1.1.

Viziunea UNESCO
Aranjamentele politice și economice ale guvernelor nu sunt suficiente pentru a asigura sprijinul
durabil și sincer al popoarelor. Pacea trebuie să se întemeieze pe dialog și înțelegere reciprocă.
Pacea trebuie să fie construită pe solidaritatea intelectuală și morală a umanității.

În acest spirit, UNESCO dezvoltă instrumente educaționale care să-i ajute pe oameni să trăiască
ca cetățeni globali fără ură și intoleranță. UNESCO lucrează pentru a se asigura că fiecare copil
și fiecare cetățean are acces la o educație de calitate. Prin promovarea moștenirii culturale și a
demnității egale a tuturor culturilor, UNESCO întărește legăturile dintre națiuni.

UNESCO promovează programe și politici științifice ca platforme pentru dezvoltare și

cooperare. UNESCO susține libertatea de exprimare, ca drept fundamental și condiție cheie
pentru democrație și dezvoltare. Ca laborator de idei, UNESCO ajută țările să adopte standarde
internaționale și gestionează programe care favorizează fluxul liber al ideilor și schimbul de
cunoștințe.

Viziunea fondatoare a UNESCO a luat naștere ca răspuns la un război mondial marcat de

violențe rasiste și antisemite. Șaptezeci de ani mai târziu și multe lupte de eliberare mai târziu,
mandatul UNESCO este mai relevant ca niciodată.

Diversitatea culturală este atacată, iar noi forme de intoleranță, respingerea faptelor științifice și
amenințările la adresa libertății de exprimare provoacă pacea și drepturile omului. Ca răspuns,
datoria UNESCO rămâne să reafirme misiunile umaniste ale educației, științei și culturii.

1.2. Scopul UNESCO

Scopul principal al Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură este să
contribuie la menținerea păcii și securității lumii prin cooperare între popoare în educație, știință
și cultură pentru a consolida pe tot cuprinsul lumii principiile echității și justiției, drepturilor
omului și libertățile fundamentale, care le-au fost confirmate tuturor popoarelor lumii fără
deosebire de rasă, sex, limbă sau religie prin Carta Națiunilor Unite. (Androniceanu 2010, p.
402)

1.3. Misiunea UNESCO

Misiunea declarată a UNESCO este să contribuie la promovarea păcii și securității în lume prin
intermediul educației, științei și culturii, în vederea consolidării cooperării internaționale,
respectării drepturilor fundamentale ale omului, fără restricții de rasă, sex, limbă sau religie. În
prezent, Organizația își definește strategia și activitatea în baza a 17 obiective de dezvoltare
durabilă cuprinse în Agenda 2030 a UNESCO. (Ministerul Culturii, n.d)
O altă coordonată a misiunii UNESCO este cooperarea intelectuală internațională,
dezvoltarea și difuzrea artei, culturii și științei. Promovarea acestor idealuri prin acțiuni
specifice în sferele artei, științei și culturii, precum și atragerea opiniei publice în cunoașterea și
realizarea lor, reprezintă o altă coordonată a misiunii UNESCO în lume. (Androniceanu 2010,
p. 402)

1.4. Obiectivul general UNESCO

Obiectivul Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură este formarea și
consolidarea încrederii prin cooperare pașnică în domeniile educației, culturii, științei între toți
oamenii liberi ai planetei. (Androniceanu 2010, p. 402)

1.5. Rolul și principalele atribuțiile UNESCO

 Serveste ca laborator de idei pentru a facilita înttlegerea celor mai importante probleme
din domeniile de competenţă, identifică strategii şi politici care să se ocupe de aceste
probleme.
 Serveste ca forum central pentru articularea problemelor etice, normative şi intelectuale
ale timpului nostru, promovánd schimburile multidisciplinare şi intelegerea reciprocă.
 Adună, transferă, diseminează informatii, cunoştinţe si bune practici, Identifică solutii
inovatoare şi le testează prin proiecte pilot.
 Oferă expertiză tehnică şi facilitează cooperarea internaţională ca un mijloc de asistenţă
pentru Statele Membre în consolidarea capacităţilor umane şi instituționale.
 Ca agenţie multidisciplinară a ONU, UNESCO isi asumă un rol de catalizator pentru
cooperarea în procesul de dezvoltare, caută să se asigure că proiectele sunt puse in
aplicare in mod inovator şi eficient, in special la nivel regional şi national.
1.6. Strategia Globala UNESCO
1.8.1 Strategia globală
În 1994, Comitetul Patrimoniului Mondial a lansat Strategia globală pentru o listă a
patrimoniului mondial reprezentativă, echilibrată și credibilă. Scopul său este de a se asigura că
Lista reflectă diversitatea culturală și naturală a lumii de o valoare universală remarcabilă.

La douăzeci și doi de ani de la adoptarea Convenției din 1972 privind protecția patrimoniului
mondial, cultural și natural, Lista patrimoniului mondial a lipsit de echilibru în ceea ce privește
tipul de proprietăți înscrise și în zonele geografice ale lumii care au fost reprezentate. Dintre cele
410 proprietăți, 304 erau situri culturale și doar 90 erau naturale și 16 mixte, în timp ce marea
majoritate se află în regiunile dezvoltate ale lumii, în special în Europa.

Această secțiune include obiectivele Strategiei globale, analiza necesității acesteia, eforturile în
curs și conferințe și studii aferente .

1.8.2. Obiectivele Strategiei Globale

Prin adoptarea Strategiei Globale, Comitetul Patrimoniului Mondial a dorit să extindă definiția
Patrimoniului Mondial pentru a reflecta mai bine întregul spectru al comorilor culturale și
naturale ale lumii noastre și pentru a oferi un cadru cuprinzător și o metodologie operațională
pentru implementarea Convenției Patrimoniului Mondial.

Această nouă viziune depășește definițiile înguste ale patrimoniului și se străduiește să

recunoască și să protejeze siturile care sunt demonstrații remarcabile ale coexistenței umane cu
pământul, precum și interacțiunile umane, coexistența culturală, spiritualitatea și expresia
creativă.

Esențiale pentru Strategia Globală sunt eforturile de a încuraja țările să devină state părți la
Convenție, să pregătească Liste indicative și să pregătească nominalizări ale proprietăților din
categorii și regiuni care nu sunt în prezent bine reprezentate pe Lista Patrimoniului Mondial.

1.8.3. Analiză
Un studiu global realizat de ICOMOS din 1987 până în 1993 a arătat că Europa, orașele istorice
și monumentele religioase, creștinismul, perioadele istorice și arhitectura „elitista” (în raport cu
limba vernaculară) erau toate suprareprezentate pe Lista Patrimoniului Mondial; întrucât, toate
culturile vii, și în special „culturile tradiționale”, erau subreprezentate.

La cea de-a 28-a sesiune din 2004, Comitetul Patrimoniului Mondial a revizuit analizele mai
recente ale Listei Patrimoniului Mondial și ale Listelor Indicative pregătite de ICOMOS și
IUCN. Ambele analize au fost efectuate pe baze regionale, cronologice, geografice și tematice
pentru a evalua progresul Strategiei Globale.

1.8.4. Eforturi
De la lansarea Strategiei globale, 39 de noi țări au ratificat Convenția Patrimoniului Mondial,
multe din micile state insulare din Pacific, Europa de Est, Africa și statele arabe.

Numărul țărilor din întreaga lume care au semnat Convenția Patrimoniului Mondial în ultimii
zece ani a crescut de la 139 la 178. Numărul statelor părți care au depus Liste indicative conform
formatului stabilit de Comitet a crescut de la 33 până la 132. Au fost promovate, de asemenea,
noi categorii pentru siturile Patrimoniului Mondial, cum ar fi categoriile de peisaje culturale,
itinerarii, patrimoniu industrial, deșerturi, situri costier-marine și insulare mici.

Conferințe importante și studii tematice care vizează implementarea Strategiei Globale au avut
loc în Africa, subregiunile Pacific și Andine, regiunile Arabe și Caraibe, Asia Centrală și Asia de
Sud-Est. Aceste studii bine concentrate au devenit ghiduri importante pentru implementarea
Convenției Patrimoniului Mondial în aceste regiuni.

Într-un efort de a spori și mai mult categoriile de situri subreprezentate și de a îmbunătăți

acoperirea geografică, Comitetul Patrimoniului Mondial a decis recent să limiteze numărul de
nominalizări care pot fi prezentate de fiecare stat parte și numărul de nominalizări pe care le va
examina în timpul sesiunii sale.

Comitetul Patrimoniului Mondial lucrează în cooperare cu fiecare stat parte la Convenția

Patrimoniului Mondial, precum și cu cele trei organisme consultative ale sale: ICOMOS, IUCN
și ICCROM, pentru a face progrese mai mari în diversificarea Listei Patrimoniului Mondial și
pentru a o face cu adevărat echilibrată și reprezentativă pentru moștenirea lumii.

1.7. Domeniile de activitate UNESCO

UNESCO activează pe 4 domenii mari, și anume:
EDUCAȚIE- este cel mai important domeniu al UNESCO, cea mai mare parte a bugetului fiind
destinat programelor care promovează educația;

ȘTIINȚĂ- aceasta se împarte în doua subdomenii i anume tiinele naturale i tiinele sociale. În
domeniul științelor naturale, UNESCO, se angajează, de exemplu, pentru o utilizare eficientă a
apei potabile. În cadrul științelor sociale accentu cade asupra modul în care pot fi schimbate
societățile astfel încât idealurile și țelurile oamenilor să ducă la schimbări și ameliorări notabile;

CULTURĂ- în acest domeniu se protejează, recondiționează sau reconstruiec monumentele

naturii sau cele arhitectonice;

COMUNICARE ȘI INFORMARE- ACEST domeniu are ca centru de interes problema

mijlocirii cât mai eficiente și pe tot cuprinsul lumii, a informației-cu ajutorul mass mediei și a
noilor medii.În fiecare stat membru UNESCO are o Comisie, care gestionează toate activitățile
organizației în țara respectivă.

Comisiile Naţionale pentru UNESCO sunt organisme naţionale de cooperare, parte integrantă
din arhitectura construcţiei UNESCO. Sunt constituite de guvernele ţărilor membre, în acord cu
articolul VII al Constituţiei UNESCO şi au scopul de a face legătura întregrupurile naţionale
guvernamentale şi non-guvernamentale şi Programele UNESCO.

1.8. Structura organizatorică UNESCO

Structura UNESCO este formată din două componente de bază care se grupează în structura de
conducere, Conferința Generală și Consiliul Executiv și o componentă de execuție, Secretariatul.
La acestea se adaugă comisiile naționale care își desfășoară activitatea în statele membre și prin
care UNESCO implementează politicile și strategiile proprii. (Androniceanu 2010, p. 409)

Conferința Generală este formată din reprezentanții tuturor statelor membre ale
organizației. Se întrunește odată la doi ani și participă statele membre și membrii asociați. Sunt
de asemenea, invitați să participe, în calitate de observatori statele non-membre, organizații
interguvernamentale și organizații neguvernamentale (ONG-uri).

Fiecare stat dispune de un vot, indiferent de dimensiunea sa sau de amploarea contribuției

sale la buget. Conferința Generală stabilește politicile și principalele linii de lucru ale activității
organizației. Atribuția sa principală este de a stabili programele și bugetul UNESCO. De
asemenea, alege membrii Comitetului Executiv și numește, odată la patru ani, Directorul
General. Limbile de lucru ale Conferinței Generale sunt arabă, chineză, engleză, franceză, rusă și
spaniolă. (Androniceanu 2010, p. 409)

Consiliul Executiv este, în același timp, Consiliul de Administrație al UNESCO.

Pregătește activitățile Conferinței Generale și verificădacă deciziile sale sunt îndeplinite în mod
corespunzător. Atribuțiile și responsabilitățile Comitetului Executiv sunt derivate în principal din
Actul Consecutiv al UNESCO și din normele sau directivele stabilite de Conferința Generală.

La fiecare doi ani, Conferința Generală atribuie sarcini specifice Consiliului. Alte
atribuții provin din acordurile încheiate între UNESCO și Organizația Națiunilor Unite,
instituțiile specializate ale ONU și alte organizații interguvernamentale.

Cei 58 de membri ai Comitetului Executiv sunt aleși de Conferința Generală. Alegerea

acestor reprezentanți depinde în mare măsură de diversitatea culturilor pe care le reprezintă,
precum și de originea lor geografică; sunt necesare negocieri complexe înainte de a se ajunge la
un echilibru între diferitele regiuni ale lumii într-un mod care să reflecte universalitatea
Organizației. Acesta se întrunește de două ori pe an. (Androniceanu 2010, p. 409)

Secretariatul este ramura executivă a organizației. Se compune din Directorul General și

din personalul desemnat de acesta.

În fiecare stat membru UNESCO are o Comisie, care gestioneaza toate activitățile
organizației în țara respective. (Androniceanu 2010, p. 410)

1.9. Resursa umană

În ianuarie 2020, UNESCO are 2 200 de angajați. 51 % din personal lucrează în domeniu și în
institute de categoria 1. Personalul profesionist și superior (D/P/NO) reprezintă 57% din
personal, în timp ce personalul GS reprezintă 43%.

Raportul general SG/P pentru tot personalul UNESCO este de 0,8. Din ianuarie 2010 până în
ianuarie 2020, numărul personalului de la sediu a scăzut cu 19%, în timp ce personalul de pe
teren a crescut cu 8%.

Personalul din institutele de categoria 1 a crescut cu 30%. Per total, numărul de personal a scăzut
cu 8% între 2010 și 2018. Din 2018 însă, numărul de personal crește din nou (cu 4%). Creșterea
este în principal în domeniu. În ianuarie 2020, 65% din personalul UNESCO beneficiază de
fonduri din programul obișnuit.

Sursă 1: ( Personal UNESCO, https://en.unesco.org/about-us/financial-accountability )

1.10. Bugetul UNESCO 2020-2021

Pentru 2020-2021, UNESCO a stabilit un buget ajustat de 1.347 milioane USD din care 534,6
milioane USD provin din Programul obișnuit, 17,0 milioane USD din credite suplimentare la
Programul regulat, 767,6 milioane USD din contribuții voluntare și USD 27,8 M din conturi
generatoare de venituri și costuri de gestionare.

În cadrul celor 767,6 milioane USD, la începutul anului 2020, fondurile care urmau a fi
mobilizate de la parteneri erau estimate la 453,9 milioane USD

În iunie 2021, au fost asigurate 891 milioane USD , cu toate acestea unele domenii de interes ale
programului UNESCO rămân subfinanțate.

SECTOR DE ACTIVITATE FINANȚATORI BUGETUL ALOCAT

Bugetul Programului Regular 53 MILIOANE USD

POLITICĂ
corespunzător
 Contul costurilor de gestiune 9 MILIOANE USD
GENERALĂ/DIRECTIE

Bugetul Programului Regular 85 MILIOANE USD

corespunzător
EDUCAŢIE
Credite suplimentare 3,7 MILIOANE USD

Contribuții voluntare 118 MILIOANE USD

Decalaj de finanțare 244 MILIOANE USD

39 MILIOANE USD
Bugetul Programului Regular
corespunzător
STIINTELE NATURII
Credite suplimentare 1,2 MILIOANE USD

Contribuții voluntare 78 MILIOANE USD

Decalaj de finanțare 40 MILIOANE USD

COMISIA Bugetul Programului Regular 11 MILIOANE USD

OCEANOGRAFICĂ corespunzător
INTERGUVERNAMENTALĂ
Contribuții voluntare 3 MILIOANE USD

Decalaj de finanțare 13 MILIOANE USD

Bugetul Programului Regular 27 MILIOANE USD

corespunzător
ȘTIINȚE SOCIALE ȘI
UMANE Credite suplimentare 1,8 MILIOANE USD

Contribuții voluntare 19 MILIOANE USD

Decalaj de finanțare 24 MILIOANE USD

Bugetul Programului Regular 48 MILIOANE USD

corespunzător
 CULTURĂ Credite suplimentare 2,8 MILIOANE USD

Contribuții voluntare 76 MILIOANE USD

Decalaj de finanțare 98 MILIOANE USD

Bugetul Programului Regular 25 MILIOANE USD

corespunzător
COMUNICARE ȘI
INFORMARE Credite suplimentare 0,8 MILIOANE USD

Contribuții voluntare 11 MILIOANE USD

Decalaj de finanțare 17 MILIOANE USD

Bugetul Programului Regular 90 MILIOANE USD

corespunzător
MANAGEMENTUL
BIROURILOR DE TEREN Credite suplimentare 0,7 MILIOANE USD

Contribuții voluntare 2 MILIOANE USD

Bugetul Programului Regular 34 MILIOANE USD

corespunzător

Credite suplimentare 0,4 MILIOANE USD

SERVICII LEGATE DE Contul costurilor de gestiune 5 MILIOANE USD

PROGRAM
Fonduri generatoare de 4 MILIOANE USD
venituri

Contribuții voluntare 1 MILIOANE USD

Decalaj de finanțare 1 MILIOANE USD

PROGRAM DE Bugetul Programului Regular 13 MILIOANE USD

PARTICIPARE/BURSE corespunzător

Bugetul Programului Regular 88 MILIOANE USD

corespunzător
 Contul costurilor de gestiune 16 MILIOANE USD

Fonduri generatoare de 36 MILIOANE USD

SERVICII CORPORATISTE venituri

Contribuții voluntare 1 MILIOANE USD

Decalaj de finanțare 3 MILIOANE USD

ALȚII Bugetul Programului Regular 14 MILIOANE USD

corespunzător

Sursă 2: ( Preluare si prelucrare proprie după Portalul de transparență UNESCO,Defalcarea finanțării pe sector,
https://opendata.unesco.org/en/requirements )
Sursă 3: Bugetul UNESCO, https://en.unesco.org/about-us/financial-accountability

UNESCO adoptă un buget pe o bază de doi ani. Pentru prima dată în 2018, bugetul UNESCO se
bazează pe un cadru bugetar integrat, care permite o mai mare transparență și aliniere a
resurselor. În 2018, valoarea restanțelor și a datoriilor totale din partea statelor nemembre către
organizație este de peste 624 milioane USD
Sursă 4: Bugetul UNESCO, https://en.unesco.org/about-us/financial-accountability

Bugetul ajustat din decembrie 2018, 1,2 miliarde USD (înainte de ajustare, inclusiv strângerea de
fonduri necesară)

Sursă 5:Bugetul UNESCO, https://en.unesco.org/about-us/financial-accountability

Bugetul ajustat din decembrie 2018, 1,2 miliarde USD (înainte de ajustare, inclusiv strângerea de
fonduri necesară)

1.11. Partenerii UNESCO

Abordarea UNESCO a parteneriatului este ferm ancorată în Agenda 2030 și în centrul acesteia se
află SDG 17, parteneriatul pentru obiective.

Partenerii UNESCO includ Sistemul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare, donatori , grupuri cheie
precum tineri, orașe și afaceri , ONG-uri, OIG și ceea ce numim „parteneri de familie
UNESCO”.

„Familia extinsă” a UNESCO, inclusiv cluburile UNESCO , catedrele UNESCO și rețeaua

UNITWIN , ambasadorii bunăvoinței UNESCO , rețeaua UNEVOC , institutele și centrele
UNESCO de categoria 2 și programele interguvernamentale UNESCO și calitatea de membru a
acestora aduc o mulțime de cunoștințe și expertiză programului UNESCO și sunt un dimensiune
importantă a avantajului comparativ al UNESCO pentru alți potențiali parteneri.

La nivel de țară, Comisiile Naționale UNESCO sunt partenerii privilegiați ai UNESCO pentru
sensibilizare, implicare și amplificare a mesajelor despre viziunea și misiunea UNESCO.

Programele UNESCO răspund nevoilor statelor membre care se încadrează în programul și

bugetul pe doi ani . Acest lucru oferă partenerilor asigurări că angajamentul lor cu UNESCO face
parte dintr-un plan mai amplu și este legat de rezultate la nivel înalt, inclusiv Agenda 2030.
UNESCO așteaptă de la partenerii săi ca aceștia să fie angajați față de viziunea și valorile sale.
 CAPITOLUL 2- ORGANIZAȚIA NAȚIUNILOR UNITE PENTRU
EDUCAȚIE, ȘTIINȚĂ ȘI CULTURĂ ÎN ROMÂNIA

România este un partener stabil al UNESCO în atingerea obiectivelor sale strategice, fiind un
membru activ al tuturor celor șapte convenții culturale UNESCO. (Ministerul Culturii, n.d)

România a desfășurat mandate de membru în Consiliul Consultativ Științific și Tehnic al

Convenției UNESCO din 2001 privind protejarea patrimoniului cultural subacvativ, în Biroul
Întâlnirii Statelor Părți la Convenția din 2001 asupra protecției patrimoniului cultural subacvatic
(2017-2021) și în Comitetul interguvernamental pentru promovarea reîntoarcerii bunurilor
culturale în țările de origine sau restituirea lor în cazul dobândirii ilicite (ICPRCP).

De asemenea, România participă, în calitate de observator, la toate reuniunile organismelor

subsidiare ale UNESCO. (Ministerul Culturii, n.d)

2.1. Patrimoniul Mondial

Convenția privind protecția patrimoniului mondial, cultural și natural adoptată de
UNESCO în 1972 și acceptată de România prin Decretul nr. 187/1990, stabilește că anumite
bunuri din patrimoniul cultural prezintă o importanță excepțională care necesită protejarea lor ca
parte din patrimoniul mondial al întregii omeniri. Lista Patrimoniului Mondial, constituită odată
cu adoptarea Convenției, conține astăzi un număr de 1154 de poziții dintre care 897 culturale,
218 naturale și 39 mixte, înscrise prin decizie a Comitetului Patrimoniului Mondial.

Lista Patrimoniului mondial a fost deschisă pentru România cu înscrierea Deltei Dunării
(1991) ca sit natural și a fost continuată apoi cu înscrierea de situri culturale: Sate cu biserici
fortificate din Transilvania (1993), Biserici din Moldova (1993, 2010), Mânăstirea Hurezi
(1993), Cetățile Dacice din Munții Orăștiei (1999), Centrul Istoric Sighișoara (1999), Biserici de
lemn din Maramureș (1999).

În anul 2017, situl natural multinațional Pădurile seculare și virgine de fag din Carpați și
alte regiuni ale Europei, a fost extins, fiind incluse în acesta și regiunile românești. Acesta
cuprinde 94 de componente din 18 țări.
 Elementele sitului de pe teritoriul României sunt Cheile Nerei-Beușnița, Codrul Secular
Șinca, Codrul Secular Slătioara, Cozia, Domogled – Valea Cernei, Groșii Țibleșului, Izvoarele
Nerei și Strâmbu Băuiț.

Cea mai recentă înscriere a României în Lista Patrimoniului Mondial este Peisajul
cultural minier Roșia Montană (2021), înscris în același timp pe Lista Patrimoniului Mondial în
Pericol. Situl este recunoscut ca fiind complexul minier subteran al antichității romane cel mai
important, extins și divers din punct de vedere tehnic.

Aceste monumente sunt protejate în România în baza Legii nr. 422/2001 privind
protejarea monumentelor istorice, Legii nr. 564/2001 pentru aprobarea OG nr. 47/2000 privind
stabilirea unor măsuri de protecție a monumentelor istorice care fac parte din Lista patrimoniului
mondial, cu modificările și completările ulterioare și în baza Hotărârii nr. 857 din 11 august 2021
privind „Regulamentul cadru și componența comitetelor de organiare UNESCO”. (Ministerul
Culturii, n.d)

Prin acestea se stabilesc responsabilități atât pentru proprietari – cu rol de gestiune

curentă, întreținere și restaurare și pentru autorități locale – cu rol de avizare, cofinanțare, de
coordonare a Comitetelor de Organizare UNESCO, cât și pentru autorități centrale:

 Ministerul Culturii (direct sau prin Comisia Națională a Monumentelor Istorice) – cu

rol de avizare, coordonare, elaborare de metodologii, cofinanțare de lucrări de
restaurare, relația cu UNESCO;
 Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice – elaborarea
documentațiilor de urbanism și elaborare de metodologii;
 Ministerul Administrației și Internelor - paza monumentelor înscrise în Lista
Patrimoniului Mondial.
 Institutul Național al Patrimoniului are atribuții în monitorizarea monumentelor
înscrise în Lista Patrimoniului Mondial, coordonarea științifică în cadrul Comitetelor de
Organizare UNESCO și în elaborarea de dosare pentru noi propuneri în Lista
Patrimoniului Mondial. (Ministerul Culturii, n.d)
Pentru a putea propune situri pentru înscriere în Lista Patrimoniului Mondial, toate cele
194 state semnatare ale Convenției s-au angajat să pregătească liste indicative cu acele situri
considerate ca având valoare universală excepțională, conform celor zece criterii stabilite prin
Convenție.

Listele indicative sunt revizuite o dată la 10 ani și sunt transmise către Centrul Patrimoniului
Mondial UNESCO fiind accesibile pe site-ul acestuia pentru a permite tuturor statelor o definire
și o armonizare a acestora pe baza strategiei UNESCO pentru o Listă a Patrimoniului Mondial
reprezentativă, echilibrată și credibilă.

2.2. Comisia Națională a României pentru UNESCO

Comisia Națională a României pentru UNESCO a luat ființa în anul 1956 și a fost reorganizată
prin Hotirirea de Guvern nr. 624 in august 1995. Tot atunci a fost stabilit şi statutul shu de
institutie publică cu personalitate juridică, finanțată de la bugetul de stat, in coordonarea
Ministerul Educației şi Cercetării.

Activitatea Comisiei se desfăşoară in conformitate cu Carta UNESCO, cu Statutul sau propriu,

cu respectarea normelor legale privind institutule publice, în consens cu politica generală a
Guvernului României. Pentru reprezentarea intereselor României la UNESCO şi semnarea
parteneriatelor intemationale, Comisia colaborează cu Delegatia Permanenti a României pe lângă
UNESCO, organism aflat in subordinea Ministerului Afacerilor Externe din Romania.

Comisia are un rol consultativ, de analiză, sinteză, claborare, implementare, coordonare şi

evaluare pentru Programele ce decurg din planurile elaborate de UNESCO in urmatoarele
domenii de activitate: educație, științe ale naturii şi socio-umane, cultură şi arte, tehnologie şi
comunicare, tineret, problematica femeilor, drepturile şi libertățile fundamentale ale omului, etc.

Promovează şi transpune in practică obiectivele şi scopurile UNESCO prin intermediul retelelor

napomale de parteneri Federația Romină a Asociaților, Cluburilor şi Centrelor pentru UNESCO,
Reteaua de Scoli Asociate UNESCO din România, Catedrele UNESCO din România, Comisia
Permanentă Comună a Camerei Deputaților şi Senatului pentru Relația cu UNESCO, etc.

De altfel, CNR promovează in sistemul UNESCO valorile culturii şi civilizaţici nationale prin
monitorizarea aplicării legislatiei referitoare la protejarea patrimoniulului național, cultural şi
natural, material şi imatenal, prin Programul de Aniversäni UNESCO, prin participarea
Romániei la Programele Memoria Lumii (Memory of the World - MOW) şi Biblioteca Digitală
Mondiala (World Digital Library - WDL), etc.
2.3. Misiunea Comisiei Naționale a României pentru UNESCO
Misiunea acestei comisii este aceea de a focaliza programele UNESCO relevante în România,
făcându-le repere ale dezvoltării socio-economice durabile şi de a fructifica, în planul activitățlor
globale UNESCO, valorile romaneşti în domeniul educatici şi stiintei, precum şi profunzimea şi
diversitatea culturală româncască.

Aceste două magistrale funcționează şi pot fi eficiente doar dacă ele se bazează pe comunicarea,
dialogul, schimbul de experiență și idei între deţinăitorii de expertiză, precum și dintre aceştia şi
autorități. Rolul de neinlocuit al CNR UNESCO este acela de a asigura şi optimiza acest fapt.

2.4. Obiectivele generale ale CNR UNESCO

 In baza articolului VII al Actului Constitutiv al UNESCO și în conformitate cu Carta
Comisiilor Naţionale pentru UNESCO, adoptată la cea de a 20-a sesiune a Conferinței
Generale, 27 noiembrie 1978;
 Acordă consultanță de specialitate Guvernului României în toate problemele care privesc
activitatea UNESCO (rol consultativ);
 Elaborează, implementează si evaluează programele UNESCO în Romania; sprijina
cunoașterea pe plan intern și, dupacaz, punerea în practică a Recomandărilor,
Declarațiilor şi Convențiilor UNESCO (rol participativ);
 Asociază activităților UNESCO în plan naţional ministerele, diversele instituţii de stat,
agenţiile ONU din România, organizaţiile şi personalităţile a căror activitate se înscrie
înproblematica educaţiei, ştiinţei, culturii, comunicării şi informării şi pe plan
internaţional la nivel bilateral, subregional, regional sau inter-regional alte Comisii
Naţionale UNESCO sau alte entități aflate în subordinea sau în cooperare cu UNESCO
(rol de legatură);
 Informează la nivel internațional UNESCO și la nivel naţional structurile
guvernamentale, societatea civilă, mediul de afaceri şi opinia publică asupra obiectivelor
și activităților din sfera de activitate UNESCO (rol de informare) (CNR UNESCO, n.d).

2.5. Obiectivele specifice ale CNR UNESCO

 Face propuneri Guvernului cu privire la măsurile ce urmează a fi luate în legatură cu
programul și activitatea Organizației;
  Organizează activitatea necesară pentru aplicarea Rezoluțiilor și Programelor
UNESCO, colaborând în acest scop cu ministerele, instituțiile de stat, organizațiile
interguvernamentale și nonguvernamentale, precum și cu personalitățile a căror
activitate se înscrie în problematica educației, științei, culturii, comunicării și
informării;
 Încurajează participarea instituțiilor naționale, guvernamentale și nonguvernamentale, a
diverselor personalități la elaborarea și execuția programelor, în așa fel încât
Organizația să beneficieze de concursul intelectual, științific, artistic sau administrativ
de care are nevoie;
 Difuzează informațiile asupra obiectivelor, programului și activităților UNESCO
pentru dezvoltarea interesului opiniei publice;
 Participă la selectarea de candidați pentru posturile vacante de funcționari
internaționali ale UNESCO, precum și a bursierilor UNESCO și a candidaților la
premiile UNESCO;
 Participă alături de alte Comisii Naționale la elaborarea de studii privind problemele de
care este interesată Organizația;
 Întreprinde din proprie inițiativă activități legate de obiectivele generale ale UNESCO;
 Colaborează cu birourile și centrele regionale ale UNESCO în vederea dezvoltării
cooperării bilaterale, regionale, subregionale și inter-regionale în domeniile educației,
științei, culturii, comunicării și informării. Această colaborare se traduce prin
participarea la elaborarea, execuția și evaluarea proiectelor și poate lua forma studiilor,
seminariilor, reuniunilor și conferințelor organizate în comun, precum și a schimbului
de informații, de documente și de vizite.
2.5.1. Obiective specifice ale CNR UNESCO în domeniul educație
 promovarea politicilor și instrumentelor de natură să ducă la realizarea în sistemul
național de învățământ a unei educații incluzive și de calitate pentru toți;
 implementarea sistemului de învățare pe tot parcursul vieții și a „Memorandumului
Strategiei LLL”, stabilită la nivel european;
 susținerea educației pentru dezvoltare durabilă, a învățământului profesional și tehnic
și a programelor de formare profesională, ca resurse pentru adaptarea curriculei la
piața muncii, pentru reducerea abandonului școlar și a șomajului, pentru reducerea
 sărăciei, asigurarea durabilă a mijloacelor de subzistență, integrarea responsabilității
sociale și atenuarea efectelor schimbărilor climatice;
 sprijinirea introducerii tehnologiilor informației și comunicațiilor în sistemul
educațional;
 dezvoltarea și diseminarea de bune practici și manuale pentru formarea profesorilor;
 dezvoltarea rețelelor naționale de Școli Asociate UNESCO și de Catedre UNESCO.

2.5.2. Obiective specifice ale CNR UNESCO în domeniul Culturii

 promovarea și sprijinirea diversității culturale și a dialogului între culturi și civilizații;
 informarea cu privire la utilizarea unor mecanisme eficace pentru protecția și
salvgardarea patrimoniului material și imaterial;
 dezvoltarea sinergiilor pentru punerea în aplicare a Convențiilor UNESCO referitoare
la cultură;
 promovarea rolului culturii și al diversității culturale în dezvoltarea durabilă a
României;
România are înscrise în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO 8 obiective, 6
culturale și 3 naturale.

 Biserici din Moldova, anul înscrierii 1993, 2010.

 Mănăstirea Hurezi, Satul Romanii de Jos, aparţinător Oraşului Horezu, judeţul Vâlcea,
anul înscrierii 1993.
 Sate cu biserici fortificate din Transilvania, anul înscrierii 1993, 1999.
 Cetăţile Dacice din Munţii Orăştiei, anul înscrierii 1999.
 Centrul Istoric Sighişoara, anul înscrierii 1999.
 Biserici de lemn din Maramureş, anul înscrierii 1999.
 Delta Dunării, anul înscrierii 1991.
 Păduri seculare și virgine de fag din Carpați și alte regiuni ale Europei - proprietate
transfrontalieră în 12 țări, anul înscrierii pădurilor din România 2017.
 Roșia Montană , anul înscrierii 2021.
În Lista Reprezentativă UNESCO a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanităţii
România este prezentă cu 7 elemente:
  ritualul Călușului (din 2008);
 Doina (2009);
 artizanatul ceramicii de Horezu (2012);
 colindatul de ceată bărbătească (2013), înscriere multinațională cu Republica Moldova;
 jocul fecioresc (2015);
 tehnicile tradiționale de realizare a scoarței (2016), înscriere multinațională cu
Republica Moldova;
 practici culturale asociate zilei de 1 Martie (2017), înscriere multinațională cu
Republica Moldova, Bulgaria și fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei.
2.5.3. Obiective specifice ale CNR UNESCO în domeniul Științei
 promovarea politicilor și instrumentelor menite să sporească rolul științei la dezvoltarea
durabilă a României;
 protecția și imbunătățirea biodiversității, prin sprijinirea managementului rezervațiilor
biosferei și prin sporirea numărului și suprafețelor acestor arii protejate;
 implicarea în gestiunea durabilă a riscurilor referitoare la schimbările climatice și la
dezastrele naturale, prin implementarea măsurilor preventive în cele mai vulnerabile
zone;
 promovarea eticii în cercetarea științifică și tehnologică, în special a bioeticii;
 anticiparea transformărilor sociale și a evoluțiilor din societate;
 dezvoltarea activității Comitetelor Naționale din domeniul Științei.
România deține 3 înscrieri în rețeaua mondială UNESCO a rezervațiilor biosferei:

 Pietrosul Mare, anul desemnării 1979;

 Retezat, anul desemnării 1979;
 Delta Dunării, anul desemnării 1998, rezervație transfrontalieră cu Ucraina.
În rețeaua Geoparcurilor Internaționale UNESCO, România este prezentă cu Geoparcul
Dinozaurilor "Țara Hațegului".

2.5.4. Obiective specifice ale CNR UNESCO în domeniul Comunicare și Informare

 îmbunătățirea accesului la informație și cunoaștere, în particular la informația referitoare
la misiunea, obiectivele, rezoluțiile și programele UNESCO și CNR UNESCO;
  promovarea schimbului de informații și a libertății de exprimare;
 încurajarea utilizării multilingvismului și accesului universal la spațiul virtual, inclusiv
prin promovarea normelor și politicilor globale referitoare la internet;
 înlesnirea folosirii celor mai noi tehnologii informaționale;
 promovarea mass-mediei libere, pluraliste și independente și a întăririi capacității
profesionale a jurnaliștilor și a instituțiilor de presă.
2.5.5.Obiective specifice ale CNR UNESCO în domeniul Programe Interdisciplinare
 promovarea drepturilor omului și creșterea reactivității la probleme corespondente;
 promovarea condiției femeii în societate și a egalității de șanse;
 dezvoltarea relațiilor UNESCO cu societatea civilă, sporirea numerică și calitativă a
asociațiilor, centrelor și cluburilor pentru UNESCO din România;
 organizarea marcării în România a aniversărilor personalităților românești, a zilelor,
anilor și deceniilor internaționale UNESCO;
 promovarea mobilităţii în domeniile axate pe problematica tineretului;
 promovarea sentimentului de solidaritate între tineri;
 implicarea activă a tineretului în toate domeniile vieţii social-culturale;
 creşterea spiritului de iniţiativă şi solidaritate în spaţiul european şi mondial;

2.6. Echipa Comisiei Naționale a României pentru UNESCO

Echipa Comisiei Naționale a României pentru Organizația Națiunilor Unite pentru Educație,
Știință este alcătuită din :

 Secretarul General;
 Directorul Economic;
 Expert Subcomisia Programe Interdisciplinare;
 Expert Subcomisia Educație;
 Expert Subcomisia Științei;
 Expert Subcomisia Comunicare și Informare;
 Expert Subcomisia Cultură;
 Expert Subcomisia Științe;
 Referent Secretariat.
 CAPITOLUL 3 – EXEMPLE DE ACTIVITĂȚII DESFĂȘURATE DE
UNESCO
3.1. Programele și proiectele Organizației Națiunilor Unite pentru Educație,
Știință și Cultură la nivel mondial

3.1.1. Programul : Omul și Biosfera

Programul MAB este un program științific interguvernamental care își propune să stabilească o
bază științifică pentru îmbunătățirea relației dintre oameni și mediul lor. Acesta combină științele
naturale și sociale în vederea îmbunătățirii mijloacelor de trai ale oamenilor și salvgardarii
ecosistemelor naturale și gestionate, promovând astfel abordări inovatoare ale dezvoltării
economice care sunt adecvate din punct de vedere social și cultural și durabile din punct de
vedere ecologic.

Activități și proiecte

Întâmpinarea provocărilor globale și crearea unor impacturi durabile și pe termen lung este
posibilă numai prin munca de colaborare a parteneriatelor largi. Aceste parteneriate sunt adesea
traduse în proiecte și activități specifice axate pe regiuni, ecosisteme, durabilitate, educație și alte
teme principale. Pe această pagină veți găsi o prezentare generală a proiectelor și activităților în
desfășurare ale Programului Omul și Biosfera din întreaga lume.

AFRICA:

 Școala Regională de Formare Postuniversitară de Management Integrat al

Pădurilor și Terenurilor Tropicale (ERAIFT)
 Biosfera și patrimoniul lacului Ciad (BIOPALT)
 Evaluarea economică a serviciilor ecosistemice din rezervațiile omului și ale
biosferei (EVAMAB)
 Proiect Economie Verde în Rezervațiile Biosferei în Ghana, Nigeria și Tanzania -
GEBR
 Fara plastic. Un mic gest în mâinile noastre - Sao Tomé & Principé
STATELE ARABE:
  Consolidarea Rezervației Biosferei Argan (SABR) - Maroc
ASIA și PACIFUL:

 UNESCO - Grupul CHIC și Programul Integrat de Urbanizare Rurală Biosferă

(BIRUP)
EUROPA și AMERICA DE NORD:

 Transferul de cunoștințe și formarea în bazinul mediteranean

 Situri model pentru recuperarea biodiversității și atenuarea schimbărilor climatice
- Spania, Germania, Polonia
AMERICA LATINA și CARAIBE:

 Rezervațiile Biosferei ca Instrument pentru Managementul Coastelor și Insulelor

în Regiunea Pacificului de Sud-Est - BRESEP
 Restaurarea ecosistemelor pentru dezvoltarea durabilă în Haiti
 mai bună guvernare și management al rezervațiilor biosferei din America Latină
și Africa
 Soluții bazate pe natură pentru rezervațiile marine și de coastă ale biosferei
GLOBAL:

 Parteneriatul pentru supraviețuirea Marii Maimuțe (GRASP)

 Viituri de energie regenerabilă pentru siturile UNESCO - RENFORUS
 Schimbări climatice și dezvoltare durabilă în rezervațiile biosferei insulare și de
coastă
 MAB Tineret
 Femei pentru albine

3.1.2. UNESCO pentru orașe durabile
Astăzi, mai mult de jumătate din umanitate – 3,9 miliarde de oameni – trăiește în orașe. Până în
2050, orașele vor găzdui cu 2,5 miliarde mai mulți locuitori urbani, ceea ce face ca lumea să fie
urbană în proporție de aproape 70%.
UNESCO se angajează să îmbunătățească sustenabilitatea orașelor prin consiliere în materie de
politici, asistență tehnică și consolidare a capacităților, bazându-se pe experiența sa normativă și
operațională îndelungată în domeniile educației, științelor, culturii, comunicării și dezvoltării.

Datorită cooperării multidisciplinare dintre toate sectoarele sale, precum și rețelei sale largi de
experți din întreaga lume, UNESCO a devenit o agenție de top în implementarea efectivă a Noii
Agende Urbane și a Agendei 2030 pentru Dezvoltare Durabilă.(linkul este extern).

Platforma UNESCO orașelor adună opt rețele și programe UNESCO, și reflectă abordarea
transversală activitatea Organizației cu orașele în vederea punerii în aplicare a șaptesprezece
obiective de dezvoltare durabilă. Acesta include următoarele programe:

 Rețeaua de orașe creative UNESCO

 UNESCO Global Network of Learning Citys
 Alianța Mega orașelor pentru apă și climă
 Reducerea riscului de dezastre și rezistență
 Coaliția Internațională a Orașelor Incluzive și Durabile
 Programul Oraselor din Patrimoniul Mondial
 Orașe de alfabetizare media și informațională
 Cooperarea Observatorului UNESCO-Netexplo privind orașele inteligente

3.1.3. Prioritate globală Egalitatea de gen

Egalitatea de gen este o componentă esențială a activității și viziunii UNESCO. Pentru
UNESCO, egalitatea de gen se referă la egalitatea în drepturi, responsabilități și șanse ale
femeilor și bărbaților și fetelor și băieților.

Implică faptul că sunt luate în considerare interesele, nevoile și prioritățile atât ale femeilor, cât
și ale bărbaților, recunoscând diversitatea diferitelor grupuri între femei și bărbați.

Atingerea egalității de gen înseamnă depășirea dinamicii de putere sistemice și distorsionate și a

vulnerabilităților societale. Necesită reimaginarea și refacerea structurilor și sistemelor.

Recunoscând provocările la îndemână și adoptând o abordare transversală, tematică în cadrul

mandatului său, UNESCO și partenerii săi își propun să contribuie la o agendă globală dinamică
pentru promovarea drepturilor omului și a egalității de gen în toate domeniile sale de
competență.

Activitatea UNESCO în domeniul comunicării și informației pune un accent deosebit pe

depășirea dezechilibrelor de gen.

Acestea includ promovarea egalității de gen în politicile, practicile și conținutul media și

creșterea siguranței femeilor jurnaliste online și offline; consolidarea capacităților și a
cunoștințelor femeilor și fetelor în domeniul tehnologiilor digitale; și consolidarea accesului
inclusiv de gen la informații și cunoștințe, inclusiv prin intermediul moștenirii documentare.

3.1.4. Prioritatea globală Africa

Africa este o prioritate de lungă durată pentru UNESCO. Este cel mai tânăr continent din lume
din punct de vedere al populației tinere - găzduiește o cincime din tinerii lumii și aproximativ
75% din populație are sub 35 de ani.

Ca atare, un accent pe Africa este integrat în programele Organizației. Adoptând o abordare

transversală, cu un accent deosebit pe tineret și egalitatea de gen, UNESCO își propune să
contribuie la realizarea „Agendei 2063 – Africa pe care o dorim” și la viziunea sa de: „Africa
integrată, prosperă și pașnică, condusă de proprii cetățeni și reprezentând o forță dinamică pe
arena globală”.

Prin acțiuni specifice și prin integrarea Africii ca prioritate, UNESCO abordează provocările
majore legate de creșterea demografică, transformarea socială, guvernanța democratică și
dezvoltarea durabilă și creșterea economică.

Prin proiectele și activitățile sale în domeniul comunicării și informației, UNESCO sprijină trei
linii cheie de acțiune în sprijinul Priorității Globale Africa: contribuția la o cultură a păcii și a
nonviolenței; promovarea unui mediu propice libertății de exprimare și dezvoltării mass-media;
și valorificarea puterii inovației și tehnologiei, inclusiv a inteligenței artificiale, pentru a promova
dezvoltarea durabilă și incluzivă.
Sursă 6: Programul de comunicare și informare, https://en.unesco.org/ci-programme

3.1.5. UNESCO și Agenda 2030

Prin mandatul său unic și transversal în domeniul comunicării și informației, UNESCO
contribuie la realizarea mai multor Obiective de Dezvoltare Durabilă, sprijinind astfel
comunitatea internațională în eforturile sale de a realiza Agenda 2030.
Sursă 7: Sursă 8: Programul de comunicare și informare, https://en.unesco.org/ci-programme

3.2. Proiecte derulate în România de către UNESCO

În domeniul educației s-au derulat sau sunt în procedură de implementare următoarele

programe:

 Programul ACUM NOI!

 Vizita delegatie UNESCO in Irak importanta delegatic oficiala UNESCO din Irak.
TINERETUL ȘI MUZEELE 2009
 Ferestre deschise spre cer. Natură şi cultură - Mânăstiri din jurul Bucureştiului
  programul UNESCO "Dunărea Albastră";
 SEMEP – Programul Sud – Est European pentru mediul înconjurător - o rețea holistică
interdisciplinară de educație de mediu pentru elevi și profesori ajungând până la nivel de
comunitate;
 programul ACES – Academia Şcolilor din Europa Centrală;
 Proiectul rețelei de școli associate;
 World Heritage in Youth Hands
 Mondialogo
 Proiecte interculturale regionale

În domeniul culturii pot fi menționate următoarele proiecte:

 Atelierele internaționale de creație CNR UNESCO;

 Zestrea României din Patrimoniul UNESCO adusă în lumina reflectoarelor;
 Anul Eugene Ionesco
 Proiecte pentru anul 2010 – Anul UNESCO al Apropierii între culturi
 Programul de bioetica
 Premiul pentru Patrimoniul etnic național
 Programului științific şi de educație național de dialog intre știință şi ortodoxism finantat
de Fundația Templeton
 Programul GESTIUNEA TRANSFORMARILOR SOCIALE (MOST)

În domeniul Transversale si Interdisciplinare:

 The Great Volga River Route;

 The massive social, economics and technological changes of the past decades;
 Tineri pentru tineri