Sunteți pe pagina 1din 2

Digestia-reactie chimica

Digestia este procesul care descompune hrana n substante ce pot fi absorbite si utilizate de organism pentru energie, crestere si regenerare. Digestia depinde de actiunea unor substante denumite enzime asupra hranei ingerate. Acestea sunt produse de organe atasate la tractul digestiv si ele sunt responsabile pentru multe din reactiile chimice implicate n digestie. Aceste modificari ncep n gura. Cnd hrana este mestecata, glandele salivare de la nivelul cavitatii bucale ti ncep secretia si ptialina, o enzima produsa de ele, ncepe sa descompuna o parte din hidrocarbonati (glucide) n molecule mai mici, cum ar fi maltoza si glucoza. Hrana traverseaza apoi esofagul, ajungnd n stomac, unde un complex de substante chimice - mucus, acid clorhidric si enzima pepsina - actioneaza asupra ei. Actiunea ptialinei nceteaza, dar ncepe o noua serie de reactii chimice declansate de stimuli nervosi. Gastrina, un hormon, stimuleaza eliberarea de acid clorhidric si pepsina din celulele gastrice dupa ce hrana a ajuns n stomac, astfel nct aceasta poate fi degradata pna la peptone. Secretia de mucus previne lezarea mucoasei gastrice de catre acidul clorhidric. Cnd aciditatea atinge un anumit nivel, producerea de gastrina nceteaza. Duodenul produce si elibereaza cantitati mari de mucus, care l protejeaza mpotriva lezarii de catre acidul clorhidric si de enzimele din chim. Duodenul primeste, de asemenea, sucuri digestive de la pancreas si cantitati imporatnte de bila, care este produsa n ficat si stocata n vezica biliara, pna cnd este nevoie de ea. Secretia sucului pancreatic este declansata de doi hormoni. Secretina stimuleaza producerea unor cantitati mari de sucuri alcaline care neutralizeaza aciditatea chimului partial digerat. Enzimele pancreatice se produc ca raspuns la eliberarea unui al doilea hormon, pancreozimina. Bila este, de asemenea, eliberata n duoden din vezicula biliara, pentru a fragmenta particulele de grasimi. Enzimele pancreatice ajuta la digestia hidratilor de carbon si a proteinelor pe lnga cea a grasimilor. Aceste enzime includ tripsina, care desface peptonele n componente mai mici, peptidele; lipaza care desface grasimile n molecule de glicerol si acizi grasi; amilaza care desface hidratii de carbon pna la maltoza. Cnd hrana digerata vine n contact cu vilozitatile, glicerolul, acizii grasi si viatminele dizolvate intra n chilifere si sunt transportate n sistemul limfatic si, apoi, n fluxul sanguin.

Aminoacizii rezultati din digestia proteinelor si zaharurilor din hidratii de carbon, plus vitamine si minerale importante cum ar fi calciu, fier, iod, sunt absorbite direct n capilarele vilozitatilor. Hrana partial digerata care ajunge n duoden contine mult acid clorhidric. n duoden, aciditatea este neutralizata de catre secretiile proprii ale duodenului si de actiunea bilei si a sucurilor pancreatice, care se varsa n duoden din vezica biliara si pencreas. Aceste trei secretii continua procesul de digestie. Ficatul are doua roluri vitale: producerea (sau metabolizarea) unor noi substante chimice si neutralizarea produsilorde degradare si a celor toxici. Proteinele sunt esentiale pentru rennoirea si diviziunea celulara oriunde n organism, pentru formarea hormonilor, care reprezinta mesagerii chimici ai organismului, si pentru sinteza enzimelor. Proteinele sunt ingerate sub diferite forme, att de origine vegetala, ct si animala si din proteinele initiale, ficatul trebuie sa sintetizeze proteine specifice pentru organism, degradndu-le nti pe cele basorbite si apoi sintetizndu-le. Din toate resursele mentionate - snge, proteine, grasimi si, n mai mica masura, hidratii de carbon, rezulta produsii finali n urma metabolismului ce are loc n hepatocite. Unele, cum ar fi amoniacul, sunt toxice si celulele hepatice le neutralizeaza, trimitnd ureea, un produs inofensiv, napoi n circulatie. Produsii de degradare ai grasimilor si ai sngelui trec n bila. Sarurile minerale din bila, ce includ si bicarbonatul, neutralizeaza aciditatea hranei partial digerate n stomac. Sarurile biliare, substante chimice denumite glicocolat de sodiu si taurocolat de sodiu, descompun grasimile astfel nct enzimele digestive si pot exercita actiunea. Pe lnga actiunea de emulsionare, se crede ca sarurile biliare favorizeaza absorbtia grasimilor prin peretele intestinal. Ele transporta de asemenea vitaminele A, D, E, K. Organismul si conserva sarurile biliare. Ele nu sunt distruse dupa utilizare, 80-90% dintre ele fiind transportate napoi la ficat prin snge, unde stimuleaza secretia de bila si sunt refolosite de organism.