțin de 20% din bugetul
total.

Restul finanțării OMS este sub formă de contribuții voluntare (VC), în mare parte din
partea statelor membre, precum și din partea altor organizații ale Națiunilor Unite, organizații
interguvernamentale, fundații filantropice, sectorul privat și alte surse.

Contribuții evaluate:

Contribuțiile stabilite sunt cotizațiile plătite de țări pentru a deveni membru al

Organizației. Suma pe care trebuie să o plătească fiecare stat membru este calculată în funcție de
bogăția și populația țării.

Contribuțiile stabilite au scăzut ca procent global din bugetul programului și, de câțiva
ani, au reprezentat mai puțin de un sfert din finanțarea Organizației. Soldul este mobilizat prin
contribuții voluntare.

Cu toate acestea, contribuțiile stabilite rămân o sursă cheie de finanțare pentru

Organizație, oferind un nivel de predictibilitate, contribuind la minimizarea dependenței de o
bază restrânsă de donatori și permițând alinierea resurselor la bugetul programului.

Contribuții voluntare:
 Contribuțiile voluntare provin de la statele membre (în plus față de contribuția lor
evaluată) sau de la alți parteneri. În ultimii ani, contribuțiile voluntare au reprezentat mai mult de
trei sferturi din finanțarea Organizației.

Contribuțiile voluntare (VC) sunt clasificate în continuare în funcție de gradul de

flexibilitate pe care OMS îl are în a decide cum să cheltuiască aceste fonduri:

Contribuții voluntare de bază (CVC):

Contribuțiile voluntare de bază sunt complet necondiționate (flexibile), ceea ce înseamnă

că OMS are deplină discreție cu privire la modul în care aceste fonduri ar trebui să fie utilizate
pentru a finanța activitatea programatică a Organizației. Acestea reprezintă 3,9% din toate
contribuțiile voluntare.

Contribuții voluntare specificate:

Contribuțiile voluntare specificate reprezintă 90,1% din toate contribuțiile voluntare.

Acestea sunt strâns alocate unor zone programatice specifice și/sau locații geografice și trebuie
cheltuite într-un interval de timp specificat.

Fonduri de implicare tematice și strategice:

Fondurile de implicare tematică și strategică (parțial flexibile) urmăresc să îndeplinească

cerințele contribuitorilor de raportare și responsabilitate, oferind în același timp un anumit grad
de flexibilitate în alocarea acestora. Aceste fonduri oferă o finanțare alocată mai eficientă și mai
eficientă, ajutând la promovarea concentrării mai puternice a OMS asupra rezultatelor,
respectând în același timp prioritățile contribuitorilor noștri. Acestea reprezintă 6% din toate
contribuțiile voluntare.

Datorită pionierilor noștri „finanțatori tematici” cheie, Germania, Comisia Europeană și

Japonia, OMS a primit 190 milioane USD în fonduri tematice în 2019, în creștere față de 137
milioane USD în 2018. Aceste fonduri oferă un grad de flexibilitate care permite OMS să fie mai
eficientă și mai eficientă în alocarea fondurilor, să se concentreze pe rezultate pentru prioritățile
noastre comune.
Colaborarea OMS cu alte organizații internaționale

Proiect - UNESCO și OMS îndeamnă țările să facă din fiecare școală o școală care
promovează sănătatea

UNESCO și Organizația Mondială a Sănătății au lansat Standardele globale pentru școlile

care promovează sănătatea, un pachet de resurse pentru școli pentru a îmbunătăți sănătatea și
bunăstarea a 1,9 miliarde de copii și adolescenți de vârstă școlară. Închiderea multor școli din
întreaga lume în timpul pandemiei de COVID-19 a cauzat perturbări grave în educație. Se
estimează că pentru aprox. 365 de milioane de elevi din școala primară au crescut semnificativ
ratele de stres, anxietate și alte probleme de sănătate mintală.

„Școlile joacă un rol vital în bunăstarea elevilor, a familiilor și a comunităților acestora,

iar legătura dintre educație și sănătate nu a fost niciodată mai evidentă”.

„Aceste standarde globale recent lansate sunt concepute pentru a crea școli care hrănesc
educația și sănătatea și care echipează elevii cu cunoștințele și abilitățile pentru sănătatea și
bunăstarea lor viitoare, capacitatea de angajare și perspectivele de viață.” a spus dr. Tedros
Adhanom Ghebreyesus, directorul general al OMS.

Bazat pe un set de opt standarde globale, pachetul de resurse își propune să se asigure că
toate școlile partenere promovează abilitățile de viață, abilitățile cognitive și socioemoționale și
stilurile de viață sănătoase și benefice pentru toți elevii. Aceste standarde globale vor fi testate în
Botswana, Egipt, Etiopia, Kenya și Paraguay. Inițiativa contribuie la cel de-al 13-lea program
general de lucru al OMS de „1 miliard de vieți făcute mai sănătoase” până în 2023 și la Agenda
globală Educație 2030 coordonată de UNESCO.

„Educația și sănătatea sunt drepturi fundamentale ale omului interdependente pentru toți,
în centrul oricărui drept al omului și esențiale pentru dezvoltarea socială și economică”, a
declarat directorul general UNESCO, Audrey Azouley. „O școală care nu promovează sănătatea
nu mai este justificabilă și acceptabilă. Facem apel la noi toți să ne afirmăm angajamentul și
rolul, să facem din fiecare școală o școală care promovează sănătatea”.
 Standardele globale oferă o resursă pentru sistemele de educație pentru a contribui la
promovarea sănătății și a bunăstării printr-o guvernare mai puternică. UNESCO și OMS vor
colaborează cu guvernele pentru a permite țărilor să adapteze pachetul la contextele lor specifice.

În mod clar și sigur, prin ceea ce s-a întâmplat în trecut, programele de sănătate și nutriție
în școli au un impact semnificativ în rândul copiilor de vârstă școlară. De exemplu:

Intervențiile de sănătate și nutriție în școală pentru fete și băieți din zonele cu venituri
mici, în care viermii și anemia sunt predominante, pot duce la 2,5 ani de școlarizare
suplimentară.

Intervențiile de prevenire a malariei pot duce la o reducere cu 62% a absenteismului.

Mesele școlare hrănitoare cresc ratele de înscriere cu 9% în medie, iar frecvența cu 8%;
de asemenea, pot reduce anemia la adolescenți cu până la 20%.

Promovarea spălării mâinilor reduce absenteismul din cauza bolilor gastrointestinale și

respiratorii cu 21% -61% în țările cu venituri mici.

Screening-ul gratuit și ochelarii de vedere au dus la o probabilitate cu 5% mai mare ca

studenții să treacă prin teste standardizate la citire și matematică.

Educația sexuală cuprinzătoare încurajează adoptarea unor comportamente mai

sănătoase, promovează sănătatea și drepturile sexuale și reproductive și îmbunătățește rezultatele
în materie de sănătate sexuală și reproductivă, cum ar fi reducerea infecției cu HIV și a ratei
sarcinii la adolescenți.

Îmbunătățirea serviciilor de apă și canalizare (WASH) și rechizite în școală, precum și

cunoștințele despre igiena menstruală, echipează fetele să își mențină igiena corporală și
sănătatea cu demnitate și poate limita numărul de zile de școală ratate în timpul menstruației.

Abordarea școlilor care promovează sănătatea a fost formulată pentru prima dată de
OMS, UNESCO și UNICEF în 1995 și adoptată în peste 90 de țări și teritorii. Cu toate acestea,
puține țări l-au implementat la scară și mai puține dintre acestea și-au adaptat eficient sistemele
de educație pentru a include promovarea sănătății.
 Noile standarde globale vor ajuta țările să integreze promovarea sănătății în toate școlile
și să stimuleze sănătatea și bunăstarea copiilor lor, scopil final fiind acela ca fiecare școală din
lume să promoveze sănătatea.

II. Activită ți ale OMS

1. Summitul Mondial al Să nă tă ții

Summitul a început în 2009 cu ocazia aniversării a 300 de ani de la Charité (Charité –
Universitatea de medicină din Berlin este una dintre cele mai mari spitale universitare din
Europa, afiliat cu Universitatea Humboldt și Universitatea Liberă din Berlin). Fondatorii lui au
recunoscut că, deși adunări similare de lideri erau bine stabilite în domenii precum dezvoltarea
economică și tehnologia, nu exista un forum global pentru practica medicală, cercetare și sisteme
de îngrijire a sănătății, acesta fiind motivul principal pentru crearea acestui summit. Din 2009 și
până acum a devenit una dintre cele mai importante conferințe mondiale de sănătate la nivel
mondial. 2.500 de experți din aproximativ 100 de țări din domeniul științei, afacerilor, politicii și
societății civile au discutat despre cele mai importante probleme ale asistenței medicale globale
și au făcut recomandări. Coloana vertebrală academică a evenimentului este Alianța M8 a
Centrelor Academice de Sănătate, Universități și Academii Naționale. Încă de la început,
Summitul Mondial al Sănătății a fost sub patronajul cancelarului german și a președintelui
francez. Din 2013, președintele Comisiei Europene a preluat, de asemenea, patronajul anual și,
din 2019, directorul general al Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a fost, de asemenea, un
președinte al Summitului Mondial al Sănătății.
Misiune
Conform declarației de misiune a Summitului Mondial al Sănătății, aceasta este în
concordanță cu Declarația Națiunilor Unite a Drepturilor Omului, adică recunoașterea sănătății
ca drept fundamental al omului. În prezent, mai mult de jumătate din populația lumii nu
beneficiază de îngrijiri medicale adecvate, prin urmare, organizatorii Summitului Mondial al
Sănătății își văd misiunea ca pe o îmbunătățire continua a sănătății la nivel mondial și
promovarea accesului echitabil la medicamente și prevenire. Realizarea acestei misiuni este
văzută ca fiind amenințată de problemele nerezolvate și care apar recent, precum: „trecerea
demografică la o societate îmbătrânită; schimbarea climei și consecințele sale asupra sănătății
care sunt deja resimțite în prezent; noi tipuri de epidemii, precum COVID-19 ori obezitate,
sănătatea mintală precară și violența, bolile precum HIV, TB, și malarie și eradicarea acestora;
creșterea costurilor asistenței medicale; și de principiu în întreaga lume amenințarea unei crize
economice și efectele grave pentru sănătatea populațiilor de pe glob pe care le-ar putea produce.

Summitul Mondial al Sănătății încearcă să abordeze în mod activ aceste provocări prin
reunirea părților interesate din cercetare, educație, îngrijire clinică și multe alte discipline pentru
a dezvolta împreună strategii de combatere a acestor probleme majore de îngrijire a sănătății.
Rezultatul fiecărui Summit multisectorial este destinat să informeze și să influențeze factorii de
decizie, cum ar fi guvernele și agențiile supranaționale, ca recomandări pentru a face față
viitoarelor provocări în domeniul sănătății.
Profil
În fiecare an, Summitul Mondial al Sănătății se concentrează pe diferite subiecte cheie.
Acestea sunt formulate de membrii Alianței M8 și, de asemenea, de eminenți academicieni,
cercetători și medici care formează Consiliul Summitului Mondial al Sănătății.
Summit-urile mondiale anterioare privind să nă tatea

Primul Summit Mondial al Sănătății, sub deviza „Evoluția medicinii”, a avut loc în
perioada 14-18 octombrie 2009. 700 de participanți au lucrat la recomandări concrete pentru
tratarea planificării pandemiei, a strategiilor eficiente de prevenire și a bolilor legate de
schimbările climatice.

În perioada 27-29 octombrie, Summitul Mondial al Sănătății 2019 a avut loc cu 2.500
de participanți și 300 de vorbitori din 100 de națiuni. Temele centrale din acest an au fost
„Schimbările climatice și sănătatea”, „Transformarea capitalului uman: investiții în sănătate și
educație”, „Acoperirea sănătății universale: extinderea drepturilor și accesului”, „Sănătatea este o
alegere politică: viitorul politicii de sănătate în G7 / G20 și alte locuri politice ","ODD 3: Planul
global de acțiune pentru vieți sănătoase și bunăstare pentru toți "," Focus Africa: consolidarea
capacităților și instituții puternice "și" Sănătatea digitală: modelarea societății și economia
modernă ".

Summitul Mondial al Sănătății 2020 din 25 până la 27 octombrie a avut loc pe deplin
digital din cauza pandemiei de coronavirus. 6.000 de participanți și 300 de vorbitori din 100 de
națiuni au participat la sesiunile care au tratat subiectele „Pregătirea pandemiei în epoca COVID-
19: cooperare globală nu concurență”, „Consolidarea rolului Uniunii Europene în sănătatea
globală”, „Schimbările climatice și Sănătate: riscuri și răspunsuri "," Parteneriat pentru obiective:
75 de ani de la Națiunile Unite "," Accelerarea planului global de acțiune SDG3 pentru sănătate
și bunăstare "," Cercetare translațională: avansarea tratamentelor inovatoare ", și" Sănătate
digitală și AI pentru pregătirea pandemică ".

În perioada 24-26 octombrie, Summitul Mondial al Sănătății 2021 a avut loc la Berlin
și digital. În cadrul acestuia s-a vorbit despre importanța în contextul pandemic actual a
producătorilor de vaccin care trebuie să prioritizeze și să își îndeplinească contractele cu
COVAX și AVAT în regim de urgență și să fie mult mai transparenți în ceea ce privește
fabricarea acestora si logistica. În plus, aceștia trebuie să împărtășească tehnologia și licențele și,
de asemenea, să includă renunțarea la drepturile de proprietate intelectuală. “Dacă facem acest
lucru, putem pune capăt pandemiei și putem accelera redresarea globală. “ a declarat directorul
OMS  Tedros Adhanom Ghebreyesus.

În plus s-a discutat despre deschiderea Academiei OMS în Franța. “De asemenea, luna
trecută am avut onoarea de a mă alătura președintelui Macron pentru a deschide noua Academie
OMS din Lyon, care va fi o școală de ultimă generație, care va folosi tehnologii de ultimă oră
pentru a sprijini învățarea pe tot parcursul vieții pentru lucrătorii din domeniul sănătății și
profesioniștii din domeniul sănătății publice.” a declarat directorul OMS.

Totodată, dincolo de răspunsul la COVID-19, OMS continuă să răspundă la zeci de alte

situații de urgență din întreaga lume, pentru a sprijini țările să abordeze povara bolilor
transmisibile și netransmisibile și să abordeze determinanții sociali, economici și de mediu ai
sănătății. 

La începutul lunii octombrie, OMS a recomandat utilizarea pe scară largă a primului

vaccin împotriva malariei din lume, un nou instrument împotriva unei boli vechi care ar putea
salva milioane de vieți.

În plus, în anul 2019, la nivel global cu ajutorul OMS s-a ajuns la un acord cu 11 dintre
cele mai mari companii alimentare din lume pentru a elimina grăsimile trans produse industrial
din aprovizionarea globală cu alimente până în 2023, iar majoritatea companiilor spun că au atins
deja acest obiectiv. De asemenea, OMS a lansat un program de certificare a țărilor care au
eliminat grăsimile trans din aprovizionarea lor națională cu alimente. Acest lucru va avea un
impact semnificativ asupra controlului bolilor netransmisibile. 

În ceea ce privește cancerul infantil, OMS susține în prezent în mod activ 50 de țări,
furnizând medicamente în situații de conflict, inclusiv Yemen și Siria, aproape dublând forța de
muncă din domeniul sănătății în unele țări, sprijinind construirea de noi centre de cancer și
dezvoltarea unei legislații care să garanteze accesul la îngrijire pentru copiii cu cancer de-a
lungul vieții. Decalajele de supraviețuire a copiilor, în special din cauza cancerului, în țările cu
venituri mari și țările cu venituri mici sunt uriașe. În țările cu venituri mici, mai puțin de 25%
dintre copii supraviețuiesc, în țările cu venituri mari, cu tehnologie, mai mult de 80%
supraviețuiesc. Deci, întregul program este de a reduce decalajul. 

În ceea ce privește schimbările climatice, organizația sprijină 14 țări, în special micile

state insulare în curs de dezvoltare, cu investiții la nivel de țară pentru unități de sănătate
rezistente la climă și durabile din punct de vedere al mediului. 

Cu 194 de state membre și 152 de birouri de țară, OMS are un mandat global unic, o
acoperire globală unică și o legitimitate globală unică, fiind în același timp de acord că OMS nu
este perfectă și trebuie consolidate în mod continuu. 

În încheiere, directorul organizației a transmis participanților trei cereri.

“Permitiți-mi să vă las cu trei cereri specifice: 

În primul rând, trebuie să punem capăt acestei pandemii, făcând toate măsurile pentru a
ne atinge obiectivul de a vaccina 40% din populația fiecărei țări până la sfârșitul acestui an. 

În al doilea rând, trebuie să prevenim următoarea pandemie, cu o guvernare, finanțare,

sisteme și instrumente mai bune și prin consolidarea OMS. 

Și în al treilea rând, toate țările trebuie să investească în asistența medicală primară ca

fundament al acoperirii universale a sănătății. 

Pandemia a demonstrat fără îndoială că sănătatea nu este un lux pentru cei bogați sau pur
și simplu un rezultat al dezvoltării; este un drept fundamental al omului și baza stabilității
sociale, economice și politice. Și asta ne-a învățat această pandemie – centralitatea sănătății. 
 Există o singură modalitate de a realiza aceste trei lucruri – drepturile omului, stabilitatea
socială, economică și politică – și aceasta este împreună. 

Nicio țară nu poate pune capăt pandemiei izolată de restul lumii;

Și nicio țară nu poate proteja sănătatea propriului popor fără să lucreze pentru a proteja
sănătatea tuturor oamenilor. 

Este nevoie de niște negocieri dure și de niște decizii grele. Dar recompensa este o lume
care este mai sănătoasă, mai sigură și mai dreaptă pentru noi toți.

Vă mulțumesc tuturor încă o dată și ne vedem la anul cu Summitul Mondial comun al

Sănătății și cu Summitul care crește din putere în putere. “ a declarat directorul general al OMS.

2. Imbă trâ nirea populației

Prezentare generală

Astăzi, cei mai mulți oameni se pot aștepta să trăiască până la 60 de ani și nu
numai. Fiecare țară din lume se confruntă cu o creștere în ceea ce privește proporția persoanelor
în vârstă în populație.

Până în 2030, 1 din 6 oameni din lume va avea 60 de ani sau peste. În acest moment,
ponderea populației în vârstă de 60 de ani și peste va crește de la 1 miliard în 2020 la 1,4
miliarde. Până în 2050, populația lumii de persoane cu vârsta de 60 de ani și peste se va dubla
(2,1 miliarde). Numărul persoanelor cu vârsta de 80 de ani sau mai mult este de așteptat să se
tripleze între 2020 și 2050, ajungând la 426 de milioane.

În timp ce această schimbare a distribuției populației unei țări către vârste mai înaintate –
cunoscută sub numele de îmbătrânire a populației – a început în țările cu venituri mari (de
exemplu, în Japonia, 30% din populație are deja peste 60 de ani), acum țările cu venituri medii
sau mici sunt cele care se confruntă cu cele mai mari schimbări. Până în 2050, două treimi din
populația lumii de peste 60 de ani va trăi în țări cu venituri mici și medii.

La nivel biologic, îmbătrânirea rezultă din impactul acumulării unei largi varietăți de
daune moleculare și celulare în timp. Acest lucru duce la o scădere treptată a capacității fizice și
mentale, la un risc tot mai mare de îmbolnăvire și în cele din urmă de deces. Dincolo de
schimbările biologice, îmbătrânirea este adesea asociată cu alte tranziții ale vieții, cum ar fi
pensionarea, mutarea în locuințe mai adecvate și moartea prietenilor și partenerilor. Condițiile
comune la vârsta înaintată includ pierderea auzului, cataracta și erorile de refracție, durerile de
spate și gât și osteoartrita, boala pulmonară obstructivă cronică, diabetul, depresia și demența. Pe
măsură ce oamenii îmbătrânesc, este mai probabil să se confrunte cu mai multe afecțiuni în
același timp.

 Factorii care influențează îmbă trâ nirea să nă toasă

O viață mai lungă aduce cu ea oportunități, nu numai pentru persoanele în vârstă și

familiile acestora, ci și pentru societăți în ansamblu. Anii suplimentari oferă șansa de a urma noi
activități, cum ar fi educația ulterioară, o nouă carieră sau o pasiune de mult neglijată. De
asemenea, persoanele în vârstă contribuie în multe feluri la familiile și comunitățile lor. Cu toate
acestea, amploarea acestor oportunități și contribuții depinde în mare măsură de un factor:
sănătatea.

Dovezile sugerează că proporția vieții în stare bună de sănătate a rămas în general

constantă, ceea ce sugerează că anii suplimentari sunt în stare de sănătate precară. Dacă oamenii
pot experimenta acești ani suplimentari de viață sănătoși și dacă trăiesc într-un mediu susținător,
capacitatea lor de a face lucrurile pe care le prețuiesc va fi puțin diferită de cea a unei persoane
mai tinere. Dacă acești ani adăugați sunt dominați de scăderi ale capacității fizice și mentale,
implicațiile pentru persoanele în vârstă și pentru societate sunt mai negative.

Deși unele dintre variațiile în sănătatea persoanelor în vârstă sunt genetice, cele mai
multe se datorează mediului fizic și social al oamenilor - inclusiv casele, cartierele și
comunitățile lor, precum și caracteristicile lor personale - cum ar fi sexul, etnia sau statutul
socio-economic. Mediile în care trăiesc oamenii în copilărie – sau chiar ca fetuși în curs de
dezvoltare – combinate cu caracteristicile lor personale, au efecte pe termen lung asupra modului
în care îmbătrânesc.

Mediile fizice și sociale pot afecta sănătatea direct sau prin bariere sau stimulente care
afectează oportunitățile, deciziile și comportamentul de sănătate. Menținerea unor
comportamente sănătoase de-a lungul vieții, în special consumul unei diete echilibrate, angajarea
în activități fizice regulate și abținerea de la consumul de tutun, alcool, toate contribuie la
reducerea riscului de boli netransmisibile, la îmbunătățirea capacității fizice și mentale și la
întârzierea dependenței de îngrijire.
 Mediile fizice și sociale favorabile le permit oamenilor să facă ceea ce este important
pentru ei, în ciuda pierderilor de capacitate. Disponibilitatea unor clădiri publice și mijloace de
transport publice sigure și accesibile, precum și locurile care sunt ușor de plimbat, sunt exemple
de medii favorabile. În dezvoltarea unui răspuns de sănătate publică la îmbătrânire, este
important să se ia în considerare nu doar abordările individuale și de mediu care ameliorează
pierderile asociate cu vârsta înaintată, ci și cele care pot întări recuperarea, adaptarea și creșterea
psihosocială.

Provocă ri în ră spunsul la îmbă trâ nirea populației

Globalizarea, evoluțiile tehnologice (de exemplu, în transport și comunicații),

urbanizarea, migrația și schimbarea normelor de gen influențează viața persoanelor în vârstă în
mod direct și indirect. Un răspuns de sănătate publică trebuie să analizeze aceste tendințe actuale
și proiectate și să încadreze politicile în consecință.

 Ră spunsul OMS

Adunarea Generală a Națiunilor Unite a declarat perioada 2021-2030 deceniul

îmbătrânirii sănătoase și a cerut OMS să conducă implementarea acestuia. Deceniul
îmbătrânirii sănătoase este o colaborare globală care reunește guverne, societatea civilă, agenții
internaționale, profesioniști, mediul academic, mass-media și sectorul privat pentru 10 ani de
acțiuni concertate, catalizatoare și de colaborare pentru a promova vieți mai lungi și mai
sănătoase.

Deceniul se bazează pe Strategia Globală și Planul de Acțiune al OMS și pe Planul

Internațional de Acțiune al Națiunilor Unite Madrid privind îmbătrânirea și sprijină realizarea
Agendei 2030 a Națiunilor Unite privind dezvoltarea durabilă și a Obiectivelor de dezvoltare
durabilă.

Deceniul îmbătrânirii sănătoase (2021–2030) urmărește să reducă inechitățile în materie

de sănătate și să îmbunătățească viața persoanelor în vârstă, a familiilor lor și a comunităților
prin acțiuni colective în patru domenii: schimbarea modului în care gândim, simțim și acționăm
față de vârstă și vârstă; dezvoltarea comunităților în moduri care să promoveze abilitățile
persoanelor în vârstă; furnizarea de servicii de îngrijire integrată și de sănătate primară centrate
pe persoană, care să răspundă persoanelor în vârstă; și oferirea persoanelor în vârstă care au
nevoie de el acces la îngrijire de calitate pe termen lung
3. Acoperirea universală a să nă tă ții - UHC -

Acoperirea universală a sănătății (UHC) este definită de OMS ca asigurând că toți

oamenii și comunitățile primesc serviciile de calitate de care au nevoie și sunt protejate de
amenințările pentru sănătate, fără dificultăți financiare. Îmbătrânirea populației va avea un
impact asupra ambiției de acoperire universală a sănătății, deoarece fără a lua în considerare
nevoile de sănătate și de îngrijire socială ale numărului din ce în ce mai mare de persoane în
vârstă, UHC va fi imposibil de realizat.

Mecanismele care să asigure accesul persoanelor în vârstă la servicii fără sarcină

financiară vor fi esențiale, cu toate acestea, sistemele naționale de finanțare a sănătății trebuie
concepute nu numai pentru a permite persoanelor în vârstă să acceseze servicii atunci când sunt
necesare, ci și pentru a le proteja de catastrofă financiară prin eliminarea din buzunar. cheltuieli
pentru populațiile mai în vârstă.

Proiectarea și finanțarea acoperirii universale trebuie să includă intervenții care au cea

mai mare influență asupra traiectoriilor de îmbătrânire sănătoasă și să includă investiții în
asistență medicală și socială integrată pentru persoanele în vârstă. Proiectarea pachetelor de
beneficii prietenoase cu vârsta este importantă pentru a extinde acoperirea persoanelor în vârstă.

De Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice, OMS lansează primul portal de date care
reunește într-un singur loc date privind indicatorii globali pentru monitorizarea sănătății și
bunăstării persoanelor cu vârsta de 60 de ani și peste.

Sunt incluse date pentru indicatori precum: procentul persoanelor în vârstă de 60 de ani și
peste; speranța de viață sănătoasă la 60 de ani; cauze majore de deces la persoanele în
vârstă; prevalența deficiențelor comune, cum ar fi pierderea auzului și a vederii; procentul
persoanelor în vârstă care primesc îngrijire de lungă durată în unități rezidențiale și la
domiciliu; și procentul persoanelor în vârstă care trăiesc într-un mediu prietenos cu vârsta. De
asemenea, sunt incluși indicatori pentru urmărirea progresului angajamentelor guvernamentale
de a promova sănătatea și bunăstarea adulților în vârstă.

Datele din portal sunt dezagregate în funcție de vârstă, sex și țară, pentru a permite o
înțelegere cuprinzătoare a tendințelor din diferite grupuri de populație și pentru a gestiona mai
bine progresul către obiectivele globale. Prin hărți, diagrame și tabele, portalul oferă opțiuni
personalizate pentru vizualizarea și analiza datelor.
 Pe parcursul Deceniului Îmbătrânirii Sănătății (2020-2030), aprobat de Adunarea
Mondială a Sănătății în august 2020, portalul va rămâne o poartă de acces pentru toate datele
globale referitoare la persoanele în vârstă produse de OMS, alte organizații internaționale
precum UNDESA, OIM, Banca Mondială și OCDE, precum și instituții academice, cum ar fi
Institutul pentru Valori și Evaluare în Sănătate.

4. Lansarea aplicației mobile WHO Info

OMS va lansa aplicația WHO Info, care va oferi milioanelor de oameni acces mobil în
timp real la cele mai recente știri și evoluții. OMS a dezvoltat aplicația de la zero, cu o interfață
de utilizator intuitivă și un design curat și inteligent. Din perspectiva COVID-19, aplicația OMS
Info va oferi cele mai recente inițiative ale OMS, parteneriate și informații actualizate despre
cursa pentru găsirea de medicamente și vaccinuri pentru combaterea bolii. Numărul de cazuri de
COVID-19, organizat pe țară și pe termene, este actualizat continuu în aplicație din fluxurile de
date oficiale ale OMS despre COVID-19.

Aplicația OMS Info este disponibilă pentru descărcare gratuită atât din Apple App Store,
cât și din Google Play Store.

5. Academia OMS

Academia OMS este centrul de ultimă generație de învățare pe tot parcursul vieții al
Organizației Mondiale a Sănătății, aducând cele mai recente inovații în învățarea adulților
sănătății globale. Acum în curs de dezvoltare cu sprijinul Franței, Academia va extinde învățarea
pentru impact prin programe de învățare online, în persoană și mixte, ajungând la milioane de
lucrători din domeniul sănătății și alții din întreaga lume. Folosind cele mai recente tehnologii,
acesta va permite tuturor cursanților să-și adapteze experiențele de învățare pentru a-și satisface
propriile nevoi și le va acorda acreditări digitale pe care le pot folosi pentru a-și verifica
competențele și pentru a-și avansa în carieră. 

Ritmul accelerat al descoperirilor științifice și al progresului tehnologiei face mai dificil –

nu mai puțin – pentru lucrătorii din domeniul sănătății, factorii de decizie politică și alți
practicieni în domeniul sănătății publice să țină pasul cu practicile și politicile de sănătate bazate
pe dovezi. Drept urmare, este nevoie adesea de mai mult de un deceniu pentru a pune în practică
noile ghiduri de sănătate bazate pe dovezi.

Acesta este un motiv cheie pentru care nicio țară nu este în prezent pe cale să atingă toate
țintele de sănătate ale Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă (ODD). Pandemia COVID-19 a
perturbat, de asemenea, sistemele de învățare pe tot parcursul vieții, generând o cerere tot mai
mare pentru învățarea digitală.

În timp ce răspunsul la COVID-19 a arătat cât de repede poate răspunde știința medicală
la o pandemie, o sarcină la fel de importantă este de a obține cunoștințe și îndrumări critice
pentru lucrătorii din domeniul sănătății din fiecare comunitate. Academia OMS se va concentra
pe accelerarea și îmbunătățirea modului în care lucrătorii din domeniul sănătății și alții obțin
îndrumările, competențele și instrumentele de care au nevoie pentru a trata pacienții și pentru a-și
menține comunitățile sănătoase și în siguranță.

Soluția Academiei

Progresele în știința științei învățării adulților oferă modalități noi și eficiente de a obține
îndrumări critice lucrătorilor din domeniul sănătății și altora care au nevoie de ele. Folosind cele
mai recente tehnologii, Academia va extinde accesul la învățarea esențială pentru lucrătorii din
domeniul sănătății, managerii, oficialii din domeniul sănătății publice, educatorii, cercetătorii și
factorii de decizie – precum și forța de muncă OMS și ONU din întreaga lume. Acesta va oferi
programe de învățare multilingve, personalizate în formate digitale, în persoană și mixte,
implementând cele mai recente ghiduri de sănătate bazate pe dovezi și tehnologii de învățare de
ultimă generație. Marea majoritate a cursanților săi vor folosi mijloace online pentru a accesa
programele Academiei, care vor fi puse la dispoziție prin desktop și dispozitive mobile și în
setări cu lățime de bandă redusă, asigurând astfel o cohortă echitabilă, globală și diversă de
cursanți.
Campusul Academiei OMS
Campusul Academiei OMS din Lyon, Franța – care va fi finalizat în 2024 – va reflecta
valorile și ambițiile OMS: va fi o unitate inteligentă, accesibilă, ecologică și interactivă în inima
districtului bio-medical din Lyon.

Când se va deschide, campusul Academiei OMS va avea spații de înaltă tehnologie

pentru proiectarea învățării colaborative, cercetarea educațională și inovarea. Acesta va găzdui,
de asemenea, un centru de simulare a situațiilor de urgență medicală de clasă mondială, care va
folosi cele mai noi tehnologii pentru a le permite lucrătorilor din domeniul sănătății să-și
perfecționeze competențele pe fondul unor scenarii realiste, inclusiv victime în masă și focare
deboli.

Sprijinul Franței

În calitate de stat membru al OMS și actor cheie în sănătatea globală, Franța este

investitorul principal pentru dezvoltarea Academiei , care a angajat peste 120 de milioane EUR
pentru a sprijini înființarea și infrastructura acesteia. Această realizare este posibilă datorită
acțiunilor colective, angajamentului și sprijinului financiar al regiunii Auvergne-Rhone-Alpes, al
Metropolei Lyon și al orașului Lyon.  

6. Investiția în activitate fizică

Progresul global în ceea ce privește activitatea fizică este limitat de investițiile inadecvate
în dezvoltarea capacității forței de muncă și în implementarea politicilor și a programelor care
sunt eficiente din punct de vedere al costurilor. Factorii de decizie trebuie să prezinte un
argument solid pentru investiții pentru a asigura alocările de fonduri pentru activitatea fizică. Cu
toate acestea, în prezent, multe țări nu au suportul tehnic și instrumentele pentru a evalua și
compara rentabilitatea investiției din diferitele intervenții de politică privind activitatea fizică, în
special în țările cu venituri mici și medii. Pentru toate guvernele și părțile interesate, un plan
robust de investiții poate sprijini luarea deciziilor eficientă și orientată spre rezultate și poate
ghida eforturile de îmbunătățire a activității fizice și a sănătății populației lor.

OMS dezvoltă și adaptează metode pentru a oferi îndrumări actualizate cu privire la

rentabilitatea acțiunilor de politică recomandate în Planul de acțiune global privind activitatea
fizică între 2018–2030. Această activitate va folosi și extinde instrumente și va sprijini
ministerele sănătății și altele în luarea deciziilor și investițiile în activitatea fizică.

OMS sprijină, de asemenea, actualizarea, instruirea și aplicarea mai largă a

Instrumentului de evaluare economică a sănătății (HEAT) pentru mersul pe jos și cu bicicleta. În
plus, OMS inițiază noi lucrări pentru a dezvolta o metodă integrată de evaluare a acțiunilor
politice multiple din diferite sectoare pentru a capta impactul „întregului sistem” și pentru a
consolida capacitatea de analiză a sănătății și economice pentru activitatea fizică. 

Promovarea mersului pe jos și cu bicicleta

Mersul pe jos și cu bicicleta sunt moduri simple și rentabile de a fi activ. Mersul pe jos
este o parte esențială a tuturor călătoriilor. În plus, este accesibil și echitabil din punct de vedere
social. Ciclismul este unul dintre cele mai eficiente și mai durabile mijloace de
transport. Împreună, mersul pe jos și cu bicicleta au beneficii economice, sociale, de mediu și de
sănătate.  

OMS lucrează pentru a ajuta țările să rețină, să promoveze și să permită tuturor să meargă
pe jos și cu bicicleta pentru recreere și transport. Acest lucru nu numai că va oferi beneficii
semnificative pentru sănătate, dar va contribui și la dezvoltarea sistemelor de mobilitate durabilă,
creând orașe și comunități viabile și aer mai curat, toate acestea contribuind, direct și indirect, la
multiplele Obiective de Dezvoltare Durabilă.

Lucrând cu alte departamente din OMS, alte agenții ale Națiunilor Unite, cum ar fi UN
HABITAT și Programul ONU pentru Mediu (UNEP), și cu părțile interesate, organizația a
dezvoltat un nou set de instrumente pentru a oferi îndrumări actualizate, dovezi și studii de caz
promovând beneficiile mersul pe jos și cu bicicleta. Setul de zece recomandări acoperă
includerea mersului pe jos și cu bicicleta în agendele de sănătate, urbanism și transport,
consolidarea siguranței rutiere și sisteme robuste de monitorizare. 

Soluții digitale pentru promovarea activită ții fizice

Noile tehnologii mobile, cum ar fi telefoanele mobile și dispozitivele portabile, au
potențialul de a ajunge la milioane de oameni și pot contribui la promovarea și creșterea
activității fizice și la reducerea comportamentelor sedentare. OMS lucrează cu parteneri științifici
pentru a afla ce nu funcționează și pentru a extinde acoperirea și impactul aplicațiilor și
programelor menite să ajute oamenii de toate vârstele să fie mai activi. 

Ca parte a Be He@lthy, Be Mobile (BHBM) este o inițiativă a Organizației Mondiale a

Sănătății în parteneriat cu Uniuniunea Internațională de Telecomunicații, apărută în anul 2012.
BHBM a ajuns până în prezent la peste 15 milioane de oameni, având un impact pozitiv asupra
sănătății utilizatorilor.

Activitățile BHBM susțin Strategia Globală de Sănătate Digitală 2020-2025 , recent

ratificată, cu activități de implementare transversale în toate domeniile obiectivelor strategice
(OS). În special, BHBM transferă cunoștințe și promovează implementarea programării mHealth
(SO1 și SO2), ghidează și ajută la guvernarea programării mHealth (SO3) și încurajează
adaptarea centrată pe oameni a programelor sale (OS4).

BHBM va continua să extindă numărul de țări pe care le sprijină și bolile pe care le

abordează. Pe termen mai lung, obiectivul său este de a ajuta comunitatea globală să atingă
Obiectivul 3 al Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă până în 2030: „Asigurarea unei vieți
sănătoase și promovarea bunăstării tuturor, la toate vârstele”.  

Ca noutate, BHBM a creat biblioteci de conținut bazate pe dovezi și probe, care sunt
disponibile gratuit statelor membre ai organizației și ONG-urilor partenere și sunt disponibile
companiilor din sectorul privat acceptând termenii și condițiile specificate în conținut.

În plus, cuvântul de bază al sec. 21 fiind “tehnologia”, OMS a dezvoltat

aplicația mActive, aceasta fiind  un program de mers pe jos pe telefonul mobil de patru
săptămâni. mActive își propune să îi ajute pe cei mai puțin activi să înceapă și să continue să fie
activi în mod regulat și să obțină beneficii proprii pentru sănătatea mentală și fizică. Bazat pe cea
mai bună știință disponibilă și pe teoria schimbării comportamentului și folosind mici obiective
săptămânale, mActive ajută utilizatorii să atingă recomandările OMS de cel puțin 150 de minute
de activitate fizică de intensitate moderată pe săptămână. În plus, OMS lucrează cu Google Fit
pentru a împărtăși sfaturi privind sănătatea și pentru a ajuta oamenii să-și urmărească activitatea
fizică pe parcursul săptămânii și pentru a promova ce este cu adevărat benefic pentru sănătate.
7. Promovarea să nă tă ții refugiaților și migranților în timpul pandemiei de COVID-19
Protejarea sistemului național de sănătate de posibile amenințări pentru sănătatea publică
necesită politici și servicii care să includă și să reflecte nevoile refugiaților și migranților.

Cu scopul de a atrage atenția asupra vulnerabilităților sporite ale refugiaților și

migranților în timpul pandemiei și de a promova dreptul lor la sănătate, OMS a lansat sondajul
ApartTogether, o primă anchetă asupra impactului social al pandemiei de COVID-19 asupra
refugiaților și migranților la nivel global, deoarece experimentat și raportat de cei peste 30 000
de oameni provenind din 159 de țări și teritorii care au participat la sondaj.

În plus, în iunie 2021, OMS a lansat „Refugiații și migranții în vremuri de COVID-19:

cartografierea tendințelor politicilor și practicilor de sănătate publică și migrație”, primul raport
al seriei Global Evidence Review on Health and Migration (GEHM). Raportul subliniază cât de
multe politici sensibile la refugiați și migranți au coexistat cu practici discriminatorii în timpul
pandemiei de COVID-19 care compromit drepturile refugiaților și migranților și ilustrează o
gamă semnificativă de practici în conformitate cu convențiile internaționale care protejează
drepturile refugiaților și migranților. .

Răspunsurile naționale la pandemia de COVID-19 necesită consolidarea sistemului de

sănătate și dezvoltarea planurilor naționale de implementare a vaccinării (NDVP) care prevăd
vaccinarea în conformitate cu drepturile omului și principiile etice.

OMS lucrează cu parteneri internaționali pentru a caracteriza barierele sociale, economice

și culturale în fața cărora se află refugiații și migranții .

În plus, OMS lucrează cu Rețeaua ONU pentru migrație pentru a se asigura că migranții
și refugiați sunt incluși în programele naționale de vaccinare împotriva COVID-19 și au acces la
vaccinuri. O nouă prioritate tematică privind răspunsul și redresarea COVID-19 în planul de
lucru 2021-2022 al Rețelei ONU include o componentă care promovează accesul echitabil și
includerea refugiaților și migranților în lansările naționale de vaccinare.

Ș coala globală a OMS pentru să nă tatea refugiaților și a migranților

Experiența migrației poate influența starea de sănătate a refugiaților și migranților și
nevoile acestora, deoarece poate implica condiții precare de tranzit, politici restrictive de intrare
și integrare, excludere și stres.  
 Abordarea nevoilor acestor populații cu sisteme de sănătate și servicii de sănătate publică
bine funcționale, răspunde dreptului lor uman la sănătate, protejează sănătatea atât a migranților,
cât și a comunităților gazdă și contribuie la integrare și la dezvoltarea socială și economică,
deoarece aceste populații contribuie la societatea în care trăiesc, mai ales când sunt sănătoase.

Pentru a ajuta țările și teritoriile să-și dezvolte competențe cu privire la aspectele de

sănătate publică ale migrației și să sprijine dezvoltarea și diseminarea cunoștințelor și
informațiilor referitoare la problemele de sănătate și migrație, Programul OMS pentru Sănătate și
Migrație (PHM) organizează anual Școala Globală pentru Sănătatea Refugiaților și Migranților,
în colaborare cu birourile regionale și de țară ale OMS. Școala Globală promovează intervenții
bazate pe dovezi și cele mai bune practici importante pentru adaptarea sistemelor de sănătate la
nevoile și drepturile de sănătate ale refugiaților și migranților din întreaga lume și, prin aceasta,
contribuie la promovarea Planului de acțiune global al OMS „Promovarea sănătății refugiaților și
migranților”.

În acest an, Școala Globală pentru sănătatea refugiaților și al migranților s-a desfășurat

online în perioada 25-29 octombrie 2021, cu tema „Împărtășirea experiențelor naționale în
materie de sănătate și migrație”. Va fi un eveniment de învățare electronică, găzduit de Regatul
Iordaniei și transmis pe internet. Școala a fost deschisă tuturor, cu publicul țintă principal al
factorilor de decizie politică, al managerilor din sectorul sănătății și al ofițerilor care lucrează la
diferite niveluri în cadrul ministerelor responsabile cu sănătatea, internele, munca, afacerile
sociale, afacerile externe și educația.

Cercetătorii, mediul academic, reprezentanții organizațiilor neguvernamentale și jurnaliștii au

fost de asemenea invitați, deoarece Școala este, de asemenea, o oportunitate de a reflecta asupra
necesității de date globale exacte pentru politicile de sănătate a migranților bazate pe dovezi.

Un virus care nu respectă frontiere: protejarea refugiaților și a migranților în timpul

COVID-19

Cu tot mai mulți oameni forțați să-și părăsească casele ca urmare a conflictelor,
instabilității și dezastrelor naturale, Organizația Mondială a Sănătății lucrează din greu pentru a
se asigura că sănătatea migranților și a refugiaților este încorporată în răspunsurile globale de
sănătate.
 „Pentru mine, în calitate de părinte singur care solicită azil, este foarte înfricoșător,
deoarece există o îngrijorare suplimentară în privința grijii față de copii mei, dacă mă
îmbolnăvesc. Frica poate fi paralizantă.”

„Aici, situația nu este bună. Tabără supraaglomerată. Fără distanță fizică între

refugiați. Folosim aceeași toaletă și duș. Linie de hrană pentru aproximativ 20.000 de refugiați.”

„Corona a fost un coșmar pentru cei fără adăpost, deoarece serviciile esențiale s-au închis
și nu am putut accesa toaletele nicăieri. Am ajuns cu o infecție urinară și la spital din cauza
durerilor extreme. Per total, mulți oameni au fost amabili și îmi dădeau mâncare sau bani când
mă vedeau singur pe stradă; alții au fost foarte ostili când am vrut să folosesc toaleta în
cafenele.”

Acestea sunt câteva dintre declarațiile îngrozitoare dintr-un sondaj recent al Organizației
Mondiale a Sănătății (OMS) sondaj care ilustrează experiența de zi cu zi a migranților în timpul
pandemiei de COVID-19. Studiu, care a chestionat peste 30.000 de refugiați și migranți care
trăiesc în 170 de țări, a fost realizat de Programul Global de Sănătate și Migrație al OMS pentru
a afla mai multe despre modul în care pandemia globală a afectat acest grup vulnerabil.

Mulți dintre acesti oameni fugiseră de război sau de condițiile economice îngrozitoare din
țara lor de origine, doar pentru a se confrunta cu provocările suplimentare reprezentate de
COVID-19. Restricțiile de călătorie, inclusiv închiderea frontierelor, suspendarea călătoriilor de
relocare și deportarea de ultim moment i-au lăsat pe mulți oameni blocați sau forțați să rămână în
adăposturi sau centre de detenție înghesuite, improvizate. Pe fondul acestor condiții incerte și
precare, mulți migranți au descris fie o lipsă de acces la serviciile de sănătate, fie o teamă de a le
căuta, chiar dacă se confruntă cu simptome de COVID-19.

Lumea este martoră la cele mai mari migrații și deplasări de oameni de la sfârșitul celui
de-al Doilea Război Mondial. Comunități întregi fiind alungate din țările lor de origine din cauza
conflictelor, violenței extreme, instabilității economice și politice și pericolelor de mediu. Astăzi,
281 de milioane de persoane sunt migranți internaționali, aproape 26 de milioane sunt refugiați,
iar până în 2020, peste 80 de milioane au fost forțați să-și părăsească casele ca urmare a
persecuției, conflictelor sau violenței generalizate. Organizația Națiunilor Unite prezice că
această tendință va continua să se accelereze din cauza inegalității în creștere, a creșterii
populației și a schimbărilor climatice.

Integrarea să nă tă ții refugiaților și migranților

Numit în iunie 2020 pentru a supraveghea noua inițiativă a OMS, Severoni este un medic
din Italia cu un deceniu de experiență de lucru la intersecția dintre migrație și sănătate. El
conduce o echipă angajată să sprijine statele membre OMS în timp ce se confruntă cu
provocările de sănătate publică care vin odată cu migrația pe scară largă și să ofere un lider
global în problemele de sănătate și migrație prin informații și politici bazate pe dovezi, cercetare
și advocacy. Munca lor se bazează pe planul de acțiune global al OMS (2019-2023)
de promovare a sănătății refugiaților și migranților, care urmărește să îmbunătățească standardele
de sănătate și să realizeze o acoperire universală a sănătății pentru toți.

Odată cu debutul pandemiei, Severoni s-a îngrijorat că țările s-ar putea baza pe vechile
idei despre migranți, alimentând stereotipuri și dezinformări despre această populație care
răspândește virusul.

„Acum migranții vor fi acuzați că răspândesc COVID-19 pentru că sunt mobili” – aceasta
a fost prima mea preocupare”, a spus el. „Dar chiar dacă au existat încercări de a face acest lucru,
pandemia s-a răspândit atât de repede încât nu a existat prea mult timp sau energie pentru a
politiza problema migranților”.

OMS în parteneriat cu ONU, lucrează cu guvernele gazdă pentru a se asigura că nevoile

de sănătate ale refugiaților și migranților sunt luate în considerare la fiecare pas al răspunsului la
pandemie și că aceștia primesc aceeași îngrijire ca și localnicii. În Yemen, de exemplu, mulți
migranți au devenit ținta atacurilor xenofobe și, în consecință, au fost supuși unei carantine
forțate și restricții de circulație și, în unele cazuri, au rămas blocați fără acces la alimente, apă sau
servicii de sănătate.

Pe lângă discriminare, există și preocupările legate de dificultatea implementării

măsurilor preventive, cum ar fi distanțarea fizică sau igiena mâinilor în așezările temporare
aglomerate sau locurile de detenție. În Cox's Bazar din Bangladesh -care găzduiește 850.000 de
refugiați, în cel mai mare grup de tabere din lume, OMS a înființat un sistem de detectare și
supraveghere timpurie, inclusiv locuri de testare pentru refugiați și comunitatea gazdă a
acestora. De asemenea, au instruit sute de voluntari cu privire la metodele de urmărire a
contactelor pentru a ține evidența cazurilor pozitive și la managementul cazurilor clinice pentru a
se asigura că pacienții primesc tratamentul potrivit.

Un alt exemplu este situația din Columbia, unde 1,7 milioane de venezueleni au căutat
refugiu din cauza contextului sociopolitic și economic dificil al țării – Organizația Panamericana
a Sănătății/Organizația Mondială a Sănătății (OPS/OMS) lucrează îndeaproape cu oficialii locali
și naționali, pentru a promova un răspuns cuprinzător care să abordeze nevoile specifice de
sănătate ale migranților. Ei au organizat grupuri de lucru tehnice pentru a aborda domeniile
prioritare care ar necesita sprijin multisectorial, inclusiv sănătatea sexuală și reproductivă,
sănătatea copiilor, sănătatea mintală, supravegherea și prevenirea epidemiologică și răspunsul în
situații de urgență, inclusiv epidemiile. Echipa a dezvoltat, de asemenea, materiale de
comunicare privind măsurile de prevenire a COVID-19, combaterea xenofobiei și protejarea
drepturilor omului atât pentru migranți, cât și pentru comunitățile gazdă. 

„Este fundamental să promovăm accesul migranților la servicii dincolo de îngrijirea de

urgență, asigurându-le accesul la medicamente, trimiteri pentru îngrijire specializată, instrumente
de promovare a sănătății și prevenirea și tratamentul bolilor”, a precizat Dr. Maria Eugenia Peréz
și Dr. Francisca Arboleda, consultanți naționali care lucrează cu PAHO/OMS Columbia.

Recent, guvernul columbian a anunțat că va oferi migranților și refugiaților statut de

protecție temporară pentru 10 ani, ceea ce le va permite acestor persoane să aibă acces la servicii
de sănătate și vaccinări împotriva COVID-19.

„Trebuie să stăm cu adevărat și să sprijinim țările gazdă, nu doar din cauza

responsabilității împărtășite, ci și pentru că o țară care primește, găzduiește, hrănește milioane de
refugiați și migranți oferă de fapt un serviciu societății globale”, a spus Severoni.

Una dintre cele mai serioase provocări pentru echipa lui Severoni este ca toți refugiații și
migranții să fie încorporați în planurile de lansare a vaccinurilor. Doar un sfert din planurile
naționale de vaccinare depuse până acum la unitatea COVAX includ refugiați și migranți,
ridicând îngrijorări nu numai cu privire la încălcarea drepturilor omului, ci și că lăsarea în urmă a
acestei populații va permite pandemiei să continue să se răspândească. Severoni subliniază că
niciun scenariu nu este niciodată alb și negru și că multe societăți gazdă se confruntă cu propriile
provocări legate de resurse.

„Cea mai îngrijorătoare situație este atunci când avem țări cu o lipsă de mijloace și
capacități și trebuie să aloce între asta sau alta”, a spus el. „Acesta este locul în care noi,
comunitatea internațională, trebuie să jucăm un rol foarte important în furnizarea de sprijin și
resurse.”

În final, el subliniază că echitatea în accesul la vaccin, indiferent de țara de origine sau

statutul juridic este singura modalitate de a pune capăt pandemiei.

8. Promovarea sănătăţii
Prima Conferință Internațională pentru Promovarea Sănătății a avut loc la Ottawa în 1986
și a fost în primul rând un răspuns la așteptările tot mai mari pentru o nouă mișcare de sănătate
publică în întreaga lume. A lansat o serie de acțiuni în rândul organizațiilor internaționale,
guvernelor naționale și comunităților locale pentru a atinge obiectivul „Sănătate pentru toți” până
în anul 2000 și ulterior. Strategiile de bază pentru promovarea sănătății identificate în Carta de la
Ottawa au fost de a promova (pentru a stimula factorii care încurajează sănătatea), de a permite
(permițând tuturor oamenilor să obțină echitatea în sănătate) și de a media (prin colaborare în
toate sectoarele).

De atunci, Conferințele Globale de Promovare a Sănătății ale OMS au stabilit și dezvoltat

principiile globale și domeniile de acțiune pentru promovarea sănătății. Cel mai recent, a 9-a
conferință globală (Shanghai 2016), intitulată „Promovarea sănătății în Obiectivele de dezvoltare
durabilă: Sănătate pentru toți și toți pentru sănătate”, a evidențiat legăturile critice dintre
promovarea sănătății și Agenda 2030 pentru Dezvoltare Durabilă. În timp ce solicită intervenții
politice îndrăznețe pentru a accelera acțiunile țării privind ODD (obiective de dezvoltare
durabilă), Declarația de la Shanghai oferă un cadru prin care guvernele pot utiliza potențialul de
transformare al promovării sănătății.

Strategie

 Obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD) oferă o agendă îndrăzneață și ambițioasă

pentru viitor. OMS se angajează să ajute lumea să atingă ODD-urile prin promovarea sănătății în
toate obiectivele propuse. Dincolo de lupta împotriva bolilor, va depune eforturi pentru a asigura
o viață sănătoasă și pentru a promova bunăstarea tuturor oamenilor la toate vârstele, fără a lăsa
pe nimeni în urmă.
 Ținta principală a OMS este ca încă un miliard de oameni aflați în condiții precare de
viață să se bucure de sănătate și bunăstare până în 2023. 

Pentru a atinge este număr este nevoie de o serie de principii bine stabilite pe care
fiecare țară parteneră trebuie să le respecte:

Buna guvernare

Consolidarea unor politici pentru a face alegeri sănătoase accesibile tuturor și crearea
unor sisteme durabile care să facă reală colaborarea întregii societăți. Această abordare se
bazează pe rațiunea că sănătatea este determinată de factori multipli în afara controlului direct al
sectorului sănătății (de exemplu: educație, venit și condiții individuale de viață) și că deciziile
luate în alte sectoare pot afecta sănătatea indivizilor și pot modela programele de sănătate.

Alfabetizare în domeniul să nă tă ții

Îmbunătățirea alfabetizării în domeniul sănătății în rândul populațiilor oferă fundația pe

care cetățenii sunt capabili să joace un rol activ în îmbunătățirea propriei sănătăți, implicându-se
cu succes în acțiunile comunitare pentru sănătate și să împingă guvernele să își îndeplinească
responsabilitățile în abordarea sănătății și echității în sănătate.

Setă ri să nă toase

Abordarea setărilor are rădăcini în strategia OMS “ Sănătate pentru toți” și, mai precis, în
Carta de la Ottawa pentru promovarea sănătății. Principiile cheie ale setărilor sănătoase includ
participarea comunității, parteneriatul, împuternicirea și echitatea. 

Mobilizarea socială

Reunind toate influențele societății și personale pentru a crește gradul de conștientizare și

cererea de îngrijire a sănătății, pentru a asista la furnizarea de resurse și servicii și pentru a
cultiva implicarea individuală și comunitară durabilă.

Analiză și recomandă ri

În anul 2016 peste 1,7 milioane de copii și adolescenți cu vârsta cuprinsă între 5 și 19 ani
au murit datorită sănătății precare.

„Promovarea sănătății este procesul de a le permite oamenilor să sporească controlul

asupra sănătății și să-și îmbunătățească sănătatea.” Glosar pentru promovarea sănătății, 1998.
 A 9-a conferință globală (Shanghai 2016), s-a intitulat „Promovarea sănătății în
Obiectivele de dezvoltare durabilă: Sănătate pentru toți și toți pentru sănătate”

Misiunea de bază a OMS este de a promova sănătatea, alături de menținerea în siguranță

a lumii și de a servi în special pe cei vulnerabili. 

Ținta principală a OMS este ca încă un miliard de oameni aflați în condiții precare de
viață să se bucure de sănătate și bunăstare până în 2023. 

Etapele stă rii de alertă în contextul unei pandemii, în speță COVID-19

OMS, în funcția sa de supraveghere a sănătății, poate emite avertismente către autoritățile

sanitare din țările membre cu privire la riscurile de pandemie. Fazele de alarmă pentru pericolele
pandemice utilizate de OMS sunt următoarele:

Etapa 1: niciunul dintre virușii care circulă în mod normal printre animale nu provoacă
infecții la om

Etapa 2: un virus care circulă printre animalele domestice sau sălbatice are persoane
infectate care au intrat în contact strâns cu animalele infectate

Etapa 3: Un virus animal a infectat un grup de oameni, dar transmiterea de la om la om este

absentă sau sever limitată

Etapa 4: Transmiterea umană este posibilă pentru un virus

Etapa 5: Transmiterea umană este posibilă pentru un virus și există grupuri de persoane
infectate în cel puțin două state aparținând aceleiași regiuni OMS

Etapa 6: Transmiterea umană este posibilă pentru un virus și există grupuri de persoane
infectate în cel puțin două regiuni, în plus față de starea 5

Fazele ulterioare apar atunci când pandemia sa încheiat și sunt cele post-vârf și post-
pandemie.

Evaluarea impactului asupra să nă tă ții

 Evaluarea impactului asupra sănătății (HIA) este o abordare practică utilizată pentru a
evalua efectele potențiale asupra sănătății ale unei politici, program sau proiect asupra unei
populații, în special asupra grupurilor vulnerabile sau dezavantajate. Sunt elaborate recomandări
pentru factorii de decizie și părțile interesate, cu scopul de a maximiza efectele pozitive asupra
sănătății ale propunerii și de a minimiza efectele sale negative asupra sănătății. Abordarea poate
fi aplicată în diverse sectoare economice și utilizează tehnici cantitative, calitative și
participative.

HIA oferă o modalitate de a se angaja cu membrii publicului afectați de o anumită

propunere. De asemenea, ajută factorii de decizie să facă alegeri cu privire la alternative și
îmbunătățiri pentru a preveni bolile sau rănile și pentru a promova în mod activ sănătatea. Se
bazează pe cele patru valori interconectate ale democrației (promovarea participării părților
interesate), echității (luând în considerare impactul asupra întregii populații), dezvoltării durabile
și utilizării etice a dovezilor.

OMS sprijină instrumente și inițiative în evaluarea impactului asupra sănătății pentru a

îmbunătăți în mod dinamic sănătatea și bunăstarea în toate sectoarele.

Sectoarele economice precum transportul, agricultura și locuințele au un impact profund

asupra sănătății. De exemplu, transportul este un factor major în vătămările cauzate de trafic,
poluarea aerului și zgomotul, iar politicile de transport sănătoase pot contribui la reducerea
acestor riscuri, precum și la promovarea mersului pe jos și cu bicicleta. Un alt exemplu îl putem
regăsi în agricultură, unde îngrășămintele și pesticidele pot crește randamentul culturilor, dar
utilizarea înțeleaptă este importantă pentru a proteja lucrătorii agricoli și consumatorii de
expunerea excesivă la substanțe chimice.

Evaluarea impactului asupra sănătății poate fi un instrument valoros pentru a ajuta la

elaborarea politicilor și pentru a asista factorii de decizie în aceste domenii și în alte domenii.
Deoarece HIA oferă o modalitate de a se angaja cu membrii publicului afectat de o anumită
propunere, poate arăta că o organizație sau un parteneriat dorește să implice o comunitate și este
dispusă să răspundă în mod constructiv preocupărilor lor. Opiniile publicului pot fi luate în
considerare alături de opiniile experților și datele științifice, fiecare sursă de informații fiind
evaluată în mod egal în cadrul HIA. Deciziile rezultate sunt adesea mai ușor acceptate de către
toate părțile interesate, deoarece se bazează pe idealurile de transparență și participare activă.
 Evaluările impactului asupra sănătății încep prin identificarea părților interesate
relevante. Acest lucru produce de obicei un număr mare de persoane și organizații relevante.
HIA este un cadru de implicare a părților interesate într-un mod semnificativ, permițând ca
mesajele lor să fie auzite. Procesul se bazează pe toate resursele din proiect și din comunitatea
mai largă pentru a ajuta la ghidarea luării deciziilor, inclusiv dezvoltatorii și planificatorii,
angajatorii și sindicatele, lucrătorii sanitari locali și naționali și cei care trăiesc în comunitate - în
special cei mai vulnerabili membri ai comunității și cei mai vulnerabili. afectate direct de
program sau proiect.

Procesul HIA începe cu activități de screening menite să stabilească rapid relevanța

pentru sănătate a politicii, programului sau proiectului. Apoi investighează problemele cheie și
preocupările publice și creează limite și așteptări. În faza de evaluare, se realizează o evaluare
rapidă sau aprofundată a impactului proiectului asupra sănătății, cu accent pe cei mai afectați.
Concluziile și recomandările sunt apoi pregătite cu privire la aspectele pozitive și negative pentru
a ajuta la ghidarea luării deciziilor. Când proiectul este finalizat sau politica este inițiată, HIA
începe faza de monitorizare, în care impacturile sunt înregistrate și analizate pentru a îmbunătăți
baza de dovezi existente și pentru a informa mai bine evoluțiile ulterioare.

IMPACTUL COVID-19 asupra stării securităţii alimentare şi a nutriţiei la nivel

mondial

Se estimează că aproape 690 de milioane de persoane au suferit de foamete în 2019 –

creștere cu 10 milioane din 2018 şi cu aproape 60 de milioane în cinci ani. Costurile mari şi
accesibilitatea financiară scăzută înseamnă că miliarde de persoane nu se pot hrăni cu mâncare
sănătoasă ori bogată în nutrienţi. Cele mai multe persoane care suferă de foamete sunt în Asia,
dar numărul acestora creşte rapid în Africa. La nivel mondial, raportul preconizează faptul că
pandemia de COVID-19 ar putea determina ca încă 130 de milioane de persoane să sufere de
foamete cronică până la sfârşitul anului 2020. (Apariţia unor noi zone în care persoanele suferă
de foamete acută în contextul pandemiei poate uneori determina creşterea acestui număr.)

Starea securităţii alimentare şi a nutriţiei la nivel mondial este studiul global cu cea mai
mare autoritate, care urmăreşte progresul spre stoparea foametei şi a malnutriţiei. Acesta este
creat în comun de către Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură a Naţiunilor Unite (FAO),
Fondul Internaţional pentru Agricultură (IFAD), Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii
(UNICEF), Programul Alimentar Mondial al Naţiunilor Unite (PAM) şi Organizaţia Mondială a
Sănătăţii (OMS).

În preambul, directorii celor cinci agenţii avertizează că „la cinci ani după ce lumea s-a
angajat să pună capăt foametei, nesiguranţei privind obţinerea hranei şi tuturor formelor de
malnutriţie, încă suntem departe de atingerea acestui obiectiv până în 2030”.

Explicarea cifrelor referitoare la foamete:

În această ediţie, actualizările critice ale datelor pentru China şi alte ţări foarte populate
ale lumii au determinat scăderea substanţială a estimărilor privind numărul global al persoanelor
care suferă de foamete, până la cel curent de 690 de milioane. Cu toate acestea, nu s-a produs
nicio schimbare a acestei tendinţe. Prin evaluarea întregului fenomen de foamete până în anul
2000 se ajunge la aceeaşi concluzie: după ce foametea cronică a scăzut constant timp de decenii,
aceasta a început uşor să crească în 2014 şi acest lucru continuă şi în prezent.

Asia găzduieşte cel mai mare număr de persoane subnutrite (381 de milioane), Africa se
află pe locul al doilea (250 de milioane), urmată de America Latină şi Caraibe (48 de milioane).
Prevalenţa globală a subnutriţiei – sau procentajul total de persoane care suferă de foame – s-a
schimbat puţin la 8,9%, dar cifrele absolute au crescut din 2014. Acest lucru înseamnă că în
ultimii cinci ani foametea a crescut odată cu populaţia planetei.

Acest lucru, la rândul său, ascunde mari disparităţi regionale: în procente, Africa este
regiunea cea mai afectată şi acest lucru este în creştere, cu 19,1% din populaţie afectată de
subnutriţie. Acest procentaj depăşeşte dublul celui din Asia (8,3%) şi din America Latină şi
Caraibe (7,4%). În privinţa tendinţelor curente, până în 2030, Africa va găzdui peste jumătate din
populaţia lumii afectată de foamete cronică.

Efectele pandemiei

Pe măsură ce progresul luptei împotriva foametei stagnează, pandemia de COVID-19

intensifică vulnerabilităţile şi insuficienţele sistemelor alimentare ale lumii – adică toate
activităţile şi procesele care afectează producţia, distribuţia şi consumul de alimente. Deşi este
prea devreme să evaluăm impactul total al carantinelor şi al altor măsuri de izolare, raportul
estimează că cel puţin alte 83 de milioane de persoane, sau posibil cel mult 132 de milioane, ar
putea suferi de foame în 2020 ca rezultat al recesiunii economice declanşate de COVID-19.[iii]
Acest pas înapoi aduce şi mai multă îndoială asupra îndeplinirii Obiectivului de Dezvoltare
Sustenabilă 2 (“Zero Foame ”).

Diete nesănătoase, nesiguranţă alimentară şi malnutriţie

Combaterea foamei şi a malnutriţiei în toate formele sale (inclusiv subnutriţia,

deficienţele de micronutrienţi, excesul de greutate şi obezitatea) nu înseamnă doar asigurarea
hranei suficiente pentru a supravieţui: alimentele consumate – şi în special cele oferite copiilor –
trebuie să conţină nutrienţi. Însă un obstacol cheie este costul mare al alimentaţiei nutritive şi
accesibilitatea financiară scăzută a dietelor sănătoase pentru un număr foarte mare de familii.

Raportul prezintă dovezi privind faptul că o dietă sănătoasă costă peste 1,90 dolari
americani/ zi, sumă ce reprezintă limita internaţională a sărăciei. Astfel, preţul celei mai ieftine
diete sănătoase este de cinci ori mai mare decât preţul pentru o masă formată doar din alimente
pe bază de amidon. Lactatele, fructele, legumele bogate în nutrienţi şi alimentele bogate în
proteine (de origine vegetală sau animală) sunt cele mai scumpe grupe de hrană existente la nivel
global.

Cele mai noi estimări arată că un număr uimitor de peste 3 miliarde de persoane nu-şi pot
permite o dietă sănătoasă. În Africa Subsahariană şi Asia de Sud, 57% din populaţie se află în
această stare – deşi nicio regiune, inclusiv America de Nord şi Europa, nu este ocolită. Ca
rezultat parţial, cursa pentru stoparea malnutriţiei pare compromisă. Potrivit raportului, în 2019,
între un sfert şi o treime dintre copiii sub cinci ani (191 de milioane) erau subdezvoltaţi sau
aveau masă musculară redusă – erau prea scunzi sau prea slabi. Alte 38 de milioane de copii sub
cinci ani erau supraponderali. Printre adulţi, între timp, obezitatea a devenit o pandemie globală
în sine.

Apel la acţiune

Raportul susţine că odată ce sunt integrate argumentele privind sustenabilitatea, o trecere

globală la dietele sănătoase ar ajuta la combaterea reapariţiei foametei în același timp aducând
economii enorme. Acesta calculează că o astfel de trecere ar permite compensarea aproape în
totalitate a costurilor pentru sănătate asociate cu dietele nesănătoase, care se estimează că vor
ajunge la 1,3 mii de milioane de dolari americani per an în 2030; în timp ce costurile sociale
legate de dietă ale emisiilor de gaze cu efect de seră, care se estimează că vor ajunge la 1,7 mii
de milioane de dolari americani, ar putea fi diminuate cu până la trei sferturi.

Raportul îndeamnă transformarea sistemelor alimentare pentru a reduce costurile

alimentelor nutritive şi pentru a creşte accesibilitatea financiară a dietelor sănătoase. În timp ce
soluţiile specifice vor fi diferite de la ţară la ţară, şi chiar în interiorul acestora, răspunsul general
se află în intervenţiile din întreg lanţul de aprovizionare cu alimente, în mediul alimentar şi în
economia politică ce dă formă comerţului, cheltuielilor publice şi politicilor de investiţii. Studiul
face apel către guverne să integreze nutriţia în abordările lor privind agricultura; să acţioneze
pentru a elimina factorii de creştere a costurilor din producţie, depozitare, transport, distribuţie şi
comercializare a alimentelor – inclusiv prin reducerea ineficienţelor, a pierderii şi a risipei de
alimente; să susţină producătorii locali la scară redusă pentru a creşte şi a vinde alimente mai
nutritive şi să le asigure accesul în pieţe; să prioritizeze nutriţia copiilor, în calitate de categoria
cu cel mai mare grad de necesitate; să încurajeze schimbarea comportamentului prin educaţie şi
comunicare; să introducă nutriţia în sistemele sociale de protecţie şi în strategiile de investiţii la
nivel naţional.

Directorii celor cinci agenţii ONU din spatele raportului Starea securităţii alimentare şi a
nutriţiei la nivel mondial îşi declară angajamentul de a sprijini această schimbare esenţială,
asigurându-se că va evolua „într-un mod sustenabil, pentru oameni şi pentru planetă”.

III. Analiză și recomandă ri privind managementul organizației în

contextul pandemiei de COVID-19 în Româ nia

OMS sprijină România în lupta împotriva COVID-19 cu teste și

concentratoare de oxigen

România în toamna anului 2021 a intrat în cele mai întunecate zile ale pandemiei.
Numărul mediu de cazuri săptămânal și decesele au depășit valurile de coronavirus
anterioare. Spitalele din țară se află sub o presiune atât de severă, încât guvernul a suspendat
operațiile și internările care nu sunt de urgență. În ultimele săptămâni s-a solicitat ajutor UE
cu rechizite medicale, prin activarea Mecanismului de protecție civilă al UE.

Mecanismul de protecție civilă al UE este activat din 5 ocotmbrie pentru a accesa

potențiale stocuri suplimentare de medicamente împotriva coronavirus și tuburi de oxigen.
În acest context s-a luat decizia ca reprezentanți ai OMS să vină în România pentru a oferi
asistență tehnică.

Tot mai mulți experți se tem că în România s-ar putea dezvolta o nouă mutație a
virusului, din cauza ritmului lent al vaccinării și accelerat al îmbolnăvirii.

Anunțul oficial al OMS 

Având în vedere creșterea cazurilor COVID-19 în România, Biroul regional OMS pentru
Europa (OMS / Europa) își sporește sprijinul către țară prin detașarea unui expert senior care
va consolida activitățile de răspuns la nivel regional și va facilita furnizarea de consumabile
esențiale COVID-19, inclusiv 34.000 de teste rapide de diagnostic COVID-19 și aproape 200
de concentratoare de oxigen.

Acest sprijin tehnic extins va acoperi domeniile cheie ale luptei cu COVID-19, de la
supraveghere, îndrumare, comunicări de risc și implicarea comunității până la lansarea
vaccinului.

Dr. Heather Papowitz este cetățeană a Statelor Unite cu mai mult de 20 de ani de
experiență în conducerea programelor de gestionare a riscurilor de urgență pentru sănătate și
de dezastre, pregătire și răspuns de urgență.

În încheiere, reprezentantul OMS înca se află pe teritoriul României, situația se

îmbunătățește treptat, ușor, ușor numărul celor confirmați scad, iar rata vaccinării crește,
urmând să concluzionăm cu toții în câteva săptămâni vizita și cel mai important efectele și
măsurile luate în colaborare cu OMS prin reprezentantul venit în România.